Reda-i copilaria lui Stefanut

sâmbătă, 13 septembrie 2014

Parintele Iustin Parvu la 92 de ani

Corneliu Zelea Codreanu (1899-1938)

115 ani de la nasterea lui Corneliu Zelea Codreanu


                               
Corneliu Zelea Codreanu (n. 13 septembrie 1899 la Husi - d. 30 noiembrie 1938) a fost liderul carismatic al extremei-drepte naționalist creștine din România interbelică, al partidului Garda de Fier sau al Legiunii Arhanghelul Mihail (cunoscuți și sub numele de Legionari, Mișcarea Legionară sau neoficial, „Cămășile Verzi”).
Legionarii i-au atribuit lui Zelea Codreanu titlul de Căpitanul, acesta având controlul absolut al organizației până la moartea sa, în timpul detenției.

Biografie


Naşterea Căpitanului. Gravura lui Alexandru Bassarab îl reprezintă simbolic pe pruncul Corneliu Zelea Codreanu in ipostază hristică, în iesle și cu un nimb schițat în jurul capului, sugerând nașterea lui Iisus Hristos. Este vegheat de Arhanghelul Mihail, simbolul Mișcării Legionare. În partea superioară, data nașterii. Gravura a fost difuzată de Horia Sima și Garda de Fier, în 1940.
Corneliu Zelea Codreanu s-a născut la 13 septembrie 1899 la Huși, cu numele Corneliu Zieliński. În anul 1902 tatăl său, Ion Zieliński și-a românizat numele în Zelea Codreanu. Mama sa, Eliza născută Brauner era de origine germană - bavareză Corneliu a fost botezat într-o biserică ortodoxă odată cu părinții săi, care s-au convertit și ei, la credința ortodoxă.
Corneliu și tatăl său, Ion Zelea Codreanu, s-au străduit să-și afișeze o origine neaoș-română, reclamându-se a se trage dintr-o veche familie de răzeși și arătând că numele Zelea ar fi provenit de la zale și nu de la Zieliński, care înseamnă în poloneză : Codreanu.
A urmat cursurile școlii primare la Iași și Huși, iar între anii 1912-1916 a fost înscris la liceul militar de la Mănăstirea Dealu.
La 16 ani a fost combatant voluntar în Primul Război Mondial, fără a fi împlinit vârsta minimă pentru încorporare. Între 1917 și 1918 a urmat cursurile Școlii Militare de Infanterie de la Botoșani.
A aderat la Garda Conștiinței Naționale în 1919, atras de caracterul anticomunist al organizației. În 1920 a participat la acțiunile de înăbușire a revoltei comuniste de la Atelierele CFR Nicolina.
Admis la facultatea de drept din Iași, a devenit președintele Societății studenților la drept, organizație pe care a dizolvat-o pentru a fonda, în 1922, „Asociația Studenților Creștini”. În semn de protest față de decizia rectoratului universității de a începe anul școlar fără tradiționala slujbă religioasă, Codreanu s-a baricadat în interiorul instituției. Din cauza acestei acțiuni a fost exmatriculat. A plecat în Germania, unde a studiat timp de câteva luni la Berlin și Jena

Asteptari



Asteptam la Ploiesti pe cel care si-a imbracat haina de Presedinte:))))

Acest maimutoi autointitulandu-se PRIM si spunand ca a imbracat haina de Presedinte  cred ca,  enerveaza pe toti. Mereu imi vine in minte:  altul mai prost nu am gasit ???
El este peste tot ca a furat startul la  campanie, nu ai unde sa intorcui capul ca dai de el. Ar veni si la taierea motului unui cacat.
Oare nu are nici un fel de treaba? Totul merge in tara ca pe roate si nu mai are ce face?
Sa vina la noi la Ploiesti caci astazi din autobuz am vazut pe fatada Primariei, cum atarnau drapelele Romaniei si UE, SI... NATO, jegoase de parca se stersese pe jos cu ele prin fata  Casei Albe cum ii zicem noi. Poate erau unse cu untura sa le manance cainii si se pusese praf pe ele, ca a batut vantul si nu mai voiau nici ei sa le manance. Sa vina el PRIMUL, daca nu sa le spele macar sa puna pe putorile alea din Primarie, de la intrarea"B", et.5 camera 523 sau 1 care nu fac nimic pentru asoc. de locatari si sa  le spele ele, apoi  sa mai spele si in fata  Primariei dar fara mop, sa stea cu cururile in sus si sa stearga pe jos. Poate se impiedica de ele vre-un ploiestean  ca am auzit ca ploiestenii sunt virili, barem sa stiu si eu de ce  platesc impozit cu toate ca, in acest an nu am platit inca dar, am spus ca  nu platesc pana nu-mi spune Primarul Iulian Badescu  in baza carei legi trimite muieri bune de munca stradala, sa interzica plata despagubirilor  firmelor de asigurari???
Sa nu minta ca nu a trimis una buna(de scandal), sa faca circ si sa termine cu cererea darii in judecata, ca ei la Primarie au timp de judecata si mai ales  trupa de soc dar, se uzeaza de tot pana la terminarea procesului:)))
Sa nu spuneti la nimeni dar, eu acum 3 ani cand am auzit ca  despagubirea de catre firma OMNIASIG depinde de o adeverinta  data de Adm.as.loc si de Primarie, de tatele astea, nu am mai platit  asigurarea lunara de 150.000 lei vechi, caci  tata artista de mana a 7-a vorbea cu dispret ca, ce este vorba de 200.000 lei pe luna, o nimica toata. Dar nu de bani este vorba ci, de  nemernicele astea care stau  pe curul lor mare si nu fac nimic decat ingrasamant natural si flatulatii, ba mai mult baga piedici. Insa m-am tinut tare si nu am tremurat cand am fost amenintata  cu amenda si nici cand mi s-a spus sa fac de la inceput asigurarea. Dar pana la urma s-a renuntat la pretentia asta oficial pe tara. Norocul meu. ca poate faceam si puscarie :))).
Vreau ca aceste  colaboratoare ca, nu cred ca Primaria le-a facut carti de munca, poate au nevoie de ele ca si voinicului la drum intins cand este nevoit sa opreasca pentru nevoi personale caci,  alta intrebuitare nu vad, sa inteleaga ca,  pot face asta cu prostii lor, daca le permit, nu cu mine.
Asa ca  pentru spalatul drapelelor ajunse  zdrente imputite de sters pe jos de catre Prim Dovlerac sec, in haina de Presedinte apelam la,  era sa zic zdrentele de la Primaria Ploiesti, sa o faca fara mop ci, cu carpe de acasa, daca ele nu sunt disponibile. 

UDMR

Cum lupta UDMR pentru tribalizarea Romaniei

autor: FrontPress 13.09.2014

hunAtunci când, la nivelul unei țări, orice organizație poate pune în discuție factorii constitutivi ai statului respectiv, asistăm de fapt la sfârșitul statului și la începutul tribalizării. Regula tribală este câștigul celui care dă mai tare: din mâini, din gură, din tot ce poate. UDMR aplică această tehnică, iar rezultatul este că avem o campanie prezidențială în care discutăm despre desființarea statului român!
Oricât ne-am învârti în jurul termenilor, autonomia teritorială pe criterii etnice reprezintă începutul sfârșitului pentru statul român. Care și fără aportul organizațiilor separatiste maghiare trosnea din încheieturi. Dar, ca la slujba de ieșire cu greu a sufletului, UDMR și-a asumat, probabil sub influența nefastă a pastorului Laszlo Tokes și a protectorului acestuia Viktor Orban, rolul de a-i citi României un fel de ultim maslu, ca să se aleagă. Și, într-adevăr, statul român se află la răscruce: fie se trezește din amorțire și își ia seama, respinge extremismul maghiar și oprește nebunia separatistă care îl amenință nu doar din exterior, adică dinspre est, ci și din interior, prin autonomie, fie sucombă, lăsând politica maghiară, suav gâdilată de la Moscova, să-și facă mendrele pe seama unității noastre teritoriale.
În fața proiectului UDMR de autonomie, cu toate aberațiile sale juridice și cu totala încălcare a Constituției, nu mai sunt multe de făcut: ori cedăm, devenind astfel singura țară care și-a plătit distrugătorii, ori îi obligăm pe extremiști să cedeze ei, folosind forța legii.
Dar cum partidele vechi visează în această perioadă la voturi, nu la istoria și integritatea României, reacțiile la adresa UDMR sunt cel mult firave. Înainte de a căuta acoperiții din serviciile noastre, Parlamentul ar face mai bine să caute acoperiții din serviciile altora, notamente de la Budapesta sau de la Moscova, că autonomia nu vine cu siguranță de la acoperiții României. De Bogdan Diaconu

:)))


vineri, 12 septembrie 2014

:)))


:)))


Inertie



Ma cuprinde o deznadejde irecuperabila cand vad ca,  societatea romaneasca in totalitatea ei, este intr-o inertie continua fara putere de vindecare.
Cel mai mult ma doare cand nu vad iesind la rampa ND sau  nationalistii in totalitatea lor. Vad cum in alte tari mai mici ca a noastra precum Ungaria, Grecia, careia i se pune piedica in  aceste momente dar, sper ca nu pentru mult timp, este o activitate nationalista vie. Spun asta pentru ca nu se va putea stavili dorinta de afirmare a natiilor. Acum a venit vremnea eliberarii lor de sub jugul  falsului UE
Dar revenind la oile noastre nu pot sa inteleg de ce ND nu participa nici anul acesta la alegerile prezidentiale. Nu neaparat pentru a castiga candidatul lor dar, pentru afirmare.
Zvonurile ca NATIONALISTII sunt tinuti in frau de catre securitate fiind  indrumnati de rusi, mi se pare de tot rasul. Cum poate fi tinut un intreg pluton de  patrioti  pe loc ce catre o himera?
Cum vom porni dupa  plecarea  canaliilor de la conducere, la desterenirea tarii si  a societatii romanesti ?
Cu cat vor fi  tinuti cu forta de a nu progresa nici macar in gandire si a nu-si intrebuinta forta in mod inteligent, cu atat va fi mai mare pierderea umana cand va sosi timpul.Cand se va coace para malaiata, sa pice in gura lui Natafleata.
Ma uit cum se prostitueaza cei care ar trebui sa fie in slujba  romanilor si a dreptatii si din lasitate sug bastonul tiganilor  infractori puscariasi ! Cine ii pune la acest gest  mizerabil, dand dovada de imbecilitate?
Tot asa fac si cei care ar trebui sa  rupa lantul  acesta format din  cacat si nu  dau DOVADA DE DEMNITATE. DAR ACESTIA CARE SUG  TOT  BUGETUL TARII, NU POT FI COMPARATI CU NATIONALISTII. EI IN OPINIA MEA SUNT VIITORUL LA CARE TREBUIE SA NE ALIEM, FIIND SINGURA FORTA POLITICA SI FIZICA, DE CARE AR PUTEA TINE VIITORUL NOSTRU.
 Daca nu in ei in cine putem noi sa avem incredere, sa fie luminita de la capatul tunelului? Daca si ei  stau pititi  dupa obstacole ascunse, in ce sa mai credem ?
Care este metamorfoza pe care vor sa o aplice avand in vedere ca, opinia publica nu se schimba la un  pocnit din degete ?
Poate  ne scapa noua ceva, sau poate dansilor le scapa ceva si vor pierde trenul cand va fi nevoie de dansii.
 Cu mitinguri anemice contra gay sau pentru  comemorari, nu se urneste poporul roman acum, ca un urs in hibernare.
 Trebuie nerv, trebuie vointa, trebuie actiune.
Am privit si am citit activitatile politice din alte tari si am aflat ca  se mobilizeaza in permanenta si isi schimba tactica dupa imprejurari. Sunt intr-o continua miscare browniana.
Nu este o rusine pentru ei sa o intoarca ca la Ploiesti, cand este o necesitate stringenta.
O viata interioara activa in randul NATIONALISTILOR ROMANI ar fi de bun augur si ar da  viata, nu ca acum cand se balteste intr-un vulcan noroios, care ii va trage la fund mai devreme sau mai tarziu. M-as bucura sa mai apuc si eu sa vad efervescenta  din randurile nationalistilor unguri sau greci aici, in Romania. Asta ar  pompa sange nou in venele  pe cale de stafidire daca se mai continua asa, ale nationalistilor romani.
Cred ca este singura sansa de a  reanvia nadejdea pentru un viitor bazat pe dreptate.
Am crezut ca nu sunt semnaturi, dar  sunt  o majoritate coplesitoare a celor care vor schimbarea cu orice pret chiar  violent, dar inca nu s-a dat semnalul de alarma , nu a sunat trompeta.
POATE CAND VA SUNA TROMPETA DE MOBILIZARE,  CEI CHEMATI VOR FI DORMIND SOMNUL DE VECI SAU VOR FI AMORTITI DE ASTEPTARE.
Cat nu este prea tarziu sa  cautam sa tinem atentia treaza ca,  cei de la care avem asteptari credem ca  sunt vigilenti si cei chemati nu au adormit somnul de veci.
Sunt sigura ca si cei plecati la munca peste hotare, vor veni bucurosi  sa dea o mana de ajutor, sa facem istorie.
Inca il mai asteptam pe urmasul lui Cromwell Lord Protector.

