Reda-i copilaria lui Stefanut

sâmbătă, 8 martie 2014

Avioane cu reactie

Mandria Luftwaffe: Avionul cu reactie, Messerschmitt-262

autor: FrontPress 08.03.2014

0Chiar dacă a fost introdus târziu în dotarea Luftwaffe şi nu a reuşit să joace un rol decisiv în ultima parte a războiului , Messerschmitt Me-262 rămâne unul dintre cele mai revoluţionare avioane din istoria aviaţiei moderne. Este primul avion militar operaţional cu reacţie din lume . Me-262 , prin elementele sale structurale , a reprezentat o platformă de dezvoltare pentru viitoarele avioane supersonice.
Clipboard01_60Istoricul dezvoltării avioanelor cu reacţie Me-262
Programul de dezvoltare a avionului german cu reacţie Me-262 a început în 1936 , o dată cu crearea primului motor cu reacţie operaţional de către inginerul german Hans von Ohain . Motorul construit de Hans von Ohain a pus în mişcare primul avion cu reacţie din lume, prototipul Heinkel He-178.
Hans_von_Ohain_1960smLucrul la modelul Me-262 a debutat încă din aprilie 1939, cu numele de Proiect 1065. Între 1939 şi 1940 , Messerschmitt a creat primele prototipe ale avionului pentru ai testa structura mecanică. Progresul programului de construcţie a modelului Me-262 , a fost întârziat datorită diferitelor probleme tehnice apărute şi a subfinanţării datorate lipsei de interes faţă de proiect , manifestată de înalţii oficiali nazişti care credeau în primă fază că războiul poate fi câştigat de avioane convenţionale. Primul prototip de Me-262 a fost construit în aprilie 1941, nefiind înzestrat cu un motor cu reacţie , ci de un motor în 12 cilindri , Juno Junkers 210. Cele două turboreactoare BMW de tip 003 au fost montate ulterior, păstrându-se ca măsură de siguranţă şi motorul Juno Junkers 210.
La primul zbor al prototipului Me-262, amebele turboreactoare BMW au cedat , obligând pilotul să aterizeze folosindu-se de motorul de rezervă în 12 cilindri montat în botul avionului. Avionul Me-262 , a fost testat chiar de inginerul Willy Messerschmitt. Motoarele cu reacţie BMW au fost înlocuite de turboreactoarele Jumo 004 (ceva mai fezabile decât turboreactoarele BMW 003). Prototipul V3 de Me-262 echipat doar cu motoare cu reacţie a zburat abia pe 18 iulie 1942. Principala problemă întâmpinată de Me-262 , era lipsa unor aliaje care să crească rezistenţa termică a fuselajului. De dezvoltarea elementelor aerodinamice ale avionului cu reacţie german s-a ocupat inginerul Ludwig Bölkow. Aripile lui Me-262, sunt în formă de săgeată , dar au o înclinaţie de doar 18.5°. P . Un Me-262 putea atinge o viteză maximă de aproape 975 km/h(o viteză neconfirmată oficial). Construcţia unui Me-262 se întindea pe aproape 6400 de ore de muncă, fiind construite până la încheierea războiului aproape 1400 de avioane. Din aceste 1400 de avioane , doar 200 au fost operaţionale.
Misiunile îndeplinite în cadrul Luftwaffe
Messerschmitt Me 262 intră în dotarea Luftwaffe în aprilie 1944. Au fost create două variante de Me-262, pentru a îndeplini două tipuri de misiuni. Me-262 A”Schwalbe” a îndeplinit rolul de avion de luptă interceptor care să apere principalele obiective industriale germane de atacurile bombardierelor inamice. Cealaltă variantă de Avion Me-262 A denumită “Sturmvogel” a îndeplinit rolul de bombardier, pentru a satisface una din dorinţa lui Hitler de a avea un bombardier rapid.
stukapilotPrima escadrilă care a avut în dotare avioane cu reacţie Me-262 s-a numit Erprobungskommando 262 , înfiinţată în aprilie 1944 şi preluată începând cu iulie 1944 sub comanda maiorului Walter Novotny. Ulterior escadrila este redenumită Kommando Novotny. Primul Me-262 intră în luptă pe 28 august 1944 şi este doborât în luptă de către un echipaj de pe avionul P-47Thunderbolts format din maiorul Jseph Meyers şi locotenentul secund Manford Croy.
Noi formaţiii de Me-262 sunt organizate începând cu ianuarie 1945. Una dintre cele mai faimoase formaţii de Me-262 care au devenit operaţionale a fost şi cea denumită Jagdverband 44 , condusă de renumitul pilot Adolf Gallant Escadrila general-locotenetului Gallant şi-a început misiunile din februarie 1944. Datorită vitezei sale înalte , Me-262 reuşea să doboare în cele mai multe cazuri , orice fel de bombardier al Aliaţilor , mai ales nescortat. Strategia preferată a piloţilor de pe Me-262 era să atace în picaj cu cele 4 tunuri de 30mm pe care le aveau în dotare.
me262Piloţii de pe avioanele americane au elaborat mai multe strategii pentru a se apăra împotriva atacurilor avioanelor germane Me-262. Punctul slab al avioanelor cu reacţie germane era manevrabilitatea. Piloţii de pe avioanele americane P-51 Mustang au identificat rapid această slăbiciune a Me-262, şi reuşeau să-l atace atunci când efectua viraje de întoarcere. În plus bombardierele Aliaţilor au început să beneficieze de escorte din ce în ce mai puternice.
Un alt punct slab al Me-262 era că avea nevoie de piste de beton pentru a decola şi a ateriza. Ca urmare, Aliaţii au introdus pe lista ţintelor atacurilor lor aeriene , bazele de pe care operau avioanele cu reacţie germane. Multe avioane Me-262 au ajuns să fie atacate în timp ce decolau sau aterizau. Desemenea este de menţionat faptul că la viteză mică , Me-262 înregistra performanţe foarte slabe. De altfel , piloţilor germani li se recomanda să nu zboare cu o viteză mai mică de 300 km/h.
Chiar şi în aceste circumstanţe dificile, avioanele Me-262 au reuşit să doboare aproximativ 500 de avioane inamice , pierzând în schimb 100.
MesserUn avion care a revoluţionat aeronautica mondială
Chiar dacă avionul cu reacţie Messerschmit nu a putut juca un rol major în ultima parte a războiului , constucţia sa a revoluţionat complet industria aeronautică mondială. Me-262 a marcat începutul erei avioanelor supersonice.
Me -262 a reprezentat punctul de pornire în dezvoltarea supersonicelor viitorului. După terminarea războiului , avioanele ME-262 rămase au ajuns să fie un obiect de studiu în cercetările Aliaţilor. În anii care au urmat războiul , Me-262 a fost supus la diferite teste de viteză. Aşa s-a ajuns ca multe elemente care îşi au originea de la Me-262 să fie incorporate în structura viitoarelor avioane cu reacţie , cum ar fi americanul F-86 Sabre şi Boeing B-47 Stratojet . Cehoslovacia a produs până în 1951 , avioane Me-262 redenumite sub numele de Avia S-92. De Alexandru Danilov – Historia


