Reda-i copilaria lui Stefanut

sâmbătă, 25 aprilie 2015

Ion Pribeagu(1887-1971)



De unde aţi cumpărat?

Din înaltul plin de boare rece,
Curg serpentine de carmin
Şi un domn – să-i zicem Toma – trece
Pe bulevardul Bolintin.

În urma lui, cu doi-trei metri
Cu pasul rar şi săltăreţ
Venea Manole zis al Petrei
Cu nasu-n vânt, cu părul creţ

Şi cum trecea prin filieră
Şi parc şi oameni şi decor
Lui Toma-i scapă-n atmosferă
Un pârţ urât mirositor.

Un aer greu, de neft, de varză,
Ce-i intră în nări, în gât, în oase
Şi împrăştie, până să se piarză
Suspecte gaze puturoase.

Manole adulmecând aroma
Ce întreaga-i fiinţă îi ispiteşte
Aleargă iute după Toma
Şi-l opreşte:

- Scuzaţi, vă rog - a spus Manole
Vibrând cu vocea-i ca o strună
Dar, de unde aţi cumpărat fasole
De-o calitate aşa de bună?

Pofta buna !

COCINA BASICA Y FRESCA:
imaginea nu este afișată
CHIPIRONES CON VERDURAS Y SALSA DE SOJA CBF
CHIPIRONES CON VERDURA Y SALSA DE SOJA. CBF@ INGREDIENTES: (Para 4) 8 chipirones 1 calabacín 1 berenjena 1 cebolla ½ ...

Vizualizează postarea

Fapt divers



Incursiune în lumea “Faptului divers” a anului 1932


Aşa cum v-am obişnuit deja, voi evita şi în acest articol lumea mult prea tumultoasă a politicului interbelic. Vom da însă împreună o raită prin cotidianul acelei lumi. Aşadar un articol cu  “ştiri” despre cursele de cai, despre ploaia cu muşte, şlagăre, yo-yo şi despre… laptele la metru, selectate din cuprinsul rubricilor „Cronica” apărute în săptămânalul „Ilustraţiunea română” pe parcursul anului 1932:

Derby-ul României la hipodromul Băneasa

Hipodromul Băneasa
Leu soseşte la potou
 bătând confortabil pe
 Ţin'te bine şi pe By-by
“ Cu toată criza, clasica cursă a Derby-ului român s'a alergat şi în acest an în faţa unei imense mulţimi, pasionate de lupta care avea să arate pe cel mai bun cal roman de trei ani, născut în ţară.
Conform prevederilor, această probă a revenit lui Leu, calul d-lui Negroponte;jockeul M.Czillag a pilotat pe câştigător, învingând doi cunoscuţi jokei străini, aduşi special pentru această cursă: pe francezul Lyne şi pe ungurul Esch.
M. S. Regele a onorat cu prezenţa această probă urmărind cu interes fazele cursei.Pe hyppodrom se afla şi nefericitul aviator Ghica, care în această noapte avea să-şi găsească tragicul sfârsit.” ( “Ilustraţiunea română” din 8 iunie 1932)
  

Ploaia cu muşte din Bucureşti


Zile le trecute s'a abătut asupra Capitalei o ploaie cu muşte. Specialiştii au studiat de îndată fenomenul, stabilind că această neobişnuită invazie se datoreşte unui “vânt de la est", care a adus, nici mai mult nici mai puţin decât 200 miliarde “musculiţe cu aripi". Mai bine ar fi adus vre-o 200 miliarde lei... S'ar fi bucurat cetăţenii Capitalei şi ministrul de finanţe, care mai ales la debutul noului Cabinet are mare nevoie de o asemenea minune financiară! ( “Ilustraţiunea română” din 26 octombrie 1932)

Yo-yo – o nouă modă pe străzile capitalei

O modă nouă în 1932
Copilul şi o nouă modă:
Yo-Yo
Yo-Yo" e o născocire care a adus multe milioane în buzunarul fericitului ei inventator. Cum se întâmplă întotdeauna în asemenea ocazii, gelozia contemporanilor a trebuit să aduca fabricantului acuzarea de plagiat; ci-ca Ludovic al XIV-lea, sau mai ştiu eu care moştenitor al tronului Franţei, se îndeletnicea cu un joc asemănător, în timpuri destul de îndepărtate. Şi apoi, mai spun detractorii: ce haz pot găsi oamenii în înfăşurarea şi desfăşurarea unei sfori în jurul mosorului de lemn ?
Dar, vocea poporului e vocea zeilor; şi faptul că moda a prins, îndemnând pe mic şi pe mare să zvârle cu dexteritate în sus şi în jos vârtelniţa enervantă, e o dovadă că adesea critica e doar un mijloc de a stimula curiozitatea şi a provoca efectul invers celui scontat.

Yo-yo
Copii preocupaţi de noul
joc... la modă Yo-Yo 
Şi în definitiv “Yo-Yo" are poate şi un rost mai tainic... De vreme ce doamnele elegante şi domnii gravi l-au adoptat ca pe un tovaraş de ispravă, care te consolează de trădarea prietenului, de scăderile bursei, de farsele pe cari ţi le joacă politica, se vede că mica jucărie conţine într'ânsa şi ceva simbolic: firul ce se deapănă e cursul precipitat al vieţii, urcuşurile şi coborâşurile sunt situaţiile strălucite şi cele penibile pe cari ni le oferă destinul.
Mai cu seamă politicianul regăseste în “Yo-Yo" întreaga lui activitate: în primul rând... învarteala, apoi jongleria şi apoi... trasul sforilor. Încurcarea sforilor, caăerea sau rezistenţa “Yo-Yo"-ului simbolizeaza desigur greul timp... al opoziţiei.
De aceia să nu socotim ultima importaţiune doar drept un joc nevinovat ci desluşindu-i tâlcul ascuns, să recunoaştem, că în vremile astea de criză, de neplată a salariaţilor, de stadiu critic al al pactelor de neagresiune, “Yo-Yo" nu este doar un divertisment. ci mai mult o diversiune!...” (“Ilustraţiunea română” din 16 noiembrie 1932)

