Reda-i copilaria lui Stefanut

sâmbătă, 15 iulie 2017

SA NU NE MAI TESTAM LIMITELE MINIMALE!


Nu imi este frica de viitor Imi testez limitele Nu privesc viata cu dispret suveran.

Romania, o tara anchilozata.
Cand vad atati romani deznadajduiti care isi iau viata fara de speranta, simt o tristete inepuizabila. Eu asa cum sunt, cand vad ca ma trezesc dimineata VIE, imi vine sa ma pup de bucurie!
Asi da milioane de euroi (pe care nu-i am) pentru macar un minut de viata in plus. O mie de ani daca asi mai trai  si nu asi epuiza tot ce vreau sa aflu.
Orice s-ar intampla viata merge inainte !
Sa privim cu speranta si curaj viitorul oricare ar fi el.
O schimbare  in bine oricat de mica sta in pocnetul nostru din degete. Dar  inca mai stam in expectativa. Sa o facem, sa nu o facem ? Mai bine sa o facem baltita, decat sa o facem lata. Ce ziceti ? Ne incumetam la un drum   cu finalitate imprevizibila prin scaparea de sub control,  pentru prea mult entuziasm . Zarurile nu au fost inca aruncate !
Mai avem de asteptat la un bob zabava. Cand va hotariti anuntati-ma si pe mine caci, vin si in baston si daca nu mai sunt contemporana cu dvs. va privesc si va indemn de sus, cu vorbele pionierilor "Tot inainte!". In orice caz exista un ciclu al vietii, un ciclu al existentei care se repeta indiferent de vointa noastra. Noi suntem blestemati sa o luam mereu de la inceput. Dar oare mai trebuie sa acceptam un nou inceput si noi sa stam cu mainile in san sau dormitand in opinci ? Aceasta este intrebarea cheie ! Toate sperantele noastre din trecutul apropiat s-au spulberat. NATO, o inchipuire ca suntem sau vom fi aparati, UE, o fata Morgana  care a avut ca tel mulgerea noastra de toate bogatiile si tinerea noastra in genunchi, saraci si manipulati de catre papusarii cu mansete albe.
Nimic remarcabil pe frontul de est.
Jeana d'Arc ce spunea ? Daca nu noi, atunci cine? Daca nu acum, atunci cand ?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu