Reda-i copilaria lui Stefanut

sâmbătă, 3 ianuarie 2015

Tocuri



Dintotdeauna simbolul feminitatii si a elegantei s-a invartit in jurul banalului pantof cu toc. Ce-ar mai fi o doamna/doomnisoara fara sa aiba macar o pereche de pantofi cu toc care s-o duca pe culmile rafinamentului la evenimentele oficiale, sau in viata de zi cu zi. Doar gleznele fine cu toc inalt se tin, nu-i asa? Cu toate acestea, istoria ne demonstreaza ca nu doamnele au fost primele care s-au "urcat sus pe toc", vorba cantecului!

Putina istorie nu strica

  • Pantofii cu toc erau purtati atat de femei cat si de barbati, insa doar in momentele oficiale. Incepand de atunci si pana in in sec. XV, inaltimea tocurilor arata clasa sociala a fiecarei persoane (sclavii umblau desculti, ori sandale facute din frunze de palmier, cetatenii obisnuiti purtau sandale din papirus, iar oamenii de rang inalt purtau sandale cu botul ascutit).

  • In Roma Antica, pantoful cu toc era purtat doar de damele usoare, fiind un element care le cataloga dintr-o privire, iar in jurul anului 1400 au aparut platformele inalte de 20-30 cm ("chopine"), foarte greu de utilizat, care au devenit foarte populate in Turcia si China. Odata cu trecerea timpului, inaltimea tocurilor tip chopine devenea tot mai mare, in final fiind interzise cu totul din cauza numarului mare de persoane decedate in urma cazaturilor de pe tocuri. 

  • Desi poate parea greu de crezut, in Persia pantofii cu toc erau utilizati in echitatie (esentiala pentru imbunatatirea stilului de a lupta). ”Când soldatul se ridica în picioare pe scară, tocul îl ajuta să își mențină postura astfel încât să poată să tragă cu arcul mai eficient”, explica Elizabeth Semmelhack de la Muzeul Pantofilor Bata din Toronto. 

  • Curand, pantofii persani au fost adoptati de aristicratia occidentala, fiind vazuti ca un simbol al virilitatii si masculinitatii.
  • Primul barbat marcant al Europei care a purtat pantoful cu toc a fost Ludovic al XIV-lea al Frantei. Fiind dornic de unicitate, Ludovic a decretat o lege care presupunea ca nimeni sa nu mai poarte pantofi cu tocuri mai inalte decat regele (acesta purta tocuri inalte de 10 cm), iar culoarea rosie a lor (a tocurilor!) sa fie atribuita numai nobililor. 

  • Prin imitatie si din dorinta de a fi luate in consideratie, femeile au adoptat moda masculina, atat in imbracaminte, cat si in incaltaminte. Pana la sfarsitul sec. XVII, pantofii erau unisex, moment dupa care lucrurile s-au diferentiat: barbatii au ramas cu un toc patrat, mai mic si mai solid, in timp ce femeile si-au ales un toc mai inalt, usor curbat si mai subtire. 

  • Din Iluminism incepe sa se observe o diferentiere din ce in ce mai mare intre sexe in privinta vestimentatiei si incaltarilor, barbatii incepand sa prefere comoditatea. Incet, incet ei renunta la tocuri, astfel incat din Modernism, acestea raman un atu pur feminin(foarte popularre devenind tocurile stiletto).

  • Ce este interesant de mentionat este ca pantoful toc, in moda feminina, a fost intai asociat pornografiei, ceea ce poate explica mesajul de senzualitate si erotism. In timpurile noastre insa, acest mesaj s-a estompat, dar pastreaza insa esenta feminitatii.

Ce se intampla cu piciorul tau cand porti un pantof cu toc?