Cata dreptate are


...saracul de el...cate dreptate are si acum...

Retete



REȚETE CULINARE DE LA INCEPUTUL SECOLULUI XX


Dacă in articolul anterior pe această temă m-am rezumat la deserturi, astăzi vă voi impărtăși și câteva rețete de mâncăruri  - rețete de prin anii 1908-1909. Și dacă articolul trecut îl „asezonam” cu modele de rochii prezentate în revistele vremii, articolul de azi îl voi “pigmenta” cu fotografii de pălării pentru doamne ( din păcate – azi un accesoriu aproape dispărut din arsenalul feminin cotidian). Pentru început  rețetele – apetisante, dar  nu foarte dietetice - împărtășite cititorilor revistei „Moda nouă ilustrată”  de la începutul secolului XX (dar iată că și nouă celor din 2014 – deși sunt sigur că nu spera  asta) de  către  „BUCĂTARUL” (martie-aprilie 1909):   

FICAT COPT ÎNĂBUȘIT


Tocăm ficatul împreună cu 250 grame carne de vițel, se sără și se pipereză, se adugă un păhărel de coniac și un gălbenuși de ou, cum și câteva ciuperci tocate. Se ia o cratiță mică cu capac, se pune pe fund 2-3 frunze de dafin, apoi o pătură de slănină, se umple cu tocătura făcută, se acoperă iar cu o pătură de slănină pe deasupre se mai pune o foaie de hârtie albă și se astupă bine cu capacul. Se dă de se coace o oră în cuptorul potrivit de cald.


SANDWICS CALDE  



Tăiați felii subțiri de pâine, puneți peste ele o pătură fină de răzătură de șvaițer, apoi o feliuță de șuncă, o altă pătură de răzătură de brânză și în fine o felie subțire de pâine. Legațile bine cu o ața și puneți-le să se coacă într’o tingire în unt. După ce s’au rumenit bine, serviți-le la masă.


CROCHETE DE CARTOFI


Fierbeți cartofii, curățați-I de coajă, sdrobiți-i bine și adăugați o bucată de unt proaspăt, true ouă bătute cu una sau două linguri de lapte, puțină sare și piper.Luați apoi câte o lingură din acest aluat și aruncați în tingire (notă: se prăjesc ca și chiftelele).


                                  FILEURI DE OU 


Tăiați felii de ceapă și ciuperci, pe cari le puneți în tingire, cu unt și puțin usturoi. După ce ceapa s’a rumenit puțin adăugați o linguriță de făină, sare și piper. Întindeți-o apoi cu vin alb și bulion, în părți egale. Lăsați pe foc o jumătate de oră, până scade sosul. Puneți apoi feli din albușul oulelor tari. Lăsați să facă un clocot și aveți fileuri de ou.


Continui cu un truc și cu rețetele impărtășite de „FETIȚA DIN ZEFIR” ( Martie 1908) :



ȘAMPANIE IEFTINĂ


Iată un procedeu foarte simplu pentru a fabrica o șampanie care cu greu se poate deosebi de șampania adevarată: Pui în fiecare sticlă de vin alb, 5 centigrame de candel pisat (nota:zahăr candel), 5 gr. De acit tartric și 7 gr. De bicarbonate de sodă.Pune-I dop imediat și leagă bine dopul. Pune apoi sticlele la răcoare.