Lipscani



Lipscani – strada vanităţilor



Bucurestiul interbelicAm evitat până acum să aduc voba pe blog despre Lipscani – cea mai celebră stradă a Bucureştiului. De ce? Pentru că spaţiul virtual e plin de informaţii şi de fotografii ale Lipscaniului de altă dată şi credeam că un articol în plus nu poate aduce nimic nou în acest amalgam. M-am răzgândit însă atunci când am dat peste un reportaj apărut în numărul din 24 februarie 1932 al “Ilustraţiunii române”. Un articol care nu vorbeşte despre istoria, clădirile sau magazinele Lipscaniului, ci despre “societatea aparte” care îşi ducea veacul prin magazinele cu vitrine strălucitoare ale acestei străzi negustoreşti. O societate pestriţă alcătuită din clienţi de toate categoriile, din negustori şi vânzătoare, manechine şi “vânători… de manechine”. Un articol – aproape o nuvelă - care vă va capta atenţia încă de la început. Dar pentru că ştiu că nu iubiţi introducerile prea lungi, o să vă las în compania reporterului P.B.M.” şi al poveştii lui fermecătoare despre lumea Lipscaniului de altădată:

Pe Lipscani, după ce am trecut de “Cafeul Elite”, aud deodată nişte urlete grozave:
-              Dar ce’i d-le? Ar putea întreba un necunoscător în tainele acestei străzi. S’a mutat vre’o grădină zoologică aici?
-              Nu, sunt negustorii ambulanţi cari îşi strigă marfa.

Înşiruiţi pe marginea trotuarului, micii negustori cu marfa răspândită dinainte, ţipă din răsputeri:

-              Ciorapi –3 perechi 100 de lei; genţi de damă luate de la faliment. Grăbiţi-vă, să nu pierdeţi chilipirul! O pereche mi-a mai rămas! Le-am dat drumul!
Strânse, presate, ca icrele în cutie, sgomotoase, târându-şi alene paşii, cucoane se duc, vin, se opresc în faţa vitrinelor, intră, ies din magazine, toate cu aceiaşi intenţie: să vadă ultimele noutăţi.
Trotuarele sunt pline de lume, dar şi în mijlocul străzii, printre şirul lung de maşini şi trăsuri, la dreapta, la stânga, pretutindeni, cucoanele se strecoară.
Ce hărmălaie!
Ce de încurcături, pe cari agentul de circulaţie, şeful de orchestră al vehiculelor, cu bastonul într’o mână, gesticulând şi vociferând, încearcă să le reglementeze.

CLIENTE ŞI... CLIENTE


Bucurestiul interbelicCeea ce e mai grozav e că, la această lume care se înghionteşte, numai o persoană la zece dintre cele care vizitează magazinele Lipscaniului cumpără ceva. Celelalte nouă o fac din alte motive: sunt cumpărătoare platonice şi cari, de multe ori sunt mai bine informate decât vânzătoarele magazinelor. Atunci ce fac aceste platonice? Nimic. Şi tocmai aceasta e plăcut şi înduioşător. Ele vin să aleagă marfa pe care ar alege-o, dacă ar avea bani. Totuşi ele intră prin magazine, răscolesc, întreabă, dând vânzătoarelor speranţa unei cumpărături regale.
Iată de pildă doamna aceasta care  străbate magazinul cu aerul cuiva care ştie precis ce vrea şi unde se duce. Cu toate acestea, se opreşte la toate raioanele. În sfârşit, chiamă o vânzătoare, o face să deschidă douăzeci de cartoane, caută, ezită, îşi schimbă părerea, se duce să vadă sub lumina electrică, cere de zece ori aceiaşi informaţie, repetă de douăzeci de ori „dar nu aveţi alta cu o mică bandă bleu?”.

VÂNZĂTOARELE


Bucurestiul interbelicÎntre o cumpărătură şi alta, la ora când magazinele sunt încă goale, vânzătorele îşi fac între ele confidenţe:
-              Ştii brunul acela slab care m’a urmărit ieri…
Dar uşa se deschide. Vânzătoarele şi premiera se reped la uşă. Intră o doamnă în vârstă, cam grasă, îmbrăcată într’o blană bogată de vison. Se duce imediat la raionul rochiilor. Zăreşte o vânzătoare mai nostimă:
-              Nu e aşa, duduie, că rochia asta îmi vine mai bine? Dar e greu să-ţi dai singură seama. Dacă eşti drăguţă, vrei s’o încerci şi d-ta?
Vânzătoarea se execută. În câteva clipe şi-a desfăcut rochia, gata s’o încerce pe cea nouă. Dar, în cămăşuţa’i modestă şi scurtă, clienta o priveşte ca o cunoscătoare, examinează calitatea sânilor, rotunjimea umerilor, bogăţia şoldurilor.
-              Ah ! da, într’adevăr e foarte frumosă. O iau. Da ce ce bine ştii d-ta duduie să porţi o rochie ! Îţi place rochia asta? Ţi-o dăruiesc.
Iată pe cele două femei, cumpărătoare şi vânzătoare, camarade, aproape complice.
-              Vino să mă vezi, domnişoară. Îmi eşti foarte simpatică. Voi face ceva pentru d-ta... E păcat să te pierzi aici!...
Se va duce? Nu se va duce? Nu pot s’o spun. Nouă din zece se abţin.
De altfel, meseria de vânzătoare este una dintre acelea unde întâlneşti mai multe tentaţii. De pretutindeni, ele asaltează femeile. E contactul cu podoabele minunate, cu toaletele seducătoare, pe care vânzătoarea nu le va avea niciodată. Şi mai e apoi clientela cochetă, în faţa căreia totul se închină, mirajul unei vieţi elegante şi uşoare, pilda celor care au părăsit magazinul şi revin cu cliente suverane în acele raioane unde au fost vânzătoare supuse.
-              Eşti proastă, fetiţo; fă cum am făcut şi eu!
Apoi sunt solicitările bărbaţilor: cei cari le-au remarcat şi vin în fiecare zi, elocvenţi şi presanţi în mutismul lor; acei mai puţin timizi, cari le acostează pe stradă, la ieşire, cei cari le şoptesc fel de fel de promisiuni ispititoare.
Aşa, am intrat într’un mare magazin de confecţiuni, unde sunt cunoscut, şi întreb pe o vânzătoare:
-              Clienţii sunt totdeauna respectuoşi cu dv.?
-              Da, răspunse moale Mimi, vânzătoarea.
-              Dar craii? Arunc eu întrebarea aşa, într’o doară.
-              Oh, mă amuză grozav! Se destăinuieşte Mimi. Îmi aduc flori şi bomboane, pe cari mi le dau în ascuns, să nu vadă şeful... Şi zău, asta nu-mi face decât plăcere.
Bucurestiul interbelicGlasul fetei devine mai grav.
-              Şi apoi sunt clienţi buni... Şi pe timpul ăsta de criză. Uite, anul trecut, un colonel în retragere simpatic venea să mă vadă în fiecare zi.Venea dimineaţa, când e mai puţină lume şi putea să-mi vorbească. Ei bine! Ce crezi dumneata? A cumpărat o mulţime de lucruri, de care, sincer să-ţi spun, cred că nici nu avea nevoie...
Apoi conchise cu duioşie:
-              Era drăguţ… foarte drăguţ...
-              Şi după aceia? Hazardez eu întrebarea.
-              Ce? Ce vrei să spui?
-              În sfârşit, după această simpatie manifestată zilnic prin fel de fel de târguieli?...
-              Oh! Dar cine mă iei? Spune ea indignată. Nu cred că-ţi închipui că eu şi bătrânul ăla!... ha, ha! Ştii că ai haz!
Dar iată că întâmplarea pare s'o dezmintă pe Mimi. Un tânăr de vârstă mijlocie, îmbrăcat  „á quatr pingles, vine şi cere o pereche de mânuşi, întinzând o mână pe care un inel îl arată că a trecut pe la ofiţerul stării civile. E însă foarte simpatic, aşa că vânzătoarea trece cu vederea acest amănunt de mică importanţă.
-              Doriţi de piele de Suedia?
-              Da, duduie...
“Duduia” se simte obligată să roşească, se fâstâceşte şi răstoarnă cutia cu mânuşi. Tânărul se apleacă s’o ajute şi poate să-i admire astfel o pereche superbă de picioare:
-              Lasă gluma, d-le, nu vezi că sunt ocupată?...
Dar tânărul nu se lasă aşa de lesne: figura plăcută a vânzătoarei l-a prins.
-              Duduie, aş ţine mult să vă văd...
-              D-le, te rog... Vrei să termini? Dacă te-ar auzi soţia d-tale...
-              Soţia mea? Îşi revine clientul. E plecată...
-              A, e plecată? Probabil că te plictiseşti!... Pardon, un moment să încerc mânuşa.
Şi ia mâna tânărului, care o strânge pe a ei. I-a şoptit probabil ceva, căci vânzătoarea răspunde roşind:
-              Ah, glumiţi d-le… Nu, nu pot; mănânc acasă…

Acest asalt de scrimă, care aduce în munca încordată a vânzătoarei o notă de veselie şi de parfum de aventură, se termină de cele mai multe ori cu o întâlnire.

PE LIPSCANI, CÂND SE ÎNSEREAZĂ


Bucurestiul interbelicOra 7. S’a întunecat. Casele s’au învăluit în pânzele uriaşului păianjeniş al înserării. Ferestrele deschid în noapte dreptunghiuri luminate. Obloanele magazinelor cad obosite. Vitrinele şi-au pus fardul: luminile, chemările diavolului, ispita femeilor cari pornesc spre casă, fiecare cu câte un pacheţel pe deget.
În faţa magazinelor de la „Dermata”, puternic laminate, doi şomeri, vagabonzi, cu feţele speriate şi nerase, cu picioarele vârâte în nişte petece de piele, cu pretenţii de încălţăminte, privesc cu jind la zecile de perechi de încălţăminte.
-              Şi când te gândeşti, spune unul, că sunt unii care-şi cumpără încălţăminte adevărată...
Strada Lipscani s’a însufleţit din nou: sunt vânzătoarele – midinetele noastre – şi vânzătorii, cari nu discută decât de cămăşi, ciorapi de mătase, gulere şi noua modă a paltoanelor.
La poarta de ieşire a personalului, o mică mulţime aşteaptă. Grămadă. Și una câte una, fetele scoboară. De cum au ieşit pe stradă, clipesc din ochi ca ameţite de lumină şi libertate.
Un tânăr s’a desprins din umbră şi mai departe la fel. Perechi, perechi, pornesc înlănţuite, poate fericite, după o zi de muncă istovitoare. Întâlneşti, la ora aceasta pe Lipscani, sute de fete, şi nu din cele mai urâte. Poate că cea de colo, cu capul Jeanettei Macdonald, va fi mâine, doamna elegantă şi distinsă din „Packardul” care trece în goană.

Câte din vânzătoarele şi manechinele admirate ziua prin magazine, unde s’au învârtit zâmbitoare, prin saloanele de modă, învăluite în catifea, argint şi brocat, trec apoi neştiute şi neobservate de nimeni, în rochiţele lor simple, pe dinaintea atâtor trecători, nepăsători, în faţa acestei frumuseţi. Nu degeaba poetul a cântat:
Drag Lipscani, în vremuri grele,
Te slăvea tot Ţarigradu’
Şi veneau la Bagadele
Doamnele lui Vodă Radu.
Astăzi ai doiniri de harfă,
Iar dealungu-ţi manevrează
Cea mai căutată marfă,
Pe Lipscani, când înserează.”
Surse:

-      Articolul “Lipscani – strada vanităţii” – semnat “P.B.M.” – publicat în “Ilustraţiunea română” – numărul din 24 februarie 1932.
-      Cărţi poştale din colecţia „Bucureştii în imagini” a Bibliotecii Digitale a Bucureştilor
deieri-deazi.blogspot.com

:)))


joi, 11 septembrie 2014

Globuri de paine

GLOBURILE DE PÂINE. ACEASTA ESTE CEEA CE SE ÎNTÂMPLĂ ATUNCI CÂND DOI ARTIȘTI ȘI UN LUCRU BUCĂTAR ÎMPREUNĂ

11/09/2014 AUTOR DE LUAT MASA 0
Blow aluat
Sub numele de Blow aluat (poate fi tradus ca "Blown Mass"), artiști Omer Polak și Michal Evyatar în colaborare cu chef Erez Komarovsky , s-au dezvoltat un proiect de design de produse alimentare ( de proiectare alimentare ), rezultatul este că veți vedea pozate: Globuri pâine făcută cu incalzitoare industriale, care pot face o masă hiciron flexibil și subțire se umflă fără să se rupă. 
Diferite culori sa le dezvoltat de masă cu apă, dar sucurile de coloranți alimentari puternice (sfeclă, morcov și spanac).
Blow Aluat 2
Pe de altă parte, ca un alt obiectiv a fost ca muscatura, aceste " pâine-balon "elibera se dferentes arome intense, condimente cum ar fi rozmarin și piei de fructe utilizate și scoate aerul sferic injectat printr-un șablon de metal cu foraj o rundă.
Blow aluat

Blow aluat
Astfel încât să puteți vedea mai multe detalii ale procesului, aveți un rezumat proiect video
Butonul Share