  • Odata cu trecerea anilor, labele picioarelor se latesc si se rigidizeaza (impreuna cu gambele) iar stratul de piele de pe ele se subtiaza. 
  • In momentul in care porti tocuri inalte – pantofi cu un toc de 5 cm sau mai mare – piciorul tau aluneca in fata, iar greutatea corpului se redistribuie, creand puncte de presiune nenaturala si deteriorand alinierea sa naturala.
  • Purtarea tocurilor înalte acţionează intens asupra structurilor musculare ale picioarelor şi modifică mersul (datorita faptului ca pasule ste mai mic, muschii si tendoanele lucreaza mai intens, in timp ajungandu-se la dureri si senzatii de amorteala de la spate pana la picioare (cf. unor cercetători finlandezi de la Universitatea Jyvaskyla)
  • incredibila pare si aparitia durerii de cap datorata purtarii tocurilor prea inalte un timp mai indelungat (acest lucru se datoreaza faptului ca presiunea pusa de purtarea tocurilor este transmisa de la spate, prin intermediul nervilor, către ceafă, concretizandu-se in migrene)
  • o alta afectiune des intalnita in randul femeilor care poarta tocuri neadecvate este si aparitia monturilor, aparitia varicelor, dereglarea coloanei vertebrale sau incarnarea unghiilor.

Care e tocul potrivit?

  • copiii, in functie de varsta, e bine sa nu poarte tocuri mai mari de 2 cm
  • femeile pot purta in siguranta tocuri de 5-6 cm
  • daca aleg sa poarte tocuri, barbatii nu trebuie sa aleaga incaltaminte cu toc mai inalt de 1,5-2 cm

Cum sa porti corect un pantof cu toc

  1. Nu purta in mod curent pantofi cu tocul mai inalt de 4-5 cm.
  2. Incalta pantofii cu tocul mai inalt de 8 cm doar la ocazii speciale.
  3. Evita, pe cat posibil, pantofii cu toc cui si varf ascutit (produc strangerea si presarea degetelor, ceea ce, pe termen lung, poate duce la disfunctii si diformitati)
  4. Incearca sa-ti controlezi pozitia cand mergi si sa intinzi genunchii in mers, pentru a evita aparitia unei artroze.
  5. Alege pantofi de calitate.
  6. Alterneaza purtarea pantofilor cu diferite inaltimi de tocuri si chiar cu balerini, sau incaltaminte fara toc.
  7. Aplica zilnic p crema pentru protectia picioarelor pentru a preveni si trata bataturile
  8. Fa-ti o pedichiura corecta.
  9. Maseaza-ti picioarele cat mai des, pentru relaxarea muschilor si a te elibera de febra musculara.
  10. Nu uita ca tu porti tocurile si nu invers!

Photo credit: Bata Shoe Museum Toronto
Bibiliografie: All about shoes,  Ladylife.ro , Historia.ro, Wikipedia

dia daria

Esti mireasa vietii mele Ovidiu Komornyik

Martha Bibescu



O oră cu prințesa Martha Bibescu

Prințesa Martha Bibescu
Prințesa Martha Bibescu (n. 28 ianuarie 1898 – d. 28 noiembrie 1973) a fost incontestabil o femeie frumosă, talentată și cultă – una dintre cele mai admirate personalități ale aristocrației europene a secolului XX. Admirată pentru talentul literar sau bârfită pentru numeroasele sale aventuri amoroase, Martha Bibescu a fost mereu prezentă în viața publică europeană. Frumusețea și inteligența ei sclipitoare au fascinat personalități precum Marcel Proust, Winston Churchil, Charles de Gaulle sau Antoine de Sainy-Exupery.
Nu o să încerc să scriu aici o biografie a talentatei scriitoare franceze de origine română. Nu e nici locul și nici rolul meu. O să transcriu doar un interviu acordat de Martha Bibescu în anul 1936 revistei “Ilustrațiunea română”. Un interviu care ne dezvăluie câteva amănunte interesante din biografia și din personalitatea prințesei:
  