Prefectura şi… muzica:


Prefectura Poliţiei Capitalei luat o măsură civilizată: muzicile, megafoanele şi oricare alt mijloc de tortură acustică din localurile care sunt împrejmuite de imobile să înceteze după ora 1 noaptea. Măsura, ca oricare altă măsura bună, a rămas... “un document" sub formă de ordonanţă; barbaria continuă spre mulţumirea chefliilor şi a oamenilor fără griji.” (“Ilustraţiunea română” din 20 iulie 1932)

Cu cărămida în cap…


Neagu Bălăbăneanu, cetăţean paşnic din Calea Dudeşti No.28, pe când şedea în poartă a fost lovit cu o cărămidă în cap. Din acest “fapt divers" al Capitalei se poate vedea că nu numai oamenii politici, ci şi simplii cetăţeni se pot pomeni cu... cărămida în cap.” ( “Ilustraţiunea română” din 26 octombrie 1932)
Beau , Mi-a murit norocul
Ionel Fernic în paginile
"Ilustraţiunii române" -1932

Ionel Fernic – două noi şlagăre


D. lonel Fernic e un compositor norocos. După cunoscutele lui “şlagăre" : “Minciuna”, “Dar eşti la fel”, “Minte-mă”, el lansează acum două noi cântece: “Beau" şi “Mi-a murit norocul”, cari par să aibă aceiaşi şansă.” ( “Ilustraţiunea română” din 30 noiembrie 1932)

Musca ferăstrău


În sfârşit, avem şi “musca ferăstrău”, insecta care a atacat grâul din câteva judeţe. Într'adevăr  e tocmai ceea ce ne mai lipsea la o producţie redusă şi la necazurile plugarului nostru. Apoi n'aveam noi destule... “ferăstrae” cari ne sărăcesc şi cu care se irosesc atâtea avuţii?
Deocamdată entomologii cercetează provenienţa acestei curioase muşte care posedă un adevărat instrument de tăiat. Se zice că, în disperare de cauză, aceste muşte ar fi fost aduse de peste mări şi ţări de câţiva buni români... să taie degetele prea lungi ale unor anumiţi politicieni.” (“Ilustraţiunea română” din 20 iulie 1932)

Lapte… la metru


50 de perechi cununate în acelaşi timp
 la o biserică din şoseaua Pantelimon
Pe viitor laptele se va vinde... cu metrul. Să nu credeţi că este vorba de vreo năzdrăvănie a ingeniosului nostru primar Dobrescu sau a lăptăriei noastre comunale. Nu! Este vorba de ceva serios: invenţia unui savant danez care a găsit mijlocul să solidifice laptele şi să’l transforme în foiţe subţiri. Aceste foiţe păstrează multă vreme neatinse proprietăţile laptelui integral. Astfel se poate vinde… cu metrul şi prezintă avantajul că... nu poate fi botezat cu apă, cum se întâmplă cu laptele proaspăt.
Hârtia de lapte va putea fi întrebuinţată la scris sau tipărit. În aceste condiţiuni manuscrisele proaste, scrise pe astfel de hârtie, nu vor mai fi aruncate la coş ci înghiţite de secretarii de redacţie. Şi funcţionarii de ministere se vor bucura de o asemenea invenţie căci, în lipsă de salarii, se vor putea hrăni cu petiţii... comestibile.” (“Ilustraţiunea română” din 19 octombrie 1932)
deieri-deazi.blogspot.com

....


Inconstienta crasa


Sa lasam pudibonderia la o parte si sa spunem lucrurilor pe nume.
In cazul asazisei rapiri a jurnalistilor din 2005, a fost o facatura creata de Matrafoxat pentru, asi pune  la o parte, un numar nelimitat de  milioane de euroi.
A pune viata unor oameni dintre care nu toti erau nestiutori in ce s-au bagat, este o infractiune  pedepsibila aspru cu detentie pe viata. Si nu in ultimul rand vinovat este unchiul Sam, care a stiut si a girat in continuare la conduceresa Romaniei pe acest om care era un pericol pentru extinderea terorismului si punerea Romaniei pe harta terorismului international. Unchiul Sam s-a jucat cu focul pe destinul unui popor, credul si jefuit fara mila.
Sper ca, cat de curand se va desecretiza aceasta actiune criminala la adresa unor oameni, pentru beneficiul unui inconstient caruia nu-i pasa de viata celorlalti, chiar vinovati de acceptare.

Pofta buna !

COCINA BASICA Y FRESCA:
imaginea nu este afișată
GAMBAS CON PIMIENTOS DE PIQUILLO CBF
GAMBAS CON PIMIENTOS DE PIQUILLO CBF.@ INGREDIENTES: 300 gr de gambas peladas 2 dientes de ajo 2 pimientos de piquillo en tiras Aceite, s...

Vizualizează postarea

:)))


Nikola tesla (1856-1943)



Invenţia incredibilă a lui Tesla – farfuria zburătoare – a fost una genială! A fost ea pusă în practică, în secret, de guvernele lumii? De asta vedem atât de multe OZN-uri…


  OZN TeslaNikola Tesla este considerat a fi unul dintre cei mai inovatori şi mai misterioşi oameni care au trăit vreodată. Dacă Tesla nu ar fi inventat și făcut cercetări în timpul său, tehnologia noastră de azi ar fi fost mult mai slabă decât o avem în prezent. Se spune că Tesla ar fi comunicat chiar cu extratereştrii! (vedeţi articolul din 2011 – Cu ce extratereştri vorbea Tesla din laboratoarele sale secrete?). Oricum, Tesla a fost un geniu, iar invențiile și ideile sale nu au avut limite.
Acum mai bine de o sută de ani, în timpul primului deceniu al secolului al XX-lea, Tesla a depus o cerere de brevet pentru o aeronavă ciudată, pe care el a numit-o “prima farfurie zburătoare din lume”. Interesant e faptul că metodele utilizate în proiectarea farfuriei zburătoare a lui Tesla se potrivesc cu descrierile celor care pretindeau că au văzut un OZN în interior: cu un propulsor discoidal de o dimensiune suficientă pentru a asigura tracțiunea necesară, în timp ce alte propulsoare mai mici permiteau  controlul direcției farfuriei zburătoare; la toate acestea, se adaugă un sistem de stabilizare giroscopică și electrică, pentru controlul unităţii.
Tesla nu s-a mulţumit doar cu atât: interiorul navei era echipat cu ecrane plate și camere video externe. OZN-ul lui Tesla avea nişte “ochi”, de fapt nişte lentile electro-optice, dispuse în cadrane, care permiteau pilotului să vadă totul în jurul său. Ecranele și monitoarele erau plasate pe o consolă în care se putea observa toate zonele din jurul vehiculului.
Practic, este o aeronavă incredibil de bine concepută, una pe care am putea reuși să o construim astăzi. Sau am deja am construit-o? Ce s-a întâmplat cu această invenție? De ce nu zburăm în spațiu cu invenția incredibilă a lui Tesla?
OZN-ul lui Tesla avea un mare dezavantaj: întrucât aeronava nu avea o sursă de energie proprie, aceasta trebuia să primească energia de la turnurile de transmisie wireless, surse lui Tesla de “energie liberă”. Lipsa fondurilor a dus la abandonarea dezvoltării turnurilor, astfel încât OZN-ul lui Tesla nu a mai fost realizat. Niciodată? A nu se uita că americanii au confiscat toate brevetele lui Tesla, după moartea sa, din motive de “securitate națională”…


OZN Tesla 2
Secretele lui Lovendal


vineri, 24 aprilie 2015

Pofta buna !


Cadillacul lui Al Capone

Un gand



 
Un gând de speranţă

Oricât aş fi de pesimist,
În viaţa asta complicată,
Speranţa c-o să mai rezist
---Click pe poză---

:)))


joi, 23 aprilie 2015

:)


Paper Lace

NU hotarat decaderii umane


Inexplicabil!!!
In perioada lunga in care am fost internata in spital am observat ceva care, nu isi gaseste explicatie in ratiune.
Asta se refera la pietrificarea sufletului personalului medical din spital. Chiar daca ai dat  bani si ai oferit  ce ti s-a cerut mutual, nimeni in momentele de maxima durere nu-ti da nici o atentie.
 Si este vorba de chirurgie infectioasa si reparatorie.
Nu inteleg aceasta atitudine decat printr-o bucurie intertioara diabolica  alimentata de durere si strigatele de deznadejde.
Dar daca nu dai nimic au metode sa te caieste amarnic.
Acolo este un lung sir de atitudini mafiote meticulos experimentate pe bolnavi si muribunzi.
Nu ma mira ca  au murit cu zile medici si oricare  dintre cei ce puteau fi salvati.
Nu va bazati pe posibilitatile dvs. materiale, rugati-va la Dumnezeu sa va dea sanatate.
Despre animale nu mai spun ca, sunt macelarite in drum fara sa intervina nimeni si autorii sunt primiti acasa in familie ca niste eroi, demni de a fi stalpii societatii:(((
NU STIU CAND AM AJUNS IN ACEASTA SITUATIE DE DECADERE MORALA SI SUFLETEASCA, PROBABIL IN SCURT TIMP DAR,CE ESTE MAI GREU ESTE, RECUPERAREA CARE SE VA FACE IN ZECI DE ANI, SAU NU SI VOM RAMANE NISTE PRIMITIVI CARE VORBA ACEEA, VOM FI LUPI TURBATI FIECARE DINTRE NOI, PENTRU SEMENII NOSTRII. 

:)))


Australia


Cand vom scapa de pragul psihologic precum ca, romanii sunt hoti ?
Ce ar fi trebuit sa spuna australienii cand poporul lor a fost format numai din puscariasi ? Nu ar mai fi putut sa scoata capul din cotet.Unde au trimis englezii vapoarele cu pensionarii puscariilor  LASANDU-LE GOALE? SI AM CITIT INTR-O CARTE CUM SE ORGANIZAU DUPA DESCINDEREA PE NOUL CONTINENT!!!
Totul era fascinant ! Era ca la inceputul lumii, toti erau egali din toate punctele de vedere, material, uman, moral.

Jean Moscopol (1903-1980)

:)))


Horia Caciulescu (1922-1989)


 Seara în care Revoluția a ucis Comedia. Moartea lui Horia Căciulescu Executia ac

Executia actorului Horia Caciulescu

Scris de :         
Ziuaveche.ro va prezinta in premiera declaratia ofiterului care a dat ordinul diletant ca celebrul actor sa fie impuscat in cap doar pentru vina de a merge cu masina pe str. Constantin Mille din Capitala.
Noi grozavii in dosarele Revolutiei, musamalizate cu nesimtire de procurorii Sectiei Parchetelor Militare. ziuaveche.ro a intrat in posesia declaratiilor militarilor care in 24 decembrie 1989 l-au impuscat in cap pe actorul Horia Caciulescu, in timp ce acesta transporta cu Dacia personala doua surori pe str. Constantin Mille din Capitala.


Actul barbar, de o prostie fara seaman, a fost ordonat de un ofiter bezmetic, care comanda un dispozitiv de soldati pe care nu era in stare sa-i struneasca. Cu o zi inainte, militarii aceluiasi ofiter – pe numele sau Emil Pana – si-au impuscat mortal doi camarazi (un ofiter si un soldat din propria unitate) tot in urma unui ordin de “observatie” dat de seful lor. Cazul asasinarii cunoscutului actor a fost musamalizat, iar autorii si instigatorul care au tras fara niciun motiv, au fost audiati in simple calitati de martor.
Actorul Horia Caciulescu, nascut in 13 februarie 1922, in Belint, judetul Timis, a fost  unul din marii nostri actori de comedie din perioada comunista. A jucat pe scena  Teatrului de Revista “Constantin Tanase”. Si a executat ani lungi de detentie, ca detinut politic, la sinistrul canal Dunare – Marea Neagra. Cei care l-au cunoscut vorbesc despre talentul sau dar si despre cat de slab putea sa fie – in sensul ca era numai piele si os.
In 24 decembrie 1989, actorul Horia Caciulescu conducea Dacia personala, in care se mai aflau pe locurile din spate surorile Vica si Milica Gavriliuc, spre Palatul Telefoanelor. Pe str. Constantin Mille le-a aparut in fata un dispozitiv de infanteristi, condusi de lt.maj. Emil Pana, de la UM 01395 Bucuresti, care ocupasera zona cu mai multe TAB-uri. Militarii sustin ca au somat Dacia sa opreasca si, pentru ca soferul nu s-a conformat, au ciuruit cu pistoalele mitraliera autoturismul. Actorul a fost impuscat in cap si a murit pe loc. Iar cele doua femei au fost grav ranite. Cazul a fost musamalizat la gramada de catre procurorii militari din Sectia Parchetelor Militare, care se fac vinovati de favorizarea celor care au ucis 942 de persoane pentru care nu exista niciun vinovat (este vorba de marele dosar 97/P/1990).
Ofiterul care a dat ordinul de tragere a fost audiat, atat in 1990, cat si la 08.10.2008 cu simpla calitate de martor. Ceea ce denota ca procurorii militari nu s-au obosit sa puna pe cineva sub acuzare, desi stiau cine sunt autorii omorului. Lipsa de deranj a anchetatorilor surprinde cu atat mai mult cu cat acelasi ofiter asistase cu o zi inainte la un alt incident care a sfarsit cu pierderi prostesti de vieti omenesti, incident  in care militarii sai si-au impuscat din prostie proprii camarazi. De aceea, apare de neinteles usurinta cu care sa dispus impuscarea unor oameni pasnici si neinarmati si care nu puneau pe nimeni in pericol.
Prezentam in continuare declaratia de recunoastere (vezi facsimil) a celui care a dat ordinul de tragere: “Declaratie de martor: Pana Emil…. In luna decembrie 1989 aveam gradul de lt.maj. In cadrul UM 01305 Bucuresti si indeplineam functia de comandant companie de infanterie”. In continuarea declaratiei sale, ofiterul, azi pensionar, descrie modul in care a fost mobilizat incepand cu 21 decembrie 1989 in zona fostului Comitet Central si cum TAB-ul sau a ars intr-o baricada. Dar si cum a comandat cordoanele de baraj de la Scala, pentru stavilirea manifestantilor, cum a tras cu aruncatorul de grenade in turnul Palatului Telefoanelor si alte fapte de “vitejie”, care au culminat cu impuscarea diletanta si prosteasca a doi camarazi de arme in zona sa de actiune. Iata cum , dupa propria sa marturisire: “…Soldatii au semnalat aparitia a doua siluete, unul incaltat cu cizme (fiind noapte si luceau) in afara dispozitivului unitatii. Am dat ordin sa fie observati. In acest moment s-au auzit doua-trei focuri de arma, iar tot dispozitivul meu a deschis focul simultan… cele doua siluete au cazut… iar la apropierea de ele s-a constatat ca este vorba de lt. Gavadia si militarul din cadrul subunitatii mele. Gavadia era impuscat grav, in timp ce era transportat cu o patura in afara dispozitivului, sangele a strapuns patura, impresia mea fiind ca nu mai are sanse sa-si revina. Soldatul… in urma unor complicatii a decedat… Referitor la incidentul cu actorul Horia Caciulescu precizez ca acesta nu a oprit la primul baraj aflat mai sus de noi, iar cand a ajuns cu autoturismul in zona noastra s-au efectuat somatii de catre militarii mei care se aflau sub transportoare sa opreasca, insa actorul nu a inteles somatia, continuandu-si drumul. AM DAT ORDIN SA SE TRAGA, un soldat a tras in sofer in zona capului… dupa ce actorul a fost impuscat s-au efectuat somatii de iesire a celor doua femei din autoturism… nu au coborat, dupa un timp s-a deschis o portiera, s-a coborat un picior, dupa care soldatii au tras, o femeie s-a retras, s-a deschis si cealalta usa a doua femeie fiind impuscata in fund s-a retras…”
Focul la ordin a fost deschis de doi soldati in termen.

miercuri, 22 aprilie 2015

Puiu Calinescu(1920-1997)

:)


TVR


Intr-o zi de curand am vrut sa vad ce programe interesante mai sunt la TVR.
AM DAT DE 2 ORI SI MI-A FOST RUSINE DE RUSINEA LOR. AU NOROC CA AU ARHIVA TELEVIUZIUNII SI MAI ATRAG ATENTIA PRIN FILMULETELE COMICE DE ACUM 40-45 DE ANI.
RUSINE !!!!

