Reda-i copilaria lui Stefanut

sâmbătă, 25 ianuarie 2014

BZN

POVESTIRI SPIRITUALE, SPIRITUALITATE TEORETICA Nici nu stiti cat de norocosi sunteti ca traiti viata pe care o aveti!

Povestea de mai jos este una lunga, dar, daca aveti rabdare sa o cititi pana la capat nu o sa va para rau.
Sultanul Mahmud, unul dintre cei mai intelepti care au domnit vreodata in Egipt, cadea adesea prada unei tristeti fara pricina. Lumea si viata ii pareau intunecate si se plangea de soarta sa, pizmuind pana si pe cel mai sarman dintre tarani.
Intr-una din zile, pe cand sedea asa trist si abatut, nevrand sa manance si nici sa vada de carmuirea tarii, dorind numai sa vina moartea dintr-odata, cineva i-a adus vestea sosirii unui personaj deosebit, despre care se spunea ca este vrajitor si vraci, si care nu avea pereche pe pamant. A poruncit fara niciun chef sa fie lasat sa intre si a vazut o fiinta slaba si descarnata, care venea de departe, din Maghreb, si care nu avea drept vesmant decat o barba nemaipomenita si o cingatoare in jurul mijlocului.
A pasit spre sultan, l-a apucat de mana si l-a dus spre una din cele patru ferestre ale salii tronului. Cele patru ferestre erau indreptate spre cele patru zari. Batranul a deschis prima fereastra si a rostit catre sultan: Priveste! Sultanul s-a aplecat si a vazut o armata numeroasa de calareti, cu sabiile scoase din teaca, gonind spre cetate. Unii se dadusera jos de pe cal si incepeau sa se catere pe ziduri, scotand strigate de lupta si de moarte. Sultanul s-a facut alb de spaima. Atunci batranul a inchis fereastra, apoi a deschis-o din nou. Calaretii se facusera nevazuti. Totul era ca mai inainte.
Batranul l-a dus pe sultan la cea de-a doua fereastra, a deschis-o si i-a spus: Priveste! Sultanul s-a uitat pe fereastra si a vazut cetatea cuprinsa de flacari, amenintata de nori negri care inchideau ochiul soarelui. Un vant salbatic impingea focul spre palat. Sultanul a strigat, iar ochii i s-au umplut de lacrimi. Atunci batranul a inchis fereastra, apoi a deschis-o din nou, iar sultanul a vazut cetatea dinaintea ochilor sai, pasnica si frumoasa ca inainte.
Cand batranul l-a dus la cea de-a treia fereastra, sultanul a vazut ape iesite din matca, revarsandu-se peste cetate,si smulgand piatra de pe piatra. La cea de-a patra fereastra, in loc de pajistile inverzite pe care le stia, sultanul a vazut un desert incins. Apoi apele si desertul n-au mai fost, iar lucrurile s-au randuit ca mai inainte.
Pe urma, batranul l-a luat de mana pe sultan, l-a dus langa o fantana si i-a poruncit sa se aplece si sa se uite in fundul apei. Cu o miscare iute, omul venit din Maghreb a cufundat capul sultanului in apa. Pe data, sultanul s-a trezit la poalele unui munte, langa niste tarani care radeau si-l aratau cu degetul. Le-a spus ca este sultanul Mahmud, a staruit, a strigat batand din picior, dar felahii radeau intruna, in hohote. Mai-marele lor s-a apropiat de el, i-a sfasiat vesmintele si i-a smuls podoabele scumpe, dandu-i in schimb vesminte simple de taran si o tichie.
Apoi i-a grait astfel: - Daca nu vrei sa mori de foame, munceste!
- Dar nu stiu sa muncesc! a raspuns Mahmud.
- Atunci ai sa ne slujesti drept vita de povara!
I-au pus toate uneltele lor in spinare si Mahmud, zdrobit, i-a urmat intr-un sat unde o droaie de copii si-au batut joc de el. A dormit intr-un grajd parasit, unde i s-a azvarlit o coaja de paine uscata si o ceapa veche.
A doua zi, cand s-a trezit, se prefacuse in magar, un magar adevarat, cu copite, coada si urechi mari. A fost legat cu o funie de gat, iar sultanul Mahmud, prefacut in magar, a tras plugul toata ziua. Apoi a tras roata morii, cu ochii legati, sub lovituri de bici. Asa au trecut cinci ani de ocari, nevoi si batjocura.
Apoi, dintr-odata, si-a redobandit chipul de om, mergand pe ulitele unei cetati necunoscute. Un negustor batran l-a oprit si i-a dat o slujba ciudata.
- Du-te si asaza-te la usa baii. Pe fiecare femeie care iese o vei intreba daca e maritata. Daca nu e maritata, o vei lua de sotie fara intarziere. Am sa te rasplatesc. Dar daca nu vrei sa te insori cu femeia care nu este maritata, nu vei capata nimic si vei fi alungat din cetate.
S-a intamplat ca femeia care a spus ca nu este maritata sa fie batrana si grozav de urata. Sultanul Mahmud a incercat sa scape, a strigat chiar ca este magar, a vrut sa-si arate urechile, coada si nu numai atat, spunand ca este magar si ca nicio femeie nu poate lua un magar de barbat. A incercat din rasputeri sa scape de femeie, care-l cuprindea cu dragoste, iar tot zbatandu-se, a scos capul din fantana.
S-a trezit in sala tronului, alaturi de vizir si de batranul vrajitor. O femeie preafrumoasa ii adusese o tava cu serbeturi. Toata patania lui nefericita, atat de indelungata si de aspra, tinuse doar cat avusese capul cufundat in apa. Era tot sultan. Cu adevarat. Se uita in jur frecandu-se la ochi.
Atunci batranul i-a spus:
– Am venit doar sa-ti arat cat esti de norocos.
Apoi a iesit fara o vorba. Sultanul Mahmud s-a asezat pe tron, a tras aer in piept si s-a apucat cu hotarare de treburile cetatii.
almeea.com

:)))


Romania

Cand a intrat Romania in Primul Razboi Mondial si ce face dupa 100 de ani

autor: FrontPress 25.01.2014

ww1Manualul e clar: România a intrat în Primul Război Mondial pe 27 august 1916. Dar ce ne facem cu cei 150.000 de români transilvăneni şi bucovineni morţi în acelaşi conflict sub culorile austro-ungare?
Românii din Imperiul Austro-Ungar au intrat în Primul Război Mondial din momentul în care acesta a început, adică de la 28 iulie 1914. Şi au luptat de la început până la sfârşit păstrându-şi onoarea, nu precum cehii, care treceau regimente întregi de partea ruşilor. Încă lipseşte o istorie coerentă a românilor din Imperiul Austro-Ungar în timpul Primului Război Mondial.
Revenind în ziua de azi, majoritatea statelor europene şi-au pregătit pentru acest an (şi cei ce vor urma) strategii coerente, au fost create suprastructuri interdepartamentale care au ca obiectiv promovarea propriei istorii, organizarea de evenimente etc. Va fi o adevărată fierbere diplomatică vreme de patru ani de acum înainte, va dudui internetul de articole, filme şi fotografii. Liniile fronturilor au rămas aceleaşi ca în urmă cu 100 de ani, iar asta se va vedea din plin.
Şi România este pe nicăieri, ca de obicei. Am auzit că au fost ceva discuţii, dar s-a preferat varianta „mai aşteptăm”. Pe de-o parte nu este clar cine va fi „şeful” care să coordoneze „parada” (candidaţi sunt mulţi, slavă Domnului! nu de şefi ducem lipsă) şi aşa s-a ajuns la concluzia simplă: România a intrat în Primul Război Mondial din 1916, noi ne ocupăm de manifestări şi comemorări din 2016, până atunci nu ne interesează. Pentru că românii din Transilvania care au murit în Primul Război Mondial nu au fost români.
Dar să vedem ce fac alţii. Tom Gallagher ne-a anunţat că în Marea Britanie urmează o perioadă de revenire a naţionalismului – iar comemorările Primului Război Mondial vor fi în următorii ani prilejuri excelente pentru relansarea naţionalismului britanic. Arhivele Naţionale de la Londra au digitizat TOATE jurnalele de luptă ale marilor unităţi care au participat la conflict, 1,5 milioane file. Şi nu doar le-au digitizat, le-au şi suit pe internet unde oricine le poate citi gratis şi chiar mai mult decât atât. Cineva de la Londra a avut ideea unui „crowdsourcing project” – oricare cititor al jurnalelor de luptă poate contribui la inventarierea acelor multe file digitizate. Fiecare britanic are ocazia să ia parte la „refacerea istoriei” Imperiului şi să se simtă mândru de faptele înaintaşilor. (detalii aici)
P.S. Dacă sunteţi curioşi să vedeţi cu ce se ocupau românii în 1914 vă recomand cartea lui Lucian Boia “Germanofilii. Elita intelectuală românească în anii Primului Război Mondial”, ebook (aici) sau varianta tipărită (aici). De George Damian

Jaf

JAFUL cu anomalii se tine. Cine va profita de pe urma LIBERALIZARII preturilor la energie?

autor: FrontPress 25.01.2014

0Liberalizarea inventată de Comisia de la Bruxelles şi FMI pe piaţa energiei nu porneşte, cum ar fi firesc, de la preţurile de producţie (căci nici n-ar fi posibil), ci de la ultima verigă a lanţului, respectiv de la preţurile de consum.
Mai concret, se pretind, aşa nitam-nisam, preţuri mai mari consumatorilor! Şi anume cu cât mai mari? Iată, de pildă, la gaze: consumatoriilor li se cere să nu mai plătească un preţ legat de costurile de exploatare pe plan intern, ci preţul în caz de import, în speţă preţul gazelor importate din Rusia. Mai precis, un preţ de aproape trei ori mai mare! În folosul cui? În folosul celor ce încasează banii de la consumatori. Respectiv, distribuitorii! Cum dracu’ se face dar toţi distribuitorii, precum căpuşele, sunt străini: austriecii de la OMV şi Petrom, ungurii de la MOL, kazahii de la Rompetrol, italienii de la Agip în distribuţia de carburanţi; francezii de la GDF şi nemţii de la E.On în distribuţia de gaze; italienii de la Enel, din nou nemţii de la E.On, cehii de la CEZ în distribuţia de electricitate! Şi cum se face că mai toţi sunt nu privaţi, ci companii de stat: OMV, GDF, E.On, Enel, CEZ?!
Evident, dacă liberalizarea s-ar face începând cu veriga producţiei, banii din creşterea preţurilor ar fi luaţi de producători şi, vai!, ar reieşi – blasfemie! – că statul este rentabil şi profitabil. Dacă însă liberalizarea este impusă invers, banii sunt încasaţi de capitalul străin şi statului român i se probează încă o dată ineficienţa şi lipsa de performanţă!
Nu este greu a sesiza că, prin această liberalizare impusă din afară, românului în calitate de consumator i se interzice de fapt să beneficieze cu ceva din împrejurarea că Dumnezeu le-a lăsat românilor şi nu altcuiva niscai resurse. Românul este condamnat să plătească pe gazele proprii acelaşi preţ ca şi cum le-ar importa din Rusia, şi asta numai pentru că alde Germania, căreia nu i-a lăsat Dumnezeu nişte gaze în subsol, le ia din Rusia. Scârboasă solidaritate cere Germania României! De ce nu generalizează Germania salariile sale în România, punând firmele germane să plătească şi în România salariile de acasă, ci doar preţurile sale?! Românii vor sărăci şi mai mult, iar câteva companii străine, bine ţintite, îşi vor umple buzunarele complet pe nedrept şi fără absolut vreun merit. Ceva halucinant! Fără precedent în istoria modernă. O japcă integralist de tip colonial, din cea mai neagră perioadă a colonialismului oficializat! O jefuire fără perdea!
Înţelegem bine de ce FMI şi Comisia de la Bruxelles au putut susţine aşa ceva. Pentru că, în mod jenant, au ajuns agenţi de vânzări, brokeri cum se spune astăzi, ai unor companii private din Occident, ale căror sâmbete le poartă pe aici şi pe aiurea şi ale căror interese le promovează pe spinarea unor năpăstiuţi. Românii, în mod evident, nu se aleg nici pe termen lung cu ceva din această falsă liberalizare. Nu este vreun sacrificiu pentru foloase viitoare, ci doar un simplu jaf. De Ilie Serbanescu – Jurnalul National

Regina Maria


Iubirile Reginei Maria a României (2)

Click aici pentru prima parte

Nunta prinţesei Maria de Edinburgh cu Principele moştenitor Ferdinand al României a avut loc la 10 ianuarie 1893 in castelul medieval al familiei de Hohenzollern de la Sigmaringen. Au fost oficiate trei ceremonii , una civilă si două religioase ( catolică si protestantă ). Despre acea zi, Hannah Pakula consemnează in cartea sa  Ultima romantica – Viaţa Reginei Maria a României:
In dimineaţa de l0 ianuarie 1893, Missy s-a trezit în dangătul clopotelor de cununie. Era o zi rece de iarnă. Ceremonia a fost celebrată de trei ori - civilă, catolică şi protestantă. Ceremonia catolică a fost cea mai impresionantă, fiindcă Ferdinand era devotat credinţei sale. Slujba a fost interminabil de lungă, dar mireasa a găsit o oarecare alinare în culturile latineşti monotone; „M-au învăluit într-un soi de transă protectoare, care mi-a potolit teama şi a lăsat speranţa să se strecoare în inima mea care băteaînspăimântător de tare." Ceremonia anglicană s-a desfăşurat într-un mic antreu al Sălii Strămoşilor din castelul Sigmaringen, oficiată de un preot din marina britanică. Missy a traversat ceremoniile şi banchetul de nuntă „ca şi cum ar fi fost un vis, un vis îndepărtat, în care jucam un rol de vis ".


Principele Ferdinand dupa casatoria cu Maria de Edinburgh - 1893

Din păcate vraja s-a destrămat foarte repede. Luna de miere la castelul de vînătoare de la Krauchenwies – in apropiere de Sigmaringen - a fost un eşec. Regina Maria nota :  „Era iarnă, noi eram timizi şi încă străini unul faţă de celălalt şi nu era absolut nimic de făcut. Nando( Ferdinad ) nu era un bărbat spiritual şi nici unul plin de imaginaţie, aşa încît nu prea ştia ce să facă s-o întreţină pe tînăraşi atît de copilăroasa lui soţie."
Deasemenea ea mărturisea mai târziu: „M-am căsătorit atît de tînără... nimic nu se trezise în mine... căsătoria a fost pentru mine un şoc neplăcut şi numai cu foarte mare greutate am izbutit să-mi obişnuiesc mintea... s-o accepte".

Principesa Maria a Romaniei

 Lucrurile nu au stat mai bine nici dupa venirea in Romania. Viaţa la curtea Regelui Carol I era austeră. Tânăra priţesă de 17 ani trebuia să işi îndeplinească multele indatori impuse de severul ei socru. Într-o scrisoare adresată mamei Missy  se destăinuie:  „Sunt o atracţie atît de mare pentrutoată lumea, încît toţi vor să mă vadă. La ultimul bal m-am simţit ca un soi de animal expus la vedere, dar dacă, privindu-mă, au o satisfacţie oarecare, lucrul acesta nu mă deranjează cîtuşi de putin."  Şi din păcate  relaţia cu Prinţul Ferdinand (care incă suspina după vechea lui dragoste – Elena Văcărescu ) este din ce in ce mai rece. Şi in aceste luni de neadaptare la noul statut , intr-o ţară cu obiceiuri total noi pentru ea, Printesa Maria – care vă  reamintesc avea doar 17 ani – se pregăteste să nască primul copil.
Durerile naşterii au început sîmbătă, la vremea cinei, iar a doua zi, duminică 15 octombrie 1893, la ora 1, Missy a adus pe lume, în marele dormitor oficial din Castelul Peleş, un băiat. Nou-născutul a primit numele de Carol, după numele unchiului tatălui său.” ( Hannah Pakula -Ultima romantica – Viaţa Reginei Maria a României ).

Principesa Maria a Romaniei si marea ei pasiune-  calaria

Peste doar trei luni, Prinţesa Maria răâane dinnou insărcinată. Si sarcinile nu au fost uşoare pentru viitoarea Regină. Ea mărturiseşte:
Nu ştiu dacă toate femeile suferă la fel de mult ca mine cînd trec prin aşa ceva. Poate nu se cuvine să mă simt astfel, dar nu-mi pot reprima acest sentiment." Ca şi la prima naştere , doctorul român care a asistat-o a refuzat să îi administreze un anestezic ( conform moralei ortodoxe a vremii  - femeile trebuie să plătească prin suferinţă păcatul Evei ) i-ar experienţa a traumatizat-o pe prinţesă. A născut la 12 octombrie 1894 o fetiţă căreia i s-a pus numele Elisabeta, după numele Reginei,  pe cea care avea să fie mai târziu Regina  Greciei.
În toată această perioadă relaţiile dintre Maria şi Ferdinand s-au răcit constant. Şi ca urmare îÎn anii ce au urmat au  inceput  să apară şi primele zvonuri  despre iubirile din afara căsătoriei ale prinţesei.
In anul 1896 Maria şi Ferdinand au fost invitaţi la Moscova pentru a participa la încoronarea verilor ei Nicolae al II-lea şi Alexandra. Aici tanăra principesă Maria are un succes răsunator. Şi din acest moment destinul prinţesei incepe să se schimbe. „A cucerit pe dată o întreagă trupă de admiratori înfocaţi, „cei mai mulţi dintre ei... ofiţeri sclipitori, eleganţi, sentimentali, îndrăzneţi, plini de ardoare ruseasca împletită cu acea melancolie aproape insuportabilă atît decaracteristică slavilor, o melancolie ce-ţi frînge coardele inimii şi-ţj tulbură liniştea". Cel mai înfocat a fost vărul ei, Marele Duce Boris, cu zîmbetul său larg şi vocea puternică. Missy nu a fost intimidată de reputaţia lui de Cassanova. „Ruşii se aprind uşor, spunea ea, iar vorbele slavilor sînt dulci."  Se spune ca atunci Missy s-a indrgostit de Marele Duce Boris Vladimirovici.

Marele Duce Boris Vladimirovici


Zvonurile despre o presupusă iubire dintre cei doi au fost alimentate si de o lungă vizită la Sinaia a Marelui Duce. „ Boris era plin de energie. Boris, spune ea, „nu este leneş ca Nando, care stă şi cască". Şederea îndelungată a vărului ei şi evidenta lui adoraţie faţă de Măria au stîrnit însă comentarii în cercurile re­gale şi i-au atras reproşuri din partea mamei. Ce-i trecea prin minte lui Missy? Îl prefera oare pe Boris soţului ei? “ – conform aceleiaşi Hannah Pakula.Cert este ca Boris se pare că a fost tatăl celui de-al treilea copil al Principesei  , o fetiţă, Maria, căreia i se spunea Mignon care s-a nascut la 6 ianuarie 1900. 

Printesa Maria cu Principele Carol si Principesele Elisabeta si Maria

 Deşi cu strângere de inimă, Ferdinand a fost nevoit să accepte copilul ca fiind al său. Încep să apară si primele bârfe  legate de un eventual divorţ al cuplului princiar. Cert este ca Marele Duce Boris a fost doar primul presupus amant al printesei.

Sursa fotografiilor :
Biblioteca digitala a Municipiului Bucuresti si www.george-damian.ro
deieri-deazi.blogspot.com

vineri, 24 ianuarie 2014

:))))


Regina Maria


Iubirile Reginei Maria a României (1)

„Azi, la ora 10,30, Alteţa Sa Regală şi Imperială Ducesa de Edinburgh a născut o Prinţesă. Alteţa Sa Regală şi Imperială şi Prinţesa Infantă se simt perfect" – aşa suna anunţul din ziarul Times care anunţa nasterea la 29 octombrie 1875 a celei ce urma sa fie regina Romaniei. Nou-născutei i s-a spus Maria Alexandra Victoria, Prinţesă a Marii Britanii şi Irlandei. Prinţesei i se va spune mai târziu Missy.
Despre copilăria sa in Anglia , Regina Maria mărturiseşte:  Am crescut ca o mică persoană cu maniere excesiv de regeşti, plină de propria-miimportanţă şi cu convingerea că strălucirea noastră, asemenea celei solare,era o realitate incontestabilă.

Regina Maria a romaniei
Ducesa de Edinburgh impreuna cu copii

 În 1876, cînd Missy avea unsprezece ani, tatăl său a fost numit comandantul Flotei din Mediterana al Maiestăţii sale şi familia Edinburgh s-a mutat la Malta. Aici avea să locuiasca împreună cu familia,  in palatul San Antonio, o oază orientală cu aspect misterios. Şi aici avea să simtă primii fiori ai dragostei:
O prezenţă fericită în copilăria lui Missy a fost Maurice Bourke, un tînăr care a pătruns în viaţa familiei Edinburgh pe cînd se aflau în Malta, unde era căpitanul iahtului Ducelui. Bourke, un irlandez cu părul negru ondulat, ochi albaştri şi simţ al umorului, era reconfortant în comparaţie cu doamnele arţăgoase din jurulDucesei. „Mărturisesc cinstit că Maurice Bourke a fost prima mea iubire", scria Regina Măria.Si adaugă:  „Am  făcut chiar crize de gelozie cumplită cînd m-am temut că ar putea să ţină mai mult la vreuna din surorile mele decît la mine." ( Viata Reginei Maria a României – Hannah Pakula ).


Regina Maria a Romaniei
Missy - Printesa Maria de Edinburg
Printul George - viitorul Rege George V




Tot in Malta, tânăra prinţesă are o relatie speciala cu vărul ei primar George, viitorul Rege George al V-lea al Angliei.  „ Mi-e atît de dor să te văd, draga mea Missy " sau  „Eşti mereu în gîndurile mele, dragă Missy"  i se adresează  acesta in scrisorile sale. Cu toate acestea, nimeni din familia regală engleză nu a înţeles de cePrinţesa Maria de Edinburgh nu s-a casatorit cu  Prinţul George al Angliei, care o dorea  de soţie.

Regina Maria a Romaniei
Missy

In 1889, familia Edinburgh s-au mutat din nou, de astă dată  în micul ducat german Coburg, pe care Ducele urma să-1 moştenească împreună cu teritoriul învecinat, Gotha. În această perioadă, mama frumoasei prinţese Maria, Ducesa de Edinburgh , o germanofilă înfocată, începe sa negocieze căsătoria lui Missy cu Ferdinand Victor Albert Mainrad, Prinţ de Hohenzollern-Sigmaringen., in acea vremePrincipele Moştenitor al României. În acea perioada, Printul Ferdinand tocmai işi luase angajamentul in faţa  unchiului său Regele Carol I de a renunţa la marea sa iubire, frumoasa Elena Văcărescu.

Elencuta Vacarescu
Elena Văcărescu - marea iubire a Prinţului Ferdinand

Cei doi, Missy si Ferdinand, se cunosc la o petrecre data de Kaiserul Wilhelm al II-lea al Germaniei intr-un castel din Cassel. Missy, care nu ştia incă nimic de aranjamentul făacut de mama sa,  a fost aşezată lîngă Ferdinand al României. Imbrăcată intr-o rochie superbă mov, Missy s-a străduit să fie amuzantă. Ferdinand nu vorbea englezeşte, dar a fost reconfortant de modest în atmosfera ceremonioasă şi plină de îngîmfare de la Curtea Kaiserului. 
Ducesa de Edinburgh  aranjeaza in continuare intălniri intre cei doi, -excursii, vizite la galerii de artă, spectacole de teatru, cumpărături.
Regina Maria se confesează mai apoi scriind despre această perioadă:„Munchenul este oraşul ideal pentru un asemenea lucru... eram amîndoi tineri, văzduhul era plin de iubire, era primăvară, iar chipul mamei era fericit, plin de speranţe."

Regina Maria a Romaniei
Printesa Maria in anul căsătoriei (1893)

Logodna a urmat repede şi a avut loc la Neue Palais din Potsdam. „Mama era radioasă şi cred că Charly a fost aceea care 1-a ghidat pe timidul Prinţ spre momentul crucial. Pentru mine este un mister cum de a avut curajul să mă ceară de soţie; dar a făcut-o, iar eu am acceptat - am spus «Da», ca şi cum ar fi fost un cuvînt firesc şi simplu de rostit. «Da», şi cu acest «da» mi-am pecetluit soarta". Viitoarea regină a României avea abia 17 ani iar prinţul Ferdinand era cu 10 ani mai mare. 


Principele moştenitor Ferdinand in anul căsătoriei (1893)
Surse: Ultima romantica regina Maria a României - Hannah Pakula 
                 Povestea vietii mele - Memoriile  Reginei Maria a României
deieri-deazi.blogspot.com

Ucigasii de parinti


O metodă bizară de pedeapsă mortală din timpul Imperiului Roman implica prezenţa unui râu, unui sac, unei vipere, unui câine, unui cocoș și unui șarpe. Acestă pedeapsă se aplica în cazul omorârii părinților și a fost utilizată chiar până în secolul al XVIII-lea în Germania. E ciudat cum într-o ţară occidentală se mai practica acum 3 secole aşa ceva…
Dar, să revenim la această pedeapsă. În ce constă ea? Aşa cum spuneam mai sus, ea a fost inventată în timpul Imperiului Roman şi purta numele de “poena cullei”, fiind una dintre cele mai crude şi mai neobişnuite pedepse din istorie.“Poena cullei” este latinescul pentru “pedeapsă cu sacul”.

