Reda-i copilaria lui Stefanut

sâmbătă, 11 aprilie 2015

Pofta buna !


vineri, 10 aprilie 2015

A murit Constantin Draghici(1932-2015)

CUPLETE

Pofta buna !

Mamun-Ur Rashid:
imaginea nu este afișată
Mamun's Kitchen
Pointed Gourd /Potol Dessert~ Special treat for our Bengali new year.......which is on the way :) Ingredients: 2 liters of milk,  250 g of p...

Vizualizează postarea

Proiect

Nicolae Toma:
Un proiect în sprijinul cailor și măgarilor exploatați în faimosul oraș turistic Petra
Orașul Petra din Iordania este una dintre cele mai celebre și mai frumoase locuri turistice din Orientul Mijlociu. De o importanță vitală pentru industria turistică din zonă sunt cei 1350 de măgari și cai care îi transportă pe turiști. Pe lângă faptul că sunt ținute în condiții mizere, animalele sunt înhămate la atelaje mult prea grele pentru puterea lor, de-a lungul prea multor ore. http://goo.gl/s2QMiA
imaginea nu este afișată

Vizualizează postarea

joi, 9 aprilie 2015

India

WOW! Cum sunt spalati bebelusii in India!
   
 Vezi  mai multe  video    din    

...


Retete



Reţete (care distrug orice diete)


AVERTISMENT:

Recomand tuturor celor care ţin vreo dietă sau un regim alimentar să se oprească aici. Reţetele ce urmează, culese din “Calendarul ziarului Universul” pe anul 1934, sunt adevărate bombe calorice. Dar mâncarurile “boiereşti” gătite în baza lor par savuroase. Efectele imediate al citirii acestor reţete vor fi o ploaie cu averse în cavitatea bucală precum şi o vizită neplanificată în zona frigiderului şi nu vreau să fiu bombănit de doamnele, domniţele şi domnii care urmează vreun program de slăbire. Pentru cei care se încumeta totuşi, am şi soluţii: am înserat în text reclame pentru diferite remedii ale neplăcerilor cauzate de  abuzurile alimentare: ceaiuri pentru slăbit, pastile care rezolvă indigestiile, purgative şi laxative etc. (evident, din aceiaşi perioadă). Nu promit că mai găsiţi produsele respective prin farmacii, dar nici nu exclud acest lucru. Tot pentru protecţia d-vostră am evidenţiat în text, cu bold, alimentele periculoase. Aşadar să purcedem la gătit:

SARMALE DE VARZĂ DULCE


Ceaiul care slăbeşte Dr Ernst Richter
Faci tocătura ca şi pentru chiftele prăjite. În loc de carne de vacă pui jumătate carne de viţel sau de vacă şi jumătate de porc şi carne de cârnaţi de porc. Pui in tocătură un ou la ½ kilo de carne, ceapă prăjită, miez de pâine muiat ăn zeamă de carne sau lapte, sare şi piper. Amesteci bine. Foile de varză le înmoi mai întâi în apă fierbinte, apoi le scoţi cotoarele, faci sarmale mici, nu mai mari decât jumătate degetul cel mare de la mâna şi le prăjesti în unt proaspăt. Apoi le aşezi în cratiţă cu rânduri de costiţă afumată. În mijloc pui buchetul. Umpli cu zeamă de carne şi stropeşti cu un păhăruţ de vin alb. Pui la cuptor din ajun, punând deasupra un rând de pătlăgele roşii. După ce s’au gătit le tragi afară, iar a doua zi le reîncălzeşti, în cuptor, punând deasupra bucăţele de unt proaspăt şi smântână.

CURCĂ SAU CURCAN UMPLUT CU CÂRNAŢI


Se umple pasărea cu o cantitate de cârnaţi de porc şi se pune într’o cratiţă pentru cuptor, aşezata pe felii de slănină. În tavă se pun de jur împrejur 12 cepe întregi, piper negru boabe, un buchet mărişor, bucăţele de slănina şi 4 linguri de apă. Un curcan bătrân trebuie să fiarbă 5 ore.
Se scoate grăsimea sosului. Se serveşte astfel: deschizi curcanul, scoţi cârnaţii şi arunci buchetul.Dacă n’ai cârnaţi poţi umple cu pâine prăjită.

PUI  “MARSAN”


Laxativ
Un purgativ sigur...
Ia un pui de găină curăţat, taie-l in 8 bucăti, săreaza-l. piperează-l. Pune-l să se rumenească într’o cratiţă cu un ou, unt proaspăt şi 2 cepi mici tăiate. Când bucăţile de pui s-au rumenit, scoate-le din cratiţă şi pune-le într’o farfurie, ţinută la căldură, torni deasupra conţinutul cratiţei.
Torni apoi în cratiţă un pahar (25 centilitri) de Vermouth sau Cinzano, care scade în cantitate de două treimi după care îi dai dat flacăra. Imediat, vermuthul nefiind încă stins, arunci carnea în cratiţă, dupa ea verşi untul şi zeama în care ai legat o lingură de piure de tomate în care ai pus zahăr, puţină scorţişoară pisată şi ardei roşu.
Gusti, rectifici de sare şi piper, dacă e nevoie, laşi pe foc 5 minute, amestecând continuu.

FRIGĂRUILE “AGHIUŢĂ”


Se taie porcul în bucăţi egale apoi se înfig bucăţele în frigărui mici, alternând fiecare bucată de carne cu o felie de costiţă afumată. Se unge carnea cu muştar, se tăvăleşte în pesmete pisat, se stropeşte cu unt proaspăt topit şi se pune la grătar.

PORC CU SOS


Femeia la 40 de ani
Tabletele pentru slăbire
BOXBERGER KISSINGEN
Muşchiul de porc se curăţă de grăsime ca să rămâna un centimetru grăsime şi se pune într’o cratiţă cu zece grame unt după ce-l sărezi şi pipărezi. Să se rumenească deopotrivă pe toate feţele. apoi se pune 200 grame zeamă de carne, 200 grame de vin alb, buchetul obişnuit, o ceapă înţepată cu două cuişoare.
Acoperă cratiţa şi las-o să fiarbă două ore, stropind carnea de patru ori cu sosul din tigaie.
Spre a face sos se curăţă 300 grame ceapă scoţând părţile tari de la cap şi de la coadă. Se taie ceapa în bucăţi, se pune în cratiţă cu 20 grame unt. Se amestecă puţin cu lingura de lemn. Se adaugă în rântaş 300 grame zeama de carne, sare şi piper.
Se fierbe zece minute, amestecând. După 2 ore, muşchiul fiind gata se scurge zeama din cratiţă, se trece prin strecurătoare, se scoate grăsimea şi se pune în sos. Se toarnă apoi  în farfurie şi sosul deasupra.


CRAP CU BERE


Scoţi carnea de pe oasele pe care le arunci şi o pui într’o cratiţa cu un strat de ceapă tăiată mărunt, sare, piper, pătrunjel, cimbru, o foaie de dafin şi 2 cuişoare. Presara peste bucăţile de peşte bucăţele de turtă dulce, apoi toarnă atâta bere cât să acopere peştele. Laşi să fiarbă o jumătate de oră.



PATEU DE IEPURE


Retete care distrug diete
Pastilele Vichy-etat
uşurează digestia
Tai muşchii iepurelui feliuţe lungi, groase ca degetul, curăţite bine de pieliţă; toci mărunt canea de la pulpe şi mai amesteci într’ânsa puţină carne de porc. Pui într’o tigaie unt. Focul să nu fie iute şi când untul va fi fierbinte, aşezi în el feliuţele de muşchi şi le laşi să se frigă cam un sfert de oră; să nu se rumenească. Le scoţi şi tot în momentul acela (bagi de seamă să nu fie prăjit) mai adaogi puţin unt şi pui tocătura; o laşi să se prăjească (amesteci mereu) pe un foc potolit ca un sfert de oră, îi adaogi sare, piper, puţin usturoi, pătrunjel, puţină ceapă rumenită, tăiată foarte subţire şi ciuperci tocate mărunt. Înainte de a scoate tocătura de la foc, pui în ea ficat de vacă ras, laşi puţin până ce pierde faţa roşiatică. Scoţând tocătura de la foc, amesteci în ea un păhăruţ de coniac.
Pe când aceste cărnuri se frig, taie o litră de şuncă fiartă. feliuţe pătrate şi lungi. foarte subţiri şi slănină tot aşa. Daca ai ficaţi de pasăre, îi tai bucăţi, îi laşi puţin la foc până ce schimbă faţa.

CARNAŢI FRIPŢI ÎN VIN


Se pun cârnaţi de porc în cratiţă cu 200 gr. vin alb şi piper. Se acoperă cratiţă şi se fierbe 10 minute. Se pune în vin 100 gr. sos şi fă-l să scadă 4 minute. Vasul se ia de la foc şi se adogă 20 gr. unt şi o lingură de pătrunjel tocat. Se amestecă până ce untul va fi topit. Pune cârnaţii în farfurie şi sosul deasupra.


PUI “SULTĂNICA”


Indispoztii digestive
Digestia asigurată prin
MAGNESIA BISURATA
Bucăţile de pui le sărezi şi le piperezi; apoi le rumeneşti în untdelemn. Când s’a rumenit puiul, îl scoţi, retragi untdelemnul din cratiţă şi-l înlocuieşti cu o bucată de unt. Când s’a înfierbântat, aşezi iar bucăţile de pui. Torni deasupra un pahar de vin dulce şi un pahar de coniac. Laşi să scadă şi adaogi un păhăruţ de smântânăSă fiarbă domol 20 de minute. Apoi tragi cratiţa pe marginea maşinei şi adaogi 2 gălbenuşuri de ou amestecate cu puţină smântână.
Amestecă repede, nu mai lăsa să fiarbă şi presară pătrunjel tocat mărunt.

 TUSLAMA  DE VITĂ

Se curăţa picioarele şi partea de la burtă cu apă caldă şi se aşează într’o cratiţă pe foc, cu apă caldă, o ceapa, un morcov, o foaie de dafin, ca să mai fiarbă puţin. Cărnurile se scot apoi, se taie în bucaţele pătrate şi se aşează dinnou într’o cratiţă, se pun la foc domol până ce zeama se va gelatina. Se serveşte cu hrean sau cu usturoi.


Sursa reţetelor: “Calendarul ziarului Universul” pe anul 1934 citit în Biblioteca Digitală Naţională
deieri-deazi.blogspot.com

Panait Istrati(1884-1935)



Vazand saracia din Romania actuala cand oamenii spun ca, nu au bani nici pentru o bucatica de carne de miel de Paste, mi-am adus aminte de cuvintele scriitorului romano-francez nascut la Braila Panait Istrati, cand a scris :" cu toate ca mama era spalatoreasa cu ziua, am avut intotdeauna porc de Craciun si miel de Paste.
Mama Joita Istrate.
Asta ne diferentiaza de anii sfarsitului de secol XIX. Ce concluzie sa tragem de aici???
In Franta a fost indrumat si sub  protectorat, luat de catre Romain Rollan din anul 1921 cand, Panait a vrut sa se sinucida la Nisa si in  buzunar i  s-a gasit o scrisoare catre Romain Rolland.
Panait Istrati autor de nuvele si povestiri, Nerantula, Codin( film), Kira Kiralina, Ciulinii Baraganului, Spovedania unui invins.
Nu a fost apreciat de  Nicolae Iorga care a scris urmatoarele despre el:
Opera lui Panait Istrati ne arată elocvent că avem de-a face cu un hamal din portul Brăilei. D-nul Panait Istrati mi-a trimis Kyra Kyralina cu dedicație. Am încercat să o citesc, dar am fost nevoit să arunc cartea imediat; asemenea lucruri nu se pot citi. [...] Eu nu-i găsesc absolut nici o calitate. Am spus: avem de a face cu un hamal din portul dunărean".
Tatal lui Panait Istrati a fost un contrabandist grec Gherasim Valsamis, nascut in Kefalonia Grecia si care a murit cand Panait avea 9 luni.

Pofta buna !


De la d-na Doan Trang Nguyen

Castel

Un imens castel singuratic se ridică de 2 milenii în mijlocul deşertului din Arabia Saudită! Cine l-a construit? Cu ce scop?

Miercuri 08 Apr 2015 / 0 vizualizari / Fara comentarii

 
Qasr al-Farid 1În mijlocul vastului deșert din nordul Arabiei Saudite, se află un monument străvechi impresionant, un adevărat castel situat în mijlocul nisipurilor, fiind sculptat într-o piatră masivă naturală. Fațada sa are linii curate și unghiuri drepte, în contrast cu suprafața naturală a pietrei, iar structura este incredibilă. Văzându-l, îţi vine în minte întrebarea: Cine l-a construit? De ce? De cât timp se află aici, înconjurat de un deşert imens? Cu ce scop a fost ridicat castelul?
Structura este cunoscută sub numele de Qasr al-Farid, care înseamnă “castel singuratic” și a fost construit în primul secol d.Hr., în timpul Regatului pre-islamic Nabatean. Este situat în Mada’in Saleh, zona în care se găsesc peste o sută de monumente similare. Ştiţi care era capitala Regatului Nabatean? Străvechiul oraş Petra din Iordania, un oraş construit pentru giganţi, aşa cum arătam într-un articol din noiembrie 2013 (Petra, străvechi oraş construit pentru giganţi! Aici se vor ascunde cei 144.000 de oameni aleşi de Dumnezeu în timpul Apocalipsei?).
Dar, arheologii pretind că i-au dezlegat misterul. Astfel, aflăm că Qasr al-Farid nu e de fapt un castel, ci un mormânt. E neterminat, și, în acest stadiu, ne permite o privire asupra modului în care nabateenii construiau clădirile masive din piatră. Aceştia foloseau piese întregi de gresie, iar sculptura era realizată de sus până în jos. Nabateenii au împrumutat elemente decorative de la egipteni, greci şi asirieni. Dimensiunea mormântului indică statutul social al persoanei. Qasr al-Farid este cel mai mare dintre cele 131 de morminte din zonă. În ciuda faptului că este vechi de 1900 ani, Qasr al-Farid este în stare foarte bună, datorită climei uscate din regiune.
Astăzi, Qasr al-Farid nu este chiar un loc singuratic. Turiştii vin să-l viziteze, iar tot situl arheologic a intrat în Patrimoniul mondial UNESCO.
Qasr al-Farid 2
Qasr al-Farid 3
Secretele lui Lovendal

...:))))


miercuri, 8 aprilie 2015

Anastacia

Intelepciune


 
Primează înţelepciunea populară

De vrei noroc, loveşte-n lemn.
Ne-nvaţă un proverb străbun,
El ţinând cont de-acest îndemn,
---Click pe poză---

Octavian Goga(1881-1938)



De vorbă cu Octavian Goga

Genialul “poet al pătimirii noastre” a fost una dintre personalităţile cele mai importante ale României din prima jumătate a secolului trecut. Deopotrivă poet, dramaturg şi publicist (biografiile menţionează că Octavian Goga ar fi debutat la 16 ani în revista “Tribuna” pe când era încă elev; în interviu care urmează poetul menţionează o altă variantă), Octavian Goga a fost deasemenea un politician important – dar şi controversat - al acelor vremuri (a fost deputat, ministru de interne, prim ministru). Despre Octavian Goga se pot spune puţine lucruri inedite. Cu toate acestea, un interviu luat poetului de către Otilia Ghibu şi publicat în numărul din 31 martie 1932 al revistei “Realitatea ilustrată”, nu cred că merită să se piardă printre paginile publicaţiei interbelice:
Familia lui Octavian Goga:
Jos, de la st. la dr.: tatăl, mama, mătuşa
 şi sora poetului, Claudia;
În picioare:. 'Victoria, Octavian şi Eugen Goga


“  Un scurt răgaz de linişte în casa ce zumzăie ca un stup toată ziua de clocotul discuţiilor politice. E seară. Destul de târziu. Cu tenacitatea proprie gazetarului am parvenit în sfârşit în biroul marelui nostru scriitor. D. Goga e atât de obosit încât îmi spune că e nevoit să poarte ochelari negri chiar şi în cameră.
- Se fumează enorm la mine. Toată ziua. Iar eu tocmai acum m'am lăsat de tutun. Îmi ard ochii de fum. De zile întregi stau în casă.
   Se reculege câteva clipe: scriitorul alungă poate cu greu pe celălalt eu, stăruitor şi puternic: Omul de stat. Eu arunc priviri repezi în jurul meu. Simplicitate, sobrietate: un birou masiv, bine lustruit, o canapea mare şi două fotolii tapisate în rips dungat cu maron şi galben şters, perdele lungi în aceleaşi culori. Câteva tablouri, două-trei desene. Un bronz pe birou. O marmură într’un colţ. Un covor greu pe jos. Nu văd cărţi. Într'un colţ un “clasor" american.
Octavian Goga 
pe terasa castelului de la Ciucea

- Ceea ce îmi ceri d-ta e un fel de anatomie sufletească şi intelectuală. Voi răspunde întrebărilor cât mai sincer, cât cat mai spontan.
   M'am născut acum vre-o cincizeci de ani şi câteva luni, într'un sat de lângă Sibiu, Răşinari. La poalele Carpaţilor. Cel mai interesant amănunt din istoria satului meu: n'a făcut niciodată parte din iobăgia din trecut. Era una din acele comune pe care stăpânirea ungurească le numea “fundus regius", iar în vechile noastre zapise “slobod, crăiesc sat". Răşinarii prezentau tocmai din acest motiv o puritate de rasă absolută. 6000 de suflete, 6000 de români. Trei străini: jandarmii !
   Părinţii mei: unul de la munte, altul de la şes. De aici dualitatea sufletului meu: muntele, prin psihologia lui, e contactul cu realitatea, tendinţa spre acţiune. Câmpia dimpotrivă: orizontul larg, avântul blând al nostalgiei. Aceste două elemente congenitale s'au transmis intact sufletului meu. S'au alăturat fără să se îmbine. Iată explicaţia celor două îndeletniciri ale vieţei mele: politica şi literatura.
- Ce v'a rămas mai puternic întipărit în minte din copilărie?
- Satul, aşa cum era el atunci. Cu toate că numai până la vârsta de nouă ani am stat propriu zis la Răşinari şi cu toate că viaţa mea nu era aceea a unui ţăran. Şi dinspre tată şi dinspre mamă sunt coborâtorul unui neam de cărturari. Familie de intelectuali ardeleni, aşa cum era înţeleasă această noţiune acum 40-50 ani. Străbunicul meu, care a murit la 1812 şi care se numea Preacucernicul protopop Sava de la Răşinari, a lăsat în urma lui foarte multe scrieri. Unele proprii, cele mai multe copiate. Parte din aceste manuscrise se găsesc azi în muzeul de la Petrograd; altele la d. Weygand din Lipsca; unele le-a trecut d. lorga la Academia Română. Aici se află o foarte frumoasă copie după “Învăţăturile lui Neagoe Basarab". Una singură se mai află azi în posesia mea.

   Tatăl mamei mele, şi el protopop, a fost profesor de muzică la seminarul din Sibiu şi prieten bun cu Cipariu. A trăit vreo trei ani la R.-Vâlcea, pe vremea revoluţiei din 1848, adăpostit la un boier din neamul Glogovenilor. El a adus, cel dintâi, în satul şi neamul meu, amintiri personale, cântece şi povestiri, care-au făurit mai târziu indisolubila legatură sufletească dintre cele două provincii românesti, aflate dincolo şi dincoace de straja Carpatilor.

Poetul însoţit în plimbări 
de câinele favorit
   
A scris şi mama mea, chiar şi versuri. Le-a publicat în “Familia" de la Oradea Mare. Atmosfera timpului în care m'am născut eu era aceea a celei mai sălbatece persecuţii a românilor din Transilvania. O opresiune, ramnificându-se până în cele mai mici îndeletniciri ale vieţei de la ţară. Ea trezea fireşte proteste, revoltă. Eu m'am născut cu pumnii strânşi. Sufletul meu s'a hrănit din primul moment din şi pentru revoltă. E cel mai puternic sentiment ce m'a călăuzit în viaţă şi din care a crescut formula mea literară.
   De la început am fost un observator pasionat al satului. Mi-am dat curând seama de absoluta importanţă a acestui nucleu social. El formează osatura statului nostru. Îmi plăceau şezătorile. Dar nu la Răşinari. Oamenii de la munte visează mai puţin. Mergeam într’o comună de pe Târnave, de unde era tatăl meu. Acolo găseam o atmosferă de nostalgie, de căldură sufletească. Acolo am înţeles suferinţa milenarului jug, mai bine decât aspra dârzenie a neamului dinspre mama. Mă întorceam încărcat de muzică şi de durere.
- Primele mele încercări literare? Pe la 9-10 ani. Am publicat la vârsta de 14 ani în “Revista Ilustrată" de la Gherla. Mi s'a răspuns atunci la “poşta redacţiei": “ziua bună se cunoaşte de dimineaţă!"
- O indiscreţie! Primele versuri erau de natură lirico-erotică sau socială?
- Starea mea sufletească nu-mi îngăduia să vorbesc despre sentimentele mele personale. Chiar şi primul volum, publicat în 1906, nu conţine decât două-trei timide poezii erotice. Un fel de pudoare mă oprea să vorbesc despre mine, văzând atâta suferinţă şi nedreptate în jurul meu. Notez: a fost pentru mine totdeauna un subiect de curiozitate literară felul de a scrie, inspiraţia mai mult senină şi idilică a marelui poet ardelean G. Coşbuc. În ţăran eu am văzut un om chinuit al pământului. De aceea nu m'a influenţat Cosbuc, cum nu mă putuse influenţa nici Alecsandri.
 
D-na şi dl. Octavian Goga
- A avut totuşi influenţă vreunul din marii dv. înaintaşi asupra concepţiei dv. literare?
- Da! Una mare, covârşitoare: Eminescu. Întâmplarea făcuse că, prin 1870, Eminescu ajunsese în peregrinările sale, prin satul meu. Tatăl mamei l-a ajutat atunci să treacă înapoi în ţară fără paşaport, aşa cum venise, pe la vama Cucului.
- Ce educaţie literară precumpănitoare aţi avut?
- Cea germană! Am avut din primii ani ai copilăriei sub ochi baladele lui Uhland. În bunele traduceri germane am citit cele mai de seama opere din literatura universală şi, începând cu Goethe şi cu Schiller, toată literatura germană a veacului trecut, cât şi aceea a scriitorilor germani de până la 1914. Niciuna nu mi-a pricinuit însă o aşa numită criză de conştiinţă.
- V'a sguduit aşadar o carte, mai mult decât oricare alta?
- Da. Raskolnikoff a lui Dostoiewski. Eram student la Budapesta. Aveam douăzeci de ani. Atmosfera de sumbru messianism din această magnifică capodoperă rusă şi’a înfipt adânc ghearele în sufletul meu. Aproape un an de zile am fost ca bolnav. Ajunsesem să mă conving că va trebui să las cartea, să mă întorc la ţară şi să mă însor cu o fată de acolo. Copilul ieşit din această uniune avea să fie apoi Messia Ardealului!
- Din ce îndemn aţi scos revista “Luceafărul"? Imboldul firesc al unei tinereţi entusiaste, dornice să dea cât mai curând năzuinţele şi străduinţele sale literare luminei tiparului?
- Nu tocmai. Eram vreo 300 de studenţi la Budapesta. Între 20 şi 23 de ani. Adunaţi la învăţătură, ne-am dat seama că aşa cum urmăm cursurile universitare, eram chemaţi să devenim un fel de ieniceri ai culturii străine odată înapoiaţi pe meleagurile noastre. Am dejucat intenţiile celor care căutau desnaţionalizarea Ardealului, prin noi, fii ardelenilor. Crezul nostru literar se vede din titlu: Luceafărul, adică Eminescu.
   În subsolul unei case din metropola ungurească, singularizaţi sufleteşte şi diferentiaţi de ceea ce era în jurul nostru, întocmai ca dinamitarzii, pe sub pământ, am lucrat la prăbuşirea imperiului austro-ungar. Şi-am reuşit.
“Cântăreţul Ardealului” 
la masa de lucru din cabinetul de la Ciucea

   
E destul de târziu. Aş mai avea atâtea de întrebat. Liniştea e desăvârşită în  jurul nostru. Aş vrea să aflu unele reminiscenţe din prigoana politică de care nu a scăpat nici “cântăreţul Ardealului" înainte de război, în Transilvania. Nu ştiu de ce dar am impresia că interlocutorul meu preferă să rămână pe terenul neutru al vieţii sale literare. Totuşi îi mai smulg o mărturisire:
- “Domnul Notar" a fost scrisă la 1913. Am făcut atunci prima mea experienţă politică. Plătită scump dealtfel. Printre altele era să mai fac un an şi jumătate de închisoare. Făcusem trei luni propagandă electorală în judeţul Arad, candidat la alegerile din 1910. Am ieşit în balotaj şi a trebuit apoi alte trei luni de zile să umblu din sat în sat, astfel încât am avut prilejul să cunosc foarte bine toată administraţia statului maghiar.
- O ultimă rugăminte: unele curiozităţi din viaţa dv. literară!
- Curiozităţi? Ştiu eu, ce v'ar putea interesa?
- Orice!
   Din felul cum îşi pleacă fruntea foarte obosit în mâini, îmi dau seama că am început să abuzez. Totuşi insist…
- Poate v'ar interesa că poezia mea “Oltul", am scris-o cu mult înainte de-a vedea frumosul râu românesc, şi anume în “ţară", la Călimăneşti. Era iarnă.
Am stat acolo o lună de zile pentru a-mi pune la punct o lucrare literară. Îmi amintesc un peisaj: munţii înhorbotaţi în zăpadă, Oltul isbucnind pâtimaş din strânsoarea vremelnică a gheţii. Pe şoseaua troienită, un popă călare…
  “Clăcaşii" am scris-o într'o grădină a Charlottenburgului…
O mână adumbreşte ochii obosiţi, cealaltă odihneşte pe marginea biroului. Aproape un ceas şi jumătate. Dar cât de puţin redau cititorilor din tot ce-am ascultat în acest răstimp… Un popas de înaltă reculegere…”

Sursa: articolul “Cu prilejul unei aniversări” – semnat Otilia Ghibu-Silviu – publicat în “Realitatea ilustrată” din 31 martie 1932 – citit din colecţia Bibliotecii Digitale a Bucureştilor
deieri-deazi.blogspot.com

Cel mai mare iepure



Cel mai mare iepure din lume (FOTO)

Cei mai mari iepuri din lume sunt Darius și Jeff din Marea Britanie, tată și fiu! Darius, tatăl, are 1,3 m în lungime și peste 20 kg, iar fiul său, Jeff, are 1,1 m și este puțin mai uşor decât Darius, dar e încă în creștere. Amândoi mănâncă în jur de 2000 de morcovi și 700 de mere pe an.

cel mai mare iepure din lume foto poze 2015 cei mai mari iepuri din lume fotografii imagini 2015 record mondial cel mai mare iepure din lume Marea Britanie Cartea Recordurilor animale curiozitati curiozitate stiati ca
cei mai mari iepuri din lume poze 2015 record mondial foto cel mai mare iepure de pe pamant Darius si Jeff cel mai mare iepure din lume the biggest rabbits

Sursa: www.facebook.com/europafmromania / FOTO: Photoland / Caters News

"Miercurea fără cuvinte" a început la Carmen.

UKIP

Don't Make Our Heroes Beg For More


Mesaje primite
x

Nigel Farage prin sendgrid.info 

22:52 (Acum 10 ore)
către mine

Dear Odorica --

Today, alongside our Defence Spokesman Mike Hookem MEP, I launched the details of UKIP's defence policy.

The establishment parties have been quick to commit our troops to a number of foreign wars in recent years, but the troops who serve have been let down both while serving, and when they leave our armed forces.


48sheet2015_AW_soldier_final.png

UKIP is the only party that has found the money to commit to Britain's NATO obligations of spending 2% of GDP on our defence budget – and UKIP is the only party committed to a Veteran's Administration, with its own minister at the heart of government, to ensure our men and women are properly looked after after they serve our country.

And we recognise that we need to prioritise those who have served: for mental health care from our NHS, for social housing, and for jobs – whether that is in the police, in prisons, or in our border control. Only UKIP is committed to this.

Odorica, we believe in Britain. We believe in our armed forces. We believe in defending this country. And we believe in treating our service men and women with the respect they deserve.

The Military Covenant has been abandoned by David Cameron's Conservatives. Labour are in a shambles over defence spending because they'd rather spend the money on foreign aid and EU membership.

Voting UKIP on May 7th is the only way you can get our policies, and MPs to represent them, into the House of Commons.

Odorica, please play your part. Volunteer with your local UKIP branchdonate online, or spread the message to your friends and family, in person and online.

Together, we can ensure that Britain is well defended and our troops don't have to beg for more.Together, we can do great things.

Kind regards,

Nigel Farage

UKIP Campaign Team
http://www.ukip.org/