Reda-i copilaria lui Stefanut

sâmbătă, 28 martie 2015

DRAGOSTEA TRANSCEDE GRANITELE


:)))


Fara depresie



Sunt impresionata in mod neplacut chiar infiorator, vazand cate  sinucideri sunt cu oameni de toate varstele inclusiv cu pilotul german care a luat dupa el inca 149 de persoane nevinovate, cu pofta de viata.
Nu pot sa inteleg cum se cuibareste in sufletele oamenilor  mai putin puternici, depresia.
Ce s-ar fi facut daca treceau prin ce am trecut eu in viata, ce faceau daca erau atata de bolnavi ca mine ? Ce faceau ei daca erau parasiti fara nimic, avand numai dusmani in jur? Dar dusmani inraiti corora nu le-am facut nimic dar, imi doresc moartea? DACA V-AS SPUNE CA ASTA IMI DA PUTERE SI FIECARE ZI O PRIVESC CA PE UN DAR MINUNAT SPECIAL PENTRU MINE M-ATI CREDE?
Nu stiu daca ma credeti dar, putinii oameni care au deaface cu mine, ma intreaba daca mai stau bine cu caputul, dupa cate vad cu ochii lor ca  patimesc?
M-am calit si iau toate lucrurile  ca pe vointa sortii.
Dar ca sa respectam pe toti, altii poate sufera mai din greu din vointa sortii, nu a oamenilor, sa le transmitem un gand de incurajare.
Acum vad ca nimic nu este important in viata, decat viata si sanatatea ta si activitatile care iti dau bucurii si impliniri,daca esti parasit de oameni considerand ca, esti irecuperabil din punct de vedere al sanatatii. Dar Dumnezeu a hotarat altfel si ti-a schimbat soarta.
Sa te culci cu multumirea ca ai facut  ce trebuia, ti-ai facut datoria si pentru maine? Ce o vrea Dumnezeu.
Dar bucuria unei noi dimineti, ma face sa zburd pur si simplu ca un mielusel pe tapsan.
Revenind, nu stiu ce cuvinte sa folosesc in mod cat mai potrivit, sa spun celor care considera ca nu mai au de ce sa traiasca, in asa fel incat sa inteleaga ca, totul este trecator si dupa zile, luni, sau ani potrivnici, este imposibil ca nu apara soarele si pe strada lor. Un soare mai stralucitor.
Atat va spun, importanta este fiinta dvs. care sa fie sanatoasa, daca se poate sau chiar daca sunt  impedimente sa va raportati la situatia in sine si sa va bucurati de viata.
Luati exemplul meu, prin care toate nenorocirile care mi s-au intamplat, mi-au dat putere si privesc fiecare zi cu bucurie ca, pe un dar de la Dumnezeu.
Fara depresie, sa fiti curiosi ce se va intampla cu dvs., cu situatia din tara, cu viitorul dvs.
Eu asa fac ! Cand ma culc ma rog sa apuc ziua,  sa vad ce va mai fi si maine ? Ceva care ma va putea interesa !!!:) O  surpriza!!!
Nimic nu este mai de pret ca viata in orice conditii, oricat ar fi de grele. Cu viata asta nu ne vom mai intalni daca, o dispretuim si preferam moartea.
Nu mai stiu ce cuvinte de incurajare sa gasesc, pentru cei fara curaj de a mai continua viata.
Fiti tari, fiti puternici, totul este trecator.
PS. Vedeti fostii detinuti politici care au facut ani grei de puscarie, fiind chiar condamnati la moarte, cum au avut tarie de caracter si au ajuns chiar aproape de centenarul vietii.
Asta datorita caracterului lor puternic, care nu i-a lasat descurajati de meandrele vietii.

UKIP lider Nigel Farage


UKIP Nigel Farage lider

Nigel Farage prin sendgrid.info 

20:30 (Acum 17 ore)
 
către mine
 





Odorica --

Over the past few weeks, the Prime Minister has schemed and plotted to keep UKIP out of the debates, including last night's programme, which wasn't actually a debate at all!

So I turned up anyway, last night, at Sky's studios in London, and judging by the Prime Minister's performance, I think I might just have rattled him!

Next week, we have the infamous "seven way" debate – and further down the line, a Question Time style head to head, which there's even a grassroots petition calling for me to be included in.

But what was clear from last night is that the two, legacy parties are in complete agreement with one another:
  • On Immigration: they want to continue with our open borders with the European Union;
  • On Spending: they'll all continue to increase Britain's debt, and leave it to our children and grandchildren;
  • On Defence: they want to cut our armed forces, yet keep sending them into foreign wars, under equipped;
  • On Europe: they want continued membership, false "renegotiations"
  • On Foreign Aid: they want to keep spending British money propping up foreign governments.
The list goes on and on, and on and on...

On May 7th, we have a chance to secure some REAL change. Make sure you're registered to votefor that change.

By putting enough UKIP MPs in the House of Commons, we can hold the next government to account.

I don't want coalition with the other parties. I want change. I don't want a ministerial car. I want to drive the agenda.

So if you're interested in REAL change, please consider contributing to our campaign. With just 41 days to go, we need your help.

Thank you,

Nigel Farage
Leader of the UK Independence Party

:)))


joi, 26 martie 2015

:)))


Tradare



 Parca aceasta imagine ilustreaza TRADAREA.
Si tu Brutus fiul meu ???
TRADAREA ESTE MAI LA MODA CA ORICAND. TOATA LUMEA TRADEAZA, IN POLITICA, IN AFACERI, IN FAMILIE.
ACEASTA, ITI DA  UN SENTIMENT DE NESIGURANTA ABSOLUTA.
Ce poti sa faci, cum poti sa te aperi in fata celui mai abject obiectiv, tradarea, indreptat impotriva ta?
De-a lungul mileniilor tradarea a fost cea care a schimbat la 180 de grade orice situatie, militara, optionala,  accesul unor familii nobile la regalitate, degenerand in conflicte violente fara miza, sau pentru o miza abjecta, ducand la DISTRUGERE.
Ducand chiar la schimbarea cursului istoriei.
Suntem neputinciosi si mici in fata acestor mizerii necontrolate ale vietii. 
Viata, bunastarea, sanatatea, depind de altii.
Si asta nu la nivel individual ci, chiar la nivel de natiune.
Este situatia actuala a noastra, a romanilor si a Romaniei.
Sirul nesfarsit de arestati si incriminati ne lasa muti.
Parca ne simtim demobiliati si ne trebuie un efort mare de vointa, pentru a privi  cu incredere inspre viiitor.
Suntem ca o armata care  a luptat, a strigat si considera ca si-a facut datoria SI NU MAI ESTE CALE DE INTOARCERE SI LA COBORAREA din trenul militar in gara, se simt tradati, ai nimanui si  viitorul este in ceata.
Ce este de facut ?
Sa strangem randurile, sa pedepsim  exemplar toata gasca care ne-a furat si ne-a tradat si care se tine si acum cu ghearele de putere, iar noi cei care ne simtim tradati, dar patrioti cu dragoste de tara si de poporul nostru mintit si jefuit, sa pornim  un nou inceput chiar daca timid, dar care creste cum creste trenul privind in zare. Este singura solutie pentru ca, daca ne lasam furati de pesimism nu mai putem sa privim spre un viitor  cu semnele de bun augur spuse de futurologii lumii.
Ca sa nu scapam haturile din mana, este timpul sa incepem curatarea natiei de dusmanii din interior, chiar de azi, sau de ieri, nu de maine pentru ca este prea tarziu. Nici un moment nu trebuie sa ne retinem pentru a stopa definitiv, accesul acestor canalii la butoiul cu miere al Romaniei. Cromwelllll !!!!
Sa nu va luati dupa  cei care spun ca a fost un tiran, un dictator, un om crud. A fost un om drept si cu ce ne intalnim noi acum, tot cu asta s-a intalnit si el acum peste 400 de ani.Si mai marii de atunci l-au dezgropat dupa 6 luni de la deces si l-au judecat! Dar timpurile urmatoare au dovedit ca, a avut dreptate si nu se stopeaza  hotia si asuprirea fara  forta armelor. Rana nu s-a inchis.
Eu sunt sigura ca avem contemporani cu noi, multi tineri NATIONALISTI, care sunt oricand gata sa aplice si la noi forta militara, actiunea prin surprindere, asa cum a aplicat-o acest viteaz englez care, pana la 40 de ani, nu s-a remarcat prin nimic deosebit.
Dar cand nu s-a mai putut, a rabufnit in el demnitatea si faptele lui provoaca si acum friguri in Parlamentul Angliei si scuipa pe uciga-l toaca, sa nu mai apara altul de acelas calibru.Dar noi il asteptam cu bratele deschise.
Chemati-ma cand va fi nevoie de mine, si voi spune PREZENT. 

