Reda-i copilaria lui Stefanut

sâmbătă, 17 august 2013

Motiv serios de Ion Pribeagu



 Nu s-au văzut de aproape o lună,
 Ea în concediu în Făurei
 Iar el rămas în capitală
 Setos de farmecul ei.

 Că avea Mimi ochi mari şi negri
 Şi dinţi albi, mărgăritari
 Guriţa dulce, o comoară
 Şi sâni frumoşi şi braţe mari.

 Cum nu aveau unde să meargă
 Să-şi stingă focul ce-i ardea
 Şi dornici unul de altul, ambii
 S-au îndreptat înspre şosea.

 Mici, într-un tufiş sălbatic
 De orişice priviri ferit
 În iarbă s-au întis cu sete
 Şi s-au iubit şi s-au iubit
 Sfârşind împreunarea dragă,
 Sorbită lung, cu mult nesaţ
 S-au sărutat încă odată
 Şi au pornit voioşi la braţ.

 - Tu ştii că de trei ani, într-una
 Ne îndrăgim iubita mea
 Dar astăzi şi a fost un vis, un farmec
 Săreai în sus nu altceva.

 - Cum să nu sar în sus iubite
 Răspunde ea cu mult lipici
 Dacă un ceas şi jumătate
 Am stat cu fundul pe arici

:))) Vrajitoare


Abramburica


Abramburica ca O GAINA PLOUATA

Asa o vad eu, la emisiuni de dezbateri sta cu capul in  jos rusinata de minciunile pe care trebuie sa ni le toarne, precum a fost invatata.
Cea mai recenta este aceea cu spusele precum ca Betivache mai are un an si .... asta este situatia.
Parca era profersoara ? Asa profesoara avem noi, cand de la inceputul anului dupa coabitare ni se spune ca mai este un an cand de fapt erau 2 si fiecare zi ne aduce surprize neplacute.
Inainte pana in  alegeri era tare vioaie, chiar daca din  mai si pana in  decembrie anul trecut  capetele astea PATRATE NU FACUSERA NIMIC. EI MERGEAU INAINTE TANTOSI SI SPUNEAU CA NUMAI ALEGERILE DIN DECEMBRIE LE DAU LEGITIMITATE ! ACUM O TRIMIT PE  ABRAMBURICA IMPREUNA CU ALTE GAINI PLOATE  SI CATIVA COCOSI CASTRATI CARE NE SPUN  ACEEASI POEZIE RASUFLATA. RUSINE, RUSINE, RUSINE, DE TREI ORI
RUSINE, NU RUSINICA.
NISTE PORCI CU TOTII, ISI BAT JOC DE NOI DE PARCA AM FI OLIGOFRENI SI EI  MINTI STRTALUCITE. STRALUCITE IN  OBRAZNICIE, IMPERTINENTA, MINCIUNA DUSA LA RANG DE REGE.
Ce umilinta pentru noi ca , REGELE TIGANILOR, in Turcia  s-a crezut ca este PRIM MINISTRUL TARII.
Unde ne este capul incat ingaduim acestor lepadaturi ca cu un  aer plouat, sa ne vanda noua gogosi umplute cu cacat, de parca ar fi gogosi umplute cu ciocolata. Unde imi este praful de pusca ? L-am ratacit !  Il gasesc eu curand si va anunt imediat !!!

FMI

FMI, Go Home!

autor: FrontPress 17.08.2013

FMI NDSe pare că în Ţară e prea mult rău, ca să mai poată fi bine, iar mămăliga explodată demult a expirat. Nici măcar bolboroci nu mai face. O instituţie trecută abuziv sub pulpana Guvernului României – un fel de şarpe crescut la sân – şi finanţată din buzunarele românilor -, exercită presiuni asupra instituţiilor statului, asupra mass-media. Pe ecrane, zărim tot felul de fel de contrafaceri ne agresează modul de gândire, atentând la subconştientul nostru şi la memoria colectivă. Sunt inventaţi supravieţuitori dubioşi ai unor clipe negre ale istoriei (care nu pot susţine cu niciun argument convingător afirmaţiile gurilor veninoase, plătite gras să calomnieze trecutul istoric). Toate acestea se produc pe o singură stradă cu sens unic, numită ISHR-EW.
Domnilor preşedinţi şi guvernanţi postdecembrişti, v-aţi făcut frate cu dracu’!
Raidurile Royal Air Force Bomber Comand, din februarie 1942 asupra Dresdei, au lăsat în urmă zeci de mii de cadavre ale civililor germani, neimplicaţi în acţiuni militare. Surclasând numeric şi prin cruzime Katynul anului 1940, 50.000 de prizonieri români şi germani au fost împuşcaţi de trupele N.K.V.D., în toamna lui 1944 şi aruncaţi în mlaştinile de la Bălţi. Hiroshima şi Nagasaki au fost crime împotriva umanităţii, un Holocaust în care au ars – la propriu – oameni nevinovaţi. Sunt doar câteva exemple ale unor fapte comise de Aliaţi (U.R.S.S., S.U.A., Marea Britanie) în Al Doilea Război Mondial, pentru care nimeni nu a fost judecat şi condamnat. Încă o confirmare a faptului că „Istoria o scriu învingătorii” prin „Nürnberguri” de conjunctură şi prin sfidarea actului de dreptate. Ni se cere să fim toleranţi cu alţii, să uităm ce au făcut horthyştii în ’40 cu românii, să uităm de Siberia şi de fraţii noştri de dincolo de Prut, nimiciţi de Holocaustul Roşu, de decimarea intelectualităţii româneşti de către alogenii – majoritate evrei – care au făcut legea în România atâta amar de ani – şi o fac şi astăzi! Un impostor-scelerat, al cărui nume îl poartă pupilul Guvernului României susţine că „Holocaustul e unul singur!” al Lor, învinuind românii care i-au salvat de la dispariţie şi arătându-i cu degetul: „Aţi Ucis! Aţi ucis! Aţi Ucis!” Pentru acest gest i s-a conferit cea mai înaltă distincţie a României. Ruşine! Ruşine domnule fost primul preşedinte postdecembrist. V-aţi făcut frate cu dracu’! Din fericire – dacă se poate spune astfel – s-au găsit oameni precum regretatul istoric Gheorghe Buzatu, care, oferindu-i-se distincţia murdărită de către inamicul românilor, a avut curajul şi demnitatea s-o refuze.
Un gâde a „executat” la ordin poporul român
Pe ecranele televizoarelor defilează neîntrerupt clanurile de hoţi, jefuitori, violatori, criminali şi agresori de toate tipurile, cuiburi de lepre şi vipere, de la clanurile de cartier la Fondul Monetar Internaţional, Comisia Europeană şi Banca Mondială, care muşcă tot ce-i românesc. Mercenarii din mass-media, plătiţi cu bani grei distrug metodic şi judicios ce a mai rămas din România. La unul din posturile centrale de televiziune, un gâde de ocazie a „executat” la ordin, încă o dată poporul român, procedând precum Csibi Barna cu Avram Iancu. Nici sticla televizorului nu mai rezistă unor asemenea invazii ale leprozeriilor puse în slujba celor ce ne vor eliminaţi ca naţie. Şi Guvernul României TACE! Tace şi când pe teritoriul Ţării încă numite România se antrenează forţe paramilitare dirijate de Jobbik în răcnetele iredentiste ale urmaşilor lui Atilla. Guvernul României are treburi importante, se ocupă de altele, merge în vacanţă…
Şi-au schimbat faţa, nu şi obiceiurile
Iubitul nostru guvern a dus dorul asasinilor economici de la F.M.I.. aşa de tare, încât i-a poftit să revină la Bucureşti. Pentru ce? „Alţi bani, altă distracţie!” Asasinii economici şi-au schimbat faţa, nu şi obiceiurile. Mare bucurie! Ne-au impus alte 21 de noi taxe, inclusiv taxa pe tigaie. Ca să fiu mai explicit, casnicele vor plăti impozit pentru că nu prestează serviciu, obligate de conjunctura economică să stea acasă. Păi, domnilor guvernanţi, nu vă mai ţineţi de Poante sau ce-or fi astea! Sunt de prost augur şi pot fi socotite, cândva, crime împotriva Poporului Român. Veţi da seama!
Ca să supravieţuiască, România trebuie să aplice politica Argentinei
Franklin Templeton Investment Management Limited U.K., sucursala Bucureşti, în calitate de Administrator Unic şi Manager de Fond al S.C. Fondul „Proprietatea S.A.” (oare mai avem ceva românesc în economia Ţării?) scoate perle pe unde poate: „… acordurile anterioare au avut un impact semnificativ asupra stabilităţii macroeconomice obţinute de România şi că au contribuit la situarea ţării pe o traiectorie clară de creştere economică. [...] Un nou acord cu FMI este cu siguranţă o veste bună pentru România. [...] Considerăm că autorităţile române au luat o decizie bună prin continuarea parteneriatului [...] întreprinderile de stat trebuie să treacă printr-un proces serios de reformă [...] Ne bucură în mod special planurile privind listările publice ale unora dintre cele mai mari companii din România, printre care se numără Nuclear-electrica, Romgaz, CE Oltenia, Hidroelectrica şi Electrica. În opinia noastră, vom remarca îmbunătăţiri notabile la sfârşitul noului acord pe doi ani, iar la acel moment România ar putea fi foarte bine una dintre economiile europene cu cea mai rapidă creştere”. (Greg Konieczny, Manager al Fondului „Proprietatea”) [1]  Sictir, musiu! După acordurile cu FMI, doar „Creşterea Negativă” a fost reală, restul… fumigene toxice, letale, pentru tâmpirea naţiei.
În 2001, Argentina s-a trezit din adormire şi le-a proiectat F.M.I.-ştilor un şut, acolo unde nu-i arde soarele. Astăzi, deşi urmele dezastrului F.M.I.-ist încă se mai simt, Argentina are o economie prosperă. În 2009, timonierul-şef ne-a băgat – pentru generaţii întregi – slugi la F.M.I.. În 2013, premierul a prelungit contractul pentru încă doi ani. Bine, bine! Dar unde s-au scurs banii împrumutaţi? Creştere economică? Gogoşi de tarabă!
Ca să supravieţuiască, România trebuie să aplice politica Argentinei: FMI, Go Home! De Ion Maldarescu – Art-Emis

GRECIA

Grecia: Tabere de vara organizate de NATIONALISTI (FOTO)

autor: Second 16.08.2013

4twIn contrast cu festivalurile degenerate organizate de partidele de sistem, nationalistii greci de la Zorii Aurii anunta succesul inregistrat in urma organizarii mai multor tabere pentru tineret, de antrenamente sportive si de educatie nationalista.
Taberele nationalistilor au fost organizate in zonele muntoase ale Greciei, punandu-se accent pe dezbaterile ideologice, explorarea naturii, intreceri sportive si tehnici de supravietuire.
In parelel cu autogospodarirea in aer liber, nationalistii au discutat despre marile evenimente care au marcat istoria Greciei, punctand importanta continuarii luptei pentru pastrarea identitatii si spiritului traditionalist.
Atmosfera predominanta a fost de camaraderie si disciplina, tinerii participanti constientizand importanta comuniunii dintre om si natura, in special faptul ca un partid nationalist eminamente urban trebuie sa mentina legatura cu pamantul si natura patriei.
In majoritatea cazurilor, taberele s-au finalizat prin ample actiuni de ecologizare a locatiilor naturale ocupate pentru cele cateva zile de activitate nationalista. Sursa: FrontPress.ro
photo_(9)
photo_(8)
photo_(7)
102_5524
102_5721
102_5478
102_5839
102_5849
102_5847
DSC05434

Rosaria Zara a murit


Cofondatoarea lanţului ZARA a murit!

Rosaria Mera, cea mai bogata femeie de afaceri din lume, cu o avere estimată la 6 miliarde de dolari, a suferit un atac cerebral, în urma căruia a decedat.

Femeia, în vârstă de 69 de ani, se afla în vacanţă pe insula Menorca şi era însoţită de fiica sa, Sandra, potrivit site-ului ABC.es. Atacul cerebral pe care l-a suferit a fost mult prea puternic iar trupul i-a cedat repede, hemoragia fiindu-i fatală în mai puţin de 24 de ore. Cea care a confirmat informaţia a fost Inditex, compania mamă a lanţului Zara.

Lanţul Zara l-a construit alături de fostul ei soţ, Amancio Ortega, iar afacerea a început în sufrageria familiei, treptat cei 2 construind un imperiu de 21 de miliarde de dolari. Cu o avere de 51,3 miliarde de dolari, Ortega este al patrulea miliardar al lumii.

vineri, 16 august 2013

Cantece patriotice dedicate "Leului Natiunii" Pres.Siriei Bashad al Assad

Cel mai vechi prieten al meu Fernando Americo Sima (Brazilia)

Statul de indeamna

Cand STATUL te indeamna sa devii ANTISOCIAL

autor: FrontPress 16.08.2013

bagbieSă fii corect și cinstit în raport cu un stat cleptocratic și condus de niște mârlani cu apucători bandițești, nu e chiar bistoș. Dacă nu aș fi constrâns, nu aș da statului nici un cent, darămite vreo amendă. Consider că banii pe care îi dau ajung în buzunarele șmecherilor în loc să fie folosiți pentru binele general, devenit dealtfel o noțiune de bășcălie în discuțiile dintre șacali.
Pur și simplu nu pot să scap de sentimentul că sunt fraierul de serviciu, care plătește în permanență taxe, biruri și amenzi. Ăștia care compun și conduc statul sunt de fapt niște racheți cu ștaif, așa că mi se rupe să fiu toată viața o vacă blândă și bună de muls.
Atitudinea statului mă îndeamnă la nesupunere civică. Noi nu avem un sistem, ci niște oligarhii care se substituie sistemului. Niște căpușe care fac legi după cum le dictează interesele financiare și politice de moment. Prostia și apatia permit însă perpetuarea acestor metehne la nesfârșit.
Orice om normal nu poate să facă altceva decât să se decupleze pe cât posibil din acest circuit al hoției generalizate.
Loyal to no one, no one at all !
PS – Nu cred în revoluțiile, revoltele și petițiile virtuale ale hipsterilor isterizați, care militează pentru o lume mai verde, dar dau cu sapa prin birourile înțesate cu aparate de aer condiționat ale multinaționalelor… DeGoran Mrakic

De stiut

Este foarte bine de știut!!!

Câtă lume cunoașteți care spune că nu vrea să bea nimic înainte de culcare pentru că pe urmă trebuie să se trezească de foarte multe ori în timpul nopții?!
Infarctul și apa – N-am știut nimic din toate astea...
Interesant...
Și mai e ceva ce n-am știut...
Mi-am întrebat doctorul de ce oamenii urinează atât de mult în timpul nopții?
Răspunsul medicului meu cardiolog a fost: gravitatea ține apa în partea mai inferioară a corpului când stai în picioare (picioarele se umflă). Când ești culcat și partea inferioară a corpului (picioarele și restul) sunt la nivelul rinichilor și atunci rinichii mută apa pentru că e mai ușor.
Asta se leagă de ultima afirmație. Știam că e nevoie de o cantitate minimă de apă pentru a spăla toxinele din corpul tău, dar e a fost pentru mine nou a fost faptul care este timpul corect de a bea apa...
Foarte important: de la un cardiolog specialist!
Băutul apei într-un timp anume îi maximizea acesteia eficiența în corp.
2 pahare cu apă, după trezire – ajută la activarea organelor interne
1 pahar cu apă cu 30 de minute înaintea unei mese – ajută la digestie
1 pahar cu apă înaintea unei băi – ajută la scăderea tensiunii arteriale
1 pahar cu apă înainte de a merge la culcare – preîntâmpină atacul cerebral sau infarctul
Mai pot adăuga următoarele: medicul meu mi-a spus că a bea apă înainte de culcare ajută și la prevenirea cârceilor pe timpul nopții. Mușchii de la picioarele tale au nevoie de hidratare când se chircesc și durerea te trezește.
Aspirina Mayo Clinic
Dr. Virend Somers este cardiolog la Clinica Mayo, și este prim autor al raportului publicat la 29 iulie 2008 în Jurnalul Colegiului American de Cardiologie.
Majoritatea infarcturilor apar în timpul zilei, între orele 6:00 și 18:00. A face un infarct în timpul nopții, când inima ar trebui sa se odihnească, înseamnă că s-a întâmplat ceva neobișnuit. Somers și colegii săi au muncit timp de un deceniu pentru a arăta că de vină este apneea de somn.
1. Dacă ei o aspirină pe zi, atunci ia-o seara.
Motivul: Aspirina are un timp de înjumătățire de 24 de ore; de aceea, dacă majoritatea infarcturilor se petrec în orele mici ale dimineții, aspirina ar fi mai puternică în sistemul tău.
2. Aspirina rămâne timp îndelungat în cutia cu medicamente, chiar ani de zile (când se învechește, miroase ca oțetul).
Te rog, continuă să citești...

Ceva ce putem face pentru a ne ajuta pe noi înșine – este bine de știut.
Bayer produce aspirina cristal care se dizolvă instant pe limbă.
Efectul ei este mai rapid decât al tabletelor.
De ce să păstrezi aspirina alături de patul tău? E vorba de infarcturi.
Mai sunt și alte simptome ale unui infrct în afara durerii în brațul stâng. Mai există și o durere intensă în barbă, greață, transpirație din abundență. Și aceste simptome pot apărea dar frecvența lor e mai redusă.
Notă: S-ar putea să NU existe durere în piept în timpul unui infarct.
Majoritatea oamenilor (în jur de 60%) care au făcut infarct în somn, nu s-au trezit. Dar, dacă el se produce, durerea în piept s-ar putea să vă trezească din somn. Dacă acest lucru are loc, dizolvați imediat 2 aspirine în gură și înghiți-ți-le cu puțină apă.
Pe urmă:
– Sunați la 112.
– Sunați un vecin sau pe un membru al familiei care locuiește în apropiere. Spuneți-i: "infarct!"
– Spuneți-i că ați luat 2 aspirine.
Așezați-vă într-un scaun sau fotoliu în fața ușii și așteptați sosirea acestora...
NU STAȚI ÎNTINS!

Un cardiolog a afirmat că fiecare persoană, care primește acest e-mail, îl trimite altor 10 persoane, probabil o viață ar putea fi salvată.
Eu tocmai am răspândit această informație.
Tu ce faci?
Trimite mai departe acest mesaj.
Ar putea salva vieți!

"Viața este un dar unic"

Cedarea Basarabiei

1940 – Cedarea Basarabiei. Erau alternative?

autor: FrontPress 16.08.2013

basarabia 1940Pentru cei care vor sări în apărarea lui Carol al II-lea, comparând acest Consiliu de Coroană cu cel din august 1914, am vești foarte proaste. Și Carol I ar fi putut trece peste votul Consiliului de Coroană de atunci și să ia decizia de a intra în război de partea Puterilor Centrale în 1914 în ciuda deciziei pentru neutralitate și expectativa armată luată e acel Consiliu, dar bătrânul rege nu a putut face asta. De ce? Deoarece întreaga populaţie, întreaga opinie publică era împotrivă. Dacă și Consiliul de Coroană era împotrivă, regele nu avea nicio șansă. Dar în cazul lui Carol al II-lea, care era situaţia?
Consiliul de Coroană votase pentru cedare, dar întreaga populație, întreaga armată era pentru rezistență. Toate mărturiile și amintirile militarilor români, tot ce se spune despre atitudinea civililor, totul conduce spre această concluzie, armata era gata să se bată pentru linia Nistrului, întreaga opinie publică era pentru luptă. Dar atunci, de ce Carol al II-lea nu a decis să treacă peste votul Consiliului de Coroană și să meargă pe linia opiniei publice și a armatei, caz în care ar fi devenit din start erou național? Ce l-a oprit? Doar lașitatea sa și fuga de răspundere care l-a caracterizat întreaga viață. Dar decizia sa de atunci a avut grave consecințe asupra întregii istorii a României.
carol_ii_regele_romaniei.previewComponenta strategică
În orice decizie trebuie luat în calcul și contextul strategic, din punct de vedere al aliaților și al intervenției lor. Să evaluăm situația la data de 26 iunie 1940.
Aliaţii
La cea vreme, în iunie 1940, marii aliați ai României erau în imposibilitatea de a ne ajuta, mă refer aici la cei ce ne garantaseră granițele, respectiv Franța și Marea Britanie. Franța capitulase în urmă cu patru zile, iar Marea Britanie era bătută și izgonită pe insula ei. Bătălia Angliei nu începuse încă, se părea că în curând Hitler va invada insulele britanice, totul era de partea lui. Dintre aliații României din estul Europei, doi nu mai existau, Cehoslovacia și Polonia. Statele din cadrul Înțelegerii Balcanice, respectiv Iugoslavia, Grecia și Turcia (în afară de România), contactate de România în 27 iunie pentru a vedea dacă își vor respecta înțelegerea în cazul unui conflict militar dintre România și U.R.S.S. au răspuns evaziv, cerându-ne să nu rupem echilibrul printr-un război, cu alte cuvinte s-au eschivat de la angajamentele lor anterioare. Cu o singură excepție, Turcia, cea care a reiterat și s-a angajat să respecte alianța. În ciuda tuturor conflictelor și divergențelor din trecut, inclusiv din primul război mondial, când am luptat împotriva diviziilor turce în Dobrogea și mai apoi, doar pentru acest gest de onoare ar trebui să le fim recunoscători turcilor, spre comparație cu iugoslavii și grecii, de care ne leagă și multe legături religioase.
Numai turcii au transmis că își vor respecta tratatul semnat până la ultima literă
Tratatul de alianță prevedea că în cazul în care unul dintre aliați intra în război cu un alt stat și un stat terț îl ataca, aliații trebuiau să intre în război contra statului terț. În cazul nostru, lucrurile erau deja clare la 27 iunie 1940, când am cerut ajutorul aliaților. Dacă noi intram în război contra Uniunii Sovietice și Ungaria sau Bulgaria ne atacau, aliații din Înțelegerea Balcanică, respectiv Iugoslavia, Grecia și Turcia, intrau în război contra acestora? Mă repet, ei nu trebuiau și nu aveau cum să intre în război contra U.R.S.S., ci doar contra Ungariei sau Bulgariei, care ne-ar fi putut ataca pe la spate, la fel cum a făcut Italia împotriva Franței când aceasta lupta pe front contra Germaniei în 1940. Ei bine, răspunsul Iugoslaviei și Greciei a fost ambiguu, mai degrabă negativ, ei ne-au transmis să nu tulburăm echilibrul balcanic și să ne batem cu rușii. Singurii care au răspuns pozitiv, clar și la obiect, au fost turcii, care au transmis că își vor respecta tratatul semnat până la ultima literă. Din partea lor, dacă ne-am război cu rușii și bulgarii ne-ar ataca pe la spate, ei ar intra în război contra bulgarilor, punându-i astfel într-o poziție dificilă. Dar, din păcate, iugoslavii și grecii s-au eschivat, astfel noi rămâneam descoperiți unui atac al Ungariei care ne-ar fi lovit din spate în cazul unui război contra U.R.S.S.. Mai mult, au concentrat trupe pe granița din Banat, în ideea de a ocupa întreg Banatul dacă statul român s-ar fi dezmembrat. Amintirea ocupației Banatului din 1918-1919 le era încă proaspătă. Ce să zici de asemenea aliați? Iar noi, în 1941, când au fost invadați de germani, am refuzat să intrăm în Banatul sârbesc, ba chiar am amenințat prin vocea lui Antonescu că în caz că Ungaria intră aici, ne băgăm după ei și îi vom scoate afară. Deci, dintre aliați ne puteam baza doar pe Turcia, și asta în cazul unui atac din partea Bulgariei.
Soviet-TroopsInamicii
Am vorbit de Uniunea Sovietică, ea ne viza încă din 1918, când Lenin ne-a cerut Basarabia și Bucovina, deși această bucată de teritoriu românesc nu a fost stăpânită de ruși niciodată. Putem astfel să facem o legătură între pretențiile lui Lenin din 1919 și ale lui Stalin din 1940, toate vizau același lucru, extinderea noului imperiu comunist clădit pe ruinele celui țarist, dar mult mai ambițios. Țarii doreau doar stăpânirea regională, pe când comuniștii cea mondială. În rest, metodele sunt asemănătoare, dar mult mai rafinate sub imperiul comunist clădit de Lenin și perfecționat de Stalin. Pentru a-și atinge scopurile, Stalin se aliază cu Hitler. Împreună își împart estul Europei, apoi Stalin îi dă mână liberă lui Hitler în vest. Germania s-a temut de războiul pe două fronturi, cum s-a întâmplat în primul război mondial, dar fiind asigurat de alianța cu Stalin prin pactul Molotov-Ribbentrop, Hitler a avut mână liberă pentru a lovi în vest, cu estul asigurat. Dar după victoria sa împotriva Franței, Hitler este anunțat că sovieticii își vor partea lor din înțelegere, ce a mai rămas din tratatul din 23 august 1939, pactul Ribbentrop-Molotov. Anume punctul 3 din protocolul secret: Basarabia.
La 22 iunie 1940 Franța capitulează. Iar a doua zi, imediat după felicitările sovietice de rigoare, Molotov îl invită pe ministrul german de la Moscova la o discuție și îl informează că problema basarabeană nu mai suferă amânare. Dar sovieticii cer și Bucovina pe lângă Basarabia, fapt care îl irită pe Hitler, dar nu numai acest aspect, cât și momentul ales. Abia golite cupele victoriei, când Stalin venea cu pretenții noi. Opoziția lui Hitler s-a tradus prin diminuarea pretențiilor sovietice de la Bucovina întreagă la doar jumătate din ea, respectiv Bucovina de Nord. Iar prin creionul gros al lui Molotov, la aceasta s-a adăugat și Ținutul Herța.
Stalin a jucat bine, ca întotdeauna; acest geniu al răului și-a jucat întotdeauna bine cărțile. Sunt mulți astăzi care spun că în cazul în care am fi rezistat pe Nistru și am fi fost bătuți, Hitler nu i-ar fi permis lui Stalin să ocupe teritorii de la stânga Prutului. Întrebarea de bază este cum l-ar fi oprit Hitler pe Stalin să nu o facă, din moment ce întreaga armată germană era în Franța și ar fi avut nevoie de câteva săptămâni să revină pentru a-l putea amenința pe Stalin și Armata Roșie. Deci, în ciuda pronosticului unora că Hitler nu ar fi permis ca rușii să treacă de Prut, adevărul este că germanii nu ar fi avut cum să-l amenințe. Nu ar fi avut cu ce, tocmai pe asta s-a bazat Stalin. I-ar fi pus pe germani în fața faptului împlinit și atât. Iar germanii ar fi avut nevoie de luni de zile de concentrări de forțe pentru a putea declanșa un atac, iar acesta putea fi efectuat doar în anumite condiții calendaristice și meteorologice, cum s-a verificat ulterior.
Să nu uităm un lucru esențial şi anume, că la 26 iunie 1940, sovieticii și germanii erau aliați, erau pe aceeași mână. Chiar germanii ne-au sfătuit să cedăm ultimatumului sovietic, deci nu aveam cum să ne bazăm pe ei ca și ajutor. Prin acest aspect, nu aveam cum să știm că germanii s-ar fi opus ca rușii să treacă dincolo de Prut în caz că rezistam armat.
Încă un lucru des adus în discuție referitor la acele timpuri. Mulți își justifică părerile și teoriile pe baza negocierilor dintre Hitler și Stalin ca și cea descrisă de mine mai sus, referitor la diminuarea pretenției sovieticilor de la întreaga Bucovină doar la partea de nord a acesteia. La fel, pe anexa secretă de la pactul Ribbentrop-Molotov. Ce vreau să subliniez este faptul că la acea vreme, anexa secretă de la pactul Ribbentrop-Molotov era cu adevărat secretă, necunoscută de nimeni în afara celor care au semnat-o. Această anexă secretă a fost descoperită de aliați în arhivele germane cucerite, iar sovieticii nu au recunoscut-o multă vreme. La fel cum nu au recunoscut și nu recunosc multe masacre comise împotriva altor popoare. Masacrul de la Katyn l-au recunoscut abia după căderea comunismului.
aug-0032Stalin dorea să pună mâna pe arhivele germane
Personal am o nelămurire, ținând cont de alianța sovieto-germană din anii 1939-1941. Oare obsesia lui Stalin pentru ocuparea Berlinului nu avea și o motivație mai ascunsă, în afara celei logice și normale de ocupare a capitalei inamicului? Că l-ar fi vrut capturat pe Hitler, dușmanul suprem, cu care stătuse alături timp de doi ani de zile, poate fi valabil, dar Stalin nu avea de unde să știe că Hitler va rămâne în Berlin și nu se va refugia pe undeva prin Alpii austrieci, așa cum existau unele planuri. Chiar și Stalin, când trupele germane se apropiau de Moscova în 1941 avea planuri de a se refugia la est de Urali, guvernul și o parte din structurile de putere au și început să se evacueze. Deci, Stalin nu putea fi sigur că îl va prinde pe Hitler în Berlin, totul era relativ. Berlinul era bine apărat și pierderile sovietice au fost pe măsură.
Nu cumva Stalin dorea să pună mâna pe arhivele germane și să le distrugă înainte de a ajunge pe mâna aliaților occidentali, pentru a nu se afla adevărul asupra dimensiunilor colaborării între Hitler și Stalin în perioada de aur a înțelegerii dintr cei doi? Totuși, protocolul secret din pactul Ribbentrop-Molotov a fost găsit și publicat, în acesta era trecut la punctul 3 interesul sovietic pentru Basarabia. Dar asta abia în 1945. În 26 iunie 1940, la primirea ultimatumului, nu se știa nimic despre acest protocol secret, nu se știa nimic nici despre pretențiile lui Stalin asupra întregii Bucovine și nici despre faptul că nemulțumirea lui Hitler a diminuat pretențiile sovietice. Se știa doar că Sovietele ne cer Basarabia și nordul Bucovinei și trebuie să le răspundem în răstimp de 24 de ore, apoi aveam patru zile să le evacuăm. Și nu ne puteam baza pe nimeni, doar pe turci, împotriva tuturor puterilor momentului.
Componenta militară
Desigur că cea mai importantă bază pe care se putea susține o decizie de rezistență împotriva potențialei agresiuni rusești o constituie armata română, gradul ei de pregătire și de dotare comparativ cu cea agresoare. Era pregătită armata română să facă față celei sovietice în 1940? La trei luni după ce sovieticii încheiaseră un război greu contra finlandezilor? Să nu uităm că aveau și experiența luptei contra japonezilor în Mongolia, unde Jukov declanșase pentru prima oară atacul combinat aviație-tancuri la Halhin Gol, dezvoltat ulterior de germani sub numele de blietzkrieg. Un lucru este foarte clar, sovieticii ne erau superiori din toate punctele de vedere în 1940, numeric, tehnic, ca dotare și ca experiență de război.
Planul sovietic de anexare a Basarabiei și nordului Bucovinei
Despre superioritatea inamicului vorbise și Șeful Statului Major, generalul Florea Țenescu, în Consiliul de Coroană, el susținând că sovieticii aveau o sută de divizii, iar ungurii și bulgarii câte 20, contra celor 40 ale noastre, dintre care 20 concentrate pe frontiera de est și nord-est. Poate că numărul de o sută pe granița noastră este exagerat, dar nu trebuie să pierdem din vedere faptul că Armatele a 9-a și a 18-a, erau cele mai puternice din Armata Roșie, cele cu care ne-am confruntat după 22 iunie 1941. Lor li se adăuga Armata a 12-a ca sprijin. Era normal ca cele mai puternice armate sovietice să fie orientate împotriva României, rolul lor era ca la nevoie să se năpustească prin Poarta Focșanilor și să ocupe terenurile petroliere de la Ploiești, securizând cel mai mare rezervor de petrol european, astfel ca nimeni, nici germania, să nu poată avea acces la el. Fără petrol, mașina de război germană nu putea funcționa. Până acum aceasta a funcționat cu petrol sovietic, dar în caz de răcire a relațiilor sovieto-germane, cum se va întâmpla ulterior, petrolul românesc devenea o resursă esențială. De aceea erau aceste armate poziționate atât de aproape, pentru petrol și pentru a lua în stăpânire gurile Dunării.
După cum se poate vedea în imaginea anexată, în apropierea granițelor noastre se aflau patru armate sovietice a 12-a, a 5-a si a 9-a, iar în spatele lor, ca și acoperire, a 6-a și a 18-a. Este adevărat, nu doar superioritatea numerică și tehnică este determinantă într-un război, cum s-a văzut de multe ori în conflictele militare, inclusiv în istoria noastră. Mai apar și alte condiții, dar nici acestea nu ne erau prea favorabile. Mulți vor oferi exemplul finlandezilor, care au rezisatat cu succes timp de trei luni, provocând pierderi grele invadatorilor. Dar aceștia pierd din vedere o condiție esențială, condițiile și terenul. Condițiile și terenul favorizau în Războiul de iarnă apărarea în cel mai înalt grad. Iarna grea din ținuturile nordice greu accesibile, temperaturi de minus 40 de grade, viscole, zăpada abundentă în care se blocau tancurile, terenul greu, cu lacuri și păduri și puțin drumuri, toate la un loc au făcut victime grele, favorizându-i pe finlandezii care se deplasau pe schiuri, echipați în alb, provocând dezastru în spatele liniilor sovietice, care îi numea Moartea albă. Spre deosebire, în iunie-iulie 1944, terenul cucerit în trei luni în războiul de iarnă a fost ocupat de sovietici în câteva săptămâni. Orașul Tamperre, pentru care s-au dat lupte atât de grele în 1940, a fost cucerit în câteva ore în condiții de vară. Doar victoria de la Tali Ihantalla i-a oprit pe ruși. Dar, în iunie 1940, sorții erau tot de partea sovietică.
Situaţia strategică a frontierei era mai gravă decât cu un an înainte
Cât timp a existat Polonia ca stat aliat, aveam o continuitate a frontierei de la sud la nord, trebuia să ne apărăm doar spre est. Chiar configurația terenului, cu văile râurilor orientate de la nord la sud, și dealurile tot la fel, favoriza o apărare pe aliniamente succesive, pe crestele dealurilor. Dar odată cu împărțirea Poloniei, U.R.S.S. câștigă un intrând periculos în nordul Bucovinei, în Galiția. De aici, printr-un atac de la nord la sud prin Bucovina, pătrunzând pe văi și urmându-le, întreaga apărare română putea fi întoarsă cu ușurință. Era suficient ca o forță să le fixeze pe front, iar o alta să le întoarcă apărarea pe flanc, de la nord la sud. Aceeași problemă spinoasă apăruse și la granița cu un alt dușman, cu Ungaria. Până în 1939, la destrămarea Cehoslovaciei, aveam granița cu ei doar la nord-vest. Când Cehoslovacia a fost împărțită, României i s-a propus să preia partea din Maramureșul istoric lăsată cehoslovacilor în 1920 (o mare prostie, deoarece era ocupat de armata română!). România a refuzat să preia acestă porțiune din vechiul Maramureș prin desființarea Cehoslovaciei, motivând că reîntregirea ținuturilor românești nu se face pe nenorocirea aliaților. Ungaria nu a avut astfel de probleme și l-a preluat. Fie numai din rațiuni strategice ar fi trebuit ocupat, astfel aveam în fața ungurilor și a pretențiilor lor un front continuu, sprijinit pe Carpați la nord. Nu am făcut-o, astfel că ne-am trezit cu un intrând periculos la nord, de-a lungul Tisei, care amenința apărarea noastră cu întoarcerea, astfel că trupele noastre de vânători de munte au trebuit masate la Sighet și în Maramureș în vara lui 1940, până la dictatul de la Viena, la a doua cedare.
O altă chestiune esențială a apărării o reprezintă pregătirea terenului. Dacă terenul este favorabil apărării, trebuie pregătit să fie și mai favorabil prin fortificații. Șanțuri antitanc, cazemate, lucrări de întărire pot face ca o trupă redusă numeric să poată fi capabilă să reziste timp îndelungat unei forțe superioare. Insulele japoneze din Pacific sau plaja Omaha din Normandia au arătat acest lucru în cazul debarcărilor de pe mare, dar sunt și alte exemple referitoare la cât de greu poate fi trecut un râu cu malul fortificat de inamic. Cum stăteam noi la acest capitol? Foarte bine, excelent, ca și planuri pe hârtie. Dar ca realizare? Ne spune col (r) Florea Pavlov, în acea perioadă șef al secției operații din Comandamentul trupelor de geniu: „Prin directiva generală 748 din 13 martie 1934 și completată cu noi precizări în anii 1936 și 1937, a stabilit un sistem unitar de realizare a fortificațiilor la granițele de est, nord și sud, iar prin Memorialul nr 455 din 10 iulie 1936 a stabilit măsurile de întărire defensivă a frontierei de vest. (…) Sistemul unitar de fortificare a țării prevedea executarea unor fortificații permanente sub forma cazematelor de beton cu 2-4 creneluri pentru mitraliere, cazemate pentru tunuri anticar, observatoare și puncte de comandă din beton, completate cu instalații de transmisiuni, lucrări pasagere pentru apărarea apropiată, baraje de mine și baraje de sârmă ghimpată ș.a. […] Lucrările de fortificații de pe Nistrul inferior și din Bucovina de Nord au fost începute la 4 ianuarie 1940 (!), fiind destinate acestui scop. Sectoarele militare 8,9,10 și 11 lucru, cu reședințele la Tighina, Chișinău, Cornești și Rădăuți, au acționat în zonă până la 18 iunie 1940.”
I31A5Durerea mare a Oștirii Române
Când imperiul sovietic a executat invazia ocupând teritoriile românești de vest de Nistru, urmare a altui diktat, pactul Molotov-Ribbentrop din 1939, în Basarabia, trupele de geniu executaseră, din cele 1033 cazemate planificate, numai 127, adică 12,3% din necesar, iar în Bucovina, din 498 cazemate prevăzute, se realizaseră doar 24 de cazemate, adică 5% din necesar. Materialele de construcții aprovizionate, valorând 227,118 milioane lei nu s-au mai putut evacua din depozitele create rămânând în posesia cotropitorilor. Aceasta a fost soarta eforturilor umane, financiare și materiale făcute de statul român pentru apărarea țăriii. Sumele enorme cheltuite pentru executarea acestor lucrări de fortificații s-au adăugat la imensele pierderi suferite de România prin rapturile teritoriale.
Durerea mare a oștirii române a fost că toate aceste pierderi au fost suferite fără nici un fel de luptă, iar din sutele de cazemate construite nu s-a tras nici un glonț sau proiectil. Câtă iresponsabilitate politică a factorilor de decizie, când ne băteam cu rușii pe Nistru până în 1924, de atunci veneau propuneri pentru un sistem de fortificații pe zona de est! Iar lucrările au început abia în 4 ianuarie 1940! La fel ca și în ziua de azi, când sunt amânate la nesfârșit dotările armatei, iar când acestea sunt făcute se fac cu întârziere, second-hand și incomplete! Istoria se repetă, dacă nu vrei să înveți din ea. Și atunci, cine sunt vinovaţii? Aceiași, și atunci și acum.
26 iunie – Ziua Drapelului este ziua în care U.R.S.S emitea ultimatumul pentru cedarea Basarabiei și a nordului Bucovinei
Culmea politicianismului: Ziua Drapelului, 26 iunie, este ziua în care U.R.S.S ne înmâna ultimatumul pentru cedarea Basarabiei și a nordului Bucovinei. Tot pe 26 iunie 2013, s-a declarat zi de doliu național, dar surpriză, nu pentru Basarabia, sau Bucovina, ci pentru că au murit nişte turiști într-un accident rutier. Da, e tragic, atât pentru victime, cât și pentru rudele lor, dar putem compara asta cu miile de morți anual pe șoselele din România? Atunci și ei ar merita o zi de doliu național, nu? Dar ce ne facem cu sutele de mii de victime ale comunismului în Basarabia și apoi în România, ca urmare a acestui ultimatum din acestă dată fatidică? Nu pentru ei ar trebui să se proclame doliu național? De Cristian Negrea

Ce dovada mai mare de dispret ???



Ce  stiri avem noi acum  la tv.?
Vedem cum se distreaza tiganii, ce masini faine au,  imbracaminte de firma.....?
 Ce scandaluri mai sunt  in legatura cu refuzul minorelor de a se marita ?
Nu ne plictisim, tiganii in clanuri se bat mereu pe ceva si ne ocupa timpul in  fata tv. Nu mai spun de  regele autoproclamat al lor dar,  poate pentru noi muritorii de rand  ai Romaniei  altceva este  pe lista urgentelor. Astept sa se intereseze Betivache si de  bolnavii Romaniei care sufera in tacere fara a se interesa cineva de ei in  spitale, pana la moarte. Sa  nu mai spuna ca este in  pericol viata unui om, pentru ca este vorba de viata tuturor romanilor
Vedem cum presedintele nostru este ocupat cu reinoirea brevetului de Comandant de vas. A pus  tara pe butuci si acum se pregateste ca peste un an si 4 luni sa plece in lume,  pentru a scapa de justitie.
Insa tot este un  castig pentru ca, se face pe banii nostrii campania electorala si se distrage atentia de la  nenorocirea tarii. Acest Betivache se distreaza strasnic pe banii nostrii. TRAI NINIACA PE BANII BABACHII.
Nenorocirile fam. .. nu mai contenesc, morti recenti si de acum  cativa ani, puscaria  chinuita dar macar a plouat cu saci de euroi.
Se bate moneda pe faptul ca la mare sunt 200 mii de turisti, in timp ce Romania are 20 de milioane de locuitori ! Ce fac ceilalti ?
 Dar cea mai nastrusnica priveliste este cum madam,....  se plimba   pe banii nostrii desigur, pe la manastiri si alte locuri  de poveste ca cea din Maramures si cum se invarteste in costum national. Dar ce mai invartitura face la sarba in caruta : Ma uit razand si imi vine sa spun ca in zicala veche de cand ma stiu :" Nu o invarti pe Leana iute, ca se fasaie si pute ".
Dar in Romania pute tot, politica,situatia morala si financiara a romanilor, care sunt prostiti cu astfel de panarame si nu isi dau seama ca totul este pe banii lor  si totul este facut pentru a arata fastul acestor puslamale care, s-au catarat pe mormanele de euroi vlaguindu-i pe ei.

De rasul lumii !!!


Ce se mai bucura parlamentarii impreuna cu hotii tarii, in frunte cu Betivache si guvernul oligofren cand vad pe credinciosii cu cururile in sus si pe coate care inconjoara la nesfarsit pana la epuizare, manastirile si bisericile. Asta le trebue lor, votanti adusi in stare animaliera care sa nu gandeasca decat cu cururile. Suntem de rasul lumii, ca daca era vorba de sacrificiul lor permanent, ei ar fi in locul imbuibatilor si imbuibatii in locul lor. Unde am ajuns in 2013 !!!!!!  Vinovatii sunt pe sticla in fiecare zi. Cand vor fi pedepsiti ???

joi, 15 august 2013

Maria Tanase Aseara ti-am luat basma

Un banc....


Leana găsește o oglindă in buzunar la Ion,

se uită la ea si zice:

- Ion are pe alta... și fuge repede la mama ei

- Mamă, Ion are pe alta, uite

- Dă fă să văd și eu... da fă... da urîtă-i ! 

Batalii de tancuri

Cele mai importante 10 batalii de tancuri din istorie

autor: FrontPress 15.08.2013

tanc romanescTancul este una dintre cele mai devastatoare şi în acelaşi timp adaptabile arme disponibile, aflate în dotarea unei armate. De la concepţia lor iniţială la începutul anilor 1900 şi până la prima utilizare de către francezi şi britanici în timpul Primului Război Mondial, tancul a fost un simbol constant şi puternic al războiului modern.
De-a lungul secolului XX, el a fost unul dintre instrumentele cele mai puternice disponibile la care o armată putea apela, având o acţiune intensă şi devastatoare. De la bătălia din Ardeni de la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, în care au fost angrenate peste 3.000 de tancuri, şi până la Bătălia de Dezful din 1981, dintre Iran şi Irak, tancul a jucat un rol major în ofensiva din întreaga lume. În cele ce urmează vom face o clasare a celor mai cunoscute 10 bătălii de tancuri din istorie.
191710. Bătălia de la Cambrai, 20 noiembrie – 8 decembrie 1917
Bătălia de la Cambrai dintre Imperiul britanic şi Imperiul german este prima mare bătălie de tancuri din istorie. Este adesea greşit numită prima bătălie de tancuri din istorie. Acest lucru poate fi justificat prin faptul că francezii trimiseseră primele tancuri pe câmpul de luptă mai devereme în anul 1917, aşa cum şi britanicii o făcuseră în cea de-a treia bătălie de la Ypres. Cambrai a făcut totuşi să vedem un număr mai mare de tancuri utilizate decât înainte. Planul britanic de atac a fost de a utiliza tancurile pentru a lovi direct în inima liniei de apărare germane. Această linie a fost văzută anterior ca impenetrabilă, până când un comandant pe nume Henry Hugh Tudor a sugerat folosirea tancurilor în sprijinul trupelor care încearcă să străpungă linia. În jur de 476 tancuri au fost folosite, de ambele părţi s-au pierdut aproximativ 45.000 de oameni. Rezultatul final al luptei a fost un impas operaţional.
w9. Cea de-a doua bătălie de la El Alamein, 23 octombrie – 11 noiembrie 1942
„Nu este sfârşitul, nu este nici măcar începutul sfârşitului, dar este cel mai probabil sfârşitul începutului”. Wiston Churchill
A doua bătălie de la El Alamein a marcat punctul de cotitură în cadrul Campaniei din Deşertul Vestic din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. După prima bătălie de la El Alamein, care a oprit înaintarea spre est a trupelor Axei, generalul locotenent Bernard Montgomery a preluat comanda Armatei a 8-a britanică de la generalul Claude Auchinleck în august 1942.
Cu peste 1.000 de tancuri ale Aliaţilor împotriva a 574 aliniate de partea Axei, bătălia s-a soldat cu victoria celor dintâi. Astfel s-a pus capăt tuturor proiectelor Axei pentru cucerirea Egiptului, controlul Canalului Suez şi, mai departe, pentru controlul câmpurilor petroliere din Orientul Mijlociu. Înfrângerea de la El Alamein a marcat sfârşitul expansiunii Axei în Africa.
397838. Bătălia de la Raseiniai, 23-27 iunie 1941
Marea bătălie de Raseiniai din al Doilea Război Mondial, a însemnat practic o distrugere completă a unităţilor mecanizate ale U.R.S.S. pe frontul de nord-vest. Numărul tancurilor sovietice a fost de 749 tancuri, comparativ cu 245 de tancuri germane. Tancurile sovietice care erau superioare din punct de vedere tehnic faţă de cele ale omologilor germani, au fost manevrate sistematic şi scoase din luptă. Germanii s-au ajutat, este adevărat, într-o mică parte de forţa lor aeriană, Luftwaffe, care a îngreunat lucrurile pentru comandamentul sovietic. O bătălie majoră din cadrul Operaţiunii Barbarossa, bătălia de Raseiniai a lăsat armata germană într-o stare de încredere supremă în forţele proprii şi, fără îndoială, a dovedit încă o dată importanţa tancului în război.
57. Bătălia din Valea Lacrimilor, 6-9 octombrie 1973
Războiul de Yom Kippur (6 octombrie – 26 octombrie 1973) este războiul în care au luptat Israelul şi o coaliţie arabă condusă de Egipt şi Siria. Războiul a izbucnit de ziua de Yom Kippur (Ziua Ispăşirii, cea mai importantă zi de post evreiască), printr-un atac surpriză conjugat egipteano-sirian, forţele atacatoare traversând liniile de încetare a focului din Peninsula Sinai şi respectiv, de pe platoul Golan, teritorii cucerite de Israel în Războiul de Şase Zile (1967). Tancurile au fost în centrul atacului. Numărul de tancuri siriene a fost estimat la aproximativ 1.260 în timp ce israelienii aveau la comandă un număr de aproximativ 100 de tancuri. Israelienii au avut diverse motive pentru a justifica un astfel de dezavantaj masiv în ceea ce priveşte numărul tancurilor pe câmpul de luptă: superioritatea forţei aeriene şi ameninţarea cu folosirea armelor nucleare.
6.-Battle-of-Brody6. Bătălia de la Brody, 23-30 iunie 1941
Bătălia de la Brody a fost numită „cea mai mare bătălie de tancuri din al Doilea Război Mondial până la bătălia de la Kursk care avea să aibă loc doi ani mai târziu”. A opus 800 de tancuri de partea Axei, faţă de 2.500 de tancuri sovietice. Victoria Germaniei a fost parţial câştigată datorită forţei aeriene Luftwaffe, care zburând peste câmpurile de război poloneze, a distrus până la 201 de tancuri sovietice. Cu toate acestea, lupta dintre tancuri a fost extrem de acerbă, forţele germane au constatat că noile tancuri sovietice T-34 erau practic impenetrabile la puterea de foc, datorită blindajului mai gros şi oblic.
5.-Battle-of-Hannut-600x4295. Bătălia de la Hannut, 12-14 mai 1940
La Bătălia de la Hannut au participat circa 1.500 de vehicule blindate. Francezii au scos din luptă 160 de tancuri germane şi au pierdut 91 de Hotckiss H-35 şi 30 Somua S-35, distruse sau capturate. După ce francezii s-au retras, în mod voluntar, de pe câmpul de luptă, germanii au recuperat şi reparat o parte din blindate, astfel încât pierderile irecuperabile s-au ridicat la doar 49 de tancuri. Întrucât generalul René Jacques Adolphe Prioux şi-a îndeplinit misiunea de a încetini înaintarea blindatelor germane, pentru francezi, bătălia a constituit o victorie tactică. În schimb, cu toate că Erich Hoepner şi-a îndeplinit principalul obiectiv, acela de a îndepărta Armata 1-a franceză de Sedan, nu a reuşit s-o şi distrugă. Aceasta, scăpată din încercuire, va acorda un sprijin vital armatei britanice la Dunkerque, două săptămâni mai târziu.
4.-Operation-Goodwood-600x3974. Operaţiunea Goodwood, 18-20 iulie 1944
Operaţiunea Goodwood a fost un atac britanic asupra forţelor germane în apropiere de nordul oraşului francez Caen. Este cunoscută ca cea mai mare bătălie de tancuri la care armata britanică a participat. Peste 1.100 de tancuri britanice au luat parte, unele surse oferind un număr de 1.300 de tancuri. În lupta împotriva a 377 de tancuri germane, britanicii au avut ca obiectiv câştigarea controlului oraşului Caen, din care puteau elibera apoi restul ţării ocupate. Nu totul a decurs conform planului pentru britanici, cu toate acestea au înaintat 11 km la est de oraş. Forţa de atac britanică a confirmat temerile germanilor că aceştia reprezintă adversarul cel mai de temut din partea estică a frontului de război.
3.-Battle-of-73-Easting-600x4013. Bătălia de la 73 Esting, 26-27 februarie 1991
O victorie decisivă pentru armatele americană şi britanică în Operaţiunea „Furtună în Deşert” din Irak, bătălia de la 73 Easting se referă la conflictul care a avut loc pe linia nord-sud de coordonate pe harta militară. Într-un spectacol cu adevărat devastator de putere al Coaliţiei, forţele irakiene au fost copleşite şi depăşite. Cea mai mare parte a luptei a implicat S.U.A. prin al doilea regiment de blindate, care a atacat şi distrus brigada 18 de mecanizate şi brigada 37 de blindate irakiene. În timpul bătăliei, una dintre cele mai studiate din istoria moderă, irakienii au pierdut peste 160 de tancuri în faţa forţelor americane şi britanice.
2.-Battle-of-Chawinda-600x2712. Bătălia de la Chawinda, 17-22 septembrie 1965
Bătălia de Chawinda a fost parte a războiului indo-pakistanez din 1965. A fost cunoscută drept una dintre cele mai mari bătălii de tancuri din istorie după Bătălia de la Kursk din al Doilea Război Mondial. Forţele au fost destul de uniform potrivite, armata indiană dispunând de 225 tancuri în timp ce armata Pakistanului dispunea de 282 unităţi (inclusiv întăriri). Scopul atacului armatei indiene a fost de a prelua controlul căii ferate Sialkot-Pasrur, astfel întrerupeau posibiliteatea Pakistanului de a se aproviziona. Lucrurile nu au funcţionat cum şi-au dorit indieni deoarece, pakistanezii au primit întăriri din Kashmir, lucru care a dus la îmbunătăţirea situaţiei lor. La sfârşitul ostilităţilor, India a ocupat aproximativ 200 de kilometri pătraţi din teritoriul pakistanez.
Battle-of-Kursk-German-Tank-Advance1. Bătălia de la Prokhorovka (parte din Bătălia de la Kursk) 12 iulie 1943
Bătălia de la Prokhorovka (12 iulie 1943) s-a dat pe Frontul de Est în al Doilea Război Mondial ca parte a bătăliei de la Kursk din Uniunea Sovietică (circa 435 km sud de Moscova). În principal, Armata a 4-a Panzer a Wehrmachtului s-a ciocnit cu Armata a 5-a Gardă Tancuri din cadrul Armatei Roşii. A fost una dintre cele mai mari bătălii de tancuri din istoria militară.
Bătălia a adus faţă în faţă aproximativ 456 de tancuri germane contra a 800-850 de tancuri sovietice. În timp ce sursele sovietice susţin că germanii ar fi avut între 500–700 de tancuri, sursele germane nu sunt complete în ce priveşte numărul tancurilor la 12 iulie.
Forţele germane implicate proveneau în principal din trei divizii Waffen-SS, care toate suferiseră pierderi în zilele precedente. Divizia 1 Leibstandarte SS Adolf Hitler, Divizia 2 SS Das Reich şi divizia 3 SS Totenkopf demaraseră ofensiva cu 456 de tancuri şi 137 de tunuri de asalt, între care 35 tancuri Tiger I. Este posibil ca şi o altă brigadă să fi fost implicată în lupte, şi anume Brigada 10 Panzer, înfiinţată la 23 iunie 1943 care avea 45 de tancuri Tiger, care se poate să se fi alăturat Diviziei 2 SS Panzer Das Reich, ceea ce ar fi ridicat numărul tancurilor Tiger la 70. Numărul total de tancuri şi baterii de asalt disponibile la 11 iulie era de circa 400, inclusiv 70 Tiger.
De partea cealaltă, principala formaţiune implicată a fost Armata a 5-a Gardă Tancuri. Numărul total de tancuri ale armatei se ridica la circa 800–850 de tancuri, dar majoritatea lor erau tancuri uşoare T-70. Armata a 5-a Gardă Tancuri avea circa 409 T-34, 188 T-70, 31 de tancuri Churchill, 48 tunuri autopropulsate de tipul SU-122 şi SU-76, precum şi un număr mic de tancuri grele KV-1.
Deşi pierderile celor două părţi nu pot fi stabilite cu exactitate, rezultatul strategic este mai clar. Nici Armata a 5-a Gardă Tancuri şi nici Corpul II SS Panzer nu şi-au îndeplinit în acea zi misiunea. De Stan Mircea Flavius -Historia