Intelepciune


10683540_745825428830661_94384171449301377_o

Buzdugan nuclear

Noul “buzdugan nuclear” rusesc a fost testat cu succes

autor: FrontPress 11.09.2014

bulavaPe fondul tensiunilor cauzate de criza din Ucraina, forţele armate ale Federaţiei Ruse şi-au înmulţit în ultima perioadă antrenamentele şi exerciţiile militare. Rusia a testat astfel miercuri cu succes noua sa rachetă nucleară intercontinentală Bulava (Buzduganul). Conform Reuters, autorităţile de la Moscova au anunţat că teste balistice similare vor mai avea loc în lunile octombrie şi noiembrie. 
Rachetele Bulava au o lungime de 12 metri şi o greutate de aproape 37 de tone. Sunt de 100 de ori mai devastatoare decât bomba atomică care a distrus oraşul japonez Hiroshima în 1945 şi au o rază de acţiune de circa 8.000 de kilometri.
Amiralul Viktor Chirkov, şeful forţelor navele din Rusia, a declarat că lansarea de ieri a rachetei a avut loc de la bordul unui submarin aflat în Marea Albă, situată nord vestul ţării. Aceasta şi-a atins ţinta prestabilită dintr-un poligon din extremul orient al Federaţiei Ruse. Sursa: FrontPress.ro

miercuri, 10 septembrie 2014

Aniversare

Separatistii maghiari vor aniversa intrarea trupelor horthyste in municipiul Sfantu Gheorghe

autor: FrontPress 10.09.2014

horthy ardeal1940: Defilări călare ale amiralului Horthy în oraşele româneşti din Ardeal
Membrii organizaţiei iredentiste “Mişcarea tinerilor maghiari din cele 64 de comitate” (HVIM) îi invită pe locuitorii oraşului Sfântu Gheorghe din Covasna să participe sâmbătă la o proiecție de film, un eveniment provocator menit să marcheze 74 de ani de la defilarea pe străzile municipiului a trupelor ungare ocupante, în frunte cu Miklos Horthy.
horthyReamintim că în 13 septembrie 1940 trupele ungare au mărşăluit sfidător pe străzile din Sfântu Gheorghe după ce anterior Ardealul de Nord a fost cedat Ungariei prin Dictatul de la Viena. Au urmat o serie de masacre împotriva populaţiei româneşti, care au durat până la alungarea trupelor maghiare din provinciile româneşti, în toamna anului 1944.
“Mişcarea tinerilor maghiari din cele 64 de comitate” (referire la împărţirea teritorial-administrativă a Ungariei Mari) a fost înfiinţată în anul 2001 în Ungaria de către Toroczkai LaszloOrganizaţia are filiale active şi în România, în unele localităţi din Ardeal unde populaţia maghiară alcătuieşte un procent important din totalul populaţiei. Membrii HVIM s-au remarcat anul trecut cu ocazia Zilei Naţionale a României, când au organizat o contra-demonstraţie la “Marşul Unirii” din Sfântu Gheorghe al Noii Drepte.
Liderul organizaţiei revizioniste a câştigat la sfârşitul anului 2013 alegerile pentru funcţia de primar al orăşelului Asotthalom, o localitate din Ungaria cu puţin peste 4.000 de locuitori. Acesta a candidat ca independent, dar a fost susţinut de partidul naţionalist Jobbik, a treia formaţiune politică din parlamentul de la Budapesta. Cunoscut pentru retorica sa ostilă României, lui Laszlo Toroczkai i s-a interzis toamna trecută accesul în ţara noastră, fiind oprit la graniţă. Sursa: FrontPress.ro

Politicienii corupti

In Ucraina, politicienii corupti sunt aruncati la gunoi de nationalisti (VIDEO)

autor: FrontPress 10.09.2014

gunoi coruptCorupţia este un flagel care macină administraţia din Ucraina de ani de zile, fiind chiar una din principalele cauze ale revoltelor de stradă din iarna trecută. Pentru că autorităţile abia fac faţă, naţionaliştii radicali au decis să facă “curăţenie” în propriile oraşe. Astfel militanţi ai partidului “Sectorul de dreapta” din oraşul port Odesa au oprit pe stradă un oficial ucrainean suspectat pentru delapidare de fonduri. După un schimb de replici, acesta a fost luat pe sus, aruncat şi îndesat pur şi simplu într-un tomberon pentru gunoi.
Incidentul a avut loc săptămâna trecută iar victima naţionaliştilor a fost directorul Fondului Național de Asigurări din Odesa, Oleg Rudenko. Acesta este suspectat că şi-ar fi însuşit ilegal circa 50.000 de dolari din fondurile destinate copiilor refugiaţi din zonele de conflict.
Pentru a aceste fapte a fost iniţial suspendat din funcţie, dar a făcut apel şi şi-a reluat activităţile după plata unei amenzi. Sursa: FrontPress.ro

