Reda-i copilaria lui Stefanut

sâmbătă, 21 iunie 2014

:)))


Jobbik cere ajutor

JOBBIK cere ajutorul Rusiei pentru recunoasterea AUTONOMIEI maghiarilor din afara granitelor

autor: FrontPress 21.06.2014

vona gaborLideri ai partidul revizionist Jobbik din Ungaria au purtat discuţii cu reprezentanţii Rusiei cu scopul de a susţine autonomia minorităţii ungaro-rutene din regiunea ucraineană Transcarpatia, care în trecut a fost administrată de Budapesta. Naționaliștii unguri s-au mai declarat în favoarea unei reorientări geo-strategice a țării în vederea unei alianțe cu Rusia.
Liderul formațiunii, Vona Gabor, a declarat pentru agenția maghiară MTI că epurarea etnică care, în opinia sa, are loc acum în estul Ucrainei ar putea să se întâmple şi în Transcarpatia, acolo unde se află o comunitate maghiară.
Liderul Jobbik a avut discuţii la Moscova, în cursul zilei de miercuri, însoţit fiind de Marton Gyongyos, vicepreşedintele comisiei de politică externă a parlamentului de la Budapesta, şi de Bela Kovacs. Cei trei au abordat criza relaţiilor dintre Rusia şi Ungaria.
Bela Kovacs este europarlamentarul maghiar, membru al partidului Jobbik, suspectat că ar fi spion al Moscovei la Bruxelles şi Budapesta. O comisie parlamentara de la Budapesta investighează acest caz, în timp ce procurorul-general al Ungariei a cerut ridicarea imunităţii sale.
Gyongyos a declarat că nu Rusia, ci Vestul a fost elementul agresiv în Ucraina şi că referendumul pentru unirea Crimeii cu Rusia a fost unul exemplar şi a “adus o rază de speranţă privind autonomia maghiarilor şi a rutenilor” din Transcarpatia.
Anterior, în luna mai, și premierul conservator Viktor Orban a avut o poziție similară referitoare la autonomia maghiarilor din Ucraina, alimentând și mai mult criza regională.
Vona a declarat ca Jobbik este una dintre forţele politice europene care a încurajat “cele mai bune relaţii posibile cu Rusia”. El a salutat crearea Uniunii Economice Eurasiatice şi a spus că era nevoie de o contrabalansare a euro-atlantismului.
Marţi, cu o zi înainte, cei trei politicieni maghiari au discutat cu Alexei Juravlev, preşedintele partidului rus Patria. Ei urmează să se întâlnească şi cu preşedintele comisiei pentru energie a Dumei de Stat.
carpatiaAlianţa Tinerilor de Dreapta – Mişcarea pentru o Ungarie mai bună (Jobbik) a obţinut puțin peste 20 la sută din voturi în urma alegerilor generale din aprilie 2014 şi un număr de 24 de parlamentari. La nivel european partidul are legături strânse cu mai multe formaţiuni naţionaliste importante. După alegerile europarlamentare din mai 2014, Jobbik a obţinut aproape 15 procente din totalul voturilor exprimate, revenindu-i 3 locuri în Parlamentul European.
În ultimii ani şi-a intensificat prezenţa şi pe teritoriul României, revizioniştii unguri contestând statalitatea ţării noastre. Deasemenea, la începutul anului, conducerea Jobbik a decis mărirea numărului membrilor cu drept decizional de la 60 la 65, cooptând câte un membru din Ucraina, Slovacia, Serbia şi doi din România, ţări unde minoritatea maghiară este relativ puternic reprezentată în anumite regiuni. Jobbik este primul partid din Ungaria care a aprobat în statut că grupurile partidului din afara graniţelor pot avea delegat cu drept decizional la congresul naţional. Astfel s-a decis ca Transilvania şi aşa-zisul Ţinut Secuiesc să aibă câte un delegat. Sursa: FrontPress.ro
20140419_EUD000_0

vineri, 20 iunie 2014

Cacialma portuara

Cu exceptia a 2 ziaristi, restul natafleti,  nimeni nu a pus punctul pe "I" in aceasta confruntare intre clanul tiganesc si clanul prezidential. Din acei 600.000 euro dati de tigani  prezidentiabililor, 250.000 euro au mers la fratele dobitoc, iar restul de 350.000 euro au fost impartiti de catre intermediar in felul urmator 300.000 euro  Matrafoxatului si 50.000 dati cu buna stiinta intermediarului, pentru serviciul acesta.
Acum a fost  obligat sa spuna ca toti banii  i-a oprit el pentru o afacere cu o firma si ca Matrafoxatului nu i-a dat nimic. Si ce este mai grav, nici nu a fost solicitat sa faca un gest  de suflet mare, prin iertare fata de un tigan puscarias. Deci ei voiau sa apeleze la gratiere  nu sa  mai apeleze si sa mai stie si altii.
Dar sa vedem daca pana la urma se scoate aceasta mizerie la iveala, din care matrafoxatul se sustrage.
Acest comportament de mafiot al matrafoxatului s-a dovedit de la inceputul mandatului lui cand, a pus la cale cacialmaua cu  ziaristii rapiti in Irak, pentru a  beneficia ei de milioanele de euro din rascumparare si apoi adevarul pentru a fi secretizate pentru 50 de ani. Si asa a continuat ca, asa meritam ca bubuim de prosti ce suntem si acceptam ca un astfel de mafiot matrafoxat de cea mai joasa speta, venit direct din porturile lumii, sa faca ce vrea cu noi si sa ne prosteasca in fata.
Acesta suma de acum, de 600.000 euro este doar un mizilic care sa le ajunga la o masea, ei au furat totul din aceasta tara,  sute de miliarde de euro si ne-au facut un  renume prost. Nu meritam asa reprezentanti de care s-ar rusina si  cei din canale.
Functia pentru ei si clanul lor nu a fost decat pentru a mulge tara, in folosul lor si a-si salta pe toti prostii in functii, chiar europarlamentare.
Puscaria pentru ei. 

Marina Voica

Sa gandim



Sa stam stramb si sa gandim drept


Sunt indignata de atitudinea pudibonderistilor care acum cand in sfarsit si  papionatii Europei s-au trezit si au vazut ce inseamna  imigratia tiganilor din Romania, fac pe omenosii.
Omenosi trebuia sa se faca fata de noi romanii care,  suferim fara sa avem crezare din partea organelor de toate felurile ale statului, platite de noi.
Romania nu a fost pregatita pentru aceasta schimbare a sortii,  dar tiganii au fost pentru aceasta defazare a vietii sociale. Romanii aruncati la gunoi,  batuti cu piciorul, in schimb tiganii ridicati in slava, sa nu zici nimic de ei ca sunt tigani, ei sunt romi in cel mai fericit caz ca, te ia mama dracului.
Aceasta  se datoreste si faptului ca occidentalii in marea lor marinimie nestiind ce cohorte de infractori vin  din spate,  exersati in Romania pe spinarea romanilor, nu au apreciat gravitatea situatiei pe termen lung.
Ce credeasu ei ca ne vor da lectii noua, care suferim de la dezrobirea tiganilor adevarati lupi, care au pornit sa fure si sa parjoleasca totul in calea lor dar, nici gand de munca.
 Politia este  depasita cand  vrea sa faca ceva,  dar in general nu se baga.
Numai pentru  mai marii tiganilor alerga neobositi pe banii nostrii sa  apuce sa aduca acasa cate o piranda  fugita, dar asta repede, repede ca, am vazut ca  e zor mare ca daca nu mai este  arzoaica fata mare!!!?!! Si daca nu mai este fata mare, este fata mica si gata.
Tiganii fac ce stiu ei mai bine din Romania si in Europa.
Adica fura, mint, ucid, baga spaima in  oamenii cinstiti.
 Va aduceti aminte  in primavara trecuta cand am fost internata in spital. Acolo v-am povestit, a venit o batrana de 95 de ani care avea o rana la mama  si dupa ce a fost cusuta nu a vrut sa mai stea in  noaptea aia pentru ca, avea vecini tigani care intrasera peste ea si ii furase economiile de 12 mil.lei si intra mereu si-si luau ce voiau, chiar cu ea acasa. Nu facea nici un gest de opozitie  de groaza. Tiganii au fost marinimosi si pentru asta ii multumea lui Dumnezei ca nu au violat-o, omorat-o. Nu a vrut sa stea pentru ca spunea ca  daca lipsea o noapte, nu mai gasea nici caramida pe caramida  la casa.
Si era  foarte neputincioasa pentru ca, pentru prima data in viata mea am vazut cum umbla cu 4  bastoane. Asta este viata noastra langa tigani.
 Acesti  papionati din tara si din Europa  vorbesc din virful limbii deontologic dar, nu dau piept cu uraganul. Isi muta cururile grase de colo colo dar, nu stiu ce inseamna sa ti se  sechestreze  viata, sa nu poti sa pleci cand vrei, sa nu te poti intoarce cand vrei. Familia si  prietenii nu te mai cauta de frica. Spitalele  se baricadeaza noaptea si la venirea tiganilor inarmati cheama mascatii. Viata  romanilor este grea, sa nu-i calci pe bombeu pe tigani, cu vorba, nici cu o privire ca draci maninci. Ei sunt demni si iuti la manie, romanii nu. Imi pare bine ca s-a ajuns in situatia ca si tarile Europene sa ia in sfarsit atitudine. Tiganii impun si celor care ar trebui sa ia atitudine vointa lor, de tigani imputiti fara frica,  fara scrupule, fara educatie comportamentul lor ca niste barbari ce sunt.
Romanii si cadre militare se gudura pe langa tigani precum cainii fara stapan, care  fac la fel si dupa ce sunt loviti.
A venit vremea sa spunem raspicat ca, noi romanii suferim  din cauza conducatorilor tiganizati, corupti,  in cardasie cu clanurile tiganesti, dand exemplu prost si aripi ciorilor fara a ni se lua apararea de catre Politie care tine cu ei.
Exemplu viu este chiar megascandalul  familiei prezidentiale, in cardarie cu clanurile tiganesti. Vom vedea cum se va sfarsi, dar apreciez pentru prima data clanul tiganesc care,  a avut curajul sa dea in gat clanulul familiei matrafoxatului.
Suferim  cu urmari sumbre si din cauza acestui cancer care a cuprins si occidentul si suntem pe punctul de a pierde razboiul neinceput, mort in fasa, cu concursul autoritatilor, cu tiganii.
Daca nici acum nu ne trezim, inseamna ca ne-am nascut degeaba.
Domnul Niegel Farage  nu stie adevarul adevarat caci, din povestite nu este la fel cu din traite.
Poate cu acest semnal de alarma  va incepe si pentru noi dezrobirea de  ticalosii  corupti si de  stapanirea clanurilor tiganesti care si ele sunt  de mai multe marimi, periculosi sunt toate  si cele de mana a 7-a, inclusiv clanul prezidential.
Nu luati in ras caci, aceste fiinte turbate ne distrug vietile, sanatatea si conduita in viata si chiar viitorul.
Sa spunem clar si raspicat NU  drumului pe care am pornit  si noi romanii nepregatiti, care prin bonomia noastra am deschis usa  hoardelor de tigani infractori, gata de orice pentru asi aplica inrobirea celor naivi. 
Cu toata raspunderea spun ca aici in Romania noi  in afara de firea noastra blajina pana la distrugere, nici organele tarii de frica occidentalilor, nu putem sa ne facem dreptate,. Francezii, englezii, norvegienii  sunt demni si vor sa  de-a o lectie, pentru a nu se perpetua aceasta situatie si in viitor devenind pentru urmasii lor spaima de moarte.

Bucuresti



“Artă“ pe străzile Bucureștiului


O notă caracteristică a străzilor bucureștene din prima jumătate a secolului XX o reprezentau comercianții ambulanți. Pe oriunde te învârteai, din centrul luxos și pănă în îndepărtatele mahalale ale orașului, întâlneai “oltenii” îmbrăcați cu cămăși lungi și albe, cu cobilițele lor purtate pe umeri care te îmbiau să cumperi zarzavaturi, fructe, pește, flori, iaurt sau…găini, “moții” cu tot felul de obiecte și farfurii din tinichea, “bulgarii” și “turcii” cu tichie sau cu fes alb sau roșu “cu ciucure” care îți ofereau bragă, înghețată, alviță  sau alte zaharicale. Mai erau “evreii” cu joben negru și pantofi de lac , cumpărători  de haine vechi, țărăncile venite din vecinatatea Bucureștiului să văndă lapte covăsit, “țiganii” cu îmbrăcămintea viu colorată cu “porumbelul fierbinte” sau “floricelele de porumb”. Dar ce nu găseai pe străzile Bucureștiului…

Iată cum descrie George Potra în cartea sa “Din Bucureștii de altă dată" negoțul stradal bucureștean:  “În Bucureștii de altă dată, în intregul secolul al  XIX-lea și până dupa primul război mondial, cu aproximativ încă un deceniu, orașul-capitală printre multe trepte urcate pe plan urbanistic și edilitar, avea și o amprentă de orientalism, de arhaic și de pitoresc în același timp, prin cei care practicau comerțul ambulant. Negustorașii își strigau marfa cu glas tare, cu înflorituri și diminutive, din zorii zilei pănă seara tărziu, bineînțeles ținănd cont de specificul mărfii pe care o vindeau. Nu exista practic nici o ramură alimentară care să nu-și aibă locul ei în acest negoț. De la fructele și legumele cele mai variate, preparate de simigerie și bombonerie, ciorbă de burtă, iaurt, lapte bătut sau covăsit, “cășuleanul”, urda, brânza de vaci, până la găini, pește, mielul gras etc., etc., toți se luau la întrecere, pe ulițele mahalalelor și de multe ori chiar pănă pe străzile centrale ale Capitalei.”

Printre acești pitorești neguțători ambulanți se amestecau și “comercianții de artă”: pictorii anonimi, fotografii, vânzătorii de statuete și “antichități”, muzicanții… Chipurile și povestea câtorva dintre ei, a fost surprins în articolul “Arta ambulantă” , scris de reporterul “Ilustrațiunii române” (25 noiembrie 1931) - D. Luca :

Pictorul


Ați văzut desigur și d-voastră pe gardul fostei berării “Carpați" un număr remarcabil de pânze, care-ți săreau în ochi prin culorile lor stridente și stângace, par'că adunate din glumă de o pensulă copilăroasă. Iau în mână o pictură, o apuc pe rând de toate muchiile, ca să stabilesc ce vrea să reprezinte.
Mă înduioșează privirea artistului și cu toate că sunt departe de a mărturisi adevărul, îi spun :
-          Nu e rău, reprezintă... (?)
-          Țiganii în cort, la lumina lunii; vedeți, de aceea am pus atât albastru.
-          Unde ai învățat să pictezi?
Ochii pictorului se luminează. 0 rază de bucurie pentru eventualul câștig, sau pentru interesul pe care-l aduc artei lui ?
-          Am învățat de cănd eram mic, la un pictor de firme. Mama îmi trăgea câte o sfântă de bătaie, când mă prindea cotrobăind printre culorile și pensulele vecinului. Ei, săraca, ce știa ea ? Vroia să mă facă funcționar …
Artistul are un zămbet plin de satisfacție pentru triumful vocațiunii lui asupra visurilor prozaice ale mamei. Și se felicită, desigur, de câte ori se găsește un cumpărător, pentru aceste parodii ale picturii, de a fi ales calea artei, pentru a-și câstigă păinea zilnică.”

Vânzătorul de statuete


Vânzătorul de statuete
Într’un alt colț al Bucureștiului, mă ciocnesc de o altă manifestare artistică menită să pervertească bunalul gust al populației. În fața Palatului de Justiție stă de strajă un italian, lângă niște statuete de gips, înșirate pe parapetul podului, ca niște pescăruși în odihnă. Mă opresc și le privesc, cum se străduiesc, să reprezinte, care mai de care
scene mai duioase și mai gingașe. Unele sunt copii după opere celebre. Altele imitații mediocre ale unor clasice subiecte banalizate.
-       Doriți o sculptură italiană artistică?- mă întreabă negustorul de artă.
Văzând că nu-i răspund, insistă :
-      Vi-l dau ieftin, am nevoie de parale.
-      Dar de ce ai așa nevoie mare de parale ?
-      Vreau să-mi adun bani și să plec în Italia. Cu sculptura se câștigă foarte greu!
-      Dacă câștigi puțin, de ce nu te apuci de o altă meserie?
-      Nu-mi place. Și tatăl meu, tot sculptor a fost, venit din Italia...
Și italianul îmi înșiră o lungă poveste, în care apar un maestru al daltei, napolitan, o italiancă cu ochi negri arzători, o sclipire de pumnal și teama de “vendetta" Sudului pătimaș, care l-au adus pe tatăl lui, pe atunci încă ucenic în artă, pe meleagurile noastre. Tatăl sculpta prost și turna în gips. Băiatul n'a învățat decât meșteșugul gipsului, dar pune mândrie și dragoste în arta pe care o numește cu multă mândrie : sculptură "italiană".”

Fotograful


Fotograf
Zâmbiți, vă rog...
Nu pot trece prin Cișmigiu fără să nu ma opresc să mă delectez la galeria portretelor expuse desigur și ca reclamă elocventă, dar mai ales în credința că fiecare din ele este câte o capo d'operă. Cum toți pereții aparatului sunt acoperiți de fotografii,
Meșterul fotograf a recurs la un sistem de etaje pentru a-și îmbogăți colecția. Și când vă gândiți că fiecare din aceste portrete închide în el nu numai meștesug și veleități
artistice, dar și patina poeziei și câte un crâmpei de viață sentimentală!
Când fotograful se adresează cu putere hipnotică:  “Zâmbiți, vă rog…", între el și jupâneasa, care se “împozează" se stabilește un curent atractiv. Fiecare din modelele fotografului înseamnă o mică pasiune artistico-sentimentală. Omagiul pe care-l
aduce el acestor modele e un loc foarte invidiat de mulțime în galeria celor expuși.”

Muzicantul


Muzicanti stradali
Eu n'am nici mamă, nici tată...
Ieșind din Cișmigiu, întâlnesc un biet moșneag, care împinge înaintea lui, cu anevoință,  o mică orgă pe patru roți. 0 melodie veche, veche, își dă osteneala să-și mai facă drum printre tuburile răsuflate ale instrumentului. Mă opresc să privesc papagalul alb, al treilea tovarăș al moșneagului. Acest bătrân a adunat într'o curioasă tovărpșie o pasăre năzdrăvană, un instrument de artă și misterul prezicerii viitorului.
-      Să vă scoată o planetă? -  mă întreabă moșul foarte timid? - și insist asupra puterii magice a papagalului lui.
-      Vă spune tot adevărul, cum o să vă fie norocul, câți copii o să aveți și câți bani o să căștigați.
-      Iau o planetă, moșule, dar spune-mi ce cântec e ăsta pe care-l tot duci cu dumneata? Nu te-ai plictisit tot auzindu-l?
-      Știi dumneata ce artistă frumoasă îl cânta la teatru, pe când eram eu tânăr? Așa spunea:
Eu n'am nici mamă, nici tată
Din piatră sunt eu născută ?
Nu am pe nimeni în lume
Pe Domnul doar și sfântul Lui nume.
Și mi-a cântat cu glasul lui ruginit melodia orgii, care pentru el e veșnic nouă și  frumoasă, și care închide desigur în sunetele și în vorbele ei amintiri prețioase ale moșneagului.
S'a îndepărtat de mine... Printre sunetele claxoanelor și ale clopotelor tramvaielor electrice mai zăbovește câte o notă duioasă sau țipătoare a orgei, stingându-se în depărtare.”
deieri-deazi.blogspot.com 

joi, 19 iunie 2014

Noua Rusie

Radacinile romanesti ale noului stat pe harta lumii: NOVOROSIA (Noua Rusie)

autor: FrontPress 19.06.2014

rusMultă lume crede că noile republici reunite şi independente Doneţk şi Lugansk, în noul stat Novorosia sunt consecinţe ale crizei ucrainene. Novorosia nu este un stat nou pe harta lumii, ci o gubernie autonomă, de fapt o marcă de graniţă a Imperiului Rus de la sfârşitul secolului XVIII, răsărită în urma luptelor de eliberare de sub ocupaţia turcească şi tătărească. Apoi Novorosia s-a extins la sud-vest până la Cherson, actuala Odessa. Lumea nu cunoaşte rădăcinile româneşti ale statului Novorosia, care s-a format peste o puternică comunitate medievală românească. Populaţia română era recunoscută de cronicarii timpului, varegi, slavi sau bizanini ca boholoveni sau vlahi în feudalismul timpuriu. Populaţia autohtonă a cunoscut valuri de migratori în nordul Mării Negre.
2014_Pro-Russian_protests_in_Ukraine_esRomânii erau menţionaţi de aventurierii varegi pe inscripţiile lor runice din insula Gotland, în sec. IX. Boholoveni stăpâneau provinciile Podolia, Volânia, Kiev şi partea nordică a Basarabiei, pe când partea sudică a Basarabiei şi zona transnistreană limitrofă era sub stăpânirea vlahilor numiţi brodnici. Brodnicii, sub conducerea voievodului Ploscânea, participă la bătălia de la râul Kalka (1223), unde mongolii îi strivesc pe ruşi, brodnicii luptând în aripa stângă alături de mongolii conduşi de Tsukir Han şi Teshi Han. Românii erau majoritari în zona Nistru, Bug, Cherson până la Nipru.
Iniţial Kievul a fost o aşezare locuită de vlahi în evul mediu timpuriu. Teodor Burada, folclorist român ce a călătorit mult în Transnistria, în a doua jumătate a secolului XIX, culegând folclor şi identificând multe sate româneşti inclusiv pe valea Bugului, aşa cum menţionează în cele două lucrări ale sale „O călătorie în satele Moldoveneşti din gubernia Cherson” (1882) şi „O călătorie la Românii din gubernia Kamenitz-Podolsk” (1884), lăsând o mulţime de observaţii asupra obiceiurilor, portului, limbii acestora, remarcând unitatea sufletească a acestora cu românii basarabeni, transilvăneni sau din România.
În evul mediu, domnitorii Moldovei controlau reginea transnistreană. Ion Vodă cel Cumplit vorbeşte de Ţara Moldovei de dincolo de Nistru. La 10 mai 1574, dă un hristov prin care îl împroprietărea pe Ion Golia, marele logofăt al Moldovei, cu moşii dincolo de Nistru, la gura Iahurlucului şi mai sus de Orhei, la capul Peşterei, inclusiv loc de patru mori. Acest lucru nu putea fi realizat decât dacă domnul moldovean chiar stăpânea acele locuri. Există numeroase documente ulterioare care confirmă stăpânirea ţinuturilor de pe peste Nistru. Tot aşa, la 4 august 1588, Petru Voievod confirmă printr-un hrisov împărţirea moşiilor între jupâneasa lui Golia şi a lui Eremia pârcălabul pe Răut, jumătate din satul Oxintia, o moară la Mihăilaşa etc. La 11 august 1593, Ieremia Movilă reînnoieşte un hristov de pe vremea lui Ion Vodă referitor la aceleaşi moşii, iar în 1602 boieri moldoveni vorbesc de neamurile de dincolo de Nistru. Mai mult, trebuie amintită stăpânirea cetăţii Lerici a genovezilor, de la limanul Niprului, ocupată de moldovenii lui Petru Aron la 1454 şi deţinută de Ştefan cel Mare până la 1475.
Secolul XVIII cuprinde mult mai multe documente şi acte de vânzare, danii ale moşiilor de peste Nistru. Ştefan Bathory într-o scrisoare către înalta Poartă arată că întinderile dintre Bug şi Nipru erau populate cu o adunătură de oameni compusă din poloni litvani, moscali şi români. Cazacii sunt strânşi dintre moscali şi români. Prin denumirea de cazac, tătarii înţelegeau vagabond. Hatmanul lor Dumitru Vişnovieţchi se cobora dintr-o soră a lui P.Rareş. A pretins şi scaunul Moldovei. După Ioan Vodă cel Cumplit, cazacii vor năvăli în Moldova de mai multe ori aducând cu ei ,,Domnişori”, fii adevăraţi sau închipuiţi de dincolo de Nistru ai domnilor de odinioară ai Moldovei. Mai mult, Nicoară Potcoavă este cel mai bun exemplu al existenţei luptătorilor cazaci moldoveni între Bug şi Nipru care aspira la tronul Moldovei şi care a fost evidenţiat într-o elocventă nuvelă de Mihai Sadoveanu.
transnistria romaniÎn secolul XVII domnitorul Gheorghe Duca Vodă era stăpân nu numai peste Moldova, ci şi peste Transnistria şi teritoriile de la Bug până la Nipru. Stăpânirea sa a fost recunoscută de sultan până la Nipru, devenind şi administrator al acestei părţi din Ucraina. Acesta colonizează cu români întinsele teritorii devastate de război, adăugând un nou val de viaţă românească celei existente, dar rarefiate, şi introduce o seamă de reforme pentru a ajuta revenirea vieţii economice, prin privilegiile date din capitala Ucrainei româneşti, Nemirova (Nimirov, pe Bug), la 20 noiembrie 1681. Duca numeşte comandanţi români ai regiunii de dincolo de Nistru şi construieşte cetatea Kanev pe Nipru. Pe lângă hotarul etnic, este împins şi hotarul politic mult dincolo de Nistru. După el, au mai deţinut conducerea Ucrainei şi Ştefan Movilă, Dimitrie Cantacuzino şi Ene Drăghici.
Viaţa în Ucraina românească ce cuprindea teritoriul dintre Nistru, Nipru, Camenca (la nord) şi marea Neagră (la sud) era identică cu cea a românilor din Moldova, documentele fiind redactate în limba română şi acolo domnind „jus valahicum”, legea română. Teritoriul era împărţit administrativ în două, de la Nistru la Bug şi de la Bug la Nipru. Hatmanul cazac de la stânga Niprului face paşi şi mai importanţi către Rusia, şi ea îngrijorată. După alianţa lui Dimitrie Cantemir cu Petru cel Mare la Iaşi, zona dintre Nistru şi Nipru intră treptat şi sigur în sfera de influenţă rusească, născându-se o nouă identitate, care azi formează satul Novorosia. Cu toate acestea, la 1812 Odessa era un oraş majoritar cu populaţie românească.
Despre destinul românilor de la est de Nistru a scris în 1942 sociologul Anton Golopenţia o excelentă carte „Românii de la este de Bug” pentru care sovieticii nu l-au iertat, ucigându-l în bătaie la Jilava – 1951. Golopenţia a făcut cercetări sociologice pe teren şi a rămas uimit de numărul mare al românilor din satele din zona Niprului şi Doneţk în timpul războiului, care nu au pierit în urma bolşevizării staliniste. El propunea de-bolşevizarea prin cultură şi alimentaţie. Muzicologul Constantin Brăiloiu a înregistrat cântece româneşti la fel ca în Ardeal, în sate din jurul oraşului Doneţk eliberat de trupele româno-germane în 1942. După război Constantin Brăiloiu a fugit în Elveţia să scape de furia sovieticilor, unde se pensionează ca profesor al Universităţii din Geneva. Interesant că originile şi rădăcinile etnice ale Novorosiei, un stat tânăr pe harta lumii Europei sunt româneşti. Această istorie ocultată de comunism şi de statul ucrainean ar trebui revelată ca o punte de apropiere şi cunoaştere între români şi populaţiile slave de la est de Bug. De Ionuţ Ţene – NapocaNews
novoro10Bibliografie:
N. P. Smochină, Moldova Nouă, Revistă de studii şi cercetări transnistrene, an VI, 1941
Ştefan Ciobanu, Unirea Basarbiei, Editura Alfa, Iaşi, 2001
Pantelimon Halipa, Anatolie Moraru – Testament pentru urmaşi, Editura Hyperion, Chişinău, 1991
Vasile Harea, Basarabia pe drumul unirii, editura Eminescu, 1995
Alexandru Boldur, Imperialismul sovietic şi România, Editura Militară, Bucureşti, 2000
Alexandru Boldur, Istoria Basarabiei, ediţia a doua, Editura Victor Frunză, Bucureşti, 1992
Anton Golopentia, Românii de la est de Bug (Editura Enciclopedica, 2006)

Sunt Nationalist

Sunt NATIONALIST si sunt mandru de asta! Dar TU?

autor: FrontPress 19.06.2014

pui de daciDe ani buni se tot încearcă atribuirea unei conotaţii negative cuvântului “naţionalist”. Şi nu doar în ţara noastră, ci mai peste tot în lume. Asta se întâmplă, în mod cert, pe fondul ritmului alert de inoculare a globalismului în rândul popoarelor.
Evident, uniformizarea în trăire şi simţiri a 7 miliarde de oameni serveşte intereselor obscure ale câtorva indivizi care-şi doresc să stăpânească lumea şi care ştiu clar că naţionalismul le este piedică.
Am fost catalogat, “ştampilat” şi numit drept naţionalist. Foarte bine, chiar aşa mă simt, deşi sunt conştient că mulţi au spus-o încercând să mă includă în grupul celor care duc asta la extrem. A fi naţionalist nu presupune ură faţă de alte rase sau popoare, ci pur şi simplu înseamnă că-ţi iubeşti pământul pe care te-ai născut, ţara, poporul, istoria şi moştenirea lăsată de înaintaşi. Asta este definiţia corectă a naţionalistului.
Totuşi, în opinia unora, a fi solidar cu locuitori din Nadăş, de pildă, a lupta alături de ei împotriva abuzului colosal căruia i-au fost supuşi şi în urma căruia le-a fost furat pământurile, este ceva rău.
La fel de rău precum este, în opinia aceloraşi oameni fără ţară şi rădăcini, să cercetezi istoria pentru a da acestui popor motive întemeiate care să-l conducă la o schimbare de atitudine în sensul redeşteptării unei mândrii pierdute sau furate.
Există scopuri şi idealuri care depăşesc existenţa noastră imediată şi satisfacerea nevoilor personale, de zi cu zi. Noi suntem singurii care putem alege dacă faptele noastre au finalitate imediată şi fără impact sau dacă ele îşi vor revărsa ecoul în viitor. Plecând de la acest aspect, copiilor noştri nu le suntem datori doar cu hrană, grijă şi poveşti spuse seara, înainte de culcare, ci le suntem datori, în primul rând, cu construcţia unui mediu social, economic şi cultural care să-i ajute să se dezvolte în ţara lor.
Ţara lor trebuie să fie prima alternativă pentru ei, nu Spania sau Italia, de exemplu. Iar pentru a construi această alternativă da, trebuie să fim naţionalişti. Globalismul se va dovedi o utopie mai devreme sau mai târziu, iar cine nu înţelege asta de pe acum, înseamnă că trăieşte într-o lume în care cerul este plin cu norişori roz…
Poţi fi naţionalist şi poţi respecta şi aprecia, în acelaşi timp, alte culturi, dezvoltate de alte popoare, nu este niciun paradox în asa, indiferent ce “deontologii” încearcă să spună. A fi naţionalist nu înseamnă că dezvolţi şi promovezi izolaţionismul ţării tale, ci doar că pui interesele ei mai presus de cele ale uniunilor, coaliţiilor etc.
Mai înseamnă că doreşti respect din partea oricăror parteneri externi, indiferent că vorbim de tratate sau alianţe economice, militare etc.
Mai înseamnă să acţionezi în direcţia promovării culturii, valorii, istoriei şi personalităţilor poporului tău, pentru că acesta sunt elementele care pot crea setul de valori utile copiilor şi nepoţilor tăi.
Mai înseamnă că înveţi să-ţi alegi mai cu grijă liderii ce te reprezintă şi conduc şi că devii mai curajos atunci când vine vorba de “eliminarea” lor în momentul în care aceştia derapează de la scopul naţional.

Sunt naţionalist şi sunt mândru de asta! De Valentin Roman

miercuri, 18 iunie 2014

Strandul Kiseleff



Ştrandul Kiseleff – cel mai mare bazin din Europa în anul 1929


Strandul Kiseleff ( Strandul Tineretului )
1929
 Un ştrand nou în Bucureşti
Ştrandul Kiselef – cel care a primit mai târziu numele de “Ştrandul tineretului”  - a fost cel mai mare ştrand şi,de asemenea,  cea mai mare bază sportivă a Bucureştiului din perioada interbelică.
Arhitectura clădirilor din zona ştrandului,  proiectate de arhitectul Marcel Iancu,  este una simplă, într-un limbaj modern, cu evidente referiri la stilul Art-Deco. Ştrandul în ansamblul lui reprezintă de altfel unul dintre primele ansambluri de arhitectură modernă din Bucureşti. Ansamblul proiectat de Marcel Iancu a suferit însă în perioada comunistă transformări considerabile, care au alterat imaginea arhitecturală unitară iniţială.
Imediat dupa terminarea construcţiei sale – în numai 52 de zile – ştrandul Kiseleff a devenit una dintre cele mai aglomerate zone de agreement ale Bucureştiului :
Strandul Kiseleff ( Strandul Tineretului )
Ştrandul Kiseleff  într-o zi caniculară
“  Ştrand. Minunat loc de recreaţie pentru bucureştenii condamnaţi de soartă, să rămână pe meleagurile pe care a păstorit Bucur. Instaţaţia din Şoseaua Kiseleff vine să umple un gol demult resimţit. Deşi a apărut ca din pământ - construirea lui nu a durat decat 52 zile - ştrandul se prezintă astăzi admirabil din toate punctele de vedere. În primele zile, este adevărat, el a avut lipsurile inerente oricăror începuturi, dar cei puşi să conducă monumentala operă şi-au înţeles menirea şi cu o perseverenţă rară, au procedat la inlăturarea a tot ceea ce nu corespundea cerinţelor. Astăzi imensa construcţie dintre Şcoala de Agricultură şi Hipodromul Băneasa, este gata să concureze cu instalaţiile similare din străinătate.

Strandul Kiseleff ( Strandul Tineretului )
Distracţii ale timpului la ştrand
Cine nu a văzut ştrandul, nu-şi poate da seama de măreţia lui, cu atât mai mult cu cât durata construirei lui a fost excesiv de scurtă. Este deci nevoie să te plimbi pe alei şi prin atenanse spre a-ţi putea face o idee exactă asupra formidabilei întreprinderi. Imaginaţi-vă un teren imens, în mijlocul căruia se află un bazin de dimensiuni respectabile, înconjurat de o plajă în suprafaţa de 12000 de metri pătraţi! Aşa vă veţi putea da oarecum seama de impunătoarea instalaţie.”
După cum vă spuneam, începând cu anul 1929, de-a lungul multor decenii, Ştrandul Kiseleff a fost deasemenea una dintre bazele sportive cele mai importante din Bucureşti.  Practicarea sporturilor nautice în Capitală a luat un considerabil avânt imediat după inaugurarea noii baze sportive:
Strandul Kiseleff ( Strandul Tineretului )
Domnişoară la ştrand
“  Pentru sport în sine, ştrandul constituie un aport considerabil. A fost suficient să se construiască acest bazin de mari dimensiuni, pentru ca nataţia să ia un neobişnuit avânt. Graţie realizării acestei admirabile opere am putut asista mai demult la prima întâlnire nautică inter-oraşe, iar mai de curând la un veritabil match intercluburi.
Cu prilejul acestor două întruniri am făcut o constatare îmbucurătoare. Sportul nautic are în Capitală câţiva reprezentanţi de elită, a căror muncă trebuie încurajată pe toate căile. Este necesară sprijinirea elementelor de clasă, pentru a putea face din Capitala României Mari, un puternic centru nautic, de la care provincia să ia exemplu.”
Despre dotările ştrandului – nu uitaţi că vorbim despre anul 1929 - am găsit informaţii într-o reclamă apărută in “Revista generală ilustrată” :


“Ştrandul Kiseleff – cel mai mare bazin din Europa. Cea mai mare plajă artificială. 200 de cabine. 14.000 mp. plaje de nisip.
Plaja şi baia deschise de la ora 6 dimineaţa până la ora 8 seara.
Supravegherea bazinului încredinţată la profesori de înot speciali şi membrilor federaţiunilor sportive. Personal special de salvare.
Bazin special pentru copii. Aparate de educaţie fizică.
Piste pentru curse. Tenis.
Cabinet medical condus din doi medici.
Restaurant – Brasserie – Cafenea – Magazine diverse – Poştă – Telefon – Telegraf – Poştă specială pentru emisiune de radio – Jazz berlinez
Parchet special pentru dans pe plajă
Renumitul restaurant Elysee
la dispoziţia Onor. Public până la miezul nopţii
Preţuri de intrare : lei 50 de persoană, cu drept de baie şi cabină la dispoziţie. De la ora 9 seara intrarea 20 lei de persoană. Se găsesc deasemenea costume de baie de închiriat pentru amatori
Lecţii de înot se dau sub direcţiunea d-lui profesor Focşa ”


Strandul Kiseleff ( Strandul Tineretului )
Bazinul pentru copii
Ştrandul a suferit de-a lungul timpului mai multe modificări. O prima intervenţie a avut loc la începutul anilor 40, atunci când s-au amenajat terenurile de tenis înşirate de-a lungul şoselei Kiseleff şi când s-a construit, în dreapta intrării, în apropierea restaurantului, o cabană cu rol de vestiar pentru jucătorii de tenis. Tot atunci a fost realizată şi  sala de gimnastica, în imediata apropiere a intrării.

Al doilea moment al transformarilor a avut loc în timpul festivalului sportiv din anul 1953. Atunci, unul dintre pavilioanele de vestiare a fost adaptat în scopul realizării unor spaţii de cazare.
 A treia perioadă de transformări semnificative a ansamblului a avut loc în anii 70-80. Ansamblului i s-au adăugat atunci un turn de apă precum si cîteva clădiri anexă.
Strandul Kiseleff ( Strandul Tineretului )
Un salt...mortal
Deasemenea în anul 1981- cu ocazia Jocurilor Olimpice Universitare -  au fost adăugate grupurile sanitare la sala de gimnastică şi au fost transformate în spaţii de cazare alte câteva dintre pavilioanele de vestiare.
Sursa : articolul «Măreaţa serbare la ştrand » semnat Jenny Dumitrescu şi publicat în numărul din  15 august 1929 al săptămânului “ilustraţiunea română” citit în Biblioteca Digitală a Bucureştilor
deieri-deazi.blogspot.com 

Revolutia Mexicana



Exemplul Revolutiei Mexicane

Pancho Villa(1878-1923) unul dintre conducatorii revolutiei mexicane alaturi de Emiliano Zapata(1879-1919) si Francisco Maderas (1873-1913) 

Conducatorii Revolutiei Mexicane

910-1911:
Francisco I. Madero
Pascual Orozco , a luptat împotriva Díaz
Bernardo Reyes , a luptat împotriva Díaz
Pancho Villa
Emiliano Zapata
Venustiano Carranza
1911-1913:
Francisco I. Madero
Pancho Villa
Venustiano Carranza
1913-1914:
Pancho Villa
Emiliano Zapata
Venustiano Carranza
Álvaro Obregón
1914-1919:
Pancho Villa
Emiliano Zapata
1920:
Álvaro Obregón




Pancho Villa (Doroteo Arango Arámbula) poreclit „Pancho” (n. 5 iunie 1878 în San Juan del Río, Durango, Mexic - d. 20 iulie 1923 în Parral, Chihuahua, Mexic ) a fost un erou național mexican. Pancho a fost chiar de dușmanii săi admirat fiind numit de adepții săi: luptător pentru libertate, guerillo, general, gouverner, star de film, și revoluționar. Pancho Villa a fost un comandant de guerilla și tâlhar, care a luptat în revoluția mexicană contra dictatura lui Diaz. După terminarea revoluției, noul regim de conducere prezintă pe Villa ca o icoană poporului, cu toate că el de acest regim a fost omorât. Puntru adepții dictatorului Diaz, Pancho Villa a fost un „bandit sângeros, un criminal odios” în schimb cea mai mare parte a mexicanilor îl considerau un Robin Hood mexican.
Revolutia nu se face cu domnisoare de pension, ci cu barbati adevarati. Unde sa mai incapa in  conducerea  Revolutiei Mexicane (1910-1920) si Adelita cat era ea de luptatoare! A fost nevoita sa treaca sub aripa ocrotitoare a lui   Francisco Maderas (187301913),  Seful conducerii revolutiei. Poate pentru ca iubitul ei Francisco Maderas a murit in 1913, a disparut si Adelita din evidentele revolutiei. Fara OCROTIRE NU A REZISTAT. Adelita a fost luptatoare in revolutie  dar, nu se stie cu adevarat cine a fost.