marți, 21 aprilie 2015

Grecia


Acum se continua dezbaterea si mai aprins cu privire la plata datoriilor de catre Grecia catre forurile financiare internationale.
Eu atata le spun, sa le plateasca datoriile gusatilor cand le voi spune eu, si eu nu le voi spune niciodata.
Asta pentru ca UE a subjugat popoare si le tin in genunchi si saracie, tocmai imprumutandu-le si punerea lor sa plateasca datorii la infinit, mai rau decat cei mai rai camatari. Si pentru Romania este la fel, daca nu mai platim datoriile pe care nu le-a facut poporul si nici el nu le-a cheltuit, continuand traiul in saracie lucie,  este mult mai bine. Sa se stearga toate datoriile tuturor popoarelor, pentru ca gusatii au platit din surplus si au dus-o tot bine mereu si mai si primesc banii inapoi. Sa de ia de la 0 datoriile daca nu, intoarcem foaia cat de curand. 

:)


Ghicitori

1.

Intr-o seara a avut loc o crima, intr-o casa cu patru oameni - parintii, si cei doi copii ai lor, o fata si un baiat. Unul dintre acestia a ucis o persoana, unul a asistat la crima si celalalt om a ajutat ucigasul.
Acestea sunt lucrurile pe care le stim sigur:
a. martorul la crima si cel care a ajutat ucigasul, nu sunt de acelasi sex;
b. cel mai in varsta si martorul, nu sunt de acelasi sex;
c. cel mai tanar si victima, nu sunt de acelasi sex;
d. cel care a ajutat ucigasul este mai in varsta decat victima;
e. tatal este cel mai in varsta membru al familiei;
f. ucigasul nu este cel mai tanar membru al familiei;

Cine este ucigasul?

2.

Un barbat s-a intors acasa, dupa ce a fost departe de sotia sa timp de un an. A surprins-o cu vizita lui si a sarutat-o in timp ce ea statea socata. Dupa aceea a facut poza aceasta, drept amintire.
Dupa cateva zile, barbatul si-a ucis sotia. Cand politia a ajuns si a intrebat de ce, a zis ca sotia il insela si a dat fotografia drept dovada.

Ce credeti ca a gasit in aceasta poza, care l-a facut sa creada ca sotia il insela?


Credeti ca puteti rezolva aceste mistere?


3.

Patru copii aveau cate cinci pietre de fiecare.  Ei jucau un joc in care trebuiau sa arunce pietrele intr-o zona solida din apa.

Copilul 1 a reusit sa arunce trei pietre in zona solida, dar una s-a scufundat.
Copilul 3 a avut o tinta foarte proasta, si toate pietrele s-au scufundat.
Copilul 4 a aruncat toate pietrele in zona solida.
Copilul 2 a fost castigatorul, dar a fost lovit de o piatra in cap si a murit.

Cine l-a ucis pe copilul 2?

4.

Intr-un caz de omucidere, politia nu reuseste sa gaseasca nimic. Totusi ei au cinci suspecti care ar fi putut sa ucida persoana respectiva: Samoa, Richard, Neil, Jenifer si Sia.
Deodata, un ofiter observa ca exista ceva scris pe calendar. Afla ca sunt niste numere - 9,4,5,10,8. El zambeste pentru ca si-a dat seama cine e criminalul.
Tu stii?

5.

Xack, un tip dur rau famat, a fost gasit mort intr-o noapte, pe o alee in spatele discotecii, pe care o vizita frecvent. Politia a interogat trei suspecti in dimineata urmatoare, iar un detectiv a notat urmatoarele declaratii ale suspectilor:

Richard:
a. Nu l-am ucis pe Xack.
b. Morgan nu este prietenul meu.
c. L-am cunoscut pe Xack.

Morgan:
a. Nu l-am ucis pe Xack.
b. Richard si Travis sunt prietenii mei.
c. Richard nu l-a ucis pe Xack.

Travis:
a. Nu l-am ucis pe Xack.
b. Richard a mintit cand a spus ca Morgan nu este prietenul lui.
c. Nu stiu cine l-a ucis pe Xack.

Unul dintre ei l-a ucis pe Xack. Poti sa afli cine este ucigasul?


Raspunsuri:

1.Ne dam seama de la e. ca tatal este cel mai in varsta si de la b. ca fiica este cea mai tanara. Prin urmare al 2-lea cel mai tanar este baiatul, iar a 2-a mai in varsta mama. Astfel aflam ca tatal a ajutat pe ucigas, fata este martorul, baiatul este victima si mama ucigasul.

2.A vazut alt barbat in poza. Daca va uitati la ventilator o sa vedeti cablul. Urmariti cablul mai jos si o sa vedeti un telefon care este la incarcat. Mai jos un pic de telefon, se poate observa clar ochiul unui barbat.

3.Copilul 1, deoarece mai avea o piatra.

4.Criminalul este Samoa. Numerele din calendar reprezinta lunile si initiala fiecarei luni, reprezinta o litera din numele criminalului.
9 - Septembrie (S)
4 - Aprilie (A)
5 - Mai (M)
10 - Octombrie (O)
8 - August (A)

5. Criminalul este Morgan. Richard nu poate fi, deoarece daca era, Richard a. si Morgan c. ar fi amandoua false, ceea ce ar face ca Richard b. si Morgan b. sa fie adevarate, si s-ar contrazice. Travis nu poate fi pentru ca daca ar fi, ar face ca Travis a. si Travis c. false, si nu este posibil.


Sursa: http://gpuzzles.com/

:)))


Manifestul UKIP (campanie electorala)

luni, 20 aprilie 2015

Justitia

 
În România este criticată permanent justiţia

Revoltată e cetatea
Şi nedrepte critici curg,
Pentru că-ţi găseşti dreptatea...
---Click pe poză---
 

duminică, 19 aprilie 2015

:)))


Vremea revanselor


A sosit enumerarea si tragerea liniei pentru a se  finaliza socoteala ramasa nerezolvata dupa terminarea ultimului razboi mondial.
 Dupa Grecia care a cerut 250 de miliarde datorie de la Germania, acum a venit randul Rusiei care cere plata datoriei catre ea din partea Frantei.
Romania ?????
Tace de parca Romania ar avea de platit datorii si nu le-a onorat!
Chiar si Ceausescu a platit cu pretul foamei unui intreg popor doate datoriile in timp ce alte tari com uniste cu datorii mult mai mari precum Polonia, au fost iertate de datorii si sterse.
Dar Romania pana la Ceausescu nu a imprumutat niciodata ci, ea a dat cu imprumut bani altora pe care nu i-a mai vazut nici in ziua de azi.Ceausescu a imprumutat bani tarilor arabe, datorii sterse de cei care nu au muncit pentru ei si au pus mana pe putere prin frauda politica si apoi financiara.
Rasul in cascade,  bolnavicios fata de Angela Merkel, de catre matrafoxat, nu ne tine de foame si nici de  tratamente in spitale.
De ce si acum chiar daca avem un elastec in fruntea guvernului, nu iesim sa ne cerem drepturile?
Ne dau banii afara din casa ? Nu mai avem ce face cu ei ?
De ce suntem lasi ? De ce facem jocurilor UE care ne vrea saraci lipiti si curand transformati intr-o satra tiganeasca?
Viata noastra depinde de slugarnicia guvenului actual, asa cum a fost mereu?
Am fost  TEMBELIZATI IN 1946 CA ESTE  FOAMETE.
NU A FOST NICI O FOAMETE, ASA SPUNEAU CEI CARE AU TRAIT ATUNCI. Romania se refacuse din punct de vedere agricol dupa un an agricol de la razboi, si daca erau locuri unde recolta din 1946, a fost slaba, se rezolva prin schimburi intre regiuni. Dar adevarul era altul, dupa razboi Romania ca tara perdanta a fost obligata sa dea totul,  mai ales petrol prin sovromurile de atunci,  unde nu exista  robinet si sa dea toata recolta la rusi. Rusia era mare si foamea ei era mare.
Asa ca la prostului de roman i s-a spus ca este foamete ca, nu s-a facut recolta si  toata aceasta situatie a fost indusa.
Dupa asa zisa revolutie traim zi de zi aceeasi dezinformare. Ca s-a terminat totul, s-a furat totul si nu sunt bani.
Situatia internationala ne dovedeste ca prostirea popoarelor nu mai poate dura mult. Totul se poate schimba la 180 de grade, chiar de maine.
Vointa sa fie ! Actuala conjunctura favorabila statelor hraparete, nu mai are mult de trait. Aceasta carpeala de democratie in favoarea unora si in defavoarea celor multi, nu mai poate continua.
De ce sa fim nevoiti sa ducemn viata de sluga a minoritatilor, mai ales tiganesti. Vedeti cum alte tari lupta contra lor pentru ca hapaie totul.
Cu ce drept li s-a dat  o clasa peste noi ceilalti si merg asa de impaunati adica, constipati  ca si cum ei au TOATE DREPTURILE CA SUPERIORI SI NOI SUNTEM VASALII LOR.
Terminarea razboiului s-a facut la masa verde si impartirea zonelor de influenta s-a facut pe un servetel de hartie la o masa de restaurant. Nu stiu daca se putea opune muribundul presedinte american!
Niciodata nu este a buna, cand totul se termina ca intre tigani.
Romania sa aiba grija sa nu piarda si trenul acesta, ca si pe celelalte.

Nistrul



NISTRUL - AL DOILEA STYX

Suntem obişnuiţi să spunem că “hotarul nostru etnic” se opreşte la Nistru. Chiar şi marele Eminescu limitează întinderea spaţiului romănesc până la acest fluviu în celebrele versuri ale Doinei: ”De la Nistru pân’la Tisa…”. Adevărul nu este însă acesta: dincolo de Nistru au trăit întotdeauna numeroşi români. Sigur că astăzi situaţia este alta, dar asta datorită multelor decenii de teroare la care au fost supuşi românii din aceste teritorii în perioada stăpânirii sovietice. Zeci de mii de români au fost deportaţi în ţinuturile îngheţate ale Siberiei, mii de oameni au fost exterminaţi în propria lor ţară pentru că s-au opus bolşevizării şi rusificării acestui teritoriu.
Nu vreau să nasc polemici. Dar nici nu vreau să uităm destinele miilor de moldoveni ridicaţi de la casele lor de către sovietici şi deportaţi în îndepărtata Siberie - gulag înfrigurat din care puţini s-au mai întors. O să vă spun astăzi povestea unuia dintre acești deportați – poveste găsită într-un număr al  “Realităţii ilustrate” din anul 1932. O mărturie cutremurătoare consemnată de reporterul Sandu Vornea:
 “ Un fenomen sângeros şi-a făcut apariţia de câtva timp la Nistru. În fiecare noapte, familii de români transnistreni, sau oameni izolaţi din Republica Moldovenească, încearcă să treacă fluviul îngheţat spre noi, dar sunt ciuruiţi de gloanţele grănicerilor bolşevici. Uneori, soţia e împuşcată şi cadavrul ei rămâne acolo, în mijlocul Nistrului, pe când soţul reuşeşte să se refugieze la noi. Copiii sunt despărţiţi de părinţi şi înghiaţă în zona neutră. Alteori, ghiaţa se rupe, înghiţind, pe refugiaţi. În zori la spitalele din Tighina şi Chişinău, sunt aduşi răniţii.
Nistrul - al doila Styx
Iată femeia Luchena Bairan, cu maxilarul frânt, înjumătăţit, de-un foc de armă. Iată pe Crevetzki şi pe copilul său, care abia are cinci anişori, dar e de o inteligenţă scăpărătoare, şi ceea ce povesteşte, te infioară. Toţi au, de altfel, de povestit câte o aventură sguduitoare. Bătrânul Gavrilă Simion dle 78 de ani, din Dortskaia (Republica Moldovenească), fetele Lida Gogu şi Ecaterina Simba şi atâţia alţii, au trăit groaznica tragedie a trecerii Nistrului. Cele de mai jos sunt un document.
Reproducem ceea ce ne-a povestit bătrânul Ion Cătărău, în vârstă de 61 de ani, din comuna Butuceni, Republica Moldovenească, refugiat de curând din Basarabia, şi supravieţuitor din groaznicul măcel dela Nistru, precum şi povestirile altor refugiaţi.Am găsit pe acest bătrân la căminul de refugiaţi transnistrieni din Chişinău, unde vine în fiecare dimineaţă să împartă covrigi copiilor de acolo, în semn de mulţumire lui Dumnezeu, că l-a scăpat de gloanţele şi de iadul sovietic.

