Reda-i copilaria lui Stefanut

sâmbătă, 17 mai 2014

:)))


Poporul roman este prost, de bun ce este !


Politia Romana in slujba curvasariei tiganesti !!!

Foto: tiganii cu mostenirea lor din mosi stramosi :)))

Panica mare in toata Romania, Politia Romana in alerta. A fugit o rapandula tiganeasca, cu un tigan. In loc ca Politia, sa rezolve problemele grele carora nu le da nici o importanta, cu care se   confrunta romanii sleiti de  viata asta nedreapta si mizerabila, ea se ocupa ce toate fortele, de etnia tiganeasca carora le-a luat foc p..p... si curul. Dar  imparatul tiganilor scuza aceasta traditie:))), spunand  ca au sangele mai iute. Si ce sa faca Politia ? Sa le pazeasca curul ala vanat, caruia i-a dat tuleiele ca tepii de pe spatele  porcilor mistreti ? Sa le castreze obligatoriu si nu vor mai fi probleme nici actuale si nici in viitor, pentru ca se inmultesc ca iepuroaicele.Trebuie sa intelegem ca Romania este toata intoarsa cu susul in jos  si cu poalele  in cap.
Cred ca numai o politica, ca cea din anii interbelici,(ML dar mai dura) mai poate pune cat de cat stavila acestor nemernicii  suportate de noi toti si cei pusi sa  ne apere interesele si vietile,  fiind platiti din taxele  uriase platite de noi, se tin de curul tigancilor si tiganilor neplatotiri de taxe.  Ei asa s-au obisnuit din mosi stramosi cu traditia lor, de a ingurgita totul pe nemestecate fara nici un drept, dar furate si nu a ne da recompensa decat caca.
Toti suntem prinsi in aceasta hora dementa ca, pe banii nostrii reprezentantii  nostrii, Politia Romana trebuie sa  alerge, dupa curul tuturor rapandulelor tiganesti. Dar ce  sa se lase  dansii  cotropiti de  tigani  ca, sa le fie pe plac la putorile cu ciocati de lac si papioane colorate ca la clovni, de la UE?. Tiganci vor fugi mereu de acasa ca, asa spune Imparatul Cioaba ca este traditia, noi folosim  in  batjocura Politia Romana umilind-o pentru prinderea lor?????
 Ne-am tampit cu totii ? Nu avem demnitate ? Ne batem joc de banii nostrii si de Politia Romana ?
Hai sa  dam o Lege Martiala sa  scuipam pe dobitocii de la UE, care ne indeamna sa facem asta umilindu-ne, in timp ce ei, nu stiu cum sa mai scape de tigani. Dar ei sunt bogati ca, au trait in  belsug de sute de ani, in timp de romanii aici s-au opus cu piepturile lor, intrarii tuturor navalitorilor din stepele asiatice si chiar vecinii mai puternici militari ca noi, dar fara vitejia locuitorilor acestor meleaguri, inclusiv a acestor gunoaie umane, ca tiganii peste ei. Dar noi i-am pastrat si i-am ocrotit aici ca, romanul este  prost, de bun ce este.
Ia sa dam  biciul, parul si flinta, jos din pod si sa  ne luam armele pentru a distruge acest mit facut de UE ca tiganii sunt stapanii nostrii, sunt minoritari si trebuiesc ocrotiti, in timp ce ei  ne folosesc ca robi.
Ia, unde este Cromwell sa faca aici ordine!!! Nu cel decedat  acum 400 de ani, scos din mormant de alt rege  decat cel decapitat si de Parlamentarii inaintasii banditilor de azi  si judecat dupa moarte!!! Sa vina un Cromwell tanar, destept si viteaz, ca slava Domnului avem destui, sa se aseze in fruntea noastra si sa dam bice cailor. Sa fim pe cai mari, nu sub cai mici care sa ne tarasca pana ne jupoaie carnea de pe noi si ne dam sufletul amarat si schingiuit!
Poporul  se mobilizeaza urgent cand are in fruntea sa un patriot, un om in care sa aiba incredere, nu toti banditii mult mai rai decat mafiotii americani.
Daca nu iesim la lupta, nu se va schimba nimic nici in 1000 de ani. In cel mai rau caz, aici va fi o satra uriasa tiganeasca, cu romanii tiganizati si romancele tipand si strigand ca maimutele cu poalele in cap.
Cam pe acolo suntem si acum dar, mai palizi putin.
Romania are barbati adevarati necariati de imoralitate si frica, care nu au fost inca solicitati, pentru ca, ei sunt mereu dati la o parte de toate gunoaiele care nu ne fac cinste, ci doar rusine.

Nemurirea sufletului


Ce se intampla cu sufletul dupa moarte si cum se va reincarna in viata viitoare? 

Dupa momentul mortii, entitatea este plasata intr-o pozitie foarte precara. Aceasta este perioada de tranzitie sau de ajustare. Mai intai trebuie sa fim constienti de faptul ca am murit. Lucrul acesta se realizeaza prin indrumarea, foarte folositoare, primita de la entitati inalt evoluate, numite Maestri si Ghizi. Acesti Maestri si Ghizi si-au incheiat ciclul karmic cu multe secole in urma. Scopul lor principal este sa ne faca sa ne acomodam cu faptul ca am murit si sa ne conduca spre lumina alba care ne va purta pe planul sufletului, unde ne vom evalua viata trecuta si o vom alege pe cea viitoare.
In acest timp, vom putea de asemenea vedea prieteni sau rude care au murit inaintea noastra si vom putea comunica prin telepatie cu ei. Aceste entitati vor incerca si ele sa ne convinga sa intram in lumina alba. Daca nu veti intra in lumina alba veti ramane in planul astral, ca spirit tulburat. Entitatile moarte de putin timp isi vor gasi confortul in ultimele locuri in care au trait pe planul pamantesc. Asadar, spiritele acestora vor frecventa casa sau apartamentul lor. S-ar putea ca o persoana din familie sa devina constienta de prezenta lor si sa o interpreteze ca o bantuire a casei de catre fantome. Intr-adevar, multe cazuri de case bantuite isi gasesc aceasta explicatie.
In cele din urma, veti intra in lumina alba, avand ca destinatie planul sufletului. Ajungand pe acest plan, veti fi intampinati de ghizi alesi anume pentru dumneavoastra, cu scopul de a va orienta. Ghizii va vor dedica atat timp cat va fi necesar pentru a va explica natura realitatii si a discuta scopul dumneavoastra de moment pe acest plan. Vi se vor arata in detaliu evenimente din ultima viata, explicandu-vi-se cum se incadreaza acestea in tiparele dumneavoastra karmice. De asemenea, vi se vor arata scene din vieti trecute si viitoare si vi se va cere sa studiati in amanuntime acele evenimente. Este ca si cum ati fi un antrenor de fotbal studiind inregistrarile echipei adverse. In loc de a pregati un meci de fotbal, va pregatiti pentru alegerea urmatoarei vieti. In luarea acestor decizii extrem de importante, veti primi o cantitate uriasa de ajutor si sfaturi de la Maestrii si Ghizii dumneavoastra. Totusi, este intotdeauna responsabilitatea dvs de a face alegerea in privinta noii vieti. Sufletul are intotdeauna liber arbitru. Aceasta face parte din sporirea fortei personale. In alegerea noii vieti, planul pamantesc s-ar putea sa nu va mai fie pe plac. In acest caz, veti putea alege oricare altul dintre cele cinci planuri inferioare (astral, cauzal, mental sau eteric) pentru a va duce la bun sfarsit ciclul karmic.

Tensiuni

Tensiunile dintre CHINA si VIETNAM escaladeaza: Zeci de MORTI si peste 100 de raniti (FOTO)

autor: FrontPress 

0Tensiunile dintre China şi Vietnam au escaladat zilele trecute degenerând în conflicte interetnice soldate cu morţi şi răniţi. Conflictul dintre cele două state comuniste asiatice a izbucnit după ce China a instalat o platformă de forare în apropiere de insulele disputate Paracel din Marea Chinei de Sud.
În provincia Ha Tinh din centrul Vietnamului au avut loc confruntări de stradă, afacerile chinezeşti fiind atacate de localnici. În urma violenţelor 21 de persoane au murit, dintre care 5 vietnamezi şi 16 chinezi. Peste alte 100 de persoane au fost rănite.
Deasemenea în noaptea de miercuri spre joi, câteva sute de manifestanţi au încercat să ia cu asalt uzina Formosa Plastics Group, care aparţine unei corporaţii din Taiwan, o insulă considerată de Beijing ca parte a Chinei. Poliţia a arestat circa 500 de atacatori.
Cu o zi înainte, peste 20.000 de vietnamezi au devastat mai multe întreprinderi chineze în sudul Vietnamului.
Guvernul de la Beijing a reacţionat şi a cerut autorităţilor vietnameze să asigure protecţia chinezilor din ţară.
Vineria trecută, secretarul general al ONU, Ban Ki-moon, a îndemnat cele două state să dea dovadă de reţinere în conflictul din Marea Chinei de Sud, după ce Beijingul i-a acuzat pe vietnamezi de agresiune, informează AFP.
Tensiunile diplomatice au debutat după ce mai multe nave chineze ale Pazei de Coastă au folosit tunurile cu apă pentru a-i opri pe protestatarii vietnamezi care încercau să-i împiedice pe chinezi să lucreze pentru amplasarea unei platforme petroliere, informează The Guardian.
China este „surprinsă şi şocată” de acţiunile vietnamezilor, a declarat un oficial de la Beijing, Yi Xianling, director adjunct în cadrul unui departament al Ministerului de externe. Reprezentantul chinez menţionat a adăugat că operaţiunile navelor chineze în acea zonă sunt „legitime, justificate şi respectă legea”.
Hanoi şi Beijingul îşi dispută arhipelagurile Paracel şi Spratley, în zona cărora se presupune că există zăcăminte bogate de hidrocarburi şi care se află în centrul unor rute maritime internaţionale. La rândul său, China îşi dispută suveranitatea asupra unor insule şi cu Japonia, care se află într-un conflict teritorial cu Beijingul mai la nord, în Marea Chinei de Est. Sursa: FrontPress.ro

18 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17

.....


vineri, 16 mai 2014

Vorbe de duh

= Raul are doua forme; "facerea de rau si facerea de bine"
       Joseph Roux

= Intr-o epoca in care minciuna e la putere, a spune adevarul a devenit un act revolutionar.
       George Orwell

= Prostia este o forta elementara mai puternica decat orice cutremur.
       Karl Krauss

= Toti oamenii se aseamana prin cuvinte. Numai faptele ai deosebesc.
       Moliere.

= Numai dupa invidia altora iti dai seama de propia ta valoare.
       Tudor Musatescu 

= Multi par a ceea ce a fi, dar putini inteleg ceea ce esti.
       Machiavelli

= Aflarea in treaba este isprava omului neputincios. 
       Petre Tutea.

Trebuiesc desfiintate


Pensiile militarilor comunisti trebuie desfiintate



Sunt imense, sunt multe – si sunt nemeritate!

In primul rand – n-au contribuit.
Ati auzit bine: de 70 de ani, nimeni n-a pus un leu in fondul de pensii, nici pentru militari, nici pentru securisti (Departamentul Securitatii Statului). Nici ei n-au platit, si n-a platit nici Statul pentru ei (asa cum a mintit Presedintele Romaniei). Orice leu transferat de vreo institutie de stat, in fondul de pensii, trebuia sa lase urme: ordinul de plata lunar, cu motivul legal al transferului. Ei bine, NU EXISTA asemenea transferuri de bani. NU EXISTA nici un ordin de plata. In consecinta, sa platesti pensii unora care n-au contribuit cu nimic este i-le-gal. Este o deturnare de fonduri. Nimeni nu zice nimic, ca le e frica de scandal: dar putem oricand sa facem o plangere penala, impotriva Casei Nationale de Pensii. Pentru ca din banii nostri iau pensii!
In al doilea rand – Militarii comunisti nu erau militari. Pentru ca nici armata comunista nu era armata. Erau niste activisti scarbosi, cu arma, si cu dreptul de a teroriza populatia Romaniei, ca sa nu se revolte de foame.
Principala lor activitate era sa
  1. Flendureasca hartii dintr-un birou in altul, ca orice bugetar imputit.
  2. Culeaga cartofii de pe camp.
  3. Sa se faca din cand in cand, ca se antreneaza.
In toata cariera lor, n-au aparat Romania de nimeni. Singura data cand au tras efectiv, au tras in…poporul roman, in 1989. Sa fie clar: atunci armata a tras in plin (si cu totala incompetenta), in civili nevinovati, care pur si simplu demonstrau.
Au tras, pana cand a venit Iliescu, cu binecuvantarea rusilor, si a preluat spectacolul. In clipa aia, toti asa-zisii “militari” au facut ascultator stanga-mprejur si s-au inchinat noului Voda.
In decembrie 1989, n-a fost nici un act de eroism:

l-au tradat pe Ceausescu (pe care il pupasera in cur cu totii), pentru rusi.
In frunte cu colonelul Mircea Dogaru, actualul sindicalist latrator, care este reprezentativ pentru armata comunista: n-a facut nici o zi de armata, n-a facut liceul militar, nici Academia militara, ci…Facultatea de Istorie! Si a fost parasutat ilegal in Armata, pentru ca socrul lui era prieten cu Ilie Ceausescu.
Pai asa ceva, in Romania de azi, se numeste trafic de influenta – se pedepseste cu puscaria!
  • Astia sunt marii “specialisti” comunisti, in artele militare.
  • Astia sunt pensionarii militari, care se bat cu pumnul in piept ca sunt mari patrioti.
  • Astia sunt liderii sindicali.
  • Pe pensiile astora cheltuieste Romania 12 miliarde de euro anual, de nu mai are bani de avioane, si au ajuns ungurii sa ne patruleze spatiul aerian.
Nu micsorate, nu normalizate: desfiintate!

In clipa asta, cand Romania este in NATO si lupta impotriva Rusiei, sa le mai dai bani unor asemenea putori (care si-au tradat si tara, dar si juramantul militar), este o nebunie.
Marea majoritate merita, nu pensii de 7000 de euro (ca Dogaru), sau 12.000 de euro (ca asa-zisul general spagar Oprea): ci PUSCARIA.
Singurii militari reali din Romania, sunt militarii NATO de astazi.

Cei cu experienta in Irak si Afghanistan. Cei care or sa moara acum pentru voi, daca ne invadeaza rusii. Doar ei.
Ca pensionarii militari, va asigur ca o sa-i intampine pe rusi cu flori! Or sa uite de “batranete” si or sa se inscrie voluntari in Gestapo-ul rusesc, sa vaneze “dusmani ai poporului”.
Iar pe voi or sa se cace, cum s-au cacat pe romani, toata viata lor.

Kenny Rogers

La ghicitoare...




Am vrut iniţial să includ în titlu şi formularea  “sau ce s-a schimbat în România în ultimii 100 de ani ?”. Dar m-am gândit că, în aceiaşi logică, ar fi trebuit să adaug această notă în aproape toate titlurile articolelor de pe blog. Aşa că am renunţat.

Oraşele noastre adăpostesc şi astăzi, ca şi acum 100 de ani, un număr mare de ghicitoare în cărţi, în cafea sau în palmă, clarvăzătoare, cititoare în globuri de cristal, în horoscoape, în stele sau în…ochi de bufniţă. Nici în acest “domeniu” nu s-au schimbat foarte multe lucruri. Poate doar mijloacele de publicitate utilizate (azi mediul virtual şi  nu numai el fiind supraaglomerat de astfel de oferte)  sau aspectul şi mărimea caselor ghicitoarelor “de top”.
Şi astăzi, ca şi acum un veac, ghicitoarele şi clarvăzătoarele sunt la mare căutare, şi “mii de suflete îşi alină durerile, îşi împletesc nădejdile sau îşi fac capul calendar…” în lumea magiei.

Să plecăm aşadar în căutarea unei “cărturărese” (aşa se chemau ghicitoarele în cărţi la începutul veacului trecut) conduşi de acelaşi reporter al “Ilustraţiunii române” – Ion Tik şi de fotoreporterul Ignat:

Un cartier nou, la capătul unor străzi de mizerie şi de sălbăticie, îmi face
impresia unui om zdrenţuit şi prăfuit, purtând o pălarie noua, frumoasă.
Ne întoarcem în strada Raion gândindu-mă la fantezia acelora care au
botezat astfel o stradă care n'are nirnic comun cu nomenculatura interioarelor de prăvalie.Gropi, praf, mizerie spectacolul banal, invariabil şi nesfârşit al străzilor noastre ce duc spre periferie.
Cobor în faţa unor bordeie deabia ieşite din pământ, un fel de căsuţe de
liliputani, făcute de copii în ceasurile lor de jocuri nevinovate. Un asemenea bordei, a fost cândva palatul unei cărturărese vestită în tot cartierul.
Vecinii spun că la această cărturăreasă veneau cucoane cu echipaje cât bordeiul de mare. Şedeau echipagiile şi automobilele la rând ca într’o staţie de trăsuri.
Palatul unei ghicitoare din 1929
"Palatul" unei cărturărese din 1929
Cărturareasa avea o specialitate : ghicea numai de dragoste şi numai femeilor cu părul blond. Gura mahalalei spune şi coana Chiriaca, venerabila “ureche a cartierului" confirmă,  că ghicitoarea nu şi’a asigurat celebritatea prin ghicit ci prin farmece de care nu putea şti nimeni decât  acelea care în schimbul unor sume rotunde beneficiau de această putere supraomenească.
Cărturăreasa a dispărut într’o bună zi sub grozava învinure de a fi fost multă
vreme, gazdă de hoţi, iar la urmă, complice intr’un omor.
Cărturareasa a dispărut, dar bordeiul a rămas, aşa dărăpănat cum fusese locuit pe vremuri şi unde multe cucoane din elita Capitalei şi-au cheltuit ceasuri de înfrigurare în aşteptarea cărţilor năzdrăvane.

 CĂRTURĂREASĂ  “AUTORIZATĂ"


Pornim în altă direcţie. Iată-ne traversând străzi cu nume curioase: Barbarasă, Siminoc, un logofăt, pe cât îmi aduc aminte Tăutu şi alte câteva asemanatoare. La o răscruce de drum, o bătrână ne îndreapta spre Vitan.
-      Este una, bătrână, bătrână de tot. Catinca cărturăreasa care face şi desface farmecele...
Cercetăm zadarnic Vitanul, celebrul Vitan cu flăcăiandrii săi cu freza
întoarsă pe frunte în semn de întrebare, cu fetişcanele cu picioarele goale şi cu părul tuns “a la garçonne", cu gospodari de treabă  tulburaţi ici şi colo de bătăuşi cu reputaţie bine stabilită.Exploarăm o fundătură. 0 ţigancuşa cu garoafa prinsă sub tulpanul alb care contrasteaza atât de puternic cu tuciul feţei sale îşi manifestă nedumerirea.
-              -       Căutăm o cărturăreasă ; dar una bună să ne ghiceasca ceva...
Ţiganca râse cu hohote; apoi răspunse :
-      Asta caut şi eu boierule de multă vreme! Caut una să-mi dea de dragoste, dar nu găsesc nici una care să fie ghicitoare bună. Mai multe parale face o ţigancă de a noastră care ghiceşte cu ghiocul.
O firmă...atrăgătoare
Câteva fete tinere se strânseră în jurul nostru, atrase de grupul de “boieri"
rătăciţi în această parte a oraşului.
-      Ştiu eu una care ghiceşte şi nurnele şi anul în care te-ai născut. A ghicit surorei mele. Trei zile sora-mea a umblat ca zăpăcită, înfricoşată de puterea carturăresei căreia nu poţi să-i ascunzi nici o taină. Dar ca să poţi pătrunde până la dânsa trebuie să ai mare noroc sau în orice caz răbdare foarte multă. Trebuie să te înscrii şi lumea aşteaptă ca la pomană...
-              -       Dar unde locuieşte ?
-              -       În strada Epuri, 45.
Pornim spre strada Epurilor. În drum întâlnim o altă cărturăreasă a carei firmă ne atrage în chip deosebit: RAŞELA PONOVICI – Cărturăreasă autorizată.
lată prin urmare că am făcut şi o descoperire de un interes deosebit : sunt
şi cărturărese autorizate. De cine ? Cărturărese autorizate… Doar sunt dentişti autorizaţi, instalatori autorizaţi, contabili autorizaţi, de ce n'ar fi şi cărturărese autorizate? Dar care să fie oare criteriul de autorizare şi care este autoritatea competentă?
Raşela-Abramovici, după cum ne înştiinţează firma, este oricum autorizată,
un fel de cărturăreasă de lux. 0 casă măricică, curată, elegantă, dovedeşte
ca... treburile-i merg bine. N'am putut să-i fac cunoştinţa, pentru că nu căzusem... în orele de primire.

ÎN STRADA EPURI

Ne îndreptăm spre strada Epurilor, la celebra cărturăreasă care ghiceşte
prezentul, trecutul, viitorul, numele, anul de naştere şi toate câte le poate ghici o femeie cu puteri... divine.
Maşina opreşte în dreptul numărului 45. 0 curte cu două camera făcute din pământ, cu geamuri care deabia se ţin în lemnăria cioplită de o mână nedibace; alte câteva 'încăperi sărăcăcioase construite la fel, în genul bordeielor mai răsărite; în fund câteva magherniţe de lemn, bucătării de vară şi de iarnă.
Un băiat cu faţa murdară, ieşit ca dintr-o pivniţă cu cărbuni ne întâmpină binevoitor. 
-      Aţi venit la cărturăreasă?  Dar aţi venit prea devreme. Nu primeşte la această oră. Dealtfel are orele date şi publicul aşteaptă de multă vreme.

La început credeam că  băiatul îşi bate joc de noi. În decorul de mizerie,
refuzul de a primi un “muşteriu" mi se păru ceva curios!
-         -    Dar unde este publicul ?
-            -    În “sala de asteptare".
Curiozitatea mă împinge în sala de aşteptare - una din cele două încăperi
ale cărturăresei. Intr’o “intenţie" de cameră aproape pătrată de doi pe doi metri, cinci şase Domnişoare "îşi aşteaptă rândul". Au aerul îngrijorat - acea atmosferă de îngrijorare ce domneşte în sălile de aşteptare ale medicilor, înainte de clipa consultării în care doctorul pronunţă sentinţa...
Aşteaptă fetele şi femeile ca cineva să le spună cu un ceas mai devreme
Ceea ce se va întâmpla cu dragostea sau cu iubitul lor... Altele să le spună ce ochi va avea copilul ce se va naşte peste şapte luni: verzi, negrii, căprui sau albaştrii.
Prezenţa unui bărbat într’o asemenea “sală de aşteptare" este oarecum supărătoare. De aceea mă întreţin cu Fănuţă,  băiatul care face pe directorul întreprinderii.
-              -  Dar tu ce faci aici ?
-             -  Ţiu rândul, fac curăţnie şi dacă boierul este darnic îi fac rost să nu
aştepte prea mult...

LA RÂND, CA LA MOARA

-             -   De regulă trebuie să aştepţi mult ?
-            -   Oho ! Dacă vrei să stai la rând, te înscrii şi-ţi vine rândul a doua zi.
Dar cum eu fac înscrierile şi dau orele, înţelegi că pot şi eu ceva.
De la acest personagiu am aflat, în cele din urmă,  câteva amănunte de preţ:
Cărturăreasa, stăpâna sa, se numeşte Maria Bazinschy, “cunoscută nu numai în Capitală ci şi în alte oraşe". Că, în schimbul unui foarte modest onorariu, ghiceşte tot ceea ce doreşti. 
Ghicitul în cafea
Ea nu dă greş niciodată pentru că de cele mai multe ori nu spune decât lucruri plăcute care impresionează mai ales lumea fetişcanelor frământate de visuri şi de amăgiri. Sunt totuşi două lucruri foarte neplăcute la această  doamnă Bazinschi “cărturăreasă" renumită : întâi faptul că trebuie să stai la rând ca la moară atunci când nu eşti dispus să corupi pe tânărul şef de cabinet
cu atribuţie de Director al întreprinderii. Al doilea, că eşti obligat să bei o cafea pe care o face chiar cărturăreasa, o cafea pe care ai plăti-o, pentru o sumă de motive, de două ori cât ţi se cere, numai să n'o bei. Dar lumea misterelor care prezidează tot secretul cărţilor de ghicit, revendică şi acest sacrificiu, oricare ţi-ar fi stomacul, buzunarul sau dispoziţia.

În cele din urmă Doamna Bazinschi atrasă de conversaţia cu tânărul care-i
aranja clientela, ne risipi speranţa de a-i putea admira talentul în acea zi.
-            -   Imposibil domnilor. Am “date" toate orele. Pentru mâine sunt la dispoziţia
dv. Pot să vă fixez ore convenabile.
Am mulţumit pentru ,,concesie" şi am plecat la o altă cărturăreasă despre
care ne vorbise un gospodar din partea locului"
Cam atât pentru azi. Pentru că articolul lui Ion Tik este foarte lung şi pentru nu a vă obosi prea tare :)  am decis să îl “rup” în două părţi. Aşadar mâine vom continua cu poveşti despre Ana Moldovanca, despre ghicitul în palmă şi în cafea, despre ghioc… Vă astept pe aici !

Sursa: articolul “La cărturărese” semnat Ion Tik, apărut în “Ilustraţiunea română” numărul din 17 octombrie 1929 şi citit de pe rafturile Bibliotecii Digitale a Bucure
deieri-deazi.blogspot.com

Fernando Americo Sima (Brazilia)

Coruptia



Coruptia Cei care nu rezista sa nu citeasca :))))

Coruptia este atat de mare incat chiar cand este vorba de interese marunte sunt invinse Politia, Primaria si Justitia.  Un exemplu numai . Am facut asigurare la apart. in 2012 la Omniasig. Nu a trecut mult si am fost inundata intentionat. Reprezentantul Omniasig a venit acasa si a intocmit documentatia  asa cum este regula cand apa curgea pe pereti.
Dar STOP, adm. blocului nu a vrut sa semneze, a zis sa dau in judecata si zugravii dupa un moment de respiro(cand oprisera apa) au intrerupt lucrul.
Am fost la primarie, reprezentanta Primariei Ploiesti  de la biroul care se ocupa de adm.de locatari de la et.5 cam. 523 intrarea "B",a venit acasa si a facut scandal in fata blocului spunand ca  nu este valabila documentatia  facuta de Omniasig, a dat telefon  in fata blocului fiind, firmei si a spus sa anuleze despagubirea. O locatara a iesit la geam si a spus :"Ce este de facut ?".
Dupa 7 luni am reusit sa merg la  Chestorul Politiei Ploiesti D-l Dosaru in audienta si am cerut macar sa opreasca apa si a spus si dansul ca nu am ce face ca, numai daca ma judec sunt despagubita, doar odata si apoi ma vor inunda in continuare.
Dar asta dupa mai multe incercari de a merge in audienta  cand, am fost mereu asteptata si trimisa acasa de un politist(?), care spunea va veni un politist la mine, care bineanteles nu a mai venit niciodata.:)))
 Asa a mers in total peste un an de zile pana s-a vandut apartamentul. Fosta proprietara un pui de lele,  cu un comportament dubios care, avea acces la formarea cheltuielilor din bloc, ea sustragandu-se platii intretinerii.
Sunt uimita cum s-a pus in miscare reteaua de coruptie  pentru un lucru asa de marunt, un mic apartament si pentru o suma de doar 5 mil. lei despagubire. LA CARE EU AM RENUNTAT DE LA INCEPUT CAND AM PRIMIT TEL. DE LA UN REPREZENTAT OMNIASIG, CARE M-A INTREBAT DE CE AM RENUNTAT LA ACEASTA SUMA ? MI-AM DAT SEAMA DE LA INCEPUT CAND MI S-A SPUS SA DAU IN JUDECATA  ADM.DE LOCATARI si PRIMARIA PLOIESTI CA, CORUPTIA DE LA PLOIESTI ESTE PUSA IN MISCARE SI IN CAZUL MEU. De fapt si ieri cand am fost sa depun o noua atentionare la Primaria Ploiesti la Registratura, nr.inreg.008913 din 14 mai 2014, doamna de acolo cand a citit ca Primaria Ploiesti s-a opus fizic, venind acasa la mine si facand scandal in fata blocului in aug. 2012 ca  Omniasig nu trebuie sa plateasca si eu sa-i dau in judecata, (OMNIASIG si Primaria), a spus ca nu este adevarat cu multa vehementa, de parca era vorba despre inceperea unui al 3-lea razb. mondial:))))  Sunt dresati cu totii. Eu raman muta si nu pot sa scot nici un cuvant.
Mi s-a spus de catre adm.blocului ca au un avocat care va lupta contra mea in instanta.:((((
Nu am nici un dubiu ca, caracatita coruptiei este vesnic intinsa si chiar cand este vorba de pesti mici ca cei 5 mil.lei si blocarea cu buna stiinta a firmei OMNIASIG si ea implicata cred,  pentru a nu se intrerupe desfasurarea lantului  coruptiei,  se pune imediat in miscare.
PS. Eu cand am vazut ca tentaculele coruptiei ma cuprind, fiind trimisa sa dau in judecata, am sistat plata la asigurarea Omniasig pentru ca, era  un copil nascut mort. Asa ca fratilor asta este situatia in Romania, caracatita este gata si pentru o musculita ca mine. Nu vreau nimic pentru mine, doar pedepsirea vinovatilor.
Eu nu mai plateam asigurarea si  caracatita era in plina desfasurare si nu se mai putea opri! S-au devoalat !!!
Eu fiind bolnava atunci, numai m-am mirat de aceasta desfasurare de forte  inutila pentru ca, am renuntat de la inceput la despagubire, care era pusa in miscare si nu se mai putea pana in ziua de azi opri.
Stiti ca asta este ca la  daramarea castelelor din  carti de joc care, nu se mai pot opri dupa primul bobarnac.
Nu mai faceti asigurari caci,  lupta este inegala, caracatita este vioaie si pentru un lucru marunt.
Doresc sa stiu cat de mare este implicarea in hotie a firmei OMNIASIG !!!! Si eu care credeam ca.....

:)))


Campion la Jiu Jitsu Brazilian

Un sportiv timisorean, campion la Jiu Jitsu Brazilian

autor: FrontPress 16.05.2014

alexandru mihutTimișoreanul Alexandru Mihuț a obținut, la începutul acestei luni, o medalie de aur și una de argint la două competiţii internaționale de Jiu Jitsu Brazilian, un sport de contact care se bazează pe lupta la sol și care prin folosirea tehnicilor articulare și a strangulărilor îl forțează pe oponent să renunțe la luptă.
Sportivul a obținut la începutul lunii o medalie de aur și una de argint la două concursuri internaționale, scrie Banat Sport. Primul concurs al lunii s-a desfășurat pe 3 mai, la Copenhaga, acolo unde timișoreanul s-a clasat al doilea la categoria supergrea. Apoi, în 10 mai, a urmat Zurich Open, competiție la care Mihuț a cucerit medalia de aur în limitele aceleiași categori.
Înaintea acestor concursuri, sportivul s-a pregătit la Frankfurt, alături de echipa Alliance Jiu Jitsu. Acesta este şi membru al clubului Titans Fight Team Timișoara.
Timişoreanul s-a apucat de Jiu Jitsu doar în urmă cu un an, după ce era oricum familiarizat cu luptele de contact. “Am făcut box şi kick-boxing pănă atunci şi un prieten mi-a spus să merg să văd ce înseamnă Jiu Jitsu. Iniţial am zis că nu mă interesează, dar când am mers şi am văzut că un băiat de 60 de kg, mi-a făcut nişte procedee de m-a lăsat fără replică, eu având atunci peste 100 de kg,  am zis că este ceva foarte interesant. Şi aşa am decis să încep să practic şi eu acest sport”, a povestit pentru Opinia Timişoarei sportivul de 29 de ani. Sursa: FrontPress.ro

w

joi, 15 mai 2014

:)))


Gandire avangardista



Nationalismul. Ne trebuie o gandire avangardista

Este intemeiata afirmatia ca  sec.XXI, va fi dominat de nationalism. Asta se va intampla caci, mai marii lumii vor sa impuna ceva peste noapte si sa fie realizat in totalitate cu viziunile lor defaimatoare si dispretuitoare fata de valorile lumii. Ca sa darami ce este stiut de cand este lumea, nu se face decat in zeci sau sute de ani si prin lamurirea cu dovezi a populatiilor apartinand diferitelor culturi ca, asa este bine, daca este bine.
Dar ce vedem noi acum este tocmai pe dos.
De aceea  ma gandesc cu neliniste ca  impunerea natiunilor prin anularea identitatilor lor, se va face cu forta si prin violenta.
Violenta a fost intotdeauna ca singura cale dar, acum este vorba de schimbarea radicala a conceptiilor despre popoare, despre etnii si nu in ultimul rand distrugerea patrimoniului social si cultural.
Va fi greu pentru nationalistii din toata Europa, de a lupta cu fortele raului lumii, pentru ca ei sunt putini, com parativ cu cei care nu vor sa le stea nimic in cale, pentru infaptuirea visurilor lor diabolice, fara nici un fel de viziune pentru viitor, dupa ce-si vor atinge scopul. Lasarea popoarelor asa cum s-au  stiut de cand este lumea, constituie o bogatie pentru Pamantul nostru si o mandrie ca, s-au pastrat  impotriva tuturor vicisitudinilor vremurilor. De aceea cred ca,  chiar prin situatia deosebita  in  care se afla UE  acum,  fata de situatia creata de Rusia demonstreaza ca nu au nimic  in planul de viitor. Nu au un plan B. Nu vor decat o lumea linistita  obedienta la picioarele lor, in timp ce ei o mana de  infantili se joaca cu soarta omenirii ca fiind la gradinita grupa mica si natiunile ar fi cuburi.
Cine a pus la cale un viitor  noros pentru omenire, a gandit impotriva  intereselor omenirii. Se spune ca  indeplinesc cerintele unor forte  extraterestre:))).
Nu se poate ca la un Pamant intreg format din aproape 10 miliarde de oameni, sa li se comande ce sa faca cu planeta lor, cu  viata lor, cu cultura lor, de niste ipotetici stapani din  Univers.
Dar poate am mers prea departe cu gandul, insa  distrugerea natiilor Pamantului constituie indiferent de unde provine, un atac la adresa noastra si a fiecaruia dintre noi. In razboaie pe luptatori i-a manat tocmai  dragostea de tara, de pamanturile ei si de neamul din care se trag, diferentiat de alte neamuri. Acum ce va fi ? Iar am sa spun ca o ciorba de peste, din toate soiurile de peste existente. Asa se va intampla si cu neamurile lumii, vor fi amestecate fara nici o identitate si fara nici o forta launtrica, care sa-i impinga la sacrificiul suprem pentru apararea valorilor lor nationale.
Ce este mai maret in inima si in sufletul unui om ? Tocmai bucuria ca, chiar daca  mor  lasa urmasilor lor valorile intacte, pentru care au luptat pentru ca li s-au cuvenit.
Daca se dezintegreaza UE cu euroii lor, se dovedeste ca aceasta alianta este artificiala si nu reprezinta  dorinta popoarelor implicate. Acum se vede clar ca sunt neputinciosi, nemilosi si incapabili de a face fata unor situatii extreme. Vor o gandire unica chiar gaunoasa, in detrimentul a mai multor gandiri mai  valoroase. Dar poate ca NATIONALISTII, tocmai  pe aceasta latura lasa a celor din UE trebuie sa se bazeze si sa actioneze  toti in ACELASI TIMP SI ASTA SE VA FACE NUMAI PRIN UNIRE IN  CADRUL POPOARELOR,  IMPOTRIVA CELOR CARE VOR DISTRUGEREA A TOT TRECUTULUI bogat.
Este intemeiata  afirmatia ca sex.XXI va fi marcat de luptele pentru afirmarea si pastrarea NATIONALISMULUI, dar va fi o lupta grea si inegala pentru dusmanii omenirii, au  armate intregi la comanda.
Dar se stie  ca buturuga mica, rastoarna carul mare.
    

:)))


Datorii anulate

Guvernul anuleaza datoriile catre buget pentru 15 companii din industria de aparare

autor: FrontPress 15.05.2014

saurGuvernul a decis marţi prin ordonaţă de urgenţă anularea obligaţiilor fiscale datorate de 15 companii din industria de apărare care produc sau comercializează armament, muniţie şi material de război, invocând inclusiv actualul context regional geopolitic care “impune întărirea capacităţii de apărare” a României. Deasemenea, în urmă cu câteva zile, directorul general al Electromecanica Ploieşti, societate în subordinea Ministerului Economiei, declara că în viitorul apropiat unitatea ar putea reîncepe producţia de rachete sol-aer.
Guvernul arată în ordonanţă că nu există surse de finanţare pentru stingerea acestor obligaţii şi că este nevoie de anularea datoriilor, pentru a nu se ajunge în situaţia în care companiile din industria de apărare să intre în faliment, fapt care ar conduce la imposibilitatea asigurării capacităţilor necesare protejării, “în timp real”, a intereselor esenţiale şia le siguranţei naţionale.
“În actualul context regional geopolitic se impune întărirea capacităţii de apărare a României prin luarea unor măsuri urgente de redresare economico-financiară a operatorilor economici de interes strategic, astfel încât forţele naţionale de apărare şi securitate să poată fi pregătite pentru protejarea intereselor esenţiale şi siguranţei statului român, precum şi pentru a-şi onora obligaţiile asumate în calitate de stat membru NATO”, se arată în documentul publicat de Mediafax.
Pe lista companiilor ale căror datorii vor fi anulate au fost incluse Tohan Zărneşti, Carfil Braşov, Metrom Braşov, Uzina Mecanică Cugir, Fabrica de Arme Cugir, Uzina Mecanică Plopeni, Uzina Mecanică Sadu, Uzina Mecanică Mija, Uzina Automecanică Moreni, Arsenal Reşiţa, Uzina Mecanică Bucureşti, Electromecanica Ploieşti, Uzina de Produse Speciale Dragomireşti, Pirochim Victoria, Fabrica de Pulberi Făgăraş.
Guvernul susţine, în material, că sunt vizate doar companiile de stat din industria de apărare care sunt de interes strategic şi au o pondere semnificativă în producţia de armament, muniţie, blindate, fiind furnizori de bază pentru Forţele Sistemului Naţional de Apărare.
Pe aceste considerente, Executivul a decis anularea obligaţiilor fiscale, respectiv impozite, taxe, contribuţii sociale obligatorii, şi a accesoriilor administrate de ANAF şi neachitate până în prezent, datorate de companiile din industria de apărare care produc sau comercializează armament, muniţie şi material de război, inclusiv a datoriilor către fondul de risc aferente împrumuturilor externe garantate de stat, mai aminteşte Mediafax. În acelaşi timp, va fi oprită de drept orice măsură de executare silită pentru recuperarea datoriilor.
ponta aviator“Vreau, prin măsuri care ne sunt permise şi de Uniunea Europeană, să sprijinim industria de apărare din România, industrie care a fost, în ultimii ani, din păcate, o zonă oropsită, nimeni nu s-a mai preocupat de ea. Vreau nu doar să salvăm locurile de muncă, să redevenim competitivi, dar, prin ceea ce ne-a permis Uniunea Europeană, să putem şterge datorii istorice, pe care oricum nu o să le poată niciodată plăti, şi să relansăm acest sector esenţial pentru economia românească”, a spus Victor Ponta la începutul şedinţei de marţi a Guvernulu.
Măsura fusese anunţată încă din luna februarie de fostul ministrul al economiei, liberalul Andrei Gerea. “Avem o veste bună pentru cei care își desfășoară activitatea în industria de apărare și anume acceptul Ministerului Finanțelor și al FMI de a șterge mare parte din datoriile acumulate. Asta înseamnă foarte mult, pentru că este vorba de un miliard de lei”, declara la vremea respectivă Gerea, citat de Agerpres. “Asta înseamnă că această industrie are o nouă șansă, pentru că se poate din nou finanța, se pot vinde anumite active care nu mai sunt utilizate, în scopul asigurării de capital de lucru. Se pot desfășura activități, retehnologizări absolut necesare, în condițiile în care, totuși, alocările bugetare nu sunt foarte mari”, a explicat acesta. Sursa: FrontPress.ro

cugir

miercuri, 14 mai 2014

Prima femeie taximetrist



1932: Prima femeie taximetrist din Bucureşti


Prima jumătate a secolului XX – îndeosebi perioada interbelică – a fost epoca în care femeile au cucerit, pas cu pas, pozitia în societate pe care o ocupa astăzi. Profesarea de catre femei a meseriilor rezervate până atunci exclusiv bărbaţilor constituie o etapă importantă în această “luptă pentru emanciparea femeilor”. Şi nu era doar un moft această aspiraţie e femeilor. În lipsa unei independenţe financiare, femeile ar fi rămas dependente de veniturile soţilor lor. Ori independenţa financiară nu se putea câştiga decât prin munca proprie.

Astăzi o să vă povestesc câte ceva despre prima femeie taximetrist – şofeur de piaţa cum se spunea taximetriştilor  în acea epocă – din România. Am multe informaţii despre aceasta doamnă: ştiu că era soţia unui medic de plasă şi mic proprietar de moşie, că a primit permisiunea de a conduce din partea bărbatului ei dupa o îndelungată  “luptă conjugală”, ca şi-a profesat meseria doar în Bucureşti pentru că, nu-i aşa,  “provincia nu tolera încă excentricităţi”. Ştiu cum arăta o zi din viaţa ei de taximetrist şi am chiar câteva fotografii ale draguţei şi energicei domniţe. 
Toate acestea din articolul “Şi la volan…” semnat Margareta Nicolau, apărut în săptămânalul “Realitatea ilustrată” numărul din 12 mai 1932. Nu ştiu un singur lucru – care e numele soferiţei. Probabil că apariţia în presă a numelui curajoasei taximetriste era încă prea mult pentru acea vreme.

Aşadar, iată povestea tinerei “sofeur-iţe de piaţă”:
Prima femeie taximetrist din Bucureşti
“ Desigur că în clipa când tânăra femeie s’a hotărât să se aşeze la volan ca şofeur de meserie, drumul burghezesc al căsniciei pornise pe panta dureroasă a clarificărilor, din care emană de obicei acea dârză voluptate pentru muncă şi
izbândă în viaţă. Bărbatul,medic de plasă şi proprietar de moşie, a rămas întâi uluit de decizia soţiei. Provincia nu tolerează excentricităţi. Zvonul noutăţii ieşite din comun aleargă mai iute ca vantul, ca să alimenteze mai apoi săptăni şi luni conversaţiile căminurilor, adumbrite încă de parfumul unei rămăşiţe de partiarhism. Ei, dar farmecele femeii şi surprinzătorul ei dar de convingere — la timp priincios — sunt arme invincibile!
După nesfârşite discuţii casnice, şi cu valul de revolăt din ce în ce mai atenuat,bărbatul a dat voie soţiei, cu deplină încredere, să imbrăţişeze meseria de şofeur,practicată nă acum la noi în ţară numai de bărbaţi.


Doamna a apărut la început pe piaţa Capitalei, cu carnet de amatoare. Ce bine se pricepea atunci, cu câteva cuvinte de glumă, să cumpere tăcerea agenţilor de circulaţie, care răsar ca o ameninţare la fiecare colţ de stradă. Apoi a venit examenul şi ca să nu se umilească în faţa bărbaţilor, a rugat pe unul din profesorii examinatori să-i dea cateva lecţii în particular, ca să afle chestiunile speciale care avea să i le puie comisia.

Odată în posesia carnetului de şofeur şi-a şi fixat punctul de staţie — piaţa Teatrului Naţional, în faţa restaurantului Elisee. Deşi nu cunoştea bine Capitala, ochise că acolo trebut să fie punctul cel mai bun. Dar cum poliţia opreşte staţionarea maşinilor la această importantă intersecţie, reuşi să se strecoare o vreme prin tangentă. Se prefăcea că aşteaptă pe cineva, nă apărea clientul. Socotind apoi că drumul drept e cel mai sănătos, s’a aşezat statornic în piaţeta Vasile Lascăr şi laolaltă cu toţi tovarăşii de breaslă, s’a supus şi ea plictiselii lungilor şi interminabilelor aşteptări. Deseori răsfoia o carte sau o gazetă, dar gandurile se învarteau in jurul aceluiaşi punct obsedant: reuşita meseriei, care aduce bani şi încredere în puterea de isbândă a ţelului propus. Şi care a fost acesta? Doamna provincială nu face parte din nici o grupare feministă. Ultimii ani i-a trăit la ţară, la moşie. Legătura cu oamenii însă nu i-a lipsit si mai adăugând şi constatările făcute din proprie experienţă, a ajuns la convingerea că situaţia femeii la cămin,omiţand anume neplăceri, e în primul rând plină de siguranţă. Şi şi-a îndreptat atunci privirile spre atâtea femei rămase la mijloc de viaţă, stinghere, fără rost casnic şi fără vreo meserie, care să le procure un cât de umil mijloc de existenţă.
Volanul nu e greu de condus, iar sângele rece cu care lucrează femeia, când şi-a strâns în frâne nervii, e surprinzător.

La manivelă....
-      De ce - şi-a spus soţia medicului — meseria aceasta să nu aibă şi ea concurentele ei ? Ar fi o pâine câştigată demn şi fără multă greutate. Şi astfel începutul a fost făcut...
Când doamna şofeură a apărut în redacţie am încercat o mică decepţie. Mi-o închipuiam o făptură inaltă, cu timbrul vocii grav şi mişcările autoritare, largi, de aer liber. În locul ei a apărut o femeiuşcă, de statură mică, zâmbitoare şi guralivă din cale afară. Uşurinţa vorbirii o îmbrăca într-o haină extreme de simpatică. A părăsit provincia hotărâtă să muncească pentru că soţul şi-a înglodat recent moşia cu datorii.

