Familiile regale mafiote care subjugă lumea

Imagine  Illuminati Reprezintă aşa-numita elită planetară, grupul persoanelor care îşi autoarogă supremaţia asupra destinului umanităţii. Această grupare are în mână frâiele planetei, iar singurul interes pe care îl au în vedere cei care o alcătuiesc este propria lor prosperitate. Ei sunt cei care au pus la cale „Noua Ordine Mondială” spre care ne îndreptăm cu paşi din ce în ce mai repezi în ultimii ani. Aceşti oameni sunt principalii jucători pe tabla de joc pe care ei înşişi au configurat-o pe întreaga planetă. Cei mai bogaţi, influenţi şi puternici oameni de pe Pământ fac parte cu toţii în principal din aceleaşi 13 familii şi sunt principalele personaje care conduc din umbră lumea. Aceste familii au creat Ordinul secret al Illuminati-lor şi îl controlează în totalitate. Cu foarte puţine excepţii, Illuminati-i sunt bărbaţi. Ei sunt cei care iau deciziile, trag sforile şi stabilesc regulile pe care trebuie să le urmeze toate guvernele, preşedinţii, corporaţiile şi organizaţiile internaţionale. Illuminati sunt un grup care practică ştiinţele oculte.

Aristocratia Neagra

Insasi societatile francmasonice precum Cavalerii Templieri, Iezuitii, Maltezii, Francmasoneria, Partidul Nazist si cel Comunist, Organizatiile Thule si Ordo Templis Orientalis, Grupul Bilderberg, Comisia Trilaterala etc. sunt conduse de membrii Nobilimii Negre. Chiar si in istoria oficiala este binecunoscuta perioada din istoria Venetiei si Genovei, perioada in care Nobilimea Neagra si-a facut aparitia publica pentru prima oara in secolul al XII-lea, preluand monopolul afacerilor.
Oamenii i-au numit Nobilimea Neagra datorita cruzimii, lacomiei si lipsei totale a oricarui atribut moral sau crestinesc. Printr-un sir nemasurat de crime, violuri, rapiri, santaje, terorism, jafuri si chiar magie neagra, au anihilat orice forma de opozitiepentru a-si atinge scopurile. Cu trecerea timpului au devenit incredibil de bogati, puternici si influenti. Descendentii acestora ar detine si in prezent monopolurile asupra comertului mondial si sunt adevaratii stapani ai Mafiei italiene. Autorul Fritz Springmeier, in lucrarea “Bloodlines of the Illuminati”, enumera cele 13 familii care alcatuiesc forul conducator al Nobilimii Negre: Astor, Bundy, Collins, DuPont, Freeman, Kennedy, Li ( din China!), Onassis, Rockefeller, Rothschild, Russel, van Duyn si casa Merovingiana.

  • Cercetatorul John Coleman, care a studiat istoricul Nobilimii Negre, afirma ca radacinile lor pot fi urmarite dincolo de oligarhii medievali ai Venetiei. Acestia  ar fi avut origine asiatica si s-ar fi casatorit cu membrii caselor regale europene, inca de acum peste 800 de ani.Legături „de sânge”: toate casele regale europene sunt înrudite Pentru a înţelege aceste informaţii care la prima vedere sunt şocante, să analizăm un exemplu simplu: arborele genealogic al familiei Windsor. Actualmente în Europa majoritatea statelor sunt organizate ca republici si sunt conduse de un preşedinte ales prin vot popular. În schimb,Belgia,Olanda, Marea Britanie, Suedia, Danemarca, Norvegia, Spania sunt regate – fiind conduse de un rege sau de o regină. Descendenţele regale, aşa cum ştim, sunt stabilite prin diverse legi sau reguli specifice în fiecare ţară şi nu sunt sub nici o formă sub incidenţa unor decizii mai mult sau mai puţin „democratice”. Actualul rege al Belgiei, regele Suediei şi al Norvegiei, precum şi reginele Marii Britaniei, Olandei şi Danemarcei SUNT CU TOŢII RUDE DE SÂNGE, TRĂGÂNDU-SE DIN FAMILIA WINDSOR. Mai mult decât atât, ultimii regi care au fost înlăturaţi de la putere prin revoluţii în Italia, România, Iugoslavia, Bulgaria şi Grecia, făceau şi ei parte din aceeaşi familie Windsor, regăsindu-se absolut toţi în arborele ei genealogic. Cu siguranţă aceasta nu poate fi o coincidenţă!. Nu este o chestie logica ,ei s-au casatorit intre ei de a lungul timpului.Puterea pe care au ajuns să o aibă Illuminati se bazează pe de o parte pe cunoaşterea anumitor aspecte oculte şi pe de altă parte pe forţa banului prin care ei controlează întreaga economie mondială. Ei sunt cei care deţin băncile internaţionale, afacerile cu petrol, cele mai importante corporaţii din industrie şi comerţ. Ei controlează şi manipulează politicienii şi deţin efectiv majoritatea guvernelor, sau măcar le controlează. Un exemplu foarte bun este modul în care se fac alegerile prezidenţiale în majoritatea ţărilor aşa-zis democratice.Nu mai este un secret pentru nimeni că acel candidat care dispune de cea mai consistentă sponsorizare este cel care câştigă alegerile, cu extrem de rare excepţii. În acest mod, politica este controlată prin forţa banului. De cele mai multe ori, Illuminati susţin principalii candidaţi doar pentru a fi siguri că vor câştiga. Acest mecanism simplu de control explică faptul că în SUA, marea majoritate a preşedinţilor americani aleşi „democratic” prin vot popular din 1776 şi până în prezent sunt înrudiţi între ei. Toţi aceştia sunt rude de sânge şi prin urmare se poate afirma că ei alcătuiesc un fel de „casă regală” sau dinastie. Illuminati-i urmăresc instaurarea Noii Ordini Mondiale, în care planeta va fi condusă de un unic guvern mondial, controlat de ei. În acest sens, în ultimele decade au avansat mai mult decât în sute de ani. Pentru sceptici, cel mai bun exemplu este crearea Uniunii Europene, care face ca toate ţările europene să aibă un guvern unic – Comisia Europeană.Atentie: Niciunul dintre adevăraţii conducători ai Europei de azi nu este ales şi nu există nici un mecanism efectiv prin care popoarele europene pot controla deciziile acestui guvern european.Cele 13 odioase familii care alcătuiesc „aristocraţia neagră” a planetei În istorie este binecunoscută perioada neagră din istoria Veneţiei şi a Genovei în care aşa-numita Aristocraţie Neagră a preluat monopolul afacerilor (sec.XII). Interesant este că descendenţii acesteia deţin şi acum monopolurile legiferate în secolul XII şi sunt adevăraţii stăpâni ai Mafiei italiene. Ei se înrudesc cu cele mai bogate familii europene.Nucleul Illuminatilor îl constituie cele 13 familii, cele mai bogate din lume, care alcătuiesc „aristocraţia neagră” a planetei. Fritz Springmeier, în exelenta lucrare „Bloodlines of the Illuminati” (Liniile de sânge ale Illuminati-lor) enumeră aceste 13 familii ca făcând parte din „Elita” planetară:


  • 1. Familia Astor..apasa:http://www.eco.md/article/2837/
  • 2. Familia Bundy
  • 3. Familia Collins
  • 4. Familia DuPont:
  • 5. Familia Freeman
  • 6. Familia Kennedy
  • 7. Familia Li (China)
  • 8. Familia Onassis…pt mai multe informatii:http://www.independent-al.ro/vip/onassis-cel-mai-bogat-om-al-secolului–xx.html
  • 9. Familia Rockefeller
  • 10.Familia Rothschild
  • 11.Familia Russell
  • 12. Familia van Duyn
  • 13. Merovingian (Casele Regale europene)

  • Următoarele familii sunt de asemenea înrudite cu acestea (desigur că mai există sute de familii înrudite, dar ele sunt mai puţin importante şi influente):
  • 1. Reynolds
  • 2. Disney
  • 3. Krupp
  • 4. McDonald.

    Ducesa Kate a născut un moştenitor al Coroanei Britanice în ziua de 22, un număr malefic al ocultiştilor satanişti! Încă o dovadă că suntem conduşi de o Ocultă Mondială luciferică… Pentru cei din Oculta Mondială, simbolurile sunt cele mai importante lucruri din această lume. Pentru ei, simbolurile oculte pe care le folosesc sunt sacre, şi asta pentru că se crede că ele au o putere interioară extraordinară, pe care noi, oamenii obişnuiţi n-o prea înţelegem. În cadrul simbolurilor oculte, numerologia ocultă ocupă un loc extrem de important pentru aceleaşi forţe din umbră care ne conduc planeta. De ce fac această introducere? Pentru că, probabil că aţi aflat deja din mass-media că în familia britanic regală s-a născut cel de-al treilea moştenitor în linie, un băieţel, al cărui nume încă nu-l cunoaştem.

    “Ducesa de Cambridge, numele oficial al lui Kate, a născut, luni seara, un băieţel după ce a stat în travaliu peste 10 ore, potrivit BBC. Băiatul va fi al treilea în ordinea succesiunii la tronul britanic, iar numele său va fi cunoscut în perioada următoare. Ducesa a fost internată luni dimineaţă la maternitatea St Mary din Londra. “Înălţimea sa regală Ducesa de Cambridge a născut un băiat, la ora 16.24 (18.24, ora României). Nou-născutul cântăreşte 3,8 kg. Ducele de Cambridge a fost prezent la naştere. Regina, Ducele de Edinburgh, Prinţul de Wales, Ducesa de Cornwall, Prinţul Harry şi membrii ambelor familii au fost informaţi şi sunt bucuroşi de veste. Înălţimea sa regală şi copilul său sunt amândoi în stare bună şi vor rămâne în spital peste noapte”, se arată în comunicatul oficial difuzat de Palatul Kensington.”
    Familia regală britanică e aservită total Ocultei Mondiale. Eu bănuiesc că regalitatea britanică face, de fapt parte din familia Rothschild, odată cu naşterea reginei Victoria a Marii Britanii (1819-1901), probabil fiică ilegitimă al unui Rothschild (vezi mai multe detalii în acest articol interesant: http://www.lovendal.ro/wp52/regele-mihai-un-urmas-al-lui-nathan-mayer-rothschild-creatorul-maleficei-organizatii-illuminati/).
    Acum…revenind la simboluri…credeţi că acest băiat a fost întâmplător născut pe data de 22 iulie? 22 este un număr cu o semnificaţie extrem de ocultă… este dublul lui 11, acesta din urmă fiind poate el mai puternic număr ocult, alături de 3, 6, 9 şi 13. Citez dintr-o carte despre satanism: “Sataniştii cred că un eveniment planificat cu atenţie trebuie îndeplinit conform numerelor corecte… altfel, el nu mai poate fi un succes pentru ei. Sataniştii fac totul pentru ca un eveniment să se întâmple conform numerelor corecte. 11 semnifică păcat, rău, imperfecţiune.” Oare mai e nevoie să mai amintesc ce s-a întâmplat pe 11 septembrie 2001 în New York? Dar, revenind la numărul 22, credeţi că totul e doar o coincidenţă că preşedintele american Kennedy (care era ca un ghimpe pentru Oculta Mondială) a fost asasinat de aceasta pe…22 noiembrie 1963? Noiembrie e luna 11, iar 22 e dublul maleficului număr 11… Precum vă spuneam, pentru cei care ne conduc din umbră, numerologia ocultă are o importanţă vitală.
    Aşa că…poate nu e o coincidenţă că moştenitorul Coroanei britanice e născut tot pe data de 22… O să spuneţi că naşterea nu e un eveniment care să poată fi controlat numerologic. Eu vă zic că da… tehnologia medicală actuală poate aduce mai devreme sau mai târziu cu câteva zile naşterea unui copil. Cunosc câteva exemple concrete din România, aşa că nu mă puteţi contrazice că nu e aşa.
    Alţii o să zică: “şi eu sunt născut pe 22. Asta înseamnă că aparţin Ocultei Mondiale?” Nu, desigur că nu. Naşterea voastră pe data de 22 a fost doar o simplă coincidenţă naturală, ce nu are de-a face cu numerologia ocultă. Şi asta pentru că nu sunteţi o persoană importantă pentru Oculta Mondială. Însă la naşterea unei personalităţi, cum este moştenitorul coroanei regale britanice, nimic nu mai este întâmplător.
    Iar cel de-al treilea moştenitor al familiei regale din Marea Britanie s-a născut pe 22 pentru că s-a dorit a fi un simbol că şi acest băieţel le aparţine lor, oamenilor din umbră, într-o zi când va ajunge pe tronul Marii Britanii…
    Societatea  Secreta Ordinul Dragonului creata de familiile regale din Europa pentru a se lupta cu imperiul Otoman. Schema problema-reactie-solutie. Ambele tabere au fost finantate intodeauna de aceeasi conducatori! 

    Scotland Yard cauta lesbiene, homosexuali si transexuali pentru a apara familia regala britanica9am

    Regina Elisabeta a II-a a aprobat “casatoriile” GAY

    http://www.frontpress.ro/wp-content/uploads/2013/07/gay-UK.jpg Proiectul de lege privind legalizarea căsătoriilor gay în Anglia şi Ţara Galilor a devenit lege, după ce a fost aprobat de regina Elisabeta a II-a, aceste ţări devenind a şaisprezecea şi a şaptesprezecea ţară în care aceasta este legală.

    Viaţa familiilor regale se desfăşoară departe de ochii lumii, în adevărate castelehttp://www.loweoliver.co.uk/UserFiles/Image/windsor_castle.jpg

    1. Regina Beatrix a Olandei, care a abdicat în favoarea fiului sau Willem-Alexander la începutul lui 2013, are reşedinţă permanentă în castelul Huis ten Bosch din Haga, construit în secolul 17. De parcă dimensiunile castelului nu i-ar permite, Regină Beatrix îşi desfăşoară întâlnirile oficiale în Palatul Noordeinde, în timp ce toate ceremoniile şi evenimentele caritabile organizate de Altetea Să au loc în Palatul Regal din Amsterdam.
    2. Reşedinţa oficială a Regelui Şpaniei, Juan Carlos I, este impunătorul Palat Regal din Madrid, situat pe locul doi în topul celor mai mari palate din Europa, după Louvre. Monarhul Şpaniei şi familia să preferă totuşi o reşedinţă mai modestă şi mai retrasă, Palatul din Zarzuelă, folosind Palatul Regal doar pentru întâlniri de afaceri.
    3. Viaţa Reginei Margareta a II-a a Danemarcei se desfăşoară în trei reşedinţe sezoniere. Astfel, regină Danemarcei locuieşte iarnă în Palatul Amalienvorg din Copenhaga, iar verile şi le petrece într-unul dintre celelalte două palate pe care le deţine: Grassten şi Marselisborg.
    palatul amalienborg copenhaga
    4. Construit la începutul secolului 19, Palatul Regal din Oslo este în prezent reşedinţă oficială a Regelui Harald V şi a Reginei Sonja a Norvegiei. În fiecare vară palatul regal este deschis pentru public.
    5. Una dintre cele mai frumoase şi parcă desprinse din povesti reşedinţe regale din Europa este cea a Printului Hans-Adam al II-lea al Liechtensteinului. Minunatul castel Vaduz din Alpi a fost construit în secolul 12 şi este reşedinţă familiei regale a micului principat începând cu anul 1938.
    6. Reşedinţa oficială a printului Albert al II-lea de Monaco este o fortăreaţa construită în anul 1191. Începând cu anul 1956 în acelaşi palat au locuit şi părinţii actualului monarh, printul Rainier al III-lea şi soţia să, frumoasă actriţă Grace Kelly.
    7. Din listă cu opulentele reşedinţe ale familiilor regale europene nu putea lipsi Palatul Buckingham, construit în anul 1705 şi cumpărat de către Regele George al III-lea pentru Regină. Palatul Buckingham nu este singură reşedinţă a familiei regale britanice. Din listă mai fac parte Casa Holyrood din Edinburg, palatul Sandringham – reşedinţă de la ţară a Reginei şi desigur Palatul Windsor, unde Regină obişnuieşte să se retragă la fiecare sfârşit de săptămână.
    8. Şi familia regală a României dispune de trei reşedinţe: Palatul Elisabeta, Domeniul Regal Sinaia, construit în vremea regelui Carol I, ce include castelele Peleş şi Pelisor şi Domeniul Savarsin, situat la poalele Munţilor Zarandului. Reşedinţă oficială a Regelui Mihai şi a familiei regale este Palatul Elisabeta care cuprinde, pe lângă spaţiile private şi spaţiile publice destinate evenimentelor şi întâlnirilor oficiale. Castelele de pe Domeniul Sinaia sunt cele mai vizitate obiective turistice din patrimoniul României, iar castelul Peleş este celebru pe plan mondial datorită arhitecturii sale unice.
    IMPERIUL FINANCIAR ROTHSCHILD
     
    Blazonul familiei
     
    De peste 200 de ani, banca Rothschild este inima finanţelor mondiale. Are o reţea de 40 de birouri, în mai mult de 30 de ţări din Europa, America şi Australia. Edmond de Rothschild (1926-1997) spunea: „Un Rothschild care nu este bogat, evreu, filantrop, bancher şi care nu duce un anume stil de viaţă, nu este un Rothschild”. Istoria este aceeaşi ca a oricărei alte familii de industriaşi din SUA sau din Anglia. Familia Rothschild, provenind din evrei din Germania, s-a impus încă din secolul al XVI-lea în domeniul bancar şi financiar. Nu apar niciodată în topurile oficiale ale celor mai bogaţi oameni din lume, dar sunt consideraţi cei mai puternici oameni de pe planetă, influenţând istoria ultimelor două secole. Este puţin probabil ca vreo altă familie să fi influenţat atât de puternic istoria ultimelor două secole. Influenţa membrilor familiei Rothschild a fost atât de mare încât ei sunt creatori ai istoriei.
    Cu banii lor, Ducele de Wellington l-a învins pe Napoleon la Waterloo, schimbând cursul istoriei. Ei au finanţat războiul de secesiune din SUA, consolidând democraţia modernă. L-au sprijinit pe aventurierul Cecil Rhodes, cel care a schimbat faţa Africii, au finanţat armata britanică în timpul cuceririlor coloniale, au făcut afaceri cu îm păraţii Prusiei şi cu ţarii Rusiei.
    Amschel Mayer Rothschild iubea literalmente banii, începându-şi cariera ca negustor de monede vechi la Frankfurt. El este cel care a pus bazele dinastiei, aplicând, în secolul XVIII, un model de business necunoscut la acea dată.
    A început să speculeze moneda, profitând din plin de vremurile turbulente, când o valută sau alta se aprecia sau îşi pierdea din valoare în funcţie de războaie. Şi-a dat seama rapid că aurul este singura valută universală şi a pus la punct un sistem de transmitere a informaţiilor, genial în epocă.
    Pentru a putea profita din plin de inovaţii şi pentru a fi sigur de controlul asupra afacerilor, Amschel Mayer şi-a împărţit cei cinci fii în principalele zone de influenţă ale Europei. Pe Amschel l-a ţinut lângă el la Frankfurt, Nathan a fost trimis la Londra, James la Paris, Salomon la Viena şi Karl la Napoli. Doar Nathan şi James au avut urmaşi, ei fiind „rădăcinile” actualei familii, ajunsă la a şaptea generaţie.
    Printr-un sistem de agenţi şi curieri, folosind porumbei călători pentru a comunica rapid, Rothschild ştia înaintea tuturor ce se întâmplă în lume. La moartea fondatorului, în 1818, familia era deja una extrem de influentă şi avea la dispoziţie un set de reguli despre care se spune că sunt respectate şi astăzi.
    Rothschild în epoca modernă
    Două sunt evenimentele care au schimbat cursul afacerilor dinastiei în epoca modernă. La începutul secolului trecut nu era niciun mare business în care să nu fie prezenţi şi nu vorbim doar de sistemul bancar pe care-l dominau. Royal Dutch Shell, Rio Tinto, De Beers, Standard Oil şi multe alte afaceri de acelaşi calibru pe care familia Rothschild le controla sau în care avea acţiuni. Edmond investise masiv în podgorii şi domenii franceze, restul familiei cumpărase artă şi terenuri peste tot în lume.
    Al Doilea Război Mondial este primul eveniment care a schimbat felul în care familia făcea business. S-au trezit cu proprietăţile confiscate sau distruse, majoritatea refugiindu-se în America. Deşi se speculează, normal, că familia a finanţat regimul nazist şi chiar că Hitler ar fi avut descendenţă Rothschild după un bunic, imperiul s-a clătinat.
    După război, famila Rothschild a început să renunţe la participaţiile din marile companii industriale sau de exploatare a materiilor prime şi s-a concentrat pe ce ştia mai bine: bănci şi investiţii financiare. A doua lovitură a fost naţionalizarea Bank de Rothschild şi a altor active franceze de către regimul socialist a lui Mitterrand, în anii ’80. Au luat-o de la capăt câţiva ani mai târziu, în Franţa, însă de data acesta s-au retras de pe segmentul de creditare şi au rămas pe zona de bănci private şi de investiţii.
    Astăzi, câteva dintre principalele active ale familiei, cele la vedere, sunt băncile de investiţii NM Rothschild & Sons din Londra, Group Edmond de Rothschild din Elveţia sau grupul francez Compagnie Financiere. Potrivit propriilor declaraţii, activitatea Rothschild se rezumă la consiliere financiară, la investiţii financiare şi la sectorul M&A (fuziuni şi achiziţii), genul de afaceri care oferă control în toate domeniile, plus nepreţuita discreţie. Şi totuşi, membri ai familiei pot fi încă întâlniţi în consiliile de admi nistraţie ale giganţilor industriali, ale marilor bănci. Mitul nu s-a destrămat.
    TESTAMENT
    Regulile lui Amschel Mayer de Rothschild
    Setul de reguli impus de fondatorul dinastiei, respectat şi astăzi, este unul dintre secretele succesului şi o explicaţie pentru discreţia Rothschild.
    1. Toate posturile importante trebuie să fie ocupate de membri ai familiei şi doar bărbaţii au voie să facă afaceri. Fiul cel mai mare al celui mai mare fiu este şeful familiei.
    2. Pentru ca averea să rămână în familie, membrii trebuie încurajaţi să se căsătorească între ei, fiind acceptate căsătoriile între verişori primari sau secundari.
    3. Amschel a scris în testament: “Niciodată să nu fie făcut un inventariu public, de către tribunale sau oricine altcineva, a averii mele. Interzic publicarea oricărei evaluări a moştenirii mele”.
    LEGENDE
    Două secole de umbră
    ILLUMINATI. Se specula, încă înainte de Dan Brown şi “Codul lui Da Vinci”, că familia Rothschild a înfiinţat şi finanţat organizaţia, pentru a proteja “sângele divin”, ai cărui descendenţi erau.
    AL DOILEA RĂZBOI. Se spune că ei au sprijint ascensiunea naziştilor pentru a putea justifica apariţia statului Israel.
    AURUL. O cunoscută teorie arată că preţul mondial al aurului, la Bursa Aurului de la Londra, este stabilit de Casa Rothschild. Cert este că la ceremonia anunţării cotaţiei zilnice participă şi astăzi un membru al familiei.

    STĂPÂNII UNIVERSULUI.
    Printr-o reţea extraordinar de complexă, cu rădăcini sioniste, familia Rothschild controlează şi astăzi finan ţele mondiale prin Federal Reserve, Bank of England sau FMI,Banca Mondială,NATO,ONU,OMS,UNESCO,UE etc. Ei şi-au folosit întreaga putere financiară şi politică pentru a-şi învinge concurenţii şi pentru a se instala în noile sectoare industriale create de revoluţia industrială de la mijlocul secolului al XIX-lea.
    Crahul din 1929, cu un impact puternic asupra finanţelor, l-a determinat pe baronul Louis von Rothschild să încerce,
    consolidarea Creditanstalt, prin fuziune cu filiala băncii Rothschild. Imagine În Franţa, James de Rothschild (1792-1868) a instalat prima bancă a familiei, pe strada Laffite din Paris. Mare colecţionar de artă, pasionat de cai, vin şi recepţii filantropice, el a construit castelul De Ferrières.

    Diavolul Rothschild s-a aliat cu Biserica Anglicană pentru a cumpăra o bancă. “Fondul care administrează averea Bisericii Anglicane a intrat într-un consorţiu format din mai mulţi investitori, inclusiv lordul Rothschild, care încearcă să cumpere o reţea de 315 sucursale ale Royal Bank of Scotland (RBS), au declarat surse apropiate situaţiei pentru Financial Times, anunţă Mediafax. Administatorii activelor Bisericii Anglicane, în valoare de 5,5 miliarde de lire sterline, s-au alăturat consorţiului de investitori organizat de lordul Davies, fost preşedinte al băncii Standard Chartered, au spus sursele. Consorţiul include, printre alţii, şi fondurile de investiţii Corsair şi Centerbridge, dar şi compania RIT Capital a lordului Rothschild. Biserica Anglicană şi RBS au refuzat să comenteze (…) Justin Welby, arhiepiscop de Canterbury şi lider al Bisericii Anglicane, a susţinut în ultima perioadă reforma industriei bancare din Marea Britanie din postura de membru al comisiei parlamentare pentru standardele din sectorul bancar. Înainte de a intra în rândul clerului, Welby a ocupat un post de director la compania petolieră Enterprise Oil.”

    Aşadar, un membru marcant al familiei Rothschild vrea să cumpere Royal Bank of Scotland, o veche instituţie bancară (fondată în anul 1727) şi care este deţinută acum de guvernul Marii Britanii. Aceasta nu ar fi o problemă…căci deja se ştie că marile bănci ale lumii sunt deţinute direct sau indirect de familia Rotschild, principalul membru al organizaţiei Illuminati. Pe mine însă mă miră altceva: ce naiba caută Biserica Anglicană în această asociere cu maleficul Rothschild? Biserica Anglicană, precum se ştie, este independentă de Vatican, ea fiind formată în anul 1534. Şeful suprem al Bisericii este acelaşi cu şeful suprem al statului, regele sau regina Marii Britanii. Astfel, în Regatul Unit, Biserica şi statul sunt unite ombilical.
    De aceea, această asociere ne arată încă o dată că marile guvernele occidentale ale lumii sunt conduse din umbră de puternica familie Rothschild. Mai era vreo surpriză?
    Şi încă o chestiune: se confirmă încă o dată că unele curente din interiorul creştinismului sunt vândute deja organizaţiei sataniste Illuminati. Biserica Anglicană e sub influenţa Illuminati… la fel si unele Biserici din cadrul Vaticanului. Probabil că cea mai neatinsă a rămas Biserica Ortodoxă. Pentru cât timp, vom vedea… http://www.pebblebed.co.uk/admin/images/waddesdon%20manor.jpg
    Benjamin Rothschild, Ariane Rothschild, Philippine De Rothschild, Jacob Rothschild, David De Rothschild, Eric De Rothschild, Edouard De Rothschild. Nume ce formează o adevărată dinastie financiară şi de colecţionari europeni.
    Bancheri, colecţionari, mecena, viticultori… De aproape trei sute de ani, numele lor este împletit cu istoria europeană, aşa cum se poate vedea într-o expoziţie, “Familia Rothschild în Franţa în secolul al XIX-lea”, de la Biblioteca Naţională a Franţei, ce va fi deschisă până la 10 februarie.
    “A fost un moment în care, în limbajul curent, referinţa la Cresus pentru a desemna o bogăţie infinită şi-a pierdut puterea evocatoare şi a cedat locul în mitologia modernă lui Rothschild. A fost, de asemenea, un moment în istoria celebrei familii, când numelui i s-a adăugat o particulă anunţând nobleţea şi titlul de baron”, scrie jurnalista Véronique Prat.
    Acest fapt s-a datorat recunoaşterii locului important ocupat de familia Rothschild în timpul Sfintei Alianţe, al celui de al Doilea Imperiu şi al republicilor care au urmat. Stendhal a fost primul care a scris sintagma “bogat ca un Rothschild”.
    Stilul Rothschild

    Salonul castelului Ferrieres, acuarelă de Eugene Lami
    Arborele lor genealogic îşi are rădăcinile în ghetoul din Frankfurt, la mijlocul secolului al XVIII-lea.
    Strămoşul lor, Mayer Amschel Rothschild, care trăia pe o străduţă sordidă şi care n-a primit dreptul, din cauza originii, să exercite o meserie “nobilă”, cum ar fi vânzarea stofelor sau profesia de tâmplar, trăia din speculaţiile financiare şi străbătea drumurile Germaniei pentru a apăra interesele protectorului său, Markgraful de Hesse. Forţa lui a constat în faptul că cei cinci fii ai săi s-au stabilit fiecare într-o mare capitală europeană şi au organizat astfel o reţea familială de informaţii. În curând, cei cinci Rothschild au dezvoltat un sistem de curierat particular, mai rapid decât cel al statelor respective. Cei cinci fraţi au fondat astfel “prima multinaţională din istorie, devenind, dintr-odată, «europeni avant la lettre»”.
    Cea de a doua generaţie Rothschild a devenit în felul acesta foarte bogată. Între ei se număra şi cel mai mic frate, James, trimis de tatăl său la Paris.
    Aplecându-se asupra destinului familiei Rothschild, expoziţia pariziană se opreşte asupra personalităţii lui James. Avea 20 de ani când a ajuns la Paris, în 1812. Ascensiunea lui a fost fulgerătoare. Curând, “le tout Paris” îl frecventa: diplomaţi, miniştri şi chiar aristocraţia, care îl trata totuşi cu o oarecare ironie. Ca să nu mai vorbim despre marii negustori. În 1829, a fost ales în clubul “L’Union”, cel mai nobil, mai snob şi mai rigorist. A devenit intimul familiilor Noailles, Ligne, al prinţilor d’Orléans.

    Sufrageria castelului Ferrieres
    Încă de la începutul carierei, James, care se căsătorise cu verişoara sa Betty, pentru că pentru un Rothschild căsătoriile în familie erau preferate alianţelor sociale pentru ca dota să rămână în patrimoniul comun al familiei, a intrat în tabăra contrarevoluţionarilor. El l-a combătut pe Napoleon, în care vedea reînvierea spiritului iacobin, şi a ales tabăra Sfintei Alianţe a monarhilor. Lungul război care a sfâşiat Franţa între 1792 şi 1815 a stat la originea averii lui. James a devenit bancherul lui Ludovic al XVIII-lea şi al lui Carol al X-lea, apoi al lui Louis-Philippe. Protecţia regală i-a permis să se implice în revoluţia industrială, devenind magnatul căilor ferate.
    Ca şi fraţii săi, James avea pasiunea de a construi. El i-a cerut arhitectului englez Joseph Paxton să restaureze castelul de la Ferrières, o proprietate legendară. 120 de servitori serveau de mai mule ori pe săptămână dineuri cu câte 60 de persoane, spălau în fiecare an 80.000 de piese de lenjerie, iar grajdurile puteau primi 80 de cai. Exista un sistem de vagonete în subsol prin care erau aduse mâncărurile de la bucătărie în sufragerie.
    Tipică pentru “stilul Rothschild”, cum avea să fie numit, decoraţia castelului era un amestec savant de opulenţă şi confort, de gust pentru gigantic şi reală pasiune pentru operele de artă. James a fost primul colecţionar de tablouri din familie. Prima pânză cumpărată de el a fost “Lăptăreasa” de Jean-Baptiste Greuze, care se află astăzi la Luvru. Dar interesul lui mergea mai ales spre pictorii flamanzi ca Jan Van Eyck, cu “Fecioara cu pruncul cu sfinţi şi fondatori”, sau către Hans Memling, cu “Fuga în Egipt”, de asemenea la Luvru.

    Castelul Rothschild de la Bordeaux
    Fiecare Rothschild ar merita o biografie. Nathan, fratele lui James, era considerat un om plin de umor. Ca şi fiica sa Hannah, el iubea muzica, şi a oferit chiar un concert la care a venit să cânte Paganini.
    Verii Rothschild se temeau toţi de mătuşa Alice, o împătimită a grădinilor, despre care se povesteşte că a apucat-o de braţ într-o zi pe Regina Victoria, spunându-i categoric “Încetează să mai calci pe peluza mea!”.
    Ar fi nevoie de volume întregi pentru a povesti despre familia Rothschild şi castelele ei, despre clanul Rothschild şi caii lui de curse, despre Rothschild şi vin, pentru a putea face lista tuturor fundaţiilor lor, pentru a enumera minunatele opere de artă pe care le-au dărui muzeelor.
    Şi astăzi numele Rothschild este legat de sistemul bancar internaţional, de bogăţii fabuloase, de creşterea socială şi de un stil de viaţă special.
    Curse acvatice, teatru şi vin

    Chateau Lafite
    “Prefer să vorbesc despre sport decât despre finanţe”, afirma Benjamin Rothschild, pasionat de ambarcaţiunile cu pânze, adăugând: “Cu mai mult de 100 de ani în urmă, o mătuşă a mea a doborât recordul de viteză cu vasul cu aburi care parcurgea lacul Leman cu un panaş de fum. Astăzi pasiunea continuă, fără pânze şi fără fum, dar sper că, în continuare, cu panaş”. De altfel, familia Rothschild are o linie formidabilă de veliere, dintre care Benjamin are o slăbiciune specială pentru “Gitana 11”, cu care a câştigat, în 2006, celebra cursă “Drumul romului”. Alături de catamarane de curse, de vii, de domeniile hoteliere, de ferma de vaci din Seine-et-Marne, unde se produce celebra “brie de Meaux”, imperiul lui Benjamin posedă bănci şi instituţii financiare, pe care le conduce împreună cu soţia sa, vicepreşedintele holdingului familiei.
    Reşedinţa lor pariziană, aflată a câţiva paşi de Elysée, este decorată cu mobilier din secolul al XVIII-lea şi tablouri de Boucher şi de Goya, iar cei patru fii ai lor sunt interesaţi de arta chineză contemporană.
    În ceea ce o priveşte, Philippine de Rothschildşi-a împărţit viaţa între tearu şi castel. http://media-cdn.tripadvisor.com/media/photo-s/01/8e/5a/bb/the-palace.jpg
    Gitan 11, velierul preferat al lui Benjamin Rothschild
    “Timp de 30 e ani, teatrul a fost marea dragoste a vieţii mele. Societară a Comediei Franceze, excelam în rolurile de subretă. Caracterul meu vioi şi efervescent făcea minuni. Asta nu m-a împiedicat să-l admir cu pasiune pe Claudel”, povestea ea cu umor.
    Dar, în 1988, la moatea tatălui ei, a decis să se ocupe de domeniul viticol al familiei din Mouton, unde este cunoscută drept “Doamna baroană”.
    O invitaţie la masă la Mouton este un eveniment. Fiecare fel este ales cu grijă să însoţească vinul: fileul de vacă la cuptor, cu sos de ciuperci şi piure de mazăre pentru un “Mouton Rothschild” din 1983, fructe de mare cu un “Château Haut-Brion blanc”, din 1985… Iar deserturile obişnuite ale familiei Rothschild, de mai multe generaţii, sunt sufleul cu lichior “Grand Marnier” şi fructele confiate.
    Dar, mai presus de orice, la Mouton există un muzeu al “Vinului în artă”, în care piese admirabile de argintărie germană din secolele XVI şi XVII stau alături de tapiserii de Beauvais şi de faianţe de Urbino. ”Colecţiile Rothschild, strânse de strămoşii mei, erau închise în reşedinţa pariziană şi puteau fi văzute numai de prietenii noştri. Tatăl meu a hotărât să deschidă larg porţile acestor tezaure şi să le expună la Mouton pentru a fi admirate de toată lumea”.
    La Mouton, Philippine de Rothschild a colecţionat picturi şi sculpturi din secolul al XVIII-lea, “curiozităţi” din piatră dură şi porţelanuri.
    Reşedinţe istorice, bănci, crame, poezie şi nonconformism

    Lăptăreasa de Jean Baptiste Greuze, prima pictură cumpărată de James Rothschild
    În 1989, Jacob Rothschild a moştenit de la verişoara sa Dorothy,“Waddesdon Manor”, un castel de mărimea Trafalgar Square, aflat într-o stare destul de proastă. El l-a restaurat în acelaşi stil în care istoria se împleteşte cu confortul. Mobilierul, tablourile, orfevreria, porţelanurile de Sèvres sunt aceleaşi ca în 1884, când castelul a fost construit de Ferdinand de Rothschild.
    În saloanele de la “Waddesdon Manor”, panouri sculptate şi mobile provenind de la Versailles stau alături de portrete de şcoală engleză, de pânze de Greuze şi de Lancret, de porţelanuri de Sèvres.
    Situat la o oră de centrul Londrei, în Buckinghamshire, unde familia poseda, la sfârşitul secolului al XIX-lea, şapte reşedinţe şi 12.000 de hectare de pământ arabil, este singurul castel Rothschild care a păstrat intacte fabuloasele sale colecţii.

    Waddesdon Manor
    Baronul Ferdinand s-a adresat arhitectului Gabriel-Hippolyte Destailleur, al cărui tată a lucrat pentru Ducii d’Orleans şi de Noailles.
    “Salonul Roşu”, cel mai vestit din castel, este o selecţie spectaculoasă de capodopere, de la “Portretul Prinţului de Galles”, viitorul rege George al IV-lea, pictat de Gainsborough, la două comode semnate de ebenistul Riesener, la porţelanuri de Sèvres, covoare de la Savonnerie, ţesute pentru Ludovic al XIV-lea.
    Încăperile au lambriuri cumpărate de la Paris în 1860, când o mulţime de reşedinţe, cum ar fi cea a mareşalului Richelieu, au fost dărâmate pentru lucrările de urbanism.
    Regina Victoria însăşi a cerut să viziteze castelul şi a beneficiat de ospitalitatea legendară a gazdei. Iar plăcerea de a dina în porţelanuri de Sèvres a declanşat elogiile şahului Persiei, ale lui Henry James, Guy de Maupassant, lady Randolph Churchill şi viitorului Eduard al VII-lea.
    Baronul Ferdinand era nepotul fondatorului ramurii austriece a familiei Rothschild.

    Aşa-numitul stil Rothschild la Waddesdon Manor
    “În 1982 mi s-a părut de neconceput ca numele Rothschild să dispară din domeniul bancar. Iubesc această ţară, de care sunt profund legat, trăiesc aici, muncesc şi particip la dezvoltarea ei. De aceea am decis, împreună cu vărul meu Eric, să fondăm o nouă firmă care, în 1986, a primit numele de Rothschild & Cie”. David a realizat în felul acesta asocierea între ramura britanică şi cea franceză a familiei. O premieră în istoria dinastiei.
    În august 1868, baronul James de Rothschild cumpăra Lafite. După 140 de ani, descendenţii lui se afă încă acolo, cum îi place să amintească lui Eric de Rothschild.
    Stilul interior de la Lafite este contemporan celui de al Doilea Imperiu şi se datorează lui Betty de Rothschild, văduva lui James. Şi aici poate fi găsit spiritul Rothschild ce caracterizează reşedinţelor lor încă de la jumătatea secolului al XIX-lea. O alianţă caldă, inedită, colorată şi uneori chiar stranie de mobile şi obiecte pe care nimeni înaintea lor n-a îndrăznit să le pună alături. Ea reprezintă o ştiinţă de a trăi, de a crea armonie şi de rafinament. Aici, ca şi la Mouton, mâncărurile sunt alese pentru vinurile servite într-o aliniere de pahare dispuse în faţa fiecărui invitat.

    Interior din Waddesdon Manor
    În 2005, s-a aflat cu surprindere că, printr-un aport de 20 de milioane de euro, Edouard de Rothschild a devenit acţionarul principal al publicaţiei “Libération”. În 2010, el a devenit preşedintele consiliului de administraţie al ziarului.
    Edouard are reputaţia de a fi imprevizibil şi de a nu se afla niciodată acolo unde te-ai aştepta să-l găseşti. A renunţat la cariera de asociat al băncii “Rothschild & Cie”, pentru a se dedica hobby-ului său, concursurile hipice. A început să se antreneze cinci ore pe zi la proprietatea sa, Ferrières-en-Brie, castel ridicat de strămoşul său James de Rothschild. Nefiind selecţionat în echipa Franţei, a luat cetăţenia israeliană pentru a fi integrat în echipa Israelului. Nu s-a calificat, dar a avut astfel ocazia să cerceteze istoria familiei Rothschild în Israel: “Strămoşii mei au contribuit la crearea oraşului Rishon Lezion, au investit în vii, întreprinderi şi opere filantropice. Şi eu văd în această ţară oportunităţi de investiţii în noile tehnologii”, a declarat el.
    Bijuteriile Marthei Regnier, la licitaţie

    Sculptura Love de Robert Indiana în parcul Waddesdon Manor
    La Fontainebleau, au fost propuse în 16 decembrie spre vânzare bijuteriile Art Deco ale fostei amante a baronului Henri de Rothschild.
    Numele Marthei Régnier, pe care Giovanni Boldini a pictat-o într-o somptuoasă rochie de bal, portret vândut cu 1,8 milioane de dolari la “Christie’s” New York, în octombrie 2011, a răsunat în epocă.
    Celebră actriţă a anilor ’30, a ţinut prima pagină a ziarelor. Era cunoscută din mai multe filme, ca “Manon”, în 1910, “La jeune fille la plus méritante de France”, în 1918, “Y’en a pas deux comme Angélique”, în 1931, sau “Étienne”, realizate de primul ei soţ, Jean Tarride, de care a divorţat pentru a se căsători cu ambasadorul Braziliei în Franţa. A jucat şi în celebrul “Mayerling”, de Anatol Litvak, ca şi în “Les Hommes sans peur”, cu Madeleine Sologne.

    Bijuterie Art Deco a Marthei Regnier
    De o rară frumuseţe, ea a fost amanta baronului Henri de Rothschild, doctor în medicină, antreprenor şi filantrop, ieşit din ramura englezească a familiei.
    Pasionat de teatru şi de poezie, el a semnat şi mai multe piese de teatru cu pseudonimele Charles des Fontaines, P.L. Naveau sau André Pascal, printre care “Caduceul”, “Circe” şi “Le moulin de la Galette”, cu iubita sa în rolul principal.
    Această relaţie a fost urmată de moartea prematură a soţiei baronului, care, s-a scris, s-a lăsat să moară de foame.
    Marthe Régnier era cunoscută şi pentru interesul ei pentru modă. Era creatoare de veşminte şi parfumuri, a pozat pentru a-şi promova propriile creaţii. Ca femeie de lume, încarna şicul specific Belle Epoque, iar bijuteriile ei erau renumite.

    Giovanni Boldini, Portretul Marthei Regnier
    Printre piesele propuse se detaşează un inel de Suzanne Belperron, din platină şi onix, ornat cu briliante, estimat la 4.000-6.000 de euro. O uimitoare brăţară din anii ’20, cu montură în aur galben, compusă din plăci de coral cu decor de păsări şi flori, punctate de rânduri de câte trei bule de jad gravat (2.000-2.500 de euro), o broşă semnată “Catie”, cu o succesiune de perle (3.000-4.000 de euro) sau o broşă în aur gri decorată cu safire pătrate, de la “Van Cleef and Arpels”.
    Culmea rafinamentului este o trusă de toaletă incrustată cu iniţialele MR, cuprinzând perii, piepteni, flacoane şi oglinzi (1.000-1.500 de euro).
    Pentru a completa această vânzare a fost adus, dintr-o colecţie de la Fontainbleau, un inel în aur gri, cu un diamant oval de 10,1 carate, de un alb excepţional şi de mare puritate. O piesă-far pentru piaţa franceză.
    “Adevărata ameninţare la adresa oricărei republici este guvernul invizibil, care, ca o caracatiţă gigantică, îşi întinde tentaculele scârboase peste oraşele şi naţiunile noastre. La vârf se află un grup mic de case bancare, la care se face referire, în genere, prin expresia ‘bancherii internaţionali’. Această mică gaşcă ne conduce guvernele către propriile ei ţeluri egoiste. Operează din spatele unui paravan auto-creat şi ne confiscă funcţiile publice, organele legislative, şcolile, tribunalele, ziarele şi orice agenţie creată vreodată cu scopul de a proteja publicul.” John Francis “Jonef ” Hylan (1868-1936)
    The House of Rothschild – Money’s Prophets este un film eclectic, creaţia unui anonim care a reunit secvenţe aparţinând unor filme diferite, fapt uşor de constatat datorită prezenţei mai multor comentatori şi, mai ales, a unei viziuni departe de a fi unitară ca scenariu, în încercarea de a relata, “istoric”, ascensiunea celei mai periculoase dintre toate familiile parazite care au asuprit vreodată acest Pământ.
    Titlul este preluat de la lucrarea cu acelaşi nume a lui Niall Ferguson, publicată în noiembrie 1999, care este, de fapt, o epopee servilă şi entuziastă, dedicată “succesului” nemaipomenit al acestor monştri, ce nu au nimic uman în ei, care ne sunt prezentaţi drept etalon al manifestării, cu discreţie, a unei puteri incomensurabile.
    Am fost obligat să apelez la aceste secvenţe, fiindcă am pomenit adeseori influenţa nefastă a familiei asupra ultimelor două secole ale istoriei terestre şi am considerat că este necesar să vă faceţi o idee privind sursele puterii şi gradul de extindere a acestei caracatiţe financiare şi mă îndoiesc că veţi avea chef să şi dansaţi pe valsurile care constituie coloana sonoră.
    Înainte de toate, aş vrea să răstorn ideea, promovată insistent, a unei familii care şi-a câştigat rolul pe scena lumii numai datorită scamatoriilor şi speculaţiilor iniţiale ale lui Nathan Rothschild, prin care a obţinut controlul Băncii Angliei, aşa cum veţi vedea şi din film, deşi este lăsată oarecum în suspensie enigma aflării în posesia unui textilist evreu obscur din Manchester a unei cambii substanţiale ca valoare, pe numele unui prinţ regent al Imperiului Britanic.
    Până în ultimele decenii ale secolului trecut, fiecare comunitate evreiască, din orice ţară, se autoizola spaţial, religios, moral şi social, vârfurile financiare şi religioase întreţinând o corespondenţă acerbă cu cele similare, din alte ţări, într-un flux informaţional supra statal.
    Chiar mai mult de atât: la 1611 încă se vorbea despre Principii în Exil, conducătorii de drept ai tuturor comunităţilor ebraice împrăştiate în lumea întreagă, numiţi şi exilarhi, care aveau dreptul de a judeca şi de a emite legi, putând fi itineranţi sau stabili, într-o anumită zonă geografică.
    Dacă mai există şi astăzi?
    Congresele mondiale evreieşti se pare că le-ar confirma existenţa, iar Enciclopedia Iudaică subliniază: “Destul de curios, exilarhii sunt încă menţionaţi în oficierea Sabatului după ritualul Ashkenazim…”, ceea ce implică faptul că Sanhedrinul (consiliul superior evreu compus din 71 de membri, numiţi de principe şi nu aleşi de popor) încă mai există şi continuă să stăpânească cu o autoritate indiscutabilă.
    De altfel, există şi informaţii mai concrete: Sanhedrinul, desfiinţat formal în 70 e.n., apare ca din neant în Franţa, la 1807, fiind convocat de Napoleon, care se vede obligat să trateze cu evreii domolirea haosului generat de mizerabila “revoluţie” de la 1789, ceea ce indică, mai mult decât clar, cine anume se aflase, de fapt, în spatele ei.
    Este probabil că rabinii şefi execută ordinele directe ale Sanhedrinului, în ţările în care acesta nu are o prezenţă efectivă, fiindcă, analizând cu atenţie evoluţia din ultimele secole a comunităţii evreieşti internaţionale, sub oblăduirea sionismului finanţat de familia Rothschild, este evident că nimic nu a fost haotic şi că au fost puse în aplicare planuri foarte concrete, care au condus, într-un final, la reînfiinţarea statului Israel.
    Luând în considerare toate aceste aspecte, acel misterios şi foarte eficient “sistem informaţional”, pus cu generozitate la dispoziţia reginei Victoria, trebuie să fi aparţinut nu familiei, ci comunităţii evreieşti internaţionale şi, în lumina acestui fapt, consider că membrii familiei Rothschild, tocmai fiindcă numele le sunt cunoscute şi fiindcă multe dintre afacerile lor pot fi identificate, nu reprezintă conducerea supremă a evreimii mondiale.
    Ca o ultimă clarificare: Mossad-ul, despre care mulţi ofiţeri de informaţii susţin că ar fi, de fapt, serviciul secret al familiei Rothschild şi nu al statului Israel, deşi nu a avut, nici măcar în epoca sa de vârf, din perioada războiului rece, mai mult de câteva mii de ofiţeri de caz, a fost întotdeauna mult mai eficient decât KGB-ul, de pildă, care avea peste 200.000 de ofiţeri operativi, răspândiţi în întreaga lume, iar explicaţia este foarte simplă – toţi evreii din lume se pare că sunt obligaţi să acorde sprijin, necondiţionat, agenţilor Mossad, logistic vorbind (cazare, conturi bancare, maşini de închiriat ş.a.m.d.), ceea ce simplifică la maxim aparatul acestui serviciu de informaţii şi, simultan, confirmă, o dată în plus, dacă mai era nevoie, existenţa unei conduceri centralizate.
    În timp ce slugărnicia lui Heinrich Heine poate fi scuzată, din moment ce trăia din stipendiile familiei Rothschild, unul dintre comentatori pare să fie destul de retardat, când face afirmaţii stupide de genul “garantarea păcii”, “absenţa opoziţiei la monopolul statal de a bate monedă”, “reticenţa familiei de a-şi vedea rivalii eşuând” sau, pur şi simplu, aruncă la coşul de gunoi toate faptele care ştirbesc faţada de respectabilitate a acestor demoni, încadrându-le dispreţuitor în rândul “teoriilor conspiraţiei”.
    Uitându-şi rapid propriile vorbe, recunoaşte senin, câteva minute mai târziu, tocmai ceea ce negase şi anume subordonarea marilor lideri politici sau a familiilor bancare internaţionale, gen Cecil Rhodes sau Harriman sau Vanderbilt sau Carnegie “şi mulţi alţii” – conform propriei exprimări – prezentând totul ca pe o mare realizare a geniului financiar al familiei Rothschild.
    S-a declarat, oficial, că numai în urma primului război din Golf profitul net al bancherilor mondiali a fost de peste 100 de miliarde de dolari, în timp ce datoria SUA, faţă de aceeaşi bancheri, a crescut cu 200 de miliarde.
    Când capitalismul a devenit afacerea lor de familie, în care sunt împinşi spre bursă numai fraierii, buni de jumulit şi jefuit prin scamatorii şi speculaţii financiare, de genul “crizelor economice” regizate de “băncile naţionale” private, care le aparţin – cele de la 1815 sau 1825, regizate direct de Nathan Rothschild sau cele din 1929 şi 2008, regizate de cozile de topor ascunse în firma J.P. Morgan – este normal că a fi naţionalist devine echivalent cu terorist, fiindcă absenţa naţionalismului şi a identităţii naţionale înseamnă “piaţă liberă” sau, mai concret spus, acel regim internaţionalist care le permite să te calce economic în picioare, ignorând graniţele care te-au protejat vreodată împotriva poftei lor libidinoase.
    Singurul motiv, pentru care familia Rothschild a garantat vreodată pacea, într-o ţară, a fost că deja obţinuse sistemul politic dorit, prin războaiele sau “revoluţiile” finanţate anterior, sistem populat cu propriile lor mascote politice masonice.
    Dacă Alfred Milner a fost figura cheie a războiului anglo-bur de la 1899-1902 şi, simultan, era subordonatul lui Lionel Walter Rothschild, oare ale cui ordine le respectase când a regizat şi prezidat masacrul din Africa de Sud?
    Dacă Rothschilzii nu urmăresc decât înfiinţarea de “bănci naţionale” private, pe cine ar fi afectat mai mult politica lui Lincoln de independenţă financiară, prin baterea propriei monede ?
    Dacă nu avem probleme în a recunoaşte că Rothschilzii au finanţat toate războaiele şi “revoluţiile” posibile, din toată lumea, care s-au soldat cu moartea a sute de milioane de oameni, de ce avem atâtea probleme în a recunoaşte că au decis asasinarea unui preşedinte american – sau doi sau trei – şi ne grăbim să aruncăm anatema “teoriei conspiraţiilor”?
    Oare aceştia se căciulesc plini de respect în faţa unui lider politic de paie, când ei înşişi deţin, de cel puţin două sute de ani, puterea de a numi guverne sau regi sau chiar de a crea dinastii regale, plecând de la obscure familii germanice gen Saxe-Coburg-Gotha, revopsită Windsor?
    Oare este o simplă întâmplare faptul că în ducatul condus de familia Saxe-Coburg s-a înfiinţat, la 1776, ordinul masonic Illuminati? Desigur că toate aceste întrebări sunt retorice. Am putea, de exemplu, să acceptăm răspunsul formulat de James Madison, care afirma:
    “Istoria demonstrează că mânuitorii de bani au folosit orice formă de abuz, intrigă, înşelătorie şi orice metode violente posibile pentru a-şi menţine controlul asupra guvernelor, controlând banii şi emiterea acestora.”
    Și trebuie să acordăm un oarecare credit acestor vorbe, dacă ţinem cont că le-a rostit un stăpân de sclavi, care a devenit al patrulea preşedinte al SUA şi care, de pe poziţia sa de iniţiat, trebuie să fi cunoscut destul de intim subiectul în cauză.
    Documentarul mai are şi alte puncte slabe, atunci când ne-o prezintă, de pildă, pe regina Victoria plină de verticalitate, refuzând acordarea titlului de lord pentru Lionel de Rothschild, când nu încasase, încă, renta lunară acordată de acesta sau atunci când încearcă să ne convingă că Rothschilzii nu aveau nimic de-a face cu Theodor Herzl.
    În privinţa minciunii respectului manifestat pentru dreptul statelor de a bate monedă, sper că nu vă scăpa şi poziţia lui Edmund de Rothschild, de “proprietar şi operator” al Royal Mint Refinery, fiindcă nu despre o rafinărie şi nici despre mentă nu este vorba aici, ci de monetăria britanică, care se află în proprietatea lor încă de la 1852.
    Partenerul de nebunii al lui Nathan Rothschild, Alexander Baring, care conform lui Byron ar fi rivalizat cu Rothschilzii ca avere şi influenţă, a fost doar unul dintre directorii Barings Bank (1762-1995), care vă reamintesc că se face vinovată de acelaşi gen de escrocherii ca toate celelalte bănci din sistemul mondial, făcând dispărută suma de 827 milioane lire sterline, prin filiala din Singapore şi intrând în colaps în 1995, an în care a fost “achiziţionată”, în întregime, pentru fantastica sumă de 1 liră sterlină, de către o bancă actuală, care vă este foarte cunoscută şi care – coincidenţă sau nu – a păstrat doar trei litere din numele iniţial.
    Mai aproape de noi, în 2004, scriitorul canadian Henry Makow avansa ideea că actuala invazie a SUA din Irak este, de fapt, “promovarea programului Rothschild către o dictatură mondială”, explicând mai pe larg, într-un articol ulterior:
    “Intelectualii neo-conservatori sunt agenţi ai cartelului bancar Illuminati Rothschild. Ţelul său este de a integra Orientul Mijlociu în ‘noua ordine mondială’, pe seama contribuabililor şi soldaţilor americani. Aceasta este adevărata natură a ‘imperialismului’. Printre agenţii lui Rothschild, care mânuiesc sforile paiaţei Bush, se numără Richard Perle, Paul Wolfowitz, Douglas Feith, William Kristol, Elliot Abrams şi Charles Krauthammer [...]“
    Scriitorul britanic Nicholas Hagger, în cartea sa, “The Syndicate: The Story of the Coming World Government (2004)”, susţinea că: “[...] un grup de agenţi Rothschild, pro-Israel, cu baza în SUA – reprezentat de un grup de presiune, Proiectul pentru un Nou Secol American (PNAC) – a sprijinit invazia, pentru a acorda un răgaz statului Israel, în timp ce un grup de agenţi britanici Rothschild au jucat, de asemenea, un rol în înlăturarea lui Saddam Hussein şi securizarea aprovizionării cu petrol, prin ameliorarea poziţiei statului Israel”.
    Dincolo de tabloul îngrozitor – care se prefigurează când studiezi, în detaliu, vieţile şi carierele acestor psihopaţi – ce conduce la concluzia, inevitabilă, că nici un eveniment major al istoriei cunoscute nu s-a putut desfăşura fără “binecuvântarea” lor, faptul că au continuat să se menţină în umbră, preferând clandestinitatea luminilor rampei, îmi alimentează optimismul şi mă face să cred, cu tărie, că atotputernicia lor este una de formă, un simplu uriaş cu picioare de lut, care dă semne că se prăbuşeşte tocmai în aceste zile, în care par să fi pierdut controlul asupra unui mecanism al jafului economic, imaginat, cu migală, vreme de peste două secole.
    “Arareori au fost văzuţi Rothschilzii implicându-se deschis în dezbateri publice pe probleme importante. Nici nu au căutat vreodată să ocupe funcţii guvernamentale. Chiar şi atunci când, în ultimii ani, unii dintre ei au intrat în parlament, nu au ieşit deloc în faţă, nici la Londra, nici la Paris şi nici la Berlin. Toate acestea în timp ce contribuiau, din plin, la modelarea evenimentelor importante ale zilei: acordând sau refuzând fonduri, finanţând oameni de stat, cu experienţă în serviciul diplomatic, influenţând numirile în marile posturi oficiale şi printr-un contact direct, aproape zilnic, cu toţi marii factori de decizie”. Derek Wilson Rothschild: A Story of Wealth and Power (1988)
    antiiluzii.blogspot.ro.
    Mayer Amschel Rothschild:
       Dati-mi controlul banilor unei natiuni si nu-mi mai pasa cine ii face legile

    Mayer Amschel Rothschild (1744 – 1812), fondatorul imperiului bancar Rothschild, cea mai de succes familie din istorie. Acesta si mai apoi fii sai au creat acest imperiu cu intindere europeana determinand explozia revolutiei industriale pe continent, au influentat dezvoltarea economica a sa pe directia deja cunoscuta a folosirii combustibililor fosili, inclusiv dezvoltarea transporturilor, au modernizat si stapanit sistemul bursier, bancar, financiar, au influentat direct politicul, au finantat mereu ambele tabere ale unui razboi, au pus la punct un sistem continental de informatii rapide, etc. La sfarsitul secolului 19 controlau peste jumatate din intreaga bogatie a planetei. Desigur, ei au fost varful unui ice-berg, partea vizibila a unui sistem piramidal in care au fost ajutati de prieteni mai putin vizibili opiniei publice. In SUA i-au finantat pe colosii Rockefeller (petrol), Andrew Carnegie (otel), Harriman (cai ferate), J. P. Morgan si pe bancherii ce au pus bazele Federal Reserve.

    La 1 mai 1776, sub conducerea lui Mayer Amschel Rothschild (in traducere SCUTUL ROSU – inainte chemandu-l Mayer Amschel Bauer, dar si-a schimbat numele in mod special pentru ce avea in plan sa faca), cu sprijinul altor familii de evrei germani bogati – Wessely, Moses, Mendelsson – si a unor bancheri (Itzig, Friedlander) -, Weishaupt fondeaza in secret societatea “Vechii cautatori de lumina din Bavaria”, care va deveni mai cunoscuta sub denumirea “Ordinul Iluminatilor”. Weishaupt a sustinut ca numele provenea din vechi scrieri si insemna “cei care detin lumina”. Primul profet al “Ordinului”, cel care intocmise o doctrina de la care mai tarziu s-au inspirat alte societati secrete influente – “Carbonarii” lui Giuseppe Mazzini, “Liga Dreptilor” lui Karl Marx sau “Decembristii” lui Cernisevski – a fost Adam Weishaupt, din acest punct de vedere poate cel mai influent om al secolului XIX. Doctrina lui, Novus Ordo Seclorum, a supravietuit veacului si a schimbat lumea in secolul XX. 1) Abolirea monarhiei si a oricarei puteri ordonate; 2) Abolirea proprietatii private; 3) Abolirea mostenitorilor; 4) Abolirea patriotismului; 5) Abolirea familiei (a casniciei si instruirea in comun a copiilor); 6) Abolirea tuturor religiilor. Intre 16 iulie si 29 august 1782, la Wilhelmsbaden a avut loc al doilea Congres Masonic, sub presedintia baronului de Braunswick. Congresul de la Wilhelmsbaden a incercat sa faca o conciliere intre diverse secte francmasonice: rosicrucieni, necromanti, cabalisti si umanitaristi. La Congres a fost prezent si Adam Weishaupt, care a reusit sa fuzioneze Ordinul Iluminatilor cu masonii din lojile engleze si franceze. Congresul mai este important si pentru ca a coincis cu emanciparea evreilor din Imperiul Habsburgic. Totodata, a fost pus la punct in mare secret planul Revolutiei franceze care se va declansa sapte ani mai tarziu . Contele de Virieu, un mason care a participat la congresul secret de la Wilhelmsbaden , i-a dezvaluit ulterior unui prieten: “Nu pot sa-ti spun ce s-a hotarat acolo. Pot doar sa-ti spun ca este mult mai grav decat iti inchipui tu. Conspiratia care s-a pus in miscare la Wilhelmsbaden este atat de perfect organizata, incat nu au scapare nici monarhia, nici biserica“. Aceasta doctrina este baza celei de STANGA . De aceea si simbolurile … Rosu caracteristic stangismului, 1 mai celebrata de intreaga stanga, etc. Cititi va rog mai multe in articolul: PAPUSARII – inceputuri Sa vedem cine au fost fii sai : Salomon Mayer (1774-1855) – fondatorul Rothschild banking family of Austria, care a determinat dezvoltarea economica a Austriei. Nathan Mayer (1777-1836) – fondatorul Rothschild banking family of England. Ca o paranteza, s-a casatorit cu o ruda a lui Karl Marx. In afara de domeniul financiar-bancar pe care au ajuns sa-l stapaneasca in insula, a colaborat direct cu guvernul in politica externa si de securitate a statului. De asemenea au dezvoltat un serviciu de informatii privat. Au finantat tabara anti Napoleon. Folosindu-se de sistemul propiu de informatii, de influenta si de credibilitate, dupa batalia de la Waterloo, pierduta de francezi, au adus in Anglia stirea falsa ca ar fi fost de fapt invers, panicand populatia. Bursa a cazut si ei au cumparat pe nimic tot ceea ce i-a interesat. La scurt timp stirea adevarata a venit. Astfel averea lor a crescut fabulos. La scurt timp, influenta lor in Bank of England era deja determinanta. A mai lucrat cu guvernul prusac si cel spaniol. Fiul lui Nathan Mayer, Lionel de Rothschild (1808-1879), a finantat si influentat guvernul britanic in chestiunea Canalului Suez. A investit masiv in Franta. Fiul sau, Alfred de Rothschild (1842-1918), a devenit director of the Bank of England si a reprezentat guvernul britanic la International Monetary Conference din Bruxelles in 1892. Au mai dezvoltat afaceri in Africa de Sud. Calmann (Carl) Mayer (1788-1855) – fondatorul Rothschild banking family of Naples (Napoli). James Mayer de Rothschild (1792-1868) – fondatorul Rothschild banking family of France. A determinat transformarea Frantei intr-o putere industriala. La vremea sa a fost cel mai bogat om al planetei. A fost sustinatorul lui Gioacchino Rossini, Frédéric Chopin, Honoré de Balzac, Eugène Delacroix si Heinrich Heine. SPECIFICATIE: Cand cititi mai sus ca au facut afaceri, ganditi-le ca pe ceva mega, la nivel national sau continental. In tarile unde erau prezenti direct, reprezentau o forta bancara mult superioara intregii „concurente„ luate la un loc. Familia avea obicieiul sa se casatoreasca intre membrii sai. In cazul in care pe o line a arborelui genealogic aceasta practica o faceau consecutiv 2-3 generatii, rezultau sinucigasi sau nebuni. Cei mai sus numiti au fost prieteni cu conducatorii politici din tarile respective. Dupa dramaticul al doilea razboi mondial si aflarea de catre intreg mapamondul a ororilor HOLOCAUSTULUI, familia a intrat intr-un OBLIGATORIU si NECESAR con de umbra, lasand unui grup prieten o buna parte a domeniului de activitate. Asta nu inseamna ca au devenit minusculi. Actualmente, banca Rothschild este una din cele mai mari banci de investitii din lume. http://www.rothschild.com/
    Putem aminti si cateva din interesele mega familiei in Romania ultimilor ani , atat prin patrunderea pe piata a ABN AMRO Rothschild dar si prin achizitii sau implicare in privatizari strategice sau importante : BCR- Erste Bank , Banca Ion Tiriac – HVB Bank , Romportmet – Mittal Steel , Petrom , Alro , Azomures , Arctic Arcelik , Luxten , Terapia Advent , Enel – pentru Distrigaz Sud si Nord , ultimele filiale Electrica , Trigranit , Esplanada City Center , dezvoltatorul Planorama , Asiban , etc. Proiecte finalizate sau in curs de finalizare . Ca o paranteza , interesanta a fost numirea in compania d-nului Patriciu ca director general executiv a americanului John H. Works, licentiat in drept, specialistul in investment banking al bancilor J.P. Morgan (Rockefeller ) si ABN AMRO Rothschild. Pentru cretinii care o ‘ard cu monarhia, poftim o explicaţie : În 1933, România era condusă de Carol al II-lea. De la sosirea la conducerea României a dinastiei de Hohenzollern din care face parte regele Mihai şi degeneraţii din familia lui, s-au folosit de multe ori forţele de represiune împotriva românilor. Din păcate, din 1864, de la lovitura de Stat dată de masonerie, şi până astăzi, România e o ţară aflată sub ocupaţie străină, iar instituţiile statului sunt folosite pentru a reprima rezistenţa românilor. ATENŢIE : Dinastia Hohenzollern, face parte din Nobilimea Neagră, care împreună cu iezuiţii şi khazarii, formează infama grupare puţin cunoscută cu adevărat, sub numele de Illuminati. Continuarea pe http://oasteadigitala.com/2012/05/07/doctrina-soc-ordinul-francmasonilor-si-conexiunile-iezuitilor-illuminati/

    Familia Rothschild 500 de trilioane de dolari avere – YouTube