Moș Ion Cătărău împărțind covrigi
 copiilor refugiaților din Transnistria

  
El a fost deportat la Arhangelsk şi a trăit o aventură cum nici Jack London sau Curwood nu au imaginat. E un om, deşi încărcat de ani, totuşi foarte voinic. Înalt. Un bărbat frumos. Are ochi albaştri şi poartă mustaţa tunsă. Cum vede un flăcău îl invită la „trântă ciobănească” cu el. Inteligenţa lui e foarte vioaie şi povesteşte într’o limbă moldovenească, mult mai frumoasă decât însăşi limba basarabenilor.
POVESTEA UNUI DEPORTAT
De deportare nu scapă în Rusia sovietică de azi, nici unu la mie dintre culaci, adică dintre sătenii cari nu au trecut de la început de partea „colectivului”, termen generic, cu care peste Nistru se desemnează comunizarea muncilor agricole şi a recoltei. Nici cei bătrâni, nici femeile şi copiii nu sunt cruţaţi. Printre culacii din satul său (Butuceni) a fost încolonat ca să fie deportat si Moş Ion Cătărău, în vârstă de 61 de ani, căruia îi dăm aci cuvântul, să ne povestească sumbra sa aventură:
- Am fost porniţi într’o zi, în zori, de acasă, ca o turmă de vite, păzită de soldaţi roşii cu armele încărcate. Din sat în sat, coloana noastră creştea, adăogându-i-se noi deportaţi. Am fost mânaţi astfel pe şosele şi câmpuri, zile întregi. Cei cari cădeau de oboseală, erau lăsaţi să moară în drum sau, dacă mai aveau o licărire de viaţă, erau împinşi înainte, până se stingeau de tot. Am fost încărcaţi în vagoane, ca animalele şi trenul ne-a hurducăit zile şi nopţi întregi.
Am aflat pe drum că ne duceau la Arhanghelsk. Când ne-am apropiat de acest oraş, care se află la Marea Albă, adică la Nord, unde zăpezile sunt aproape vecinice - am înţeles că „tovarăşii” comisari ai poporului, voiau să ne ucidă prin frig.Am fost opriţi pe un câmp îngust, mărginit de păduri dese. Acolo, se aflau câteva bordeie, şi, fără răgaz, răpuşi de drum, am fost puşi să ne săpăm singuri bordeiele, în care aveam să trăim de aci înainte. Aceste bordeie erau un fel de şanţuri lungi, pe sub pământ, un fel de gropi în care dormiam strânşi unul lângă altul, câte 20— 30 de inşi, în cea mai grozavă murdărie. Îndată ce-am terminat cu săparea bordeielor, am fost duşi la muncă forţată, la tăierea pădurilor. Tăiam copaci şi-i trimeteam pe ape, la vale, din zori până se lăsa întunericul. Hrana ce ni se dădea, era o cană de apă călduţă şi un bulgăre de mămăligă sau pâine, tare ca piatra.
 
Refugiați din Transnistria
Frigul era îngrozitor. Din cauza gerului, mâinile şi picioarele ne degerau, dar
eram siliţi să muncim înainte, sub ameninţarea că vom fi împuşcaţi pe loc,
dacă „sabotăm”. Bube rele ni s’au deschis pe faţă, de ger şi chinul nostru
întrecea cât poate să sufere omul. De la un timp, s’a încuibat tifosul exantematic în bordeie. Din douăzeci de mii de deportaţi, câţi ne aflam în acea tabără, au murit în scurt timp, în câteva luni, opt mii. În bordee, viii trăiau deavalma cu bolnavii şi morţii... De multe ori, bolnavi aproape de moarte, erau scoşi la muncă: trebuia să tăiem pădurile, pentru exportul de lemne în America. Rusia sovietică trebuia să vândă lemnele mai ieftin decât alte ţări. Şi putea face aceasta, fiindcă n’o costa nimic exploatarea.
ÎN INSULA SOLOVETZKI
Alţi deportaţi erau duşi mai departe, mai la Nord, cât mai aproape de polul Nord... Mici coloane de acestea treceau pe la Arhangelsk, înaintând pe ţărmul Deltei fluviului Dvina, mereu spre Nord. În Deltă, se văd insuliţe îngheţate, printre care se deschid canale înguste. Când ajung pe ţărmul Oceanului, prizonierii sunt îmbarcaţi în şalupe, ce pornesc prin ceaţa polară. Ultimele ţărmuri de pământ, mai mult cenuşii decât verzi ca şi pădurile seculare de pini şi cele din urmă sătuleţe rămân în urmă. Buşteni mari alunecă, blocând gura fluviului; ei vin pe apă din întinsele păduri, de la Vologda, spre a fi îmbarcaţi pentru America.
Ceea ce simte un deportat când ajunge în Marea Albă, trebuie să fie sguduitor; în faţa lui e nemărginirea albă a acestei mări vecinic îngheţate, presărate cu zeci de insule mici de piatră, acoperite cu un fel de licheni sumbri având aspect dintre cele mai sălbatece. Şalupa se opreşte la ţărmul uneia din aceste insuliţe, unde se află cel mai infernal lagăr de deportaţi: Insula Solovetzki, pierdută în pustiul de zăpadă şi de valuri îngheţate. Gerului de acolo, nu-i rezistă nici un deportat...
EVADAREA
Într’un astfel de lagăr se afla deci Moş Cătărău, care continuă astfel povestea sa:
- După multe dibuiri şi încercări, într’o noapte am isbutit să mă strecor afară din tabără, printre sârmele ghimpate şi razele reflectoarelor. În buzunar aveam câteva ruble, pe care reuşisem să le salvez. Am luat-o îndată prin pădure şi pădurea a ştiut să mă ascundă. La început, am gonit prin pădure ca un nebun. Ştiam că dacă mă vor prinde soldaţii, voi fi împuşcat. A trebuit însă, în curând să mă opresc, ca să mă odihnesc, şi atunci m’a cuprins frigul. Tot timpul pribegiei mele, am luptat cu un ger aprig; sunt voinic, dar puterile îmi slăbeau, fiindcă trebuia să merg şi noaptea, altfel aş fi ingheţat. Am întrebat pe cei cari mi-au ieşit în cale şi ei m-au îndreptat spre o gară, pe unde trecea trenul de Moscova. O parte din rublele ce aveam la mine le-am cheltuit cu biletul de tren. În tren, am scăpat de controlul actelor de identitate care se face foarte des.
Două mici refugiate își fac temele
 într-un cămin din Chișinău
La Moscova m’am dat jos din tren. Mai aveam o rublă şi jumătate. Nu aveam bani să iau bilet de tren pentru a-mi urma călătoria spre Republica Moldovenească, spre satul meu natal. De altfel, auzisem în gară la Moscova, că iar au început să facă controlul actelor în trenuri. Atunci, m’am hotărât să mă sui în tren fără bilet. Am călătorit o noapte întreagă, agăţat de tampoane, cu mâinile îngheţate, ameninţat să fiu svârlit sub roate la fiecare sdruncinare a trenului. Amorţindu-mi mâinile şi picioarele, m’am tras pe scara unui vagon. Deşi abia dacă mă puteam ţine mai bine, totuşi cred că, cu mâinile încleştate pe fiarele reci, am aţipit o clipă... Deodată, am simţit o sguduitură puternică. Din fericire nu căzusem sub roţi. Ci se deschise uşa vagonului şi o mână puternică mă trase înăuntru, pe coridor. Era controlorul trenului. El începu să-mi facă actele. Urma desigur să fiu împuşcat, fiindcă s’ar fi dovedit uşor că dezertasem din lagărul dela Arhanghelsk.
I-am căzut atunci în genunchi, i-am spus că nu am făcut nici un rău, că nu
mi-au ajuns banii pentru bilet, fiindcă nu mai am decât o rublă si jumătate.
- Bratuşca (frăţioare) – i-am spus – i-a dumneata rubla asta şi jumătate şi lasă-mă neamendat, că tot n’am de unde să plătesc amenda. Fie-ţi milă de un om, care nu are alt avut decât o rublă şi jumătate, şi de aceea, când îţi dau numai atâta, înseamnă că eu îţi dau mult, foarte mult: tot ce am pe lume!
Am scos rubla şi jumătatea de rublă şi-  în genunchi - i le-am întins. El le-a luat, le-a băgat în buzunar şi mi-a zis:
- Bine! Dar la prima staţie să te dai jos din tren…
CUM AM TRECUT NISTRUL
De la prima staţie mi-am continuat drumul pe jos, fără nici un bun, trăind din milă şi mai ales cu rădăcini. Am făcut astfel, de la Arhanghelsk până la Butuceni, satul meu din Republica Moldovenească, cinci săptămâni.
Când am ajuns la marginea satului, am crezut că visez. Fiind cunoscut acolo de autorităţi, n’am intrat în sat ci prin rudele ce-am întâlnit pe şosea, am făcut rost de câteva ruble, smulse din sărăcia lor. Mi-au adus deasemeni de mâncare, în timp ce eu stam ascuns afară din sat.
Melania Terentie și Lida Goan
familiile lor au murit înecate
 în timpul fugii peste Nistru
din cauza ruperii gheții
Satul nostru, nu e departe de Nistru. Când s’a lăsat noaptea, am luat-o spre Nistru, m’am apropiat binişor de mal. Mi-am făcut curaj şi am trecut Nistrul pe ghiaţă. Grănicerii roşii au prins de veste, au tras după mine, dar m’a ferit Dumnezeu şi am scăpat neatins...
Zeci şi sute de alţi refugiaţi, nu scapă însă de gloanţele sovietice. La Nistru, hecatomba creşte. Pe mal şi pe gheaţa râului, se pot vedea cadavre de bărbaţi şi de femei, copii îngheţaţi...
Sursa: articolul “Nistrul – al doilea Styx” – semnat Sandu Vornea – publicat în “Realitatea ilustrată” numărul din 7 aprilie 1932 – citit din colecţia Bibliotecii Centrale Universitare “Lucian Blaga” Cluj Napoca
deieri-deazi.blogspot.com