RIZOTO A LA MILANAISE


Pui intr’o cratiță o ceapă tăiată mărunt și o rumenești cu o bucată de unt și cu grăsime de bou.Când s’a rumenit ceapa se pune orezul, ( jum. kgr. Pentru 4 persoane), și se lasă să se prăjescă un minut sau două. După aceea se adaugă puțin câte puțin zeamă de carne de pasăre. Când prezul este aprope fiert i se adaugă puțin șofran (luat de la farmacie), măruntaele de pasăre, și în cele din urmă parmesan ras. Totul trebue amestecat încontinuu.


SOS SPANIOLESC


Pune doua linguri de făină într’o cratiță cu unt proaspăt și las-o să se rumenească încet, amestecând mereu; adaogă-i zeamă de carne, trage la o parte ca să fiarbă încet, adaogă nițică șuncă, ceapă, bucățele de carne de vacă, nițele ciuperci, sare, piper și pătrunjel. Când totul este fiert bine și scăzut, trece-l prin sită, scoate-I grăsimea de pe deasupra și servește la masă cu rasol de vită.



Și voi încheia azi cu două rețete trimise redacției revistei „Moda nouă ilustrată” de alte două cititoare : Violeta de Parma ( din Mănești-Prahova) și Constanța Diaconescu :


                                        LAPTE ZBURAT SPANIOL


Pune atâtea gälbenusuri câte persoane au să fie la masă,  dar de voești pune mai multe și spărgând ouăle binisor, ca în coajalor să măsori laptele, câte ouă atâta lapte'n coaja lor. Pune apoi coaja dela o lămâe sau 2, zahăr cât va trebui de dulce și puțină sare și bate toate acestea o oră. Pregăteste curând o formă frumoasă, ca s'o poți da la o masă, unge-o cu unt, toarnă compoziția în ea, pune-o pe jăratec, pune-i un capac deasupra și  pune-i jăratec, păzețte-o până se va coace, apoi presară zahăr pisat ras pe coaja portocalei și dă’l la masă.
Acum, poftă bună și să-mi spunți dacă v’a plăcut.


PLĂCINTĂ LA MINUT SAU ARMENEASCĂ


O kilă de făină, 4 ouă cu albuș cu tot, lapte cât trebue, frămânți bine, apoi întinzi foi mici, ungi cu dulceță de vișine, cu brânză de vacă, amestecată cu ouă și cu zahăr pisat, sau cu majun. După aceia pui unt sau grăsime în tavă și le prăjești pe șparthat (plită, mașină), le presari cu zahăr pisat și le dai la masă.
Nu-mi ramâne decât să vă urez și eu, asemeni Violetei de Parma: 

Acum, poftă bună și să-mi spunți dacă v’a plăcut !?


Crimeea

Nostalgii otomane: “Crimeea ar putea ajunge in componenta Turciei”

autor: FrontPress 07.03.2014

otomanPublicaţia turcă Hürriyet afirmă că în cazul în care Crimea îşi va declara independenţa, aceasta ar putea să treacă sub sfera de influienţă a Turciei, comunică portalul ucrainean Espreso.TV. În opinia autorului articolului, acest lucru este prevăzut de un tratat semnat acum 231 de ani între Imperiul Otoman şi Imperiul Ţarist.
Potrivit tratatului, semnat de către împărăteasa rusă Ecaterina cea Mare la 19 aprilie 1783, peninsula Crimeea trece din componenţa Imperiului Otoman în componenţa Rusiei.
„Unul din cele mai importante puncte, prevede condiţiile care nu permit Crimeei să-şi declare independenţa şi nici să treacă în componenţa unei terţe părţi. În caz contrar, Crimeea trebuie să revină în componenţa Turciei”, afirmă autorul.
El o observă că în 1991, după destrămarea URSS şi apariţia Ucrainei independente, Turcia avea dreptul formal să-şi revendice Crimeea.
„Cu toate acestea, guvernul Turciei, condus de Turgut Ozal, luând în consideraţie schimbările geopolitice în nordul Turciei şi schimbarea conjucturii internaţionale, nu a adoptat o astfel de poziţie. Turcia s-a limitat doar la cererea de restabilire a drepturilor minorităţii tătare care locuieşte pe peninsulă”.
Dacă Crimeea va dori să se unească cu Rusia, atunci aceasta va trebuie să-şi proclame independenţa faţă de Ucraina. Anume în acest moment, potrivit normelor drepturilor internaţionale, Turcia ar putea să declare „vrem să restabilim drepturile asupra Crimeei”, rezumează autorul. De pe Mesager