Seară de decembrie plumburie. Cer întunecat și trist. Mașina pătrunde greu prin ceață. Farurile luminează o șosea rar străbătută de care, cu imense clăi de fan. Întuneric profund. Frig. Până și radiatorul mașinei a înghețat.
- Mai e mult până la Mogoșoaia ?
- Mergeți la castel, la Domnița noastră ?
- Da.
- Poftiți să vă arăt drumul !
Un țăran de prin partea locului ne conduce până la poarta castelului. Tabloul se schimbă brusc. O alee bine luminată ne arată calea, un lacheu stilat deschide o usă de fier forjat. Ne împresoară miros de ambră. Două drapele se înclină din înaltul scării de marmură, spre noi. Ne înclinăm spre ele. Sunt steagurile lui Bibescu Vodă. Străbatem câteva săli cu arhitectură de palat voevodal. Pașii lacheului abia îndrăznesc să atingă mozaicul auriu. Flori albe în vase și alte flori în vaze înalte, dau un aer primăvăratec și se prind cu flăcările jucăușe din cămin, să strice atmosfera solemnă a încăperii. Solemnă e numai clipa când lacheul anunță:
Martha Bibescu
pictură din anul 1911
- Prințesa, vine îndată.
Într’adevăr, doamna Martha Bibescu nu se lasă așteptată. Apariție împletită din vis și lumină. Mlădioasă și fină, autoarea volumelor “Pays des saules", “Catherine-Paris" și “Perroquet vert" pentru a nu reaminti decât de cele mai cunoscute, se așează pe o banchetă din fața căminului, ne oferă cu un gest grațios o bomboană, apoi ne vorbește simplu, într’o limbă armonioasă, românească presărată cu arhaisme, care în gura ei au un farmec deosebit.
Martha Bibescu nu e o inactuală, deși trăiește într’un castel îndepărtat, la adăpost de larma vieții cotidiene, cu micile ei cancanuri și sinuozități. E la curent cu tot ce se petrece în afară și înăuntrul țării. Urmărește tot ce se scrie, cunoaște toate manifestările vieții culturale de la noi și de aiurea.
- Am început să scriu la vârsta de 18 ani - își deapănă molatec Prințesa firul amintirii - în urma unei călătorii făcute în Persia. Primul meu volum se intitula: “Cele opt paradise” și a fost premiat de Academie (notă: e vorba de volumul ”Le Huit Paradise” apărut în anul 1908 și premiat de Academia Franceză). Au urmat apoi “Povestea celor mai mari bucurii din lume”, “Izvor", “Catherine-Paris", “Papagalul verde" ș.a.
- Cu ‘Izvor" a venit și consacrarea ?
- Cartea a fost tradusă în mai toate limbile. Dar eu nu aș putea spune nimic despre nici una din lucrările mele. Cum pot să știu ce valoare are produsul inspirației mele, spontane, pure, netulburată de nici o veleitate? Criteriul cel mai bun e interesul pe care îl stârnește. Sacrificiile material pe care le fac editorii, încrederea pe care o au în rezultatele reale ale operelor ce sprijinesc, ecoul în rândul cititorilor și al publicului. lată balanța cu care măsor eu greutatea unei opere literare. Cum aș putea altfel să mă judec singură, obiectiv, fără părtinire?
Palatul de la Mogoșoaia
proprietate a prințesei
 Martha Bibescu în 1936
Spre deosebire de alții, Prințesa Bibescu recunoaște că izvorul inspirației sale e pur românesc:
- Scriu în limba franceză pentru cămama mea, născută Mavrocordat, măritată Lahovary, în urma pierderii unui copil și-a părăsit conacul din România, stabilindu-se la Paris, pe când eu aveam numai vârsta de cinci ani. Așa se explică de ce limba în care îmi exprim gândurile e cea franceză. Sunt convinsă că asta nu poate aduce decât servicii unui scriitor de origine românească. Scriind într’o limbă universală, poți fi tradus și citit în lumea întreagă, înlesnind astfel cunoașterea spiritului autohton, de către cei care nu-ți știu limba. Și cred că toți tindem spre universalitate...
“Catherine-Paris", de pildă, e singura carte neamericană, reținută de “Biblioteca ambulantă" care alege anual numai 12 lucrări. Neputând fi tradusă, nu ar fi devenit atât de populară încât americanii să-și schimbe un proverb al lor “Când o americană a fost bună pe acest pământ va intra în paradis", cu “va intra în Paris".
Martha Bibescu acordând
 interviul  reporterului
"Ilustrațiunii române"
Se știe că eroina romanului “Catherine-Paris" iubește Parisul ca pe-o ființă omenească, socotindu-l paradisul ei pământesc.
Rog apoi pe grațioasa gazdă să facă “le tour du propriétaire" și ochii mei avizi nu mai pot cuprinde atâtea frumuseți ale trecutului, reînviat de mâinile fine, ca două porumbițe albe și totuși atât de energice, ale Prințesei. Se pare că o zână bună a redeșteptat castelul adormit, populându-l cu relicvele străbunilor celor două familii de martiri și eroi.
Iată portretul lui Brâncoveanu, pus la loc de mare cinste, iată și fresca familiei Brâncoveanu de la mânăstirea Horezul, căpătând viață de culori și de lumini picturale, grație broderiei d-nei Nora Steriade. Ici, buzduganul lui Bibescu-Vodă, colo, sabia de soldat a celuilalt Bibescu, înrolat ca simplu soldat în războiul de la ‘77. Epoletul însângerat, mantia ciuruită, capelele purtate pe arșița sau ploile câmpului de luptă, sunt evocările unor vremi de glorie, car nu pot fi tăgăduite.
1931- Prințul Valentin Bibescu
 după ce a depus o coroană de flori
la mormântul Eroului Necunoscut
în linie descendentă, prințul Valentin Bibescu urmează calea trasată de străbunii săi, folosindu-se de mijloacele pe care i le pun la îndemână ultimele descoperiri
ale epocei noastre. Cariera aviatică a prințului e, fără îndoială, o continuare în timp a dinamismului moștenit.
Întrebată cum se împacă firea ei contemplativă cu acest dinamism, Martha Bibescu răspunde:
- Ador avionul. Cea mai bună dovadă e ultimul meu roman, scris în avion.
Ne întoarcem la secolul de care ne îndepărtaseră hrisoavele, pergamentele cu peceți și paftale, culese cu îngrijire de prin poduri colbuite, de mâna ctitoriței muzeului de mâine.
- O țară care nu are cultul trecutului, nu poate avea tradiție.
Din acest respect pentru tradiție a răsărit din ruine castelul minune de la Mogoșoaia, pentru care secolele viitoare vor trebui să poarte recunoștință scriitoarei cu renume mondial, care în loc să se complacă în reuniuni mondene, strânge în castelele de la “Mogoșoaia" și “Posada" comori pentru viitorime.
Un pictor tânăr lucrează, în sala de recepții, la copiile unor tablouri vechi. Colecțiile castelului se completează și se vor completa, atâta vreme cât va trăi zâna cea bună, activă, iubitoare de frumos.
Prințesa Martha Bibescu (dreapta)
  la Londra în anul 1938
 primită de către contesa de Oxford-Asquit
Visul feeric s'a sfârșit. Afară ninge cu fulgi mari. Mașina se pierde din nou în noapte. Închidem ochii. Sub pleoape, din povestea celor 1001 de nopți, n'a rămas decât chipul prințesei, luminat de flăcările căminului, care se amuză să deseneze în jurul capului ei o aureolă aurie.”

Palatul de la Mogoșoaia a fost primit în dar de Martha Bibescu de la soțul ei, prințul Valentin Bibescu. Îndrăgostită de acest loc, Martha Bibescu investeşte toţi banii obţinuţi din vânzarea cărţilor sale "Isvor, ţara sălciilor" şi "Catherine-Paris" pentru a-l restaura. Prinţesa părăseşte palatul abia după venirea comuniştilor la putere şi după ce sa asigurat că, după confiscare, clădirea urma să fie trecută pe lista monumentelor istorice UNESCO.

Vă voi mai spune că Academia Franceză i-a conferit Marthei Bibescu în anul 1954 Marele Premiu de Literatură pentru întreaga opera și că un an mai târziu, Academia Regală de Limbă şi Literatură Franceză a Belgiei a ales-o ca membru. În 1962 a fost decorată cu Legiunea de Onoare. Martha Bibescu a murit la Paris în 28 noiembrie 1973, la vârsta de 87 de ani.




Sursa: articolul “O oră cu prințesa Martha Bibescu” – semnat “S.C.” – Ilustrațiunea româna” din 5 ianuarie 1936 – citit din colecția Bibliotecii Digitale a Bucureștilor
deieri-deazi.blogspot.com

Pofta buna !

Dia Daria:
Inca nu s-au terminat sarbatorile de iarna, iar retetele speciale de aperitive inca mai sunt la mare cautare..ma grabesc asadar, sa va aduc o selectie de astfel de preparate, foarte usor de preparat si rapid
#noutati #fingerfood #retetenoi #aperitive
http://www.retetelemeledragi.com/2015/01/aperitive-festive-finger-food.html/
imaginea nu este afișată
Aperitive Festive Finger Food
Selectie de aperitive Finger food pentru petreceri

Vizualizează postarea

Marlboro


De ce-a avut atâta succes Marlboro?

Marlboro este considerat de mulţi oameni drept marca de ţigări pentru care s-a făcut cea mai bună reclamă. Succesul este incontestabil, iar longevitatea sa – s-a născut la sfârşitul anilor 1950 – atestă măreţia sa, măsurată prin abilitatea de a goli rafturile de marfă cu mare viteză.
Această singură campanie publicitară a făcut ca ţigareta Marlboro, aflată pe locul 31 în topul vânzărilor, să devină ţigareta nr.1. A făcut ca ţigareta Marlboro să devină numărul unu în rândul bărbaţilor.
Unii experţi în publicitate explică succesul obţinut de Marlboro spunând că reclama a fost îndreptată către acea porţiune a sufletului unui bărbat care este capabilă de erosimul pe care îl asociem cowboy-lor. Pe măsură ce generaţiile se succed, imaginea cowboy-ului, în loc să pălească, apare tot mai impunătoare. Legându-şi identitatea de cowboy şi nu de ceva mai la modă, Marlboro continuă să aibă succes.
lovendal.ro

Billy Kid

Tremendo

Pofta buna !

meritxell tineo:
¡¡Un postre muy fresco y ligero para este fin de semana!!

Vizualizează postarea

:)))


vineri, 2 ianuarie 2015

Mafia

Vraji



File din cartea vrăjilor


George Hohman - Albertus MagnusPracticarea diferitelor forme de magie nu este, așa cum am putea fi tentați să credem, proprie societăților înapoiate din punct de vedere educațional. Toate  “ingredientele” necesare pentru dobândirea  “cunostințelor” sau pentru practicarea diferitelor forme de magie sunt disponibile în mai toate librariile și “magazinele specializate” din întreaga lume. Tendința oamenilor de a îmbrățișa practicile magiei era proprie și societății interbelice și despre o “carte de specialitate”  care circula în acea epocă o să vă vorbesc astăzi. După cum v-am obișnuit însă, o să o fac prin intermediul unui articol apărut în luna iulie a anului 1935 în săptămânalul “Realitatea ilustrată”. Articolul “Cartea magică” reproduce “câteva din ciudatele remedii, pe care le prescrie << Biblia Vrăjilor >>" – carte publicată de un anume George Hohman în anul 1820 și care se bazează pe scrierile călugărului Albertus Magnus, renumit  vrăjitor din Evul Mediu. Precizez că reproduc descrierea acestor practici doar pentru a vă satisface curiozitatea. Nu vă recomand însă încercarea puterilor acestor vrăji. În primul rând pentru că vă va fi greu să faceți rost de “ingredientele” necesare: pui de catâr, inimă de şoarece de camp sau ochiul drept al unui lup. Dar nu numai din această cauză…


FARMECE, RITURI MAGICE, DESCÂNTECE Şl TALISMANE
PENTRU ÎNDEPĂRTAREA TUTUROR RELELOR :

Pentru înălbirea unui cal negru:
Apa în care a fost fiert un pui de catâr înălbeşte calul negru, dacă este  frecat sau spălat cu ea.”

Pentru durerea de dinţi:

Scoateţi o mică brazdă de iarbă, dimineaţa, înainte de răsăritul soarelui, mai înainte de-a vă fi spălat, suflaţi asupra ei de trei ori şi puneţi-o la loc, întocmai
cum a fost mai inainte.

George Hohman - Albertus MagnusPentru a ţinti bine:

Luaţi inima unui şoarece de câmp şi puneţi o bucăţică din ea între glonte şi praful de puşcă; fiecare împuşcătură va merge apoi în plin. În vreme ce încărcaţi puşca, trebuie pomenită Sfânta Treime şi veţi avea grijă să nu isprăviţi cu pronunţarea cuvintelor,  mai înainte de-a fi încărcat.”

Pentru câştigarea unui proces:

Spuneţi : M'am dus înaintea casei judecătorului, şi la fereastra lui au apărut trei morţi : unul n'avea limbă, altul n'avea plămâni, iar al treilea era mut şi orb. Dacă vă duceţi după aceste cuvinte înaintea judecătorului, acesta nu va mai avea nici o putere împotriva dvs.”

Pentru a face un câine să rămână pe lângă casă:

“ Scurgeţi câteva picături de sânge dintr'un deget, daţi-l câinelui să-l mănânce în ceva şi puteţi fi siguri că va rămânea. Sau sgâriaţi cele patru colţuri ale mesei la suprafaţă. Mâncaţi întotdeauna cu cuţitul cu care aţi făcut sgârieturile şi daţi apoi câinelui rămăşiţele.”

O vrajă împotriva câinilor răi:

Acela care poartă o inimă de câine în partea stângă, nu va fi lătrat de niciunul din aceste animale; toţi sunt muţi faţă de el.”

Pentru îndepărtarea unei dureri:

Luaţi fâşia de pânză cu care a fost pansată o rană şi puneţi-o în apa ce pare a avea o pojghiţă de cocleală; dar aveţi grijă să nu împrăştiaţi cocleala, decât atunci când nu vă mai temeţi de durere.”

Pentru confecţionarea unei vergele de rabdomant:

George Hohman - Albertus MagnusÎn prima noapte de Crăciun, între ora 11 şi 12, s'a rupeți o cracă tânără, numai de un an, către soare-răsare, în numele sfintei treimi. Când întrebuinţaţi nuiaua la căutarea aurului, a ferului sau a apei, veţi proceda în modul următor: luaţi nuiaua care trebue să fie bifurcată ţinând în câte o mână fiecare din cele două ramificaţii,
în aşa fel încât partea groasă să stea în sus; dacă această ultimă parte se lasă spre pământ, puteţi fi siguri că acolo se găseşte ceea ce căutaţi. În tot acest timp trebue să spuneţi următoarele : Arhanghele Gavril, te rog în numele lui Dumnezeu cel Atotputernic, să-mi arăţi dacă este apă aici sau nu ! Procedeul acesta se repetă de
trei ori.

Pentru îndepărtarea durerilor și pentru vindecarea rănilor cu trei nuiele:

Cu aceste nuiele şi cu sângele lui Christ îndepărtez durerea şi puroiul. Trebue să tăiaţi o bucăţică dintr'o ramură tânără, către răsăritul soarelui, rupând-o apoi în trei; frecaţi cu ele rana, începând cu aceea care v'a căzut mai întâi în mâna dreaptă şi repetaţi cuvintele de mai sus, de trei ori; apoi înfăşuraţi beţişoarele într'o bucată de hârtie albă şi puneţi-le la un loc cald.”

Un bun remediu pentru ulcere, excrescențe și alte boale:

Rădăcina de gherghină pusă pe gât, vindecă ulcerele apărute aici ; este bună pentru vătămăturile creerului, vindecă negii, dacă sucul ei este fiert cu miere şi apă de băut; împrospătează şi vindecă plămânii, dând o respiraţie parfumată. Dacă e sădită într'o vie, într'o grădină sau într'un câmp, creşte abundentă. Rădăcina este bună pentru acei cari vor să planteze viţă, sau să cultive pomi. Copiii mici cari o poartă la gât sunt blânzi, iubesc frumosul şi devin veseli.”

Pentru a ne pune la adăpost de neșansă:

Dacă vă coaseţi în mâneca dreaptă, ochiul drept al unui lup, totul vă va merge din plin.

Diferite remedii:

George Hohman - Albertus MagnusPierderile la cărţi pot fi prevenite legându-vă o inimă de liliac de braţul drept, cu o aţă roşie.
Pomii legaţi cu fire de aţă roşie iau asupra lor răceala unui bolnav.
O mană de mort trecută peste un semn din naştere, îl face să dispară.
Un ou fiert în apă de ploaie, adunată înainte de răsăritul soarelui şi lăsat apoi să fie mâncat de furnici, va împiedeca pe o persoană bolnavă de-a se prăpădi.”

Pentru amuțirea bârfelilor:

Planta heliotrop sau floarea soarelui au proprietăţi minunate dacă se culeg în Zodia Leului, în luna lui August şi sunt înfăşurate într'o frunză de dafin. Dacă o persoană o poartă apoi asupra sa, nu va mai auzi decât lucruri plăcute ; iar dacă s'a comis vreun furt prin preajma sa şi se culcă cu planta sub cap, va vedea peste noapte chipul celui care l-a făptuit.
Dacă e pusă într'un loc unde se adună multe femei, într'o biserică de pildă şi dacă una dintre ele şi-a pierdut cinstea, vinovata nu se mai poate mişca de pe locul acela, decât trasă de cineva. Minunea aceasta a fost dovedită.”

Pentru tuberculoză:

“ Îţi ordon să ieşi din os în carne, din carne în piele şi din piele în lumea largă, (repetaţi aceasta de trei ori).”

Pentru îndepărtarea tusei măgărești:

Tăiaţi trei bucle din părul unui copil, care nu şi-a văzut niciodată tatăl şi atarnaţi-le de gâtul copilului care suferă de tuse măgărească, înfăşurate într'o bucată de pânză neînălbită. Aţa cu care este legat părul trebue să fie deasemeni neînălbită.”

Un paragraf miraculos din cartea lui Albertus Magnus:

Unde ni se spune că dacă prefaceţi o broască mare în cenuşe şi puneţi cenuşa în apă, părul cade de pe orice parte a corpului, unsă cu acest amestec, și nu va mai crește.”

Pentru îndepărtarea frigurilor:

George Hohman - Albertus MagnusScrieţi pe un petec de hârtie cuvintele de mai jos  şi înfăşuraţi apoi biletul într'o frunză lată de platan, apoi legaţi-l de buricul celui care suferă de febră repetând:
Potmat Sineat
Potmat Sineat
Potmat Sineat

Pentru vindecarea căldurilor rele:

Scrieţi succesiunea de litere de mai jos, coaseţi hârtia într'un petec de pânză şi ţineţi-o la gât, până când vă trece febra:
Abaxa Catabax
Abaxa Catabax
Abaxa Cataba
Abaxa Catab
Abaxa Cata
Abaxa Cat
Abaxa Ca
Abaxa C
Abaxa
Abax
Aba
Ab
A

Pentru îndepărtarea negilor:

Frigeţi picioare de pui şi frecaţi negii cu ele; apoi îngropaţi-le sub uluci.”

Sursa: Articolul “Cartea magică” apărut în numărul din 10 iulie 1935 al “Realității ilustrate

Nationalistii ucrainieni

Mii de nationalisti ucrainieni au luat cu asalt strazile Kievului (FOTO+VIDEO)

0Mii de naționaliști ucrainieni, inclusiv suporteri ai cluburilor de fotbal, au mărșăluit joi seara cu torțe pe străzile Kievului la chemarea partidelor radicale Libertate (Svoboda) și Sectorul de Dreapta, dar și a unor grupări paramilitare care luptă în regiunile estice contra rebelilor proruși, precum Batalionul Azov. Acțiunea a fost una dedicată memoriei lui Stepan Bandera, unul din cei mai importanți lideri naționaliști ucrainieni ai secolului XX.
Conform AFP, punctul final al marșului a fost piața centrală din centrul Kievului unde au avut loc anul trecut protestele violente care au dus la lovitura de stat împotriva fostului președinte Ianukovici și preluarea puterii de către forțele ”proeuropene”.
Manifestanții, mulți îmbrăcați în uniforme militare, au mărșăluit cu torțe, drapele ucrainiene și steaguri naționaliste și au scandat lozinci identitare și antirusești. Deasemenea au fost purtate și mai multe portrete ale lui Stepan Bandera, joi împlinindu-se 106 ani de la nașterea acestuia.
Acțiuni comemorative similare au mai avut loc și în alte orașe din vestul Ucrainei.
GERMANY-UKRAINE-RUSSIA-CRISIS-CRIMEÎn luna august a anului trecut, mormântul liderului naţionaliştilor ucrainieni care au luptat în timpul celui de al Doilea Război Mondial contra ocupanţilor germani şi sovietici, dar și împotriva polonezilor din regiunile vestice ale actualei Ucraine și care în trecut au fost administrate de Varșovia, a fost profanat de autori necunoscuţi. Crucea din marmură albă de la mormântul lui Stepan Bandera dintr-un cimitir din Munchen, capitala Bavariei, a fost dărâmată. Deasemenea pământul a fost răvăşit iar florile au fost smulse.
SBanderaStepan Bandera, lider al Organizaţiei Naţionaliştilor Ucrainieni, a fost şi iniţiatorul proclamării statului independent ucrainean la Lviv, pe 30 iunie 1941. Acest proiect nu a fost sustinut de autorităţile germane care controlau regiunea în timpul celui de al Doilea Război Mondial, Bandera fiind arestat, alături de alţi naţionalişti ucrainieni. A fost eliberat în 1944, pentru a mobiliza masele împotriva Armatei Roşii care avansa periculos, dar era deja prea târziu pentru ca eforturile lui să aibă un efect major asupra situaţiei frontului.
Stepan Bandera a fost otrăvit de un agent KGB în Munchen, Germania de Vest, în 1959. În vestul Ucrainei este privit ca un adevărat erou naţional, în vreme ce în estul rusofon Bandera este perceput ca un “terorist”, aşa cum a fost prezentat decenii la rând de istoriografia sovietică.
Ca un fapt inedit, doi frați ai lui Bandera au murit în lagărul de la Auschwitz, uciși de câțiva prizonieri polonezi. Sursa: FrontPress.ro
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23

Al Capone

La Multi Ani!

Guido Rubagotti:
Omaggio al grande tenore partenopeo, il Caruso è un cocktail nato negli Stati Uniti negli anni '20. Saporito e piuttosto alcolico, buonissimo!
http://www.kung-food.it/birre-vini/caruso/6488/
imaginea nu este afișată
Caruso - Kung-Food
Il Caruso è un cocktail inventato negli Stati Uniti tra il 1920 ed il 1925 e dedicato all'omonimo tenore partenopeo Enrico Caruso, all'epoca famosi...

Vizualizează postarea

:)))