Cantecul de lupta al revolutionarilor mexicani(1910-1920) mi-a adus in atentie revolutia lor intinsa pe 10 ani. Asta ne arata ca la noi in Romania nu a avut cum se fie o revolutie in 1989, deoarece dinainte s-a stabilit ca, comunistul Iliescu ii va lua locul lui Ceausescu, care va fi executat.
Dar nimic nu s-ar face asa de repede ca, schimbarea in  cadrul unei revolutii, in doar cateva ore.
Exemplul cel mai viu este Revolutia Mexicana care pe ansamblu si de-a lungul timpului nu a rezolvat mare lucru. Cu timpul a intervenit coruptia..... hidra cu mii de capete.
In aceasta actiune militara au fost antrenati sute de mii de  patrioti, din care au facut parte si mai multe femei luptator. Tot Mexicul era in  flacari.
 Dar femeile soldat nu au putut supravietui in actiunea armata, deoarece asta submina autoritatea  barbatilor,  fiind mai multe comandamente. Adelita a disparut dupa primii ani de lupte. Izvoarele orale spun ca ea a fost  obligata sa devina  iubita sefului cel mai mare al revolutiei, FRANCESCO MADERO si asa  prin farmecele personale, au fost scoase femeile din lupta. Nici nu aveau cum sa se faca ascultate de  sute de mii de barbati. Cand am mai scris despre acest subiect am spus ca pe Adelita a coborat-o dupa cal si a pus-o la cratita.
Tot ce v-am spus referitor la Revolutia Mexicana care, pentru ca nu a fost tot timpul sustinuta de popor a ajuns un  fiasco, caci Mexicul este in continuare o tara devorata de coruptie, cu polarizarea societatii ca la noi,  putini foarte bogati si majoritatea foarte saraci. Insa acolo mai este o speranta caci luptatorii sunt profesionisti si nu au depus armele dar, sunt in ilegalitate. Totul depinde de cei multi care s-au obisnuit cu viata in saracie lucie, fara  tratamente pentru boli dar, cu analfabetismul in floare care este la baza prostirii popoarelor.
Revolutiile trebuie sa mearga pana la capat pe zeci de ani,  asa cum a fost in  Franta,  cand revolutia de la 1789, si-a devorat pana la urma copii (Robespierre).

Mexican Revolution ( spaniolă : Revolución Mexicana) a fost o luptă armată majoră care a început în 1910, cu o revoltă condusă de Francisco I. Madero împotriva unui vechi autocrat Porfirio Díaz , și a durat mai bine de un deceniu pana in jurul anului 1920. De-a lungul timpului Revoluția s-a schimbat de la o revoltă împotriva ordinii stabilite, a unui război civil multi-verso cu frecventa de schimbare in lupte pentru putere. Acest conflict armat este adesea clasificat ca cel mai important eveniment socio-politic din Mexic și una dintre cele mai mari transformări ale secolului 20, care a văzut experimente importante și reformă în organizarea socială.

 După lupte îndelungate, reprezentanții săi au produs Constituția mexicana din 1917 . Revoluția este în general considerată a fi durat până în 1920, deși țara a continuat să aibă sporadice, dar relativ minore, focare de război și în anii 1920. Războiul Cristero din 1926-1929 a fost cea mai importantă recidiva de vărsare de sânge.

 Revoluția a dus la crearea Partidului Nacional Revolucionario ("National Partidul Revoluționar"), în 1929, a fost redenumit Partidului Revolucionario Institucional (Instituțional Partidul Revoluționar) (PRI) în 1946. Sub o varietate de lideri, PRI a monopolizat puterea.
PRI a castigat iar alegerile si cred ca vor fi mai atenti caci, Mexicul este a 9-a putere economica a lumii.

marți, 17 iunie 2014

Femeile



Femeile si politica la nivel inalt


Presedintele Braziliei, Dilma Rousseff(n.1947), este un fan declarat a echipei Atletico Mineiro. Sefa statului isi doreste o comportare cat mai buna a celor de la Mineiro.
Brazilia, 200.000.000 de locuitori.

 Se spune ca in Romania nu au succes femeile la functii de conducere, ex.presedentie.
Dar ce femei avem, noi comparativ cu alte tari?
 Adelita de exemplu, luptatoare in Rev.Mexicana 1910-1920  luata sub "aripa ocrotitoare" dar pentru vitejia ei si nu numai, a conducatorului revolutiei Francesco Maderas (1873-1913).
Actuala presedinta a Braziliei socialista  Delma Rousseff,  de origine bulgara pupila fostului presedinte Lula, care a dat dovada de vitejie in rezistenta braziliana, luptand intre barbatii in munti si..... parasutista noastra  pupila lui.... betivache Matrafoxatul????.
Ne facem doar iluzii... Si mai zicem ca barbatii sunt rai, ca sunt misogini... dar ei vad realitatea. Cum sa dai tara pe mana unei parasutiste parate care, se parasuteaza tinuta in brate, de un parasutist barbat???
Cu Romania nu se fac golanii de gang.
Sunt sigura ca in Romania exista femei foarte capabile dar, in fata ies doar gunoaiele.