Fara lupta

Crimeea a cazut fara lupta

autor: FrontPress 07.03.2014

crimeeaDacă cineva ar fi susținut în urmă cu puțin timp că Rusia va ocupa Ucraina în patru zile și nu va fi nevoită să tragă un foc de armă pentru asta, lumea l-ar fi considerat nebun. Cum așa? Ucrainenii, care au pretenții asupra altor teritorii, care s-au judecat cu România pentru o bucată de platou continental la Marea Neagră timp de mai mulți ani la Haga, care au tot încercat să joace cu frontiera Dunării prin controversatul canal Bâstroe, aceiași ucraineni să stea cu brațele încrucișate în timp ce le este ocupată o importantă provincie, recunoscută ca și ucraineană de ONU, având și garanții de inviolabilitate a frontierelor din partea SUA, Marii Britanii și chiar a Rusiei prin Protocolul de la Budapesta din 1994, chiar ei să nu reacționeze?
Se va spune că da, dar Rusia avea o bază militară puternică pe acest teritoriu, plus aproape 60% din populația de 2,25 milioane a Crimeii este formată din etnici ruși, că manevra lor a fost foarte bine pusă la punct etc. Adevărat, manevrele lor au fost foarte bine puse la punct, bine gândite și bine executate, pas cu pas și poziție cu poziție. Niște demonstrații pro-ruse la Simferopol, apoi mascați înarmați și fără însemne ocupă poziții cheie pe clădirile guvernamentale, ocupă punctele strategice, apoi trupe numeroase securizează aceste poziții, ajungând la finalul celor patru zile să blocheze cazărmile militarilor ucraineni cu ei înăuntru, fără posibilitatea de a mai face ceva (cum spuneam în articolul Ucraina, spre război?). Practic, rușii au ajuns stăpâni necontestați pe Crimeea în patru zile, mai mult, au făcut-o fără să tragă un foc de armă, de fapt și fără să recepționeze vreun foc de armă!
Cum este posibil, cine e de vină? NATO, UE, SUA, comunitatea internațională? Nici vorbă, principalul vinovat este mult mai aproape, la Kiev. Cum spune vorba aia, pentru un dans e nevoie de doi. Iar al doilea este fără îndoială Ucraina. Ce a făcut conducerea ucraineană, cea care a înfruntat gloanțele pe Maidan și și-a impus puterea la Kiev, alungându-l pe Ianukovici? Ce a făcut ca să evite această situație? În afara unor declarații ceva mai belicoase, absolut nimic!
1-martie1 martie 2014
Trebuie să lămurim niște aspecte. Forțele militare ale unui stat funcționează după legi și reguli, pe baza unor ierarhii stricte. Astfel, o unitate nu poate face nimic de capul ei, pentru a acționa trebuie să primească ordin de la eșalonul superior, acesta de la cel superior lui și tot așa până la conducătorul suprem care este întruchiparea conducerii politice a țării. În cazul în care conducerea politică încalcă legile țării, dând de exemplu un ordin de a se trage în popor, cum a făcut Ceaușescu și Ianukovici, se poate constata încălcarea legii și unii să nu execute ordinul. Dar în cazul în care ordinul este legal, trebuie executat, dar acesta poate fi executat cu condiția să fie dat. Nu poate o unitate să se apuce să lupte de capul ei, fără ordin, deoarece din start devine rebelă și liderii ei pot fi trimiși pentru a fi judecați de Curtea Marțială.
Ori, ce ar trebui să facă conducerea politică și militară atunci când persoane necunoscute, înarmate și purtând cagule, ocupă și iau poziții de tragere pe clădirile guvernamentale principale din capitala unei provincii ucrainene? După toate regulamentele internaționale, dacă aceste persoane nu aparțin structurilor de forță ale țării gazdă, pot fi considerate formațiuni paramilitare care încearcă să preia controlul, deci neutralizarea lor este perfect justificată. A făcut conducerea ucraineană ceva în acest sens? A dat ordin structurilor sale de forță să aresteze acele persoane, mai ales că în primele zile numărul lor era destul de redus și grupurile erau destul de disipate?
Nu trebuia să deschidă focul asupra lor, trebuiau trimise trupele ucrainene care să le rețină. Uzul de armă era justificat în cazul în care aceste persoane ripostau. Există reglementări clare asupra dreptului polițistului sau militarului de a face uz de armă. Iar când ai în față persoane necunoscute, fără însemne, înarmate care ocupă puncte cheie din țara ta, atunci poți face uz de armă. Se somează, dacă nu se supune se execută foc de avertisment, dacă nici atunci nu se supune, foc în plin. A făcut Kievul așa ceva? Respectiv a dat vreun ordin unităților din Crimeea să procedeze în acest mod? Ca să facem o paralelă, ce ar trebui să facă conducerea României dacă pe clădirile din Sfântu Gheorghe apar trăgători necunoscuți, dacă principalele puncte de trecere din Târgu Mureș sunt ocupate de genul acesta de inși înarmați?
Kievul nu a făcut nimic, astfel că Rusia a plusat. Apare traficul de elicoptere și avioane, sunt ocupate aeroporturi, baze militare, încep deplasările masive de trupe spre toate punctele cheie ale peninsulei. Militarii ucraineni, tot în cazărmi. Nimeni nu le-a dat vreun ordin să iasă, sau ce să facă. În mod sigur, ofițerii ucraineni înroșesc liniile telefonice și undele radio cerând de la Kiev ordine și instrucțiuni. Este cineva capabil acolo să dea aceste ordine? Mă îndoiesc.
2-martie2 martie 2014
Câteva cuvinte despre spațiul aerian. Ucraina a închiriat baza de la Sevastopol Rusiei. În înțelegerea militară care a fost încheiată între cele două țări, sunt stabilite niște culoare aeriene care să fie folosite de ruși pentru deplasările în și dinspre baza de la Sevastopol. Există protocoale, înțelegeri, partea ucraineană este anunțată când urmează să vină vreun transport militar, pentru a nu crea confuzii și alarme inutile. Partea ucraineană trebui să aprobe aceste zboruri înainte de a avea lor, deoarece ea este proprietara spațiului aerian, dar și al bazei. Genul acesta de înțelegeri și anunțări prealabile există peste tot în lume, la toate bazele militare pe teritoriul altui stat. La fel, și la baza de la Mihail Kogălniceanu, nu vă închipuiți că vin americanii cum vor, ei trebuie să-și anunțe în prealabil zborurile, orele la care intră în spațiul aerian românesc vreo aeronavă de-a lor, pentru a nu intra în alertă fără să fie cazul.
Ori, cum reacționează Ucraina când toată Crimeea începe să fie înțesată de zboruri neautorizate? Să fi obținut rușii aprobarea autorităților ucrainene pentru toate aceste zboruri? Mă îndoiesc. Civili aflați în mașini filmează formațiuni de elicoptere care zboară în plină zi. Cum reacționează autoritățile ucrainene? Protestează. Au încetat zborurile? Nu.
Cu o întârziere nejustificată se declară închiderea spațiului aerian pentru aeronavele militare. Cam târziu, dar totuși s-a dat. Dar cu asta ce-am făcut? Dacă închizi spațiul aerian, atunci implicit îl declari inviolabil, orice aeronavă care violează spațiul aerian poate fi atacată și doborâtă. Dacă îl închizi, îl închizi ca să îl aperi, dacă nu îl aperi, de ce îl închizi, numai ca să mai faci o declarație? Aflăm că Ucraina protestează fiindcă i s-a încălcat spațiul aerian. Asta după ce l-ai închis, nu? Dacă ai anunțat că ai închis spațiul aerian, cum încearcă cineva să intre, îl prinzi în cătarea SAM-urilor. Ah, dar bazele de SAM-uri din Crimeea au fost ocupate de ruși. Atunci deplasezi SAM-uri mobile în apropiere, către istmul Perekop, și în caz de nevoie lansezi una ca să se vadă că vorbești serios. Dacă nu, nu ai făcut nimic, rămâi cu protestele că ți-au încălcat spațiul aerian, încă și de două ori. Dacă nu lansezi rachete, îl vor încălca și a treia oară, au văzut că merge.
La fel ca și inviolabilitatea santinelei. În interiorul gardului cazărmii militare este o zonă interzisă. Cine intră fără permisiune, fie pace sau război, riscă să fie împușcat. Santinela care păzește nu poate fi atacată, este principiul stipulat prin lege și regulamente militare, cel al inviolabilității santinelei. Dacă pătrunzi în zona în care santinela are consemnul să o păzească, o faci pe proprie răspundere, pe riscul tău. Nimeni nu va acuza vreodată santinela că te împușca dacă tu nu răspunzi la somații. Două somații, foc de avertisment, apoi foc în plin. Rușii care au intrat în cazărmile ucrainene știu asta. Dar mai știau că nimeni nu va face uz de armă contra lor. Fiindcă nu a primit ordin, nimeni de la Kiev nu l-a dat. Nu a avut curajul, nu și-a asumat răspunderea, încă nu știm.