-             -       Şi cum vă înţelegeţi cu clienţii ?
-      Deocamdată până ce ideea va prinde şi oamenii se vor obicinui, sunt încă multe de îndurat. Mulţi fac confuzii umilitoare. Îi pu'n insă imediat la punct, atrăgându-le atenţia că numai maşina mea e pe piaţă....
Şi cu un surâs nu tocmai dulce, adăugă:

-      -    La noi lucrul cinstit prinde greu...

În seara vizitei, făcea serviciu de noapte şi m’am urcat în maşină, alături de ea, din dorinţa de a-i urmări activitatea. Obsesia a împins-o tot spre piaţa Teatrului Naţional. La început sergentul i-a interzis staţionarea.

— Las-o dracului şefule, că nu pierzi nimic.
— Mă amendează, coniţă .
— Doar dac’ai avea vreo inspecţie.
În acelaşi timp ieşise dela Elysee un actor, rotind ochii după un taxi.
— Hai, amice vino aici, avem doar un automobil de piaţă.
Şi am făcut imediat prezentare'a d-nei şofeure. Tânărul Ronea, după ce s’a
lămurit, m’a privit puţin incurcat.
— Vezi, eu mă duc să iau o doamnă dintr’iun loc oarecare, pentru a merge cu ea in altă parte....
— Te-am luat de client.
— Trebuie oarecare discreţie.Doamna nu vrea să fie văzută. Şi mai ales recunoscută...
Iată un inconvenient, care contează în cariera femeii şofeur. Desigur că şi de-acum înainte, tot ce nu poate fi scos în vileag cu inima deschisă, va ocoli taxi-ul şofeusei. Amorezii vremelnici vor să fie scutiţi de surâsuri ironice şi ascuţişuri de priviri în care întrevezi un supărător rechizitoriu.

Scurt timp după despărţirea noastră de cel care ar fi putut să ne fie client, iată că soseşte şi temuta „inspecţie”, în persoana sergentului major Traian Ioniţă, jovial tip caragialesc, care cum ne zăreşte începe să ne facă gesturi disperate, să o luăm din loc. Doamne, ce mişcare printre agenţi aduce sosirea lui ! Hainele cafenii se pregătesc parcă de paradă atâtea parlamentări au loc, în care ordinele sboară cu rigide tresăltări de musculatură facială.
Şi am pornit-o în sus, departe, dincolo de Capul Podului, dincolo de Vila Minovici,dincolo de Potou. Fiat-ul par’că sbura şi stăna lui îmi atrase atenţia:
-                 -  Am nişte roţi, toate moi. E o plăcere să mergi.
Dar deodată în plin câmp farurile s’au stins brusc, iar motorul a stopat.
-                 -  Ce-i, ce s’a întâmplat?
-                -   Nimic, lasă că-i vin eu de hac. Am mai păţit odată aşa. Dealtfel am simţit încă mai adineauri, că motorul are să se innece.
S’a dat jos şi scoţandu-şi sculele, mai mult pe bâjbâite, şi-a făcut reparaţia.
Localul la care am oprit era aproape pustiu. Chelnerii ne-au primit întâi drept clienţi şi cand le-am făcut cunoscut că noi la randul nostru îi aşteptăm, surâsurile li s’au oprit pe dată.
-      Puteţi aştepta atunci mult şi bine, sunt doar vreo câteva perechi în „chambruri”.
-             -       Dă-le de veste, cari vor să meargă spre oraş…
-             -        La ziuă !
Prorocirea lor nu s’a împlinit. Câţiva bărbaţi, însoţiţi de o duduie au ieşit din local. Începură să dea tarcoale, cu oarecare curiozitate şi numai după invitaţia noastră s’au urcat în maşina. Pe drumul lin, convorbirea s’a închegat de la primele rostogoliri ale roţilor.
-              -      De ce vă avântaţi aşa departe, în plină noapte?
-              -     Revolverul este tovarăşul care-ţi ţine cel mai bine de urât…
-      Şi ce ai să poţi face cu el, când ţi s-au imobilizat mâinile şi o persoană străină a trecut la volan?
-      Nu-i dai răgaz să ajungă până acolo. Apoi persoane suspecte nu iau în maşină, oricat mi s’ar oferi.
-              -     Invitaţii primiţi?
-               -    Fireşte.
Unul dintre bărbaţi chicoti înainte de a-şi formula dorinţa.
-               -    N’aţi vrea să ne intovărăşiţi şi pe noi la „Castelul cu Flori ?
Am ciocănit nervos cu degetele, speteaza canapelei.
-      Doamna cunoaşte, îmi pare, variete-ul ?

Un mic reglaj...
     -  Spelunca…  Aveam de gând să fac un reportaj şi  la ultima mea vizită în local, n’am găsit personagii tocmai interesante. Firma e cea care împrumută tot farmecul. În seara aceasta însă, frumoasa d-voastră tovarăşe îi va da dreptul să o poarte.
Aţi văzut vreodată zâmbete de alviţă, care se întind la nesfârşit, iar la capăt aştepţi să vină ceva, un cuvânt de răscumpărare şi înghiţi atunci desgustat în sec? Brusc domnii tăiară firul oricărei convorbiri. Automobilul la destinaţie taxă 58 de lei. Doi lei au rămas bacşiş.

Imediat după ce i-am debarcat, am început din nou roata prin centru, dar poliţia devenise de-o conştiinciozitate îngemănată virtuţii.
„Carnetul... carnetul...” săcăiau ei, la fiecare nouă încrucişare de străzi.
Şi d-na şofeuză, nu ştiu cum făcea, dar de fiecare dată uita unde l-a pus şi în timpul acesta câte un gură cască privea cu o curiozitate bovină aşteptand deslănţuirea hărţuelilor obicinuite străzii.
În trei ore am avut opt călători.

În dreptul statuii Brătianu un viraj forţat a înţepenit maşina. Stăpâna a luat mâinile de pe volan şi cu o linişte care nu spunea nimic şi-a aprins o ţigară.
-      Trebuie să oprim un şofeur, pentru că eu acum nu-i mai pot face nimic.
Cu un gest al braţului a oprit primul automobil. Conducătorul s’a dat jos şi fără cârtire şi-a inceput munca.
-      Nu prinde manivela... mi se plânse ea. Nu-i acumulatorul bine încărcat şi nu mai poate porni contactul.
Când motorul a prins din nou viaţă am rugat-o să mă insoţească spre locuinţa mea. La despărţire şi-a formulat dorinţele:o maşină mare, frumoasă, elegantă şi din zori şi pană seara şiraguri nesfarşite de clienţi. Existenţa asigurată prin propriile mijloace, vindecă răni, deschizând zări de încredere în viaţă.


Sursa: articolul “Şi la volan…” semnat Margareta Nicolau, apărut în săptămânalul “Realitatea ilustrată”  numărul din 12 mai 1932 citit în Biblioteca Digitală a Bucureştilor