Reda-i copilaria lui Stefanut

joi, 31 decembrie 2015


Story highlights

  • Ramadi residents say most ISIS fighters fled or died as Iraq's army moved in
  • One witness believes ISIS wants to use remaining residents as human shields
  • Hundreds of families escaped to Habbaniyah -- but many are still trapped inside key city
Habbaniyah, Iraq (CNN)Standing in the entrance of her tent on a chilly winter night in the Iraqi desert, Nada Saleh describes the terrifying moment her family almost became part of ISIS' last stand in Ramadi.
As government forces mounted their final assault to retake the key city -- controlled by the Sunni terror group since May -- ISIS began to pull families out of their homes and move them to the eastern part of the city.
Saleh says she and her six children watched as her husband stared down the militants, refusing to allow them to take his family.
Hundreds of families have fled fighting in Ramadi for a camp 25 miles east in Habbaniyah.
The fighters dragged Saleh's husband away with a sword to his neck. Although he eventually managed to escape, he's been taken in for government questioning.
But the few hundred families massed here at this camp in Habbaniyah, a 25-mile drive east of Ramadi in Anbar Province, are the lucky ones.
Just a day ago these people were still inside Ramadi -- and although they're exhausted and cold, they're much safer here than at home.

Witness: "Dogs are eating their heads"

The Iraqis say roughly 1,000 families remain trapped in Ramadi's eastern districts, some of which is still controlled by ISIS. The government believes they are being used as human shields.
One young woman who arrived in Habbaniyah with her family last night told CNN described desperate conditions as they fled Ramadi.
"We have been without food for two months, no water for the past 10 days," she said.
"We were surprised when we left our home and drove outside the city, we only saw destroyed houses and roads. We could not recognize the city. It looked like another city."
Hundreds of families have fled fierce fighting in Ramadi to a camp at Habbaniyah.
The woman said most of the ISIS fighters in Ramadi either fled or were killed as the army moved in.
"We saw them when we left our houses, we saw their dead bodies in the streets," she said. "Dogs are eating their heads. We only saw their hands and their legs."
The woman and her family would have left sooner, but ISIS was threatening to kill anyone who tried to escape.
"We were waiting for the Iraqi army to secure a safe path for us. They told us not to leave until they do it for us," she said. "I believe they (ISIS) wanted to use us as human shields, along with our kids."

Ramadi in ruins

The woman is among the tens of thousands of people who have left the city during the devastating, months-long effort to snatch it back from the clutches of ISIS.
Iraqi forces, backed by Western air power, finally drove ISIS out of the heart of Ramadi earlier this week.
Iraqi TV showed soldiers raising the national flag over Ramadi's government compound to mark the Iraqi military's first major win over ISIS, which controls significant territory in Iraq and Syria.
But during the live coverage, explosions and gunfire could be still be heard in the background. And although up to a quarter of the city remains in the militants' hands, it didn't stop Iraqi Prime Minister Haider al-Abadi from declaring that 2016 "will be the year we drive ISIS out of Iraq."
Iraq raises flag over Ramadi

Iraq raises flag over Ramadi 01:48
Local officials will face a raft of challenges in rebuilding the ruined city, where the U.S.-led coalition says it has carried out more than 630 airstrikes in the campaign to retake it from ISIS since July. The city will need to restore basic infrastructure like electricity and running water, as well as its residents' sense of security.
Back at Habbaniyah, night falls as men gather around a makeshift fire and women and children huddle in their tents.
The camp was built to hold all the families rescued from Ramadi. For now, many of these tents -- too many -- stand empty.
But while the winter chill here is bitter, and although many of these desperate people have lost their life's possessions, just to be here at all -- to be safe -- is enough for now.
Promoted Stories


Caterina, maiastra interpretare


☺ M-am folosit puternic ușor de experiență că rușine și că este fericit 2,015 
Pentru că a fost familiarizat cu tărie că a fost un toată lumea care susțin. 

Vă mulțumim! 

Cu sentimentul de recunoștință în 2015 pentru a contesta performanțele numărătoarea inversă! 
Împreună pentru a face din 2016 cel mai bun an Să vină un an ✨ 

2015, vă mulțumesc
Afişaţi mai puţine  ·  Afișează textul original

Copii torturati

Imagine dureroasă a copiilor fi torturat de musulmani din Birmania 
Știi de ce strigi? 
Știi de ce le place acest lucru? 
Este una dintre metodele de tortură a copiilor de către necredincioși budiști .. lăsând copii pe musulmani zile și nopți Itdharon de foame .. sub atmosfera de amar rece, care nu crește temperatura în cazul în care aproximativ 10 de grade și poate fi mai mică decât cea .. și, de asemenea, unele dintre ele mor și unii dintre ei îngheață inima mic .. !! 
Oh Vai frați fiecare Hama se întâmplă în fața părinților lor să se împace cu Dumnezeu, și să iasă din religia Islamului și care Ieqbohem să părăsească închinarea la idoli. 
Hama toate se întâmplă în fața lumii în măsura în care budiștii Asorunhm .. să spun fiecare lume arabă, islamică și internațional nu vor Nkhavkm, avem sprijinul deplin al Americii și noi, dar pe acest salariu 
Dacă nu musulmanii teren fără a notifica steagurile lor, ne-a declarat Mesagerul lui Allah să-l binecuvânteze și să nu-i pasă musulmani nu este unul dintre ele 
Această publicație Vanscheroa astfel încât toată lumea știe cauza acestor 
Anscheroh face postul său pentru a fi publicate pe Cefhtakm Anscheroh poate ridica apel în inima musulman Dumnezeului cinstit răspunde la el 
Dumnezeu să fie în ajutându-le în și cerem lui Dumnezeu să-i ajute și fonic pe dreapta 
Acesta a fost: ce se întâmplă în lumea musulmană de nenorociri din Siria, Irak, Yemen și Wu, este scris birmanez Scottna din cauza cauza lor, și Dumnezeu știe cel mai bine
Afişaţi mai puţine  ·  Afișează textul original

Caterina Valente Istanbul nu Constantinopole


The Israel Defense Forces: The Only Army ISIS Truly Fears

AP Photos
By Matt Vespa | Townhall
German reporter Jurgen Todenhofer went behind enemy lines to spend ten days with the Islamic State. He went with his son, Frederic, but not after spending nearly half a year ensuring that his safety would be guaranteed before venturing into this perilous region of the world. He plans on never going back (good idea), but noted that the only army these Islamic fanatics truly fear is the Israel Defense Forces.
They are confident that they can defeat soldiers from the West, namely British and American troops, but noted that the Israelis might be too tough for them. An aspect of their strategy is to lure Western troops into their territory in order to capture them. Oh, and they plan on killing every Shiite Muslim they can find, and view Muslims living in Western countries who vote as “top-priority enemies…as they give people rather than God the right to make laws.”
The claim from German reporter Jürgen Todenhöfer, a former member of the German Parliament, came after he spent 10 extraordinary days behind enemy lines in Iraq and Syria, accompanied by his son Frederic. He returned saying the group behind the Paris attacks was “preparing the largest religious cleansing in history” and with a “pessimistic” view on what can be done to combat it.
But the author of My 10 Days in the Islamic State told Jewish News: “The only country ISIS fears is Israel. They told me they know the Israeli army is too strong for them.”

Mesaj rasist

Acest lucru este Shishiki l ia de 3 ore pentru a merge la școală. Cu donatia ta de 5 $, vom cumpara un bici și a vă asigura că acest negru leneș va fi acolo în 15 minute.
Afișează textul original

La Multi Ani!

Caterina Valente o voce emblematica a ANILOR 1950, pe nedrept uitata.

Caterina Valente (n. 14 ianuarie1931Paris) este o cântăreațădansatoareactriță de film și interpretă de muzică ușoară și jazz de naționalitate italiană și cetățenie germană.
S-a născut într-o familie de artiști italieni itineranți. Tatăl său, Giuseppe (italian de origine spaniolă), era un acordeonist virtuoz, iar mama sa, Maria Valente, un clovn muzical. Dintre cei trei frați, cel mai cunoscut (de asemeni activ în show-business) a fost Silvio Francesco (d. în 2000), chitarist și dansator.
Caterina Valente s-a retras din activitate și locuiește preponderent în Elveția și Statele Unite.
Cred ca v-a facut placere readucerea in memorie a unor slagare nemuritoare ca Bongola, Tipitipitip, Malaghena, Itsy Bitsy, care erau nelipsite in acei ani de la sarbatori si revelioane fiind o muzica antrenanta.

O nebunie


Kiki Safutri

Sfaturi: Cum să scapi de rapid în greutate într-o săptămână cu apă 

Din rezultatele unei cercetări pe care oamenii care dieta prin consumul mai multa apa poate reduce greutatea corporală mai repede decât de oameni care fac dieta saraca in calorii. Acest tip de lucru nu este în afară de beneficiile de apă ...
Afișează textul original
Dari hasil suatu penelitan bahwa orang yang melakukan diet dengan meminum air putih semakin banyak bisa turunkan berat tubuh lebih cepat daripada dengan orang yang melakukan diet rendah kalori. Hal…

miercuri, 30 decembrie 2015

Este revoltator!