3-martie3 martie 2014
În acest context, cu atât mai de neînțeles mi se pare pasivitatea trupelor ucrainene în ultimele patru zile. De ce nu au deplasat o companie la aeroportul din Simferopol, de exemplu, nu l-au ocupat înaintea rușilor, apoi să interzică pătrunderea lor, amenințându-i cu deschiderea focului, era aeroportul lor în țara lor, nimeni nu putea să vină să-l ia fără riscuri. Somație și foc de avertisment. Dacă rușii ripostau, era clară situația pentru toți. Dar nu a existat acel ordin.
Și așa Ucraina s-a trezit în situația în care Crimeea este practic ocupată fără să se fi tras un singur glonț. Și îi va fi greu să revină, chiar dacă se va găsi voința politică să o facă. Situația strategică este net defavorabilă. Întreaga peninsulă este ocupată de ruși, ei sunt fortificați în această zonă care ea însăși este o citadelă naturală. Singurele trupe ucrainene de aici sunt prizoniere în cazărmi, nu sunt dezarmate, dar sunt în imposibilitatea de a face ceva, înconjurate de ruși. Sunt ostatice, îngreunând și mai mult situația militară a Ucrainei. În plus, fiindcă nu a reacționat, Ucraina se confruntă cu același scenariu în estul țării, iar întreaga inițiativă aparține Rusiei, Ucraina nu poate decât să reacționeze, nu să acționeze.
Să venim cu câteva exemple. În 28 iunie 1940, România evacuează Basarabia și nordul Bucovinei în urma ultimatumului URSS. Militarii primesc ordin să nu răspundă la provocări, să nu deschidă focul. Sovieticii profită, nu respectă graficul de deplasare și le-o iau înainte, îi atacă, îi dezarmează, îi batjocoresc. Românii nu răspund fiindcă au ordin să nu o facă. Totuși, sunt unii care la forță răspund cu forța, deschid focul și îi opresc pe sovietici, fără ei aceștia ar fi mers mai departe de Ținutul Herța și România ar fi fost ceva mai mică (vezi 28 iunie 1940. Fapte și eroi necunoscuți și Cedarea Basarabiei. Aveam alternative?). Românii, chiar dacă au primit ordin să nu tragă, au fost unii care au ripostat. E foarte adevărat că acum soldații ruși în Crimeea au fost mult mai politicoși cu cei ucraineni.
Și să nu uităm, ceea ce vedem că se petrece acum în Ucraina poate am fi văzut că în România în decembrie 1989, să nu uităm că sovieticii au fost invitați în țară, se cam știe de către cine. Mai știți cum a reacționat generalul Gușe (asta nu îl absolvă de alte greșeli), fapt care poate ne-a salvat atunci: Dacă vin, tragem în ei!
Rusia nu e prima oară când face o astfel de manevră. Amintiți-vă de Kosovo în 1999, când Serbia în urma bombardamentelor NATO își dă acordul de a părăsi provincia și trupele NATO pornesc să ocupe punctele cheie. O coloană înarmată rusească trece din Bosnia-Herțegovina unde era trupă de menținere a păcii și ocupă înaintea tuturor aeroportul din Priștina, dând Rusiei un grad mai mare de negociere ulterioară.
În 1992, moldovenii au decis să lupte, au primit ordin să o facă, să băteau pentru țara lor și aveau mult mai mici șanse decât a avut Ucraina acum. Nimeni nu a pus vreo presiune internațională pe Rusia în 1992, nimănui nu-i păsa de Republica Moldova, doar României. O țară mică sfida un imperiu, dar a luptat. Au fost învinși. De luptat au luptat și georgienii, și pentru aceste merite, și în ziua de azi, Transnistria, Abhazia și Osetia de Sud sunt considerate teritorii ocupate de Rusia.
Ucraina a pierdut enorm prin lipsa de reacție, mult mai bine dotată și înarmată decât aceste două țări la un loc, nu a reacționat, deși avea susținerea morală a vestului. În ciuda retoricii belicoase de care dau dovadă naționaliștii ucraineni pe forumurile de pe internet, Ucraina nu a făcut nimic ca să-și apere țara. În mod sigur, și NATO va fi mai reticent, deoarece impresia lăsată este una ciudată. E greu de înțeles când susții sus și tare că Crimeea îți aparține, dar o lași din mână fără a trage un singur foc de armă.
Dar dacă lucrurile se opresc aici cu Crimeea, ca în ziua de azi, peste zece ani se va vorbi despre Crimeea ca un teritoriu cedat de Ucraina și nu ocupat de Rusia. De Cristian Negrea

Se va multumi ?

Se va multumi Putin doar cu Crimeea?

autor: FrontPress 08.03.2014

rusi ucrainaÎn patru zile soldaţii ruşi au cucerit Crimeea fără să tragă un singur foc de armă. O operaţiune ce va intra în manuale şi care a exploatat principala slăbiciune a Ucrainei: vidul de putere de la Kiev. Ruşii au acţionat rapid, dar cu precauţie. Fiecare pas a fost precedat de tatonări şi urmat de perioade de aşteptare – au vrut să vadă de fiecare dată ce reacţie vor avea autorităţile de la Kiev. Care autorităţi s-au rezumat la declaraţii.
Pe 26 februarie militarii ruşi au instituit un punct de verificare pe şoseaua Sevastopol-Simferopol. Poliţia controlată de Kiev nu a avut ordin să-i alunge. Pe 27 februarie militarii ruşi au ocupat principalele clădiri administrative din Simferopol, parlamentul şi guvenul local. Poliţia şi militarii controlaţi de Kiev nu au primit ordin să-i alunge. Sub protecţia militarilor ruşi şi în contextul unor manifestaţii anti-Kiev a fost instituită rapid o conducere pro-rusă a Republicii Autonome Crimeea. În acelaşi timp a fost preluat controlul aeroporturilor şi porturilor, al punctelor de trecere a frontierei şi a căilor de acces terestru. De joi până duminică, Crimeea a intrat sub control militar şi administrativ rusesc.
Un plan perfect
Peste tot a fost urmat acelaşi plan de acţiune: militari ruşi fără însemne vizibile (în caz de ceva…) însoţiţi de civili au blocat/ ocupat clădiri şi puncte strategice. Forţele aflate sub controlul Kievului nu au avut ordin să îndepărteze militarii ruşi şi civilii care îi însoţeau, nu au existat nici iniţiative locale (posibil efect al demonizării poliţiei ucrainene de către forţele Maidanului). Chiar dacă ar fi existat astfel de ordine de la Kiev este foarte greu de crezut că ar fi fost urmate „întocmai şi la timp”. O operaţiune în forţă împotriva militarilor ruşi ar fi dus cel mai probabil la o baie de sânge. Nimeni din noua structură de putere de la Kiev nu a avut curajul unei decizii de forţă – iar asta înseamnă vid de putere.
Moscova a ştiut să speculeze acest vid de putere, faptul că la Kiev noua guvernare e formată din forţe lipsite de coeziune (peste puţină vreme se vor încăiera între ei şi vor da vina unul pe celălalt pentru dezastrul din Ucraina) plus că în Crimeea există certe simpatii pro-ruse.
Pe de altă parte se înşeală amarnic cine crede că dacă la Kremlin ar fi fost altcineva decât Putin nu ar fi avut loc evenimentele actuale. Crimeea poartă câteva încărcături simbolice ruseşti ce nu pot fi lăsate deoparte (alungarea turcilor, eroicele asedii ale Sevastopolului din 1854 şi 1941), majoritatea populaţiei este de origine rusă, dar mai presus de toate baza navală de la Sevastopol pur şi simplu nu poate fi cedată. Nici un lider de la Kremlin nu ar putea să cedeze Sevastopolul fără să rişte un puci militar imediat (şi aşa, faptul că baza militară era închiriată era perceput drept o umilinţă).
Unde se vor opri ruşii?
Kievul mai controlează în acest moment în Crimeea câteva cazărmi în care militarii jură să moară până la ultimul apărând drapelul ucrainean. Ruşii se folosesc de o altă tactică abilă: au atras de partea lor câţiva foşti comandanţi ucraineni pe care îi folosesc pentru negocieri. Din punct de vedere militar situaţia este un coşmar pentru soldaţii loiali Kievului. Oştenii sunt valoroşi pe câmp, nu în spatele gardurilor unei cazărmi. Iar pe câmp sunt soldaţii ruşi – nu au altceva de făcut decât să le taie resursele celor din cazarmă şi să aştepte până aceştia se vor preda sau vor încerca o ieşire în forţă (puţin probabilă). Crimeea e în mâinile ruşilor şi nu cred că va exista o operaţiune militară de eliberare a ei, nici din partea autorităţilor de la Kiev, nici din partea statelor occidentale.
Care va fi următoarea mutare a lui Putin? Se va mulţumi cu Crimeea? Până una-alta, Moscova are o mulţime de pârghii prin care poate să pună presiune pe noua putere de la Kiev: factura la gaze naturale, datoria publică, schimburile comerciale etc. Sancţiunile comerciale împotriva Rusiei din partea SUA sau UE nu par să-l sperie pe Putin, iar intrarea într-o logică a unui nou Război Rece pare să priască Rusiei. (Aici găsiţi o analiză serioasă despre posibilitatea declanşării unui nou Război Rece).
Nu cred că tendinţele centrifuge faţă de noile autorităţi de la Kiev se vor opri la Crimeea. Deja au apărut tulburări masive (şi asemănătoare cu modelul din Crimeea) în mai multe centre rusofone din estul Ucrainei (Harkov, Dniepropetrovsk, Odessa). Din cele mai vechi timpuri doctrina militară rusă practică schema statelor tampon dincolo de graniţe, văzute ca un spaţiu de securitate. Când Rusia caută graniţă directă cu eventualul adversar înseamnă că vrea război (pactul Ribbentrop-Molotov) iar când i se impune graniţa directă declanşează ea războiul. Crimeea şi baza navală de la Sevastopol (legată ombilical de baza navală de la Tartus, din Siria) au constituit prioritatea zero. Crearea unei zone tampon în estul rusofon al Ucrainei cred că va fi următoarea acţiune a Rusiei. Nu v-am irosit răbdarea vorbind despre drepturile minorităţilor sau drepturile istorice: în acest moment la Kremlin dictează interesele strategice şi militare ale Rusiei, diplomaţii sunt folosiţi pentru „acoperirea” acţiunilor care duc la îndeplinirea acestor interese. Acordul de la Budapesta care garanta integritatea teritorială a Ucrainei a fost încălcat de Rusia şi rămâne încă de văzut ce fel de mijloace are Occidentul la îndemână să convingă Moscova să se retragă.
Este foarte greu de crezut că SUA şi UE vor găsi resursele financiare pentru susţinerea unei Ucraine care se apropie cu paşi repezi de un colaps economic şi politic. Este doar o chestiune de timp până când o parte din forţele Euromaidanului de la Kiev vor începe să se întrebe dacă au murit oameni doar pentru ca Iulia Timoşenko să se poată trata în Germania. De George Damian