:)))


Arme romanesti

ARME ROMANESTI in razboiul din UCRAINA?

autor: FrontPress 10.09.2014

LAROM RODupă ce autorităţile de la Bucureşti şi-au manifestat făţiş susţinerea politică faţă de puterea de la Kiev în lupta cu insurgenţii din estul ţării, România a intrat acum într-un joc periculos, implicându-se şi mai activ în războiul separatist. Mai precis, ţara noastră se pare că a început livrarea de armament românesc Ucrainei, conform presei din Rusia.
Două avioane de transport militar americane de tipul Hercules au adus marți la Harkov două sisteme LAROM (sistem de rachete cu lansare multiplă), fabricate în România, și un sistem spaniol Teruel-3 destinate armatei ucrainene, informează agenția de presă ITAR-TASS, citând surse din rândul rebelilor.
Din cele două avioane-cargo au fost descărcate o cantitate mare de muniție pentru armamentul adus. Harkov este un important centru industrial din nord-estul Ucrainei, controlat de autoritățile de la Kiev.
După aceea, lansatoarele de rachete multiple au pornit pe o cale ocolitoare în direcția Starobelsk, scrie agenția rusă de presă, care specifică faptul că nu a putut confirma această informație din alte surse.
Președintele Ucrainei, Petro Poroșenko, a declarat într-un interviu acordat sâmbătă postului BBC că state membre NATO s-au arătat dispuse să furnizeze țării sale arme de înaltă precizie pentru ca armata ucraineană să poată lupta împotriva separatiștilor proruși, dar a refuzat să precizeze care sunt respectivele state. Ulterior, consilierul președintelui Poroșenko, Iuri Luțenko, a scris pe pagina sa de Facebook că SUA, Franța, Italia, Polonia și Norvegia vor livra Ucrainei arme și vor trimite consilieri militari care vor ajuta armata ucraineană, informează Agerpres.
La solicitarea agenției Reuters de a confirma informația, oficiali din ministerele apărării din Italia, Polonia și Norvegia au negat că guvernele lor ar intenționa să furnizeze arme Ucrainei, iar un responsabil american neprecizat a dezmințit la rândul său un astfel de acord.
LAROMLAROM este un aruncător de proiectile reactive dezvoltat de către firma Aerostar Bacău din România și firmele Elbit și IMI din Israel. Acest sistem artileristic are la bază aruncătorul APRA-40, o variantă locală a sistemului sovietic BM-21 GRAD. Programul de modernizare a fost demarat în anul 1996, primele lansatoare fiind livrate Forțelor Terestre Române în anul 2001. În prezent, LAROM reprezintă sistemul de artilerie cu cea mai mare putere de foc din dotarea Armatei Române.
Rusia despre ipotetica aderare a Ucrainei la NATO: “o provocare fără precedent
Rusia s-a declarat marţi împotriva intrării Ucrainei în NATO, apreciind că aceasta ar constitui o “provocare fără precedent” pentru securitatea europeană. “Nu vrem să vedem Ucraina în NATO”, a declarat reprezentantul rus pe lângă UE, Vladimir Cijov.
Prezenţa “Ucrainei în NATO ar constitui o provocare fără precedent pentru securitatea europeană, o provocare care ar fi cea mai importantă de la căderea zidului Berlinului”, a apreciat Cijov.
Guvernul ucrainean şi-a anunţat la sfârşitul lui august dorinţa de a relansa procesul de aderare la NATO, întrerupt în 2010 de regimul prorus al preşedintelui Viktor Ianukovici, aminteşte Mediafax. Intrarea Ucrainei a fost primită favorabil la summitul de la Bucureşti din 2008, ceea ce a declanşat furia Moscovei. Această decizie formală îi permite acum secretarului general Anders Fogh Rasmussen să lase uşa deschisă Kievului.
Dar această aderare va depinde de “capacitatea Ucrainei de a desfăşura reformele necesare” în timp ce echipamentele sale datează din epoca sovietică, de a “se adapta la standardele NATO şi de a îndeplini toate criteriile”, a subliniat Rasmussen. Sursa: FrontPress.ro