Până când să fie adoptată “poena cullei” în codul penal al Imperiului Roman, criminalii de părinţi erau băgaţi într-un sac cusut şi apoi aruncaţi în apă. Dar romanilor nu li s-a părut pedeapsa destul de severă, astfel încât au hotărât să-i mai adauge ceva: sacul să fie umplut şi cu animale: cu o viperă, un câine, un cocoș și chiar cu o maimuță! Astfel încât, victima nu numai că avea de suferit groaza înecului, dar mai era şi zgâriată și mușcată de animalele îngrozite şi ele de iminenţa morţii prin înec!
“Poena cullei” a fost introdusă lui Constituţia împăratului Adrian. Dar, dacă apa nu se afla în apropiere, atunci condamnatul era pus în acelaşi sac, odată cu vipera, cocoşul, câinele sau maimuţa, şi aruncat la animalele sălbatice, pentru a fi sfâşiat de acestea din urmă!
lovendal.net

ND Cluj

ND Cluj despre politicienii locali: tolereaza extremismul maghiar si nu respecta cultura romaneasca

autor: Nationalist 24.01.2014

ND (9)Publicăm mai jos comunicatul de presă al Noii Drepte Cluj despre vandalizarea statuii lui Baba Novac pentru a doua oară. Naționaliștii clujeni îi acuză pe politicieni că tolerează acțiunile xenofobe ale extremiștilor unguri, considerând că atât timp cât cei vinovați pentru acest act de vandalism nu au fost identificați și pedepsiți, aleșii locali nu au respect pentru cultura românească și monumentele orașului.
”Statuia eroului Baba Novac a fost vandalizată  pentru a doua oară. Și de data aceasta au fost furate literele care compuneau cuvântul ”unguri”. Din păcate nici acum autoritățile locale nu i-au identificat pe cei vinovați, probabil extremiști maghiari.
Noua Dreaptă Cluj consideră că atât timp cât Primăria și Poliția nu îi vor identifica și sancționa conform legii pe cei responsabili de acest gest anti-românesc, astfel de cazuri vor deveni tot mai dese. Lipsa unei reacții a politicienilor locali ne face să credem că aceștia tolerează acțiunile anti-românești la Cluj-Napoca și nu au respect față de monumentele românești ale orașului. Ne întrebăm: La fel s-ar fi procedat și dacă era vorba de un monument unguresc?
.
Cerem autorităților locale să-și facă datoria, să-i identifice și să-i sancționeze pe cei ce au vandalizat monumentul, precum și reabilitarea acestuia. Dacă antiromânismul și vandalizarea monumentelor vor fi acceptate la Cluj, orașul riscă să nu mai ajungă Capitală Culturală Europeană în anul 2021, căci asemenea acțiuni xenofobe nu au ce căuta într-un oraș ce se pretinde civilizat.” Biroul de Presă al Noii Drepte Cluj

Elena Rosetti Solescu

 

Elena Rosetti-Solescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Elena Rosetti-Solescu (n. 26 decembrie 1889, d. 1 septembrie 1949) a fost o descendentă a familiei Rosetti. Prietenii o numeau „Coco”.[1]
Elena Rosetti-Solescu era stră-nepoata de mătușă a altei doamne Elena Rosetti-Solescu, născută în 1825 (ca fiica cea mare apostelnicului Iordache Rosetti și a Catincăi Rosetti, născută Sturdza), care, la 30 aprilie 1844, s-a căsătorit cu Alexandru Ioan Cuza.[2][3]
La 4 iulie 1912 Elena Rosetti-Solescu s-a căsătorit cu ofițerul german Friedrich Paulus.[4] Cei doi s-au cunoscut deoarece cei doi frați ai Elenei erau militari în regimentul lui Paulus[5] și s-au întâlnit în timpul unei vacanțe în munții Pădurea Neagră. Din această căsătorie au rezultat fiica Olga (n. 1914) și gemenii Friedrich și Ernst Alexander (n. 11 aprilie 1918).
Friedrich Paulus a fost comandantul armatelor germane și ale aliatelor acestora în bătălia de la Stalingrad iar ulterior predării sale sovieticilor, la 31 ianuarie 1943, s-a opus politicii lui Adolf Hitler.
Adolf Hitler s-a răzbunat pe soția lui von Paulus, pentru că acesta a trecut de partea ofițerilor trădători ai Comitetului Național Germania Liberă. După capitularea lui Von Paulus și defecțiunea sa la ruși, Gestapoul a acționat împotriva soției sale, căreia a încercat să-i impună renunțarea la numele soțului, arestând-o împreună cu fiul lor, căpitanul Ernst Alexander Paulus, care fusese rănit în luptele de le Harkov. Celălalt fiu, căpitanul Friedrich Paulus, fusese ucis în Italia, în cursul debarcării de la Anzio, în februarie 1944. Deși Elena Rosetti-Solescu a fost arestată și persecutată de Gestapo, ea a refuzat să divorțeze și să se dezică de soțul său. Elena Rosetti-Solescu a murit în 1949, la Baden-Baden, în mizerie, fără să mai apuce să-și vadă soțul întors din captivitatea sovietică, în 1953[6]. Ernst Alexander Paulus a supraviețuit războiului, dar a murit de cancer in data de 1 februarie 1957.

La jbilt cu ei toti



Foto sus: feldmaresalul Friedrich Pauluss(1890-1957) casatorit cu nepoata Elenei Cuza, si foto jos blocada de la Stalingrad (8 sept.1941-27 ian.1944).

Cata nedreptate i se face lui Nicolae Ceausescu !!! Ceausescu ar fi travestit in  Ponta? Dar cum se poate asa ceva ca un   Dovleac sec, sa fie comparat cu Ceausescu care numai prost nu era?
Dar vad ca toate  discutiile despre demiteri se duc in jurul ministrilor si sefilor institutiilor de forta ale Romaniei. Toti sunt vinovati in  afara de Plavanul tarii, el se spune ca trebuie sa conduca toate actiunile de salvare:)))). Vai, Vai cum suntem noi pedepsiti sa  acceptam si acest oligofren in functia cea mai de pret, de coordonator al salvarii. De ce nu intelegem odata ca acesti maimutoi patentati, nu sunt in stare sa conduca nici tricicleta.Asta vedem in fiecare zi pe pielea noastra.
Vedem cum  la granita noastra  ucrainienii, cei satui de conducerea absolutista  dirijata de Moscova si-au luat soarta in propriile maini. Nu conteaza gerul de afara si noptile insuportabile ei sunt pe baricade si impun  vointa lor dar, cu jertfe de sange. Impostorii care conduc Ucraina  trimit  la lupta soldati cu munitie de razboi, impotriva patriotilor cu mainile goale.
Dar daca ne este frica de frig, sa ne gandim la  asalturile de 3 ani impotriva Stalingradului in  timpul celui de al doilea razboi mondial. Acolo romanii fortati de nemti au  infruntat ierni mult mai grele  ca si armata lui Napoleon. Santinelele  mureau degerati in posturi. Mortii erau devorati fiind inca calzi si cei din interiorul orasului scoteau mortii din  cimitire pentru a-i manca. Numai americanii au intrat cu camioanele cu mancare peste un pod de gheata foarte groasa. A fost singura salvare  celor in interiorul orasului. Ati citit cred si ati vazut putinele videoclipuri despre batalia prelungita pe 3 ani. Cu toate ca Romania nu avea nici un  interes de  a executa blocada au stat pe pozitii si nu a dezertat. Povestirile participantilor la blocada sunt cutremuratoare cum ati vazut si pe acel  bartran de 103 ani care a participat si  a facut  4000 de km. pe jos pe ger cumplit. Devotamentul lui a fost rasplatit si a reluat activitatea de invatator si a prins si 103 ani.
Istoricii au catalogat blocada de la Stalingrad  ca valoare, cat un  intreg razboi.
Sa nu uitam pe conducatorul blocadei Feldmaresalul neamt Paulus care era nepotul prin sotie al Elenei Cuza, sotia lui Alex.IoanCuza si care nu a indeplinit ordinul dat de Hitler de a se sinucide si s-a predat rusilor, dupa ce a fost inaintat in  grad. Mai departe cititi dvs. A scapat cu bine din puscarie si a fost trasferat in  RDG si a fost OK!
V-am mai spus ca  si alte generatii au dat jertfe de sange  voluntar sau involuntar.
Pentru acei luptatori, situatia de acum  a Romaniei ar fi floare la ureche, i-ar sufla  ca pe un  fulg de nea, pe borfasii care ne fura. Este imposibil sa nu se gaseasa in Romania niste barbati adevarati, nationalisti, adica sa puna iubirea de tara si neam mai presus de orice interes de moment, in avantajul unor lichele bune de spanzurat. V-am mai spus, toti acesti  banditi care ne conduc, nu pot avea nici sarcina de a pupa sub coada cainii maidanezi. Dar odata prinsi  avem ocazia sa vedem daca este adevarat sau nu. Se mai lasa si cu muscaturi  sa le strice fata dar, astea sunt riscurile meseriei de  ban dit , hot si mafiot. Si-au batut destul joc de noi si acum  ne-a venit si noua randul:)))
Situatia de acum  din  tara, ne da dreptul de a lua masuri in conse inta. Legea talionului, DINTE PENTRU DINTE. Ne lipseste numai un Cromwell actual.

Ce s-ar fi intamplat cu tarisoara noastra, daca ar fi strapuns Feld.Paulus la Stalingrad??????