joi, 6 martie 2014

:(((


Mafia

VOI, CHE NON SAPETE UN CAZZO DI MAFIA…

autor: FrontPress 04.03.2014

mafiaMafia nu este ceea ce crede lumea. Prostimea și mainstream-ul au banalizat până și acest concept apărut în satele și periferiile însorite ale Siciliei. În accepțiunea contemporană a termenului, „mafia” se confundă cu orice grup organizat în scop infracţional. În esenţă, mafia este o stare o de spirit, o alternativă intransigentă, o consecinţă a eşecurilor politice succesive şi a dezinteresului manifestat de conducători faţă de oamenii de rând. Ea îşi rezolvă singură problemele.
Primii mafioţi adevăraţi s-au ridicat din rândul ţărănimii lipsite de orice perspective. Salvatore Riina, cel care a ajuns la un moment dat să controleze aproape tot sudul Italiei şi în faţa căruia tremurau majoritatea oamenilor sistemului, era un ţăran care în timp ce făcea afaceri la cel mai înalt nivel sădea cartofi în grădină, hrănea găinile din coteţ, culegea struguri şi uda roşiile. A fost un tip lipsit de scrupule, care a ridicat crima organizată la nivel de fenomen social. Ascensiunea lui s-a datorat însă propriilor forţe. A avut „coglioni” să se ia la trântă cu absolut toată lumea. Într-o societate dominată de dezordine, corupţie şi minciună, mafia s-a organizat după propriile reguli, preferând să terorizeze autorităţile decât să li se supună. Este o atitudine radicală şi discutabilă, dar pot fi oare învinovăţiţi cei care refuză să fie toată viaţa vacile de muls ale sistemului şi oiţele care merg la mitinguri politice cu talanga la gât pentru a vota cum li se spune la ureche?
În România nu a existat niciodată mafie cu adevărat. Nimeni nu a avut curaj să-şi asume vreodată acest rol. Nici un interlop nu a fost suficient de inteligent, de consecvent şi de influent pentru a se face respectat şi temut cu adevărat. La noi se preferă smardoiala de club, săbiile ninja, scandalurile de mahala asezonate cu urletele ţigăncilor ce-şi smulg părul din cap, cocălăreală ieftină în faţa cameretelor tv, şmenurile de doi bani, zbenguiala ostentativă pe ritmuri de manele, şmecheria ieftină de cartier, mangleala la orice nivel şi fuga disperată de responsabilitate atunci când se aude zăngănitul cătuşelor. Toţi şmecherii se transformă instantaneu în pui de Gostat, toţi deputaţii, senatorii, primarii, preşedinţii de CJ sau preşedinţii de partide care în libertate tăiau şi spânzurau fac miocardită, ulcer, diabet şi spondiloză, toţi încep să sufere de claustrofobie, toţi îşi fac cruci în public şi-l invocă pe Dumnezeu, toţi fac apel într-un exces de patetism la „săraca” familie de acasă…Un spectacol jalnic. Probabil că sicilienii s-ar distra copios dacă ar ştii cine poartă poreclele de “Naşu” şi “Corleone” în România.
Politicienii şi marionetele lor de pe aceste plaiuri n-au avut niciodată „coglioni”. S-au mulţumit să mintă şi să fure, după care să se jure ca nişte târfe lipsite de orice urmă de demnitate că n-au făcut nimic. Din acest motiv spargerea tuturor coalițiilor politice vechi și apariția oricărei struțocămile politice noi are ca scop fuga de responsabilitate și de dosare penale.
Chiar dacă nu sunt de acord cu metodele şi filozofia mafiei, pot să respect unele virtuţi de care au dat dovată „Uomini d’ Onore”. Acolo e vorba de sacrificiu asumat, fidelitate, intransigenţă, onoare şi disciplină. Partidele politice nu pot fi numite însă structuri mafiote pentru că nu dau dovadă de absolut nici o virtute. Ele nu îşi asumă nici o greşeală. Urmărindu-le activitatea, nu vei vedea nimic în afară de nepotism, sforărie, oportunism, laşitate şi lăcomie dusă la extrem.
În concluzie, am înţeles care e scopul mafiei, dar nu şi cel al partidelor. De Goran Mrakic

duminică, 2 martie 2014

Ajutor !!! Esina

Message from an authorized contact
The author of this message is listed in your Friends and is considered a safe sender.
war in ukraine sos help!
Between you and more
View profile
2014 Mar 02 01:19
RUSSIA HAS OFFICIALLY DECLARED A WAR AGAINST UKRAINE.
(I still cant believe in it)
Using the unstable situation in Ukraine, Russia sent troops to sovereign Ukrainian territory - the Crimean peninsula .
Since the collapse of the USSR, Russia wanted the Crimea .
And now, when all Ukrainian citizens are tired of fighting with the dictator Yanukovych, Russia cynically , without declaring a war, summed up its troops to the Ukrainian border. Seized all the admin building and blocked all the airports, road and rail fares.
The same time the Russian media says that their army helps Ukraine to restore the peace and order! That's not true! Russia occupies Ukrainian territory!
We need URGENT help! Please picket Russian embassy in your country!
We all ordinary citizens must unite now. We ask all our friends and relatives throughout the world to support us and participate in a peaceful march against the war in the main street/square of your city (or at the Russian Embassy) tomorrow at 14:00. Let's stop Putin and keep the peace!

If it is impossible for you, but you want help us, please share the information about situation in Ukraine with your friends and relatives! And pray for Ukraine! Thanx for your support!