:)))


Ce se naste din pisica soarece mananca...

Viata si „moartea” managerului acrobat

 
Viata si „moartea” managerului acrobat
“Viata este acolo sus pe sarma. Restul este doar asteptare” – Nik Wallenda, supranumit “Regele mersului pe sarma”. Un cablu intins in inaltul cupolei, ‎sub becurile orbitoare si un acrobat ce pune pas dupa pas pe firul subtire. La fiecare clatinare a cablului inimile spectatorilor ingheata. Glasuri infricosate de aceasta joaca nebuneasca, care poate fi ultima, se fac auzite: 
- Ajunge! Opriti! Destul! Coboara!  „Cum destul? Oare le este frica pentru mine sau le este frica de …frica lor? Putina rabdare. Am atatea de aratat…” Lor…Lui insusi…  Lumii intregi…
 De Dragos Ion
Este povestea pe care, la nivel metaforic, o poate trai orice om de business. O data sau de mai multe ori. In acelasi timp, daca am alcatui o lista a povestilor de succes, am putea constata ca, in cea mai mare parte, ele sunt despre oameni care au reusit pe cont propriu. Pornind de la zero o afacere. Si nu de putine ori, antreprenorii au fost mai inainte manageri angajati.
Daca este acelasi om, care doar functioneaza in contexte diferite, cum de “straluceste” si inspira cu mai multa forta “pe cont propriu”? 
Pe sarma sunt amandoi– manager si antreprenor.
Managerul inconjurat de echipa “tehnica”,respectand intocmai instructiunile “regizorului”, asigurat in cabluri. Cauta mereu sa isi perfectioneze tehnica pentru a ramane pe afisul spectacolului. Antreprenorul este inconjurat de obicei de familie, cativa prieteni (pe cat de sinceri, pe atat de rari), verificandu-si singur cablul‎, reinventand coregrafia de la un spectacol la altul.
Tehnica nu este diferita: un pas dupa celalalt‎. Prioritatile sunt, insa, diferite.
Managerul poate sa aleaga siguranta. Siguranta unui mediu relativ constant, siguranta unor venituri, predictibilitatea‎ zilei de maine (este bine sa stii ce te asteapta – fie ca este de bine, fie ca este de rau). Antreprenorul ‎nu are de ales decat sa energizeze libertatea. Libertatea de a-si stabili locul si inaltimea la care isi intinde cablul, durata reprezentatiei si cat de mult isi doreste ca spectatorii sa vrea sa il vada in continuare pe scena.
Cu cat promite spectacolul sa fie mai grandios, cu atat asteptarile publicului sunt pe masura. Iar greselile pot aparea oricand.
Managerul tinde sa evite greselile. Orice eroare l-ar putea costa prezenta pe “afis” in urmatorul spectacol. 
Antreprenorul are nevoie de greseli pentru a invata. ‎Uneori cade si se accidenteaza serios inca de la prima reprezentatie. Pentru ca a intrat in afacere nepregatit, naiv. Are incredere nemasurata in clienti, banci, colaboratori. Si sunt situatii in care ajunge sa piarda tot – afacere, casa, familie. Tot ce a pus in joc si nu este usor sa-ti gasesti puterea sa te aduni. Sunt si din cei care incremenesc in neputinta. Cei mai multi incearca sa se ridice din nou in picioare, sunt inapoi pe cablu. Ei stiu ca pierd mai mult daca raman la pamant. 
In mersul pe sarma este fara indoiala vorba despre echilibru
Managerul ‎poarta pe umeri echipa, obiectivele, sarcinile, politica firmei, target-urile. Antreprenorul ‎se balanseaza intre familie si pastrarea integritatii. Integritatea bunurilor, a echipei si a propriei persoane. Cu catnotorietatea acrobatului este mai mare, cu atat cablul este mai sus. Cat de sus? Atat cat iti permite inaltimea “cladirii”, atat cat indica regizorul spectacolului, atat cat pericolul nu este extrem de periculos pentru manager.
Antreprenorul viseaza mult si inalt. De multe ori ii innebuneste pentru cei din jur. Oricand te poti trezi cu el fixandu-si cablul intre cele mai inalte doua cladiri din orasul cu cele mai puternice vanturi. Si de cele mai multe ori fara plasa de siguranta. Desi mersul pe sarma pare la fel, indiferent de protagonsit, in realitate el estediferit de la un spectacol la celalalt. Numarul managerului se incadreaza in ideea generala a spectacolului. Este un capitol dintr-o poveste ampla. O afacere antreprenoriala imprumuta personalitatea “creatorului”. Numarul antreprenorului este insasi povestea spectacolului.
Caderile sunt inevitabile, chiar daca de la primele lectii fiecare exerseaza aterizarile fortate – ‎cum sa te ghemuiesti, cum sa te prinzi cu mainile in caz de dezechilibru.
In spectacolele in care evolueaza managerul mersul pe sarma este asigurat. Plasa sau cablurile de sustinere a acrobatului nu permit accidentari dramatice. Sigur ca dupa doua sau trei cazaturi in spectacole cu public numeros, regizorul propune schimbarea lui. Acrobatul nu mai are sarma. ‎O luna…doua…un an… Atat cat ii ia sa isi gaseasca un alt spectacol. Antreprenorul, in lupta pentru notorietate, renunta la toate asigurarile‎. Iar fracturile rezultate in urma caderii sunt de multe ori incompatibile cu mersul pe sarma. O luna… doua…un an… doi… Atat cat ii va lua sa exerseze echilibrul pe sarma cu o proteza, intr-un picior, in maini. Pentru ca de inaltime nu te vindeci niciodata. 
Acrobatii pe sarma sunt la fel de talentati, indiferent daca sunt manageri sau antreprenori. Au muschi exersati si puternici, au curaj‎ (poate chiar nebunie), echilibru, au trecut pe raboj multe experiente. Au dileme ce le pun la incercare integritatea si ego-ul. La caderea cortinei, se naste, totusi, o intrebare: Povestile de succes sunt despre oameni sau despre contexte?
Dragos Ion _IDL
Dragos Ion este Managing Partener iD learning, o firma de training, consultanta, evaluare si coaching. Dragos are o experienta de peste zece ani in antreprenoriat. Anterior si-a dezvoltat o cariera in vanzari si training cu diferite companii multinationale.
Foto: Dreamstime
revistabizz.ro

Superstitii



Micile superstiţii ale marilor actori


Fie că recunoaştem sau că nu o facem, superstiţiile ne însoţesc fidel în viaţă şi ne influeţează de foarte multe ori deciziile sau comportamentul. Asta poate pentru că avem nevoie şi de puţin noroc în viaţă, oricât de raţionali ne-am dori să fim. Lumea teatrului nu a fost nici ea niciodată ocolită de superstiţii. Actorii, mai mari sau mai mici, au ţinut întotdeauna seama de micile semne prevestitoare ale succesului sau ale… dezastrului (şi din păcate superstiţiile prevestitoare de rău sunt mai numeroase decât cele care prezic succesul).
Supersiţiile i-au însoţit în carieră şi pe marii noştri actori V. Maximilian, George Vraca, G. Timică şi Grigore Vasiliu-Birlic. Un reporter interbelic i-a descusut şi datorită lui putem să zâmbim azi citind despre nevinovatele lor tabieturi aducătoare de succes:

V. Maximilian
În privinţa superstiţiilor, iată ce ne mărturiseşte marele nostru comic, V. Maximilian, care e foarte superstiţios, deşi - slavă Domnului ! - nu poate “să se plângă” decât de prea marea simpatie ce i-o poartă publicul, constant, de 20 de ani.
- Sunt unul dintre cei mai superstiţiosi actori ne spune d. V. Maximilian. Mă  tund în ziua fiecărei premiere în care joc, indiferent dacă părul meu o cere sau nu; intru în teatru pe aceeaşi uşă pe care am intrat în seara deschiderii stagiunii; port cu mine textul rolului, în buzunarul stâng al sacoului, de unde nu-l scot decât în seara premierei; în îmbrăcămintea personajului, pe care-l joc pun totdeauna ceva din îmbrăcămintea unui personaj în care am avut succes şi câte alte superstiţii n'am ?!...
Ceea ce însă îmi poartă, în mod dovedit ghinion, este ziua de Marţi. Din cauza asta Marţea nici nu încep, nici nu termin nimic. Sunt indispus toată ziua. De când mă scol am impresia că mă pândeşte o supărare. Şi sunt fericit când n'am nevoie să ies din casă, unde supărările sunt mai suportabile, sau mi se ascund până a doua zi...


George Vraca
Cunoaşteţi acum superstiţiile marelui actor de comedie. Să trecem acum la cele ale unui june-prim, unul din cei mai talentaţi pe care i-a cunoscut teatrul românesc: d. George Vraca. D-sa pretinde că nu e prea superstiţios… S'a născut într’o Vineri, 13. Semn de noroc după unii. Cu toate acestea, d. George Vraca nu acceptă felicitările prietenilor înainte de premieră:
- Poartă ghinion.
Încolo numai mici superstiţii nepericuloase: să nu văd pisici negre! Să ferească Dumnezeu ca în ziua premierei, cineva să verse cafeaua! Vai de servitoarea care i-ar ieşi înainte cu un vas gol ! Şi nu există nici o amuletă pentru a-l apăra pe George Vraca de ghinion când întâlneşte o faţă  bisericească în seara premierei.


G. Timică
Spiritualul comic G. Timică e un mare superstiţios. De când îl ştiu colegii săi de teatru, iarna ca şi vara, apare la repetiţii cu o pălărie ancestrală de paie pe cap. E veche, murdară, găurită. Timică nu renunţă la ea. Goneşte ghinionul !
În buzunarul lui Timică se află oricând o bucată de lemn: ca să o aibă la îndemână “să bată în lemn" pentru gonirea ghinionului. Culoarea verde e marele duşman al lui Timică. Înainte, i se făcea rău când vre'o parteneră purta rochie verde pe scenă. Ca să combată această superstiţie, soţia sa, drăgălaşa Silvia Dumitrescu, i-a adus de Crăciun, în dar, o cravată verde. Cu mare frică Timică înnodat-o la gât. O poartă însă de-o săptămână şi până acum nu i s'a întâmplat nirnic (să batem în lemn !).


Grigore Vasiliu-Birlic
Cel mai fantastic ghinion l-a avut însă Vasiliu-Breloc-Birlic, cu amuletele lui. Se afla la Teatrul Naţional din Cernăuţi şi începuse să se afirme ca un comic de mare viitor. Avea o singură superstiţie: câinii. Orice câine era un bun augur. Întreţinea o adevărată haită de câini, adunaţi de pe străzi şi jumătate din anemica sa leafă se ducea pentru întreţinerea câinilor amulete. Într'o bună zi, Grigore Vasiliu Birlic zăreşte un admirabil câine-lup în tovărăşia unei elegante. S'a amorezat de câine şi pace! Nu a avut pace până ce n'a intrat în posesia acelui superb exemplar canin, care trebuia să-i aducă mari succese !
Câinele însă îl ura de moarte pe noul său proprietar. De cum îl vedea, îi sărea în piept, îl culca jos şi-l ţinea nemişcat, sub teroarea colţilor, o oră, două, până-I trecea supărarea. A căutat bietul Birlic să se despartă de acest animal ciudat, dar nu a izbutit.
Într'o bună zi, în urmărirea noului său stăpân, câinele a pătruns la o repetiţie generală, pe scena teatrului Naţional, a dat cu ochii de Vasiliu Birlic şi, spre spaima celor ce se aflau de faţă, l-a ţinut culcat pe podea timp de 2 ore! “Atât de bună a fost amuleta" încât Birlic a fost concediat de la Naţional, “pentru tulburarea repetiţiilor".
Cu toate acestea Vasiliu Birlic nu s'a vindecat de mania lui şi pe bună dreptate spune:
- Ci făşeam bre, dacă nu ierea bietul căţel? Rămâneam un pârlit de probist la Cernăuţi şi nu videtă aişi la Bucureşti !... Tot bietul căţel sireacu !..."
Sursa: articolul “Superstiţiile actorilor noştri” semnat “R.” – numărul de Anul Nou 1937 al revistei “Ilustraţiunea română” – citit din colecţia Bibliotecii Digitale a Bucureştilor
deieri-deazi.blogspot.com

....


...


Echilibristica



Mini-interviu cu un român care sfida moartea


Titi Popianu
românul care
 sfida moarte
De cele mai multe ori atunci când răsfoiesc paginile revistelor sau ale ziarelor de  altă dată caut parfumul cotidianului acelor vremuri. Cu toate acestea nu o dată mi s-a întâmplat ca privirea să mi se oprească vinovată atrasă de vreo ştire sau de un reportaj din categoria… senzaţionalului. Ştirile de la ora 5 nu sunt o invenţie a zilelor noastre, nu-i aşa?

Un astfel de articol este şi cel scris de Margareta Nicolau  în anul 1932 – un mininterviu de fapt luat unui român a cărui ocupaţie era aceea de … a sfida moartea. Eroul articolului, Dimitrie (Titi) Popianu  făcea senzaţie stând în echilibru pe marginea prăpăstiilor sau pe balustradele podurilor pe sub care treceau în goană trenuri, amuţea publicul care îl urmărea făcând echilibristică la trapezul montat pe vreun avion sau sărea de pe un tren pe un altul, ambele în mişcare. Fotografiile cu care este “garnisit” reportajul din revista “Realitatea ilustrată” sunt de altfel edificatoare. Într-o oarecare masură…
  
Echilibristică... în viteză
(…) Copilul unui profesor nu urmează linia de conduită a semenilor de vârsta lui. Încheieturile trupului său abia au prins să i se închege şi el a început să facă tumbe, cu capul în pământ, spre hazul şi admiraţia tovarăşilor de joc care-l înconjurau. Nu se opreşte însă aici şi de la micul trapez din grădina casei trece la cel al liceului. Parapetul Oltului începe să-l cunoască. La cinsprezece-douăzeci de metri înălţime deasupra valurilor spumegoase băiatul face acrobaţii de dragul cărora viaţa îi este expusă la fiece pas. Cei care au călătorit prin frumoasele regiuni ale Bistriţei vâlcene nu se poate să nu-l fi întâlnit şi să nu fi rămas muţi de spaimă în faţa săriturilor lui peste locuri prăpăstioase şi a figurilor de echilibru la înălţimi uluitoare. Încetul cu încetul familia s'a obişnuit să-l socotească ca şi pierdut. La despărţire, când îl sărută, mamei i se pare că este pentru ultima dată.
Oraşul... văzut de sus
După bacalaureat tânărul s'a înscris la Academia comercială. Acum e în anul al doilea şi în acelaşi timp şi elev al Şcoalei de pilotaj. L-am cunoscut la secţia noastră fotografică. E un băiat de douăzeci de ani, cu chipul bronzat de soare şi musculatura trupului fibre de oţel. Îl intreb ce l-a împins să persevereze, cu atâta elan, în echilibristică.
- Am avut maeştri desăvârşiţi.
- Anume?
- Renumitul Douglas, apoi Harry Piel şi Tom Mix (celebrul călăreţ mexican).
Am izbucnit în râs.
- Vasăzică te poţi socoti într'o oarecare măsură opera filmelor de senzaţie?
- Pe lângă aceasta e şi ceva ereditar în familia noastră. Toţi sunt buni gimnaşti. Sunt singurul însă care am abordat extravaganţele sportive gen american. Pasiunea mea e în special pentru înălţime. Nu trece o zi în care să nu jonglez într'o cât de mică măsură cu viaţa. De aceea poate că nici nu voi sfârşi cu bine.
În goana trenului
Dar nu! Tânărul a făcut o glumă. Citeşti aceasta în figura zâmbitoare de siguranţă şi încredere. Ştie c'a ajuns să lucreze c'o precizie indiscutabilă. Îşi încearcă nervii făcând echilibristică pe marginile unui pod, în timp ce pe dedesupt rapidul trece în goană vertiginoasă. Cât despre acrobaţiile pe tren sunt lucruri uşoare, obişnuite pentru el…
Ca cel mai rutinat actor de film de senzaţie poate sări de pe acoperişul unui vagon de tren în viteză pe alt tren sau într'un automobil. Foarte adeseori cei care asistă la astfel de acrobaţii îl cred la început atins de alienaţie mintală. Dar odată cu lămurirea vine şi atmosfera de veselie şi admiraţie.
Deasupra triajului
- Şi care îţi este ţinta?...- l-am întrebat pe curajosul tânăr.
- Filmul şi aviaţia în primul rând. Doresc să fac acrobaţii la trapez pe avion, la primul meeting ce se va organiza la noi. Am căpătat chiar aprobarea forurilor competente. După reuşita celui din ţară voi lucra şi pe la meetingurile străine.
- Dar cu şcoala?
- Îmi voi da toate silinţele să-mi iau şi licenţa. Pentru mulţumirea alor mei şi siguranţa că într’o zi îmi va servi, atunci când fiind stăpân pe o situaţie materială voi renunţa la viaţa plină de riscuri a acrobatului.
- Ah, vasăzică totul e numai un scop?
- Poate…
Titi Popianu şi...
Realitatea
Tânărul nu mărturiseşte nici de astădată adevărul. Visează să câştige bani mulţi, dar ştie că nu se va putea dezobişnui de această ciudată meserie, de care îşi simte sângele pătruns, încă de la cea mai fragedă vârstă. Doza de frumuseţe şi de beţie îndrăzneaţă a unei figuri acrobatice trăieşte în el, în toată plenitudinea, iar spectatorilor le e dat să privească numai originalitatea imaginei.
Titi Popianu este jucăria pasionantă a unui dor îndrăzneţ, dezbrăcat de banalitatea zilnică. Acolo sus, în imperiul nemărginirii, se simte în largul lui şi poate că nu va trece vreme îndelungată până când terminând şcoala de pilotaj, stăpân pe avion, va săvârşi acte de curaj care vor fi o faimă pentru noi toţi. De altminteri ţinteşte ca imediat după terminarea cursurilor de aici să urmeze o şcoală de specialitate străină, iar pentru scopul propus şi'a şi găsit să-l susţină un mare sprijinitor al aviaţiei noastre.

Sursa: articolul “Avem şi noi americanii noştri – Dimitrie Popianu sfidează moartea” – autor Margareta Nicolau – publicat în numărul din 11 august 1932 al revistei “Realitatea ilustrată” – citit din colecţia Bibliotecii Digitale a Bucureştilor
deieri-deazi.blogspot.com

miercuri, 25 martie 2015

marți, 24 martie 2015

Alaturi de Grecia



Sunt alaturi de Grecia in desfasurarea evenimentelor

 Vedeti ce mutra are Merkel daca, grecul Tsipras stie cum sa o ia (de umeri):)))

Dragilor cu toate ca sunt suparata ca am fost jefuita si Politia Ploiesti  se face ca nu intelege,  pot sa spun ca am un moment de respiro prin  dragalasul Alexis Tsipras.
Eu am pariat pe el de la inceput pentru ca, este tanar, curajos, gata de lupta, in concluzie coios.
Si am facut comparatie cu Prim Idiotul nostru. Imi este rusineeeee!
Dar sa revenim la oile noastre. Grecia are acum parte de  o prima transa de imprumut, dupa ultimele negocieri cu UE de,  250 miliarde de euro, pentru ca  Tsipras a spus ca nu renunta la salariile si pensiile mari si  mai vrea si o datorie mai veche a Germaniei de aproximativ 20 miliarde  de euro.
Cu guleratii  merge ca, sunt prosti si comozi si dau bice acolo unde  gasesc terenul alunecos, ca la politicienii Romaniei. Tot cam atat adica 20 miliarde de euro, cat are si fata de Romania, Germania din 1938.Dar la noi nu se discuta, este fermoar.
Vedeti cum se pune problema intre statele lumii ? La fel ca intre cetateni obisnuiti.
Important este sa aiba tupeu si PRIMA DEMOCRATIE A LUMII GRECIA, SA NU FIE DATA AFARA DIN UE ??:)))
ANGLIA VREA SA IASA DIN UE TOCMAI PENTRU CA, CONTRIBUTIA EI LA UE A FOST SUPLIMENTATA  cu 1,3 miliarde de euro pe 2014, pentru ca economia a mers bine, mai bine decat se asteptau papionatii. Noi romanii cu lefuri si pensii medii de 200 de euro, nu indraznim nici sa ridicam capul, darmite sa mai avem si pretentii:))) Atena nu face  reformele spurcate,  cerute de imbuibatii Europei. Sa ne intretina si pe noi pentru ca ne-au supt destul!!!
Acest exemplu cu Tsipras  comunist, vijelios trebuie sa ne fie exemplu, nu sa stam in genunchi in  fata  gusatilor Europei. Aici nu este vorba de politica ci, de inreresul unei tari.Ce trebuie facut ? Pentru ce ne sacrificam distrugand sanatatea unui intreg popor si ii trimitem in analfabetism pe cei fara aparare? Pentru mofturile unor  maimnutoi care, numai in tara fac pe  coiosii si in exterior accepta tot ce li se impun in numele nostru, fara sa gandeasca ca poporul are alte nazuinte si  spazuratoarea este chiar in spatele lor, a ramas numai ca funia sa fie unsa cu sapun:))).
Aprobarea mea fata de politica Greciei condusa acum de navalnicul Tsipras, a facut ca  sa fiu contactata de siruri intregi de greci carora, nu le-am raspuns pentru ca nu am avut timp sa citesc ce imi scriu dar, in concluzie sunt alaturi de ei, ii sustin si vreau sa mearga pana la capat.
Bravio, Tsipras si eu sunt in pericol de a ma indragosti.cam 10 %.:))) de tine :)))) 

:)))


luni, 23 martie 2015

Fara mine nu se poate!Imi asteapta Obama telefonul!Ma pierdeti!!!

Center for Food Safety office@centerforfoodsafety.org prin mail.salsalabs.net 

20:36 (Acum 1 oră)
către mine


Facebook iconLikeTwitter iconTweetForward icon

Odorica,

We’re at a critical moment in the fight to save bees. Just this month, we rallied in front of the White House and delivered a petition with more than four million signatures to President Obama, calling on him to save bees from toxic pesticides. The administration is on the verge of announcing its plans to protect bees—but pesticide companies have been working around the clockto stop the president from taking action on bee-toxic pesticides.



We urgently need to ramp up pressure on the Obama administration to do the right thing for bees and our food system. Call President Obama’s office TODAY to deliver this message. It’s easy - we’ll patch you straight through.

Call number: 1-877-796-1948

Just dial the number and you’ll hear an automated message with instructions and then be patched through to the White House to deliver your urgent message.

When you’re connected to the White House, deliver this message:

“Hi, my name is _______ and I’m calling to urge President Obama to protect bees from toxic pesticides immediately to protect our food supply and the environment.”
In just a few weeks, the Obama administration will likely announce a plan to protect bees. We need your help to deliver this message loud and clear to ensure the plan doesn’t ignore bee-toxic pesticides.

The administration is being lobbied hard by big chemical companies to leave their toxic products out of the plan, so President Obama needs to hear directly from his constituents so he knows that we’re invested in this issue and will support his decision to take swift, meaningful action.

Call President Obama today to deliver this message!

Thanks for everything you do for pollinators,

Larissa Walker
Pollinator Campaign Director
Center for Food Safety