Ce se intampla acum sub ochii nostrii cu devalizatorii de tara este revoltator.
 Milogeala lor ca nu au bani pentru  a fi lasati liberi sub control judiciar deocamdata, niste sume infime pe langa cele devalizate de ei si pitite in paradisuri fiscale, sume de sute de milioane de euro pe an de fiecare, este o strategie imputita pentru a ne prosti pe fata.Nu vor sa se dea de gol. Eu le-as cere cate 2-300 de milioane de euro cel putin si apoi le-as confisca.
 Degajarea cu care o Plescoaica ne spune ca, daca trebuie sa dea poseta (furata)inapoi, dupa ce a purtat-o de s-a saturat de ea sau nu, cand se stie ca daca cu o marfa treci strada si daca te intorci inapoi sa o vinzi, nu mai valoreaza nici jumatate din pretul platit. Sa-mi dea mie poseta sa mi-o pun pe cap pe post de palarie ca o Monica catarata in ierarhia sociala prin "meseria"realizata ca lucrul bine facut.
Sfidarea impusa noua prin legi strambe de catre UE, nu contribuie la instaurarea democratiei si legii in Romania.Acesta este scopul de a ne prosti definitiv prin injustitie, sa nu mai intelegem ce este bine si ce este rau.
Acestor criminali ai neamului romanesc, trebuie sa li se aplice cele mai severe pedepse, altfel nu se va schimba nimic si vom afla ca nu are orice  insalubra moral, cu cine face sarbatorile si nici cu cine face un copil. ASA NE TREBUIE, NOI O DUCEM TARAS GRAPIS DE AZI PE MAINE SI ALTELE SE VAITA CA NU AU CU CINE FACE COPII, DE PARCA S-AU TERMINAT BARBATII IN ROMANIA SAU ARE ALTA "TEHNICA" CARE NU-I PERMITE SA RAMANA GRAVIDA. SI LA PUSCARIE SUNT BARBATI SI VAD CA SE FAC CASATORII SI ACOLO. SE GASESTE VRE-UN INFRACTOR PATENTAT CELEBRU,  SOT IN ALE INFRACTIUNILOR CU PLESCOAICA.
Ce viata de basm duc acesti nemernici !!! Ce griji au !!! Ce prosti suntem noi cu "tontii", nu cu totii !!!
Nu mai merge cum a mers, nu mai merge cu rugaminti, nu mai merge  cu ascultarea cu urechea pleasca si gura cascata la prostiile  lor, cu wc-ul doar cu perdea, cu confiscarea sutienului, si alte prostii care nu ar trebui nici pomenite. Macar alti infractori de top, au demnitate si tac.
Sa speram ca macar acum in al 13-lea ceas, adica in anul 2016, sa pasim cu dreptul, sa lasam pudibonderia la o parte si sa luam taurul de coarne, ce spun eu taurul, balaurul cu mii de capete, sa le taiem cu palosul pe rand si sa privim cu incredere spre viitor. Asta era vorba liberalilor de la 1900, "prin noi insuine"  fara ghidonari interesate de la UE, in prabusirea romanilor si Romaniei.
Putem sa incepem sa  ascutim palosul pentru ca doar maine, nu-i poimaine.
La Multi Ani !




Pofta buna !

Buna seara dragoste

Bună seara seara seara Roses dragoste
Afișează textul original


Sfaturi medicale de (ne)luat în seamă: De Sărbători

Poţi mânca pe săturate
Trei borcane de şerbet,
Fructe dulci şi confiate
---Click pe poză---

Pofta buna !

Venirea unui an nou

Interviuri uitate: mari scriitori români despre Anul Nou


“Este ceva în sufletul omului, un imbold optimist, care isbucnește tocmai în această zi. Prima zi a anului. Toată suflarea omenească își spune:

- Anul acesta va fi cu siguranță mai bun decât anul trecut… Anul acesta, nu se poate să nu reușesc !...

Și trăiește omul cu această speranță o zi, o săptămână, o lună, două sau trei, până la prima deziluzie mai puternică. E iar deprimat. Și așteaptă cu nerădare ziua de 1 Ianuarie, zi dătătoare de infinite speranțe.”

Cu această convingere pleca reporterul revistei Realitatea ilustrată” în iarna anului 1929, în ajunul zilei de Revelion, pentru a culege de la scriitori celebri ai vremii răspunsuri la întrebarea:

- Ce impresie vă face venirea unui an nou?

Intervievații: Tudor Arghezi, Liviu Rebreanu, Camil Petrescu, Victor Eftimiu, Ion Minulescu. Răspunsurile, nu atât de ușor obținute pe cât am putea crede - vă veți convinge de aceasta imediat – ne dezvăluie o parte din fața mai puțin cunoscută, umană, a marilor noștri scriitori de altă dată:


“Domnul Liviu Rebreanu, fiind director general al Teatrului Național, e extrem de ocupat. Între semnarea a două petiții, lămuririle pe care le dădea unei actrițe și o convorbire telefonică, ne-a spus:

Fiecare an nou e un prilej de iluzii, precumfiecare sfârșit de an înseamnă o risipire de speranțe și o revizuire a sfărâmăturilor.1930 poate să aducă toate surprizele. Pentru mine, ar fi cel mai simpatic dacă mi-ar aduce o carte nouă - firește de-a mea.


“ Când m'am dus la domnul T. Arghezi, rugându-l să-mi răspundă la întrebarea pusă, domnia-sa mi-a râs în nas. Eram complet dezarmat. Tot domnul Arghezi m'a scos din încurcătură, dându-mi următorul răspuns, sub formă de scrisoare:

Stimate Domnule,

După “anchetă" s'a născut “întrebarea". În zece zile, mi s'au pus deja două întrebări: “Ce cred despre doamna Hortensia Papadat-Bengescu?" și “Ce influență au avut femeile asupra încercărilor mele literare?". În primul caz am scăpat - să mă ierte distinsa scriitoare - afirmând că nu știu să citesc. Anchetatorul mi-a și trimis volumele doamnei Bengescu… În al doilea caz, am afirmat - să mă ierte cititorii – că sunt virgin.
La întrebarea dv.- a treia – “Cum privesc venirea unui an nou",lăsați-mă să reflectez, până la 25 lulie 1930.
Dați-mi voie să mă folosesc de ospitalitatea dv. ca să previn, pe al patrulea întrebător eventual, că dacă nu mă, lasă'n pace, îi trag o bătaie.

Cu camaraderie,


“Pe domnul Camil Petrescu, autorul “Sufletelor Tari", l-am găsit în redacția “Omului Liber",înconjurat de un vraf de hârtii și de prieteni.

- Ce impresie vă face venirea unui an nou?
Aceeași impresie pe care mi-o face întâi Septembrie. Când eram în liceu îmi ziceam: anul acesta voi avea numai note bune. Și era totdeauna ca în trecut. Asta, până am terminat liceul. Voi privi la fel fiecare început de an, până când voi termina iar…”


“Domnul Victor Eftimiu, autorul atâtor piese de teatru care au obținut succese răsunătoare pe prima noastră scenă, ne-a spus:

N'am avut niciodată impresia că intru într’un an nou, căci disciplina milenară n'a putut învinge, în mine, sentimentul de independență. An nou? De ce? Toate zilele sunt noi. E an nou, când încep o muncă nouă. Firea însăși nu se supune legilor noastre, căci 1 lanuarie nu înseamnă un început, nici pe pământ, nici sub pământ, nici în ape, nici în văzduhuri. Când desghiață gârlele, când se vestește prima barză și toate cele de subt pământ, - afară de frații noștri îngropați - ies la lumină. Iată Anul Nou. Cellalt? O foaie moartă de calendar."


“Cu domnul Ion Minulescu am avut de dus lupta cea mai aprigă. Am fost la domnia-sa acasă.

- Sunt de la “Realitatea". Am întreprins o anchetă printre scriitorii noștri, pentru numărul special de “Anul Nou". Solicit amabilitatea unui răspuns de la dumneavoastră.
- Care e întrebarea?
- Cum priviți, ce impresie vă face venirea unui an nou?
- Asta știe Dumnezeu!
Al doilea răspuns care mă dezarmează. Insist.
- Totuși aș vrea să știu, cum priviți venirea unui an nou…
- Bine, vino mâine la minister. Îți voi da răspunsul.

A doua zi l’am căutat pe dl. Minulescu la Ministerul sănătății, al muncii, al instrucțiunii publice. Nicăieri nu l-am găsit. Era instalat, tot în biroul d-sale din Ministerul cultelor și artelor, care întârziase cu mutatul. Domnul Minulescu era înconjurat de o actriță, un profesor de conservator, un director de teatru și alții... Îi vorbesc.

- Mi-ați promis răspunsul pentru azi.
- A! Da! Da! Șezi, te rog, puțin.

Și domnul Minulescu mi-a scris răspunsul:

Sosirea unui an nou o privesc la început cu bucurie, fiindcă de obicei de fiecare an nou, mi se cer tot felul de interview-uri, atenție care face să mă cred om mare. Și pe urmă, cu tristețe fiindcă interviewurile de obiceiu, nu mi se plătesc, ceea ce-mi dovedește că sunt tot un om mic.


- articolul “Scriitorii și anul nou” – publicat în numărul din 28 decembrie 1929 al revistei “Realitatea ilustrată