Reda-i copilaria lui Stefanut

sâmbătă, 13 aprilie 2013

Un banc... pentru majori


Soția și-a luat toate ustensilele necesare pentru ras și a intrat în baie. După un anumit timp întreabă:
– Dragule, tu ce faci pentru a obține un bărbierit cât mai bun în jurul buzelor?
– Proptesc limba sub buză.
– Iubitule!!!…. am nevoie de ajutorul tău.

Divort inscenat


Gabriela Cristea şi divorţul înscenat … sau … nesimţirea, calitatea necesară pentru recâştigarea notorietăţii …

Gabriela Cristea
Gabriela Cristea
Trebuie să spun că, după a mea părere cu mare greutate se poate găsi un domeniu mai pestilențial și mai septic  decât cel al așaziseșlor vedete de pe la noi… șoubizu lu pește …
Jigodiile care populează miticescul … şoubizul dâmboviţean e cam la fel de plin de minciună şi duhoare ca lumea politică românească, totul e cusut cu sfoară albă, totul pute…
Am fost martorii tâmpi ai marelui amor dintre Virinel şi Moni …. un milionar labagiu şi libidinos de un metru jumate când se suie pa scaun  şi o curvă minoră dar plină de tupeu, ifose, şi imbecilism … Cred că în istoria televiziunilor de pe mapamondul ăsta nu s-a mai văzut ceva mai penibil cum, ore întregi Virinel şi moni stăteau pur şi simplu, el zicând dsin când în când câte un “cool” … ca să nu spun de absolut inimaginabilul revelion de pe B1 … Vreo zece inşi îmbrăcaţi de parcă tocmai au spart cineştie ce depozit vestimentar… Fracuri de mii de euroi şi rochii de zeci de mii de euro stăteau pur şi simplu, fără să scoată o vorbă, privind o plasmă de vreun metru jumate care arăta imaginea dată de B1 … imagine în care se vedeau ei privind o plasmă în care se vedeai ei … etc… 
Totul până când Virinel a început să prezinte placă termoizolantă făcută dintr-un beton ce folosea ca agregat nişte biluţe goale în loc de pietriş sau nisip… maaare noutate …(în capul lui pentru că eu am văzut astfel de plăci, de fapt din categoria “betoane speciale” de acum două decenii… doar două pentru că nu îmi amintesc să mă fi interesat chestiunea.. te fapt ceea ce rezulta era cumva, în principiu ceva similar BCA, dar Virinel nu are de unde să ştie, dacă la şcoală se ducea doar tac-su ca să ducă şpaga)
Am văzut cum Zăvoranca, altfel plină de imaginaţie, şi-a epuizat toate resursele, mai nou doar petru a mai apărea la televizor a început să ia cineştie ce prostii şi să o ia salvarea…  drept să spun mă şi mir că încă nu s-a sinucis cu adevărat…
Davcă nu are idei îi sugerez eu o funie ca să se spânzure ori un tren care să o taie, eventual o gazare cu capul în cuptor… îi  garantez că se va bucura de toată atenţia televiziunilor … chiar şi în Prime Time…
Am văzut cum o năroadă de învăţătoare făcea greva foamei, de fapt mima… m-am interesat şi am aflat că perfuziile cu glucoză nu se consideră a fi acceptate la greva foamei… doar vitamine şi eventual suc de lămâie neîndulcit..
Am văzut şi un imbecil care credea că dacă sare în cap de la opt metrii se va rezolva problema sa cu şpaga de dat doctorilor… Sunt curios cum va asigura de acum tratamentul fiului său… Când lucra la TVR avea 2.500 de lei… Acum? 
Da, am asistat la multe, mulţi au încercat să atragă atenţia ca să se poată vine mai vine… ca un fel de curve care vor să se vândă ca top modele …
Am văzut muulte cazuri şi vedem câteva zeci pe zi…
Am văzut cu puşcăriaşul de drept comun Adrian Năstase este încă idol pentru o mulţime de jeguri din PSD… cum dracu să ne mirăm când nesimţiţii pur şi simplu stau în funcţii deşi au ajuns să se împopoţoneze cu titluri furate fără ca românul imbecilizat să se oprească măcar la ouă de nervi …
Oarecum ciudat, mi-a venit în minte Dan Diaconescu… Nesimţitul dezvolta o poveste despre victimizare… Recunoştea că dacă nu era arestat pentru şantaj nu avea nici o şansă să-şi facă partidul …
La fel de penibil mi se pare ceea ce se întâmplă acum cu Gabriela Cristea … Pentru că nici dracu nu o mai băga în seamă, mimează iun penibil divort, de parcă românilor le-ar păsa de situaţia ei matrimonială ..
Da… Divorţul este doar de ochii lumii… Absolut scârbos… Citiţi şi vă scârbiţi. Pentru a recâştiga notorietate, Gabrila Cristea  s-a angrenat într-o poveste cu un divort înscenat … 
Gabi Cristea şi soţul ei, Marcel Toader, păreau, până în urmă cu o săptămână, un cuplu sudat şi fericit
Gabi Cristea şi soţul ei, Marcel Toader, păreau, până în urmă cu o săptămână, un cuplu sudat şi fericit
Gabi Cristea şi soţul ei, Marcel Toader, păreau, până în urmă cu o săptămână, un cuplu sudat şi fericit
Succesul pe care-l au vedetele după ce divorţează se pare că i-a motivat şi pe Gabriela Cristea şi Marcel Toader să încerce reţeta. Potrivit unor prieteni foarte apropiaţi lor, cei doi s-au despărţit doar temporar şi de ochii lumii. Între timp, îşi îngroaşă conturile cu banii pe care-i primesc de la televiziuni şi îşi fac reclamă, ca să le meargă mai bine afacerile.
De câteva zile bune, Gabriela Cristea (38 de ani) şi Marcel Toader (51 de ani) sunt invitaţii favoriţi ai posturilor tv. Interesul producătorilor pentru ei a pornit vinerea trecută, când a apărut primul zvon cu referire la divorţul lor.
La nici o săptămână de atunci, prietenii apropiaţi ai cuplului ridică nişte semne de întrebare şi spun că l-au auzit pe fostul rugbist cum se lăuda că divorţează doar de dragul publicităţii.
«Vreau să fac mulţi bani cu acest divorţ». Asta mi-a spus Marcel, cu gura lui. A negociat cu Antena 1 să participe la mai multe emisiuni şi va încasa câteva mii bune de euro”, ne-a povestit un amic al lui Toader. „Relaţia lui Marcel cu Gabriela e cea mai lungă şi stabilă relaţie pe care a avut-o el până acum.
Gabriela Cristea vrea să se reîntoarcă în televiziune. Ea a fost ani la rând vedetă la postul Kanal D, unde a prezentat „Noră pentru mama”.
Gabriela Cristea vrea să se reîntoarcă în televiziune.
Gabriela Cristea vrea să se reîntoarcă în televiziune.
Sigur că au probleme, dar nu atât de grave încât să divorţeze. S-au gândit că le prinde bine o separare, mai ales dacă asta le va aduce bani”, a mai spus aceeaşi sursă.
„Şi Gabi câştigă bine de când a anunţat că s-a separat de Marcel. A semnat contract cu postul Kanal D, pentru mai multe apariţii, şi va lua în jur de 10.000 de euro. Culmea e că a semnat acest contract înainte de a se separa de Marcel şi acesta e primul semn de întrebare. Asta înseamnă că totul e premeditat”, este de părere un apropiat al brunetei. În plus, surse din Kanal D spun că Gabi ar urma să înceapă un nou proiect tv, după ce a făcut furori la „Nuntă pentru mama” şi „Draga mea prietenă”.
Şi declaraţiile pe care cei doi le-au făcut unul despre celălalt în presă atrag atenţia că separarea dintre Cristea şi Toader este cusută cu aţă albă.
Bruneta lasă de înţeles că este posibilă şi o împăcare: „Nu mi-e bine deloc şi sufletul meu e rupt în mii de bucăţi. Noi avem nevoie de linişte, nu este o situaţie uşoară. Sunt 50 la sută şanse să ne împăcăm şi 50 la sută şanse să rămânem despărţiţi. Au fost cinci ani de căsătorie şi cred în continuare în această instituţie” - a spus Cristea la Kanal D.
Pe de altă parte, foarte galant, Toader îşi ia vina asupra lui „Eu sunt vinovatul pentru divorţ, motivul îl ştiu doar eu. Este adevărat că divorţăm. Eu am greşit cu tot. Nu-i adevărat că am o amantă. Scoateţi-o pe Gabriela din acest context, doar eu sunt vinovat”, a spus Marcel la Antena 1.
Declaraţiile Gabrielei şi ale lui Marcel, faptul că cei doi acceptă să meargă la tv pe bani şi să vorbească despre viaţa privată, faptul că amicii cuplului nu au ştiut nimic despre separare dinainte ca ea să se producă sunt doar câteva dintre detaliile care dau de gol o poveste „fabricată”.
Mai mult, faptul că de câteva zile Gabi Cristea stă foarte mult la „Atelierul Miresei”, afacere pe care a deschis-o recent, ridică iar un semn de întrebare. „Ştia că va fi urmărită de paparazzi şi a vrut să se asigure că toată lumea va şti de atelierul ei. În toate imaginile din presa ultimelor zile a apărut firma ei, ca reclamă mascată. Şi-a atins scopul, aşadar”, este de părere un alt amic al Gabrielei.
Are magazin pentru mirese
Cristea a fost surprinsă în ultimele zile numai la firma ei, „Atelierul miresei”
Gabriela Cristea - „Afacerea noastră se numeşte «Atelierul Miresei»"
Gabriela Cristea: „Afacerea noastră se numeşte «Atelierul Miresei»”
Din toamna lui 2012, de când a rămas fără jobul de la Kanal D, Gabriela Cristea a pus pe picioare o afacere, împreună cu o fină de-a sa, Adina Soare. „Afacerea noastră se numeşte «Atelierul Miresei»”, a declarat Gabriela Cristea, pentru Click!, atunci când a lansat proiectul, anul trecut, în noiembrie. Până acum, vedeta tv a investit peste 5.000 de euro în afacere, iar soţul ei, Marcel Toader, este responsabil cu partea de consultanţă financiară.
Am adus accesorii pentru mirese: de la voaluri, bijuterii făcute pe comandă, unicat, până la personalizarea rochiilor cu ajutorul unui designer. Avem un om foarte priceput care va oferi consiliere miresei, ea mai vine cu o idee şi aşa ajung împreună la un numitor comun”, explică Gabi în ce constă afacerea.
 Sursa: click.ro

Vanatoare de tortionari


S-a deschis sezonul la vanatoarea de tortionari. Zeci de gardieni ai temnitelor politice vor fi anchetati

autor: FrontPress 12.04.2013
tortionarInstitutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) a declanșat procedura de investigaţii în cazul a 35 de persoane care au deţinut funcţii de conducere în aparatul represiv şi care sunt suspectate de comiterea unor crime politice în timpul regimului comunist.
În urma cercetărilor desfășurate în ultima perioadă, IICCMER a identificat numeroase fapte cu posibile consecințe de natură penală comise de 35 de angajați ai Direcției Generale a Penitenciarelor în urma exercitării funcțiilor în perioada 1950-1964. Potrivit unui comunicat al institutului, ”există indicii temeinice cu privire la săvârșirea de către persoanele identificate a unor grave infracțiuni în penitenciarele ori lagărele și coloniile unde aceștia activau. În aceste cazuri, faptele celor 35 de persoane întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de omor deosebit de grav sau genocide”, se arată în comunicat.
Octogenari respectabili
Persoanele investigate au vârste cuprinse între 81 și 99 de ani și locuiesc pe teritoriul României. Totodată, IICCMER a intrat în posesia datelor de identificare, a numelor și adreselor exacte ale persoanelor în cauză. În momentul finalizării investigațiilor, IICCMER va notifica organele de cercetare penală, urmând să transmită Ministerului Public toate datele și probele rezultate în urma cercetărilor.
Rezultatele, în câteva săptămâni
„În ultimele luni ne-am concentrat eforturile pentru identificarea torționarilor din sistemul penitenciar comunist. În acest sens, am demarat procedura de investigații pentru 35 de persoane pe numele cărora există indicii că au comis fapte de omor. În săptămânile următoare, ne vom adresa Parchetului cu solicitarea de începere a urmăririi penale.” a afirmat Andrei Muraru, Președinte executiv al IICCMER. Potrivit cadrului legal de funcționare, IICCMER este abilitat să efectueze investigaţii științifice cu privire la crimele, abuzurile şi încălcările drepturilor omului pe întreaga durată a regimului comunist şi să sesizeze organele în drept. De Virgil Burla – Evenimentul Zilei

Colivii


Coliviile unchiului Sam

autor: FrontPress 13.04.2013

torturaÎn 1958, Gheorghiu-Dej, folosind ursul din codrii noştri, l-a păcălit pe Hrusciov, convingându-l să ordone Armatei Roşii: „Paşol na turbincă! Назад в С.С.С.Р.!” (Înapoi în U.R.S.S.!). Şi România a fost singura ţară din lagărul sovietic, care nu a mai avut, de atunci şi până în 2004, trupe de ocupaţie pe teritoriul ei. Celelalte ţări „surori şi prietene” au dat papucii ostaşului sovietic abia în 1990.
După 46 de ani de la acel „Назад в С.С.С.Р.!”, şi după aproape şase decenii de când românii doreau „să vină americanii”, saltimbancul-şef al hoţilor şi al lustragiilor din fruntea ţării a adus la îndeplinire dorinţa din anii ’40-’50 a românilor, strigând: „Au venit americanii!”. După ce nemţii le-au cam arătat drumul de ducă, americanii au venit, în sfârşit, în România, dar nu ca să ne elibereze, ci ca să se folosească de poziţia geo-strategică a Ţării, să-şi instaleze, aici, baze militare şi accesorii neortodoxe. Singurii care s-au opus ocupanţilor au fost doar câinii comunitari, care au mai scuturat, cu sârg, nădragii unora dintre noii ocupanţi ai României, încartiruiţi la Kogălniceanu, Deveselu şi mai ştiu ei pe unde.
Guvernul a admis, centre de detenţie clandestină pe teritoriul României
Ceea ce nu prea ştiu românii este faptul că ţara noastră a ajuns, datorită dragului Onkle Sam şi a papagalilor duplicitari din colivia de aur a guvernelor postdecembriste, un fel de închisoare clandestină, anexă a lagărului american de tortură şi exterminare oficializată de la Guantanamo. „Open Society Justice Initiative”, o organizaţie americană de apărare a drepturilor omului a realizat un raport în care România figurează, alături de alte 16 state membre ale Uniunii Europene, ca implicată în operaţiuni de arestări, transferuri, detenţii, interogatorii şi tortură, puse la cale de C.I.A..[[1]] Raportul amintit pleacă de la faptul că, la cererea C.I.A. 136 de suspecţi de terorism (poate mai mulţi) au fost transferaţi în secret, de la locul arestării la o destinaţie unde au fost închişi, supuşi unor interogatorii severe şi torturaţi. Lagărul de la Guantanamo este o copie amplificată exponenţial a expoziţiei „Casa Bântuită a Coşmarelor”, din Lower East Side din Manhattan, unde pot fi „admirate” oribilele reproduceri ale celor mai sumbre momente din istoria criminalităţii din Statele Unite. Depăşind cu mult imaginaţia unui om normal, de la această expoziţie spectatorii îşi încheie vizita fugind, mulţi dintre asasinii rămânând în memoria populaţiei, sub forma unor legende urbane. Nu trebuie să ne mire faptul că unii torţionari americani nu sunt altceva decât monştrii cu faţă umană, printre care se află şi femei-militari ai S.U.A.. Celebrele scene de groază filmate cu camere ascunse şi date publicităţii în urmă cu câţiva ani au şocat prin violenţa, cruzimea şi sadismul procedurilor aplicate la Guantanamo. Între timp unii prizonieri au fost eliberaţi, acuzaţiile nefiind dovedite, alţii sunt încă deţinuţi, fie în deja „celebrul” lagăr de tortură şi exterminare menţionat, fie în anexele sale secrete. Potrivit raportului, după nedorita publicitate, o serie de ţări europene „au deschis spaţiul lor aerian zborurilor clandestine efectuate de C.I.A.. ”, iar altele „au autorizat avioanele C.I.A. să facă escale pe aeroporturile lor”. Mai grav, unele ţări cu statut discutabil – eufemistic spus -, alături de care se află şi România „au admis, pe teritoriile lor centre de detenţie”: Afganistan, Bosnia-Herţegovina, Djibuti, Egipt, Etiopia, Gambia, Iordania, Libia, Lituania, Mauritania, Maroc, Pakistan, Polonia, Somalia, Emiratele Arabe Unite, Yemen şi Zimbabwe.
Unul din centre era un imobil renovat pe o stradă animată a Bucureştiului.
Jurnalistul francez Rene Backmann a prezentat in extenso un comentariu-document în revista pariziană „Le Nouvel Observateur”[[2]], unde se precizează că dintre cele 17 state membre ale U.E., colaboratoare ale C.I.A., numai Polonia, Lituania şi România au autorizat închisori clandestine pe teritoriile lor. „În România, existenţa unui centru de detenţie a fost considerată drept „factual stabilită” de un raport al Consiliului Europei, din 2007. Potrivit acestui document, C.I.A. a negociat direct cu Guvernul României „acordurile operaţionale” ce permitau închiderea „unor deţinuţi de foarte mare importanţă” într-un centru secret de pe teritoriul român. Potrivit unor confidenţe făcute ziarului „New York Times” de un fost agent al C.I.A., dezvăluite în august 2009, unul dintre reponsabilii C.I.A. în Europa a supervizat construirea a trei centre de detenţie, fiecare destinat să primească câte o demiduzină de prizonieri. Unul dintre aceste centre era un imobil renovat pe o stradă animată a Bucureştiului. Un raport al Parlamentului European, publicat în 2007, aprecia că avioanele folosite de C.I.A. pentru transferurile secrete de prizonieri au făcut escală în 21 de rânduri pe aeroporturile din România. Unul dintre aceste aparate, care provenea de la baza Bagram, din Afganistan, a avut chiar un „accident” în timpul aterizării sale la Bucureşti, la 6 decembrie 2004, iar „cei şapte pasageri ai săi au dispărut după accident”. Autorităţile române au negat că au găzduit pe pământul ţării lor o închisoare secretă a C.I.A.. Un raport al Senatului României, făcut public în 2008, afirma că niciun centru de detenţie al C.I.A. nu a existat în ţară şi că niciun zbor ce transporta deţinuţi ai C.I.A. nu a trecut prin România şi că instituţiile româneşti nu au participat cu nimic la acest program”.
… Condamnabila atitudine a grangurilor „apatrizi” din clanul trădătorilor Neamului Românesc
Deşi lista ţărilor complice ale C.I.A. din U.E. – Noua Uniune Sovietică este consistentă, în al treilea capitol al Raportului – cel mai grav -, România este menţionată alături de: Libia, Siria, Zimbabwe, Malawi, Yemen, Gambia, Djibuti. Regretabilă, impardonabilă şi condamnabilă atitudine a grangurilor „apatrizi” din clanul trădătorilor Neamului Românesc, aflaţi în rotativa puterii de două decenii. Ei au adus Ţara pe „marginea prăpastiei”, vânzând-o bucată cu bucată, vânzându-ne şi pe noi, românii, o dată cu Ea. Ei au transformat Ţara în colonie şi i-au făcut numele de râs. Şi iarăşi zic: „Ridică-te Gheorghe! Ridică-te Ioane! ” De Ion Măldărescu – Agero

vineri, 12 aprilie 2013

Istoric polonez


Istoric polonez: “Evreii au participat la Holocaust”

autor: FrontPress 12.04.2013
Krzysztof JasiewiczUn istoric polonez a şocat recent opinia publică cu o afirmaţie incorectă din punct de vedere politic. Krzysztof Jasiewicz a scandalizat o parte dintre colegii săi de breaslă susţinând că evreii ar fi contribuit la pregătirea Holocaustului. Printre cei care i-au luat însă public apărarea au fost naţionaliştii de la organizaţia catolică şi tradiţionalistă “Tinerii Polonezi“.
“Declaraţiile au fost departe de a fi corecte politic, dar sunt adevărate şi sunt susţinute de dovezi istorice”, crede Robert Winnicki, liderul “Tinerilor Polonezi”.
Disputa a atras şi politicieni, precum fostul parlamentar Artur Zawisza, care a spus că “afirmaţiile lui Jasiewicz sunt necesare pentru a iniţia o dezbatere deschisă”.
Jasiewicz, profesor la Academia Poloneză de Ştiinţe, a făcut declaraţiie controversate în cadrul unui interviu acordat pentru publicaţia Focus Historia.
“Acest nonsens despre cum evreii au fost ucişi în general de polonezi a fost fabricat pentru a ascunde un mare secret: amploarea crimelor germane a fost făcută posibilă chiar de către evrei, aceştia participâd la uciderea conaţionalilor lor”, a declarat profesorul, citat de The Times of Israel.
După reacţia mai multor organizaţii, precum Centrul Simon Wiesenthal, colegii lui Jasiewicz analizează posibilitatea sancţionării disciplinare a acestuia. Sursa: FrontPress.ro

Retea deconspirata


O retea de prizonieri politici “neo-nazisti” a fost desconspirata de autoritatile germane

autor: FrontPress 12.04.2013
libertateAutorităţile germane investighează mai mulţi deţinuţi “neo-nazişti” care ar fi creat o reţea secretă la nivel naţional formată din naţionalişti trimişi după gratii pentru opţiunile lor politice. Aceştia sunt acuzaţi că schimbă între ei mesaje codate. Reţeaua, denumită “AD Jail Crew 14er”,  şi-ar avea originile în închisorile din landul Hesse.
Mesajele codate includ rune din alfabetul vechilor vikingi, ascunse în scrisori banale, scrie ediţia de joi a ziarului Bild. Deasemenea, reţeaua formată din câteva zeci de persoane utiliza curieri şi anunţuri de mică publicitate în reviste.
Interogarea mai multor suspecţi din Hesse a dezvluit că există o comunicare regulată între deţinuţii radicali din acest land şi cei din Bavaria, Berlin sau Schleswig-Holstein.
Gruparea “AD Jail Crew 14er” a fost fondată în aprilie 2012 de prizonierul Bernd T., în vârstă de 38 de ani.
Pentru a întrerupe comunicarea între deţinuţii condamnaţi pentru activităţi politice, gardienii vor fi instruiţi să identifice elemente specifice din codurile secrete ale “neo-naziştilor”. Surs: FrontPress.ro

Rusia sustine Serbia


Rusia sustine Serbia in problema Kosovo

autor: FrontPress 12.04.2013
kosovo e serbiaPremierul sârb Ivica Dacici a efectuat miercuri o vizită în Rusia, unde a avut convorbiri separate cu preşedintele şi prim-ministrul rus, Vladimir Putin, respectiv Alexander Medvedev, informează China Radio Internaţional. Liderii ruşi au declarat că susţin pe deplin poziţia Serbiei în problema Kosovo. Anterior, Serbia a anunţat că nu va semna acordul propus de Uniunea Europeană în vederea normalizării relaţiilor cu provincia separatistă, cerând reluarea negocierilor sub egida UE.
Dacici a afirmat, după convorbirile de la Moscova, că această vizită e începutul unei noi ere în relaţiile sârbo-ruse. Moscova a promis că va ajuta Serbia să găsească cele mai bune soluţii privind dialogul cu Kosovo. Promisiunea Rusiei certifică că Serbia nu e singură în această problemă, a mai spus premierul sârb.
Medvedev a precizat, în cadrul convorbirii, că Serbia este un partener privilegiat al Rusiei, iar Putin i-a transmis preşedintelui sârb Tomislav Nikolic invitaţia de a vizita oricând Rusia.
Cele două părţi au semnat, în aceeaşi zi, un acord privind acordarea unui credit de 500 milioane dolari americani Serbiei de către Rusia.
Kosovo_is_SerbiaNegocierile cu Bruxelles-ul au eşuat
“Guvernul Serbiei nu poate accepta principiile prezentate echipei sale de negociatori la Bruxelles întrcât acestea nu garantează securitatea totală şi protecţia drepturilor omului pentru serbii din Kosovo”, a declarat luni premierul sârb, Ivica Dacici, înainte de vizita la Moscova. Premierul Serbiei a cerut reluarea urgentă a dialogului prin intermediul UE.
Semnarea unui acord cu Kosovo este o condiţie esenţială impusă de Bruxelles pentru a stabili o dată de începere rapidă a negocierilor pentru aderarea Serbiei la UE.
Săptămâna trecută, preşedintele Serbiei, Tomislav Nikolici, se declara sceptic în legătură cu încheierea unui acord în vederea normalizării relaţiilor cu Kosovo, transmite Mediafax. “Declaraţiile lipsite de flexibilitate ale liderilor de la Priştina nu ni se par deloc încurajatoare”, spunea Nikolici. “Dacă ni se spune să venim la negocieri cu condiţia de a accepta prevederile Constituţiei kosovare, acest lucru sugerează că trebuie să renunţăm la ideile noastre, ceea ce nu vrem”, a adăugat Nikolici.
Vicepremierul sârb Aleksandar Vucici a cerut Uniunii Europene şi comunităţii internaţionale să nu permită ca ţara sa să fie “umilită şi distrusă” în dialogul privind normalizarea relaţiilor cu Kosovo. “Noi vom face compromisuri pentru că acestea sunt importante pentru viitorul Serbiei, dar aceste compromisuri sunt limitate. De aceea, cerem Uniunii Europene, Statelor Unite şi altor actori internaţionali, Rusiei, să arate clar că nu vor permite umilirea şi distrugerea Serbiei”, declara Aleksandar Vucici. “Cerem ca Serbiei să nu îi se ceară să accepte propria distrugere”, adăuga Vucici, sugerând că UE ar favoriza Priştina în cadrul negocierilor.
Dialogul dintre Belgrad şi Priştina, iniţiat în 2011, se referă în principal la organizarea localităţilor kosovare în care etnicii sârbi sunt majoritari. Belgradul cere crearea unei asociaţii a localităţilor majoritare sârbe care să dispună de “prerogative executive” în materie de siguranţă publică şi justiţie. Priştina respinge propunerea.
kosovoDin 1999, după bombardarea timp de 78 de zile a Serbiei de către NATO, Kosovo s-a aflat sub adimistraţia Naţiunilor Unite. În anii imediat urmatori, mii de sârbi au fost răpiţi, ucişi sau forţaţi să se refugieze. Casele sârbeşti au fost incendiate sau ocupate de albanezi iar multe biserici au fost distruse de majoritatea musulmană. Independenţa Kosovo a fost proclamată unilateral pe 17 februarie 2008 şi acestă stare de fapt a alimentat şi mai mult tensiunile separatiste din ţările europene, inclusiv în regiuni problemă de interes major pentru România, precum Transnistria sau aşa-zisul “Ţinut Secuiesc”. Până acum, statul kosovar a fost recunoscut de peste 80 de ţări din cele 193 membre ale ONU. Dintre statele membre ale Uniunii Europene,Slovacia, Spania, Grecia, Cipru şi România nu au recunoscut independeţa provinciei sârbeşti Kosovo.
În prezent Kosovo este o regiune populată în proporţie de circa 90 la sută de etnici albanezi (aproximativ 2 milioane). Sârbii kosovari, circa 120.000 de persoane, locuiesc în enclave izolate şi în câteva zone din nord (40.000), aflate la graniţa cu Serbia. Sursa: FrontPress.ro

Hunii


Huni
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Hunii au fost un popor nomad de origine turcică, probabil și uralică. Alte surse istorice si stiintifice[cine?] le atribuie origini mongolice cu proveniente milenare din estul actualului stat Kazahstan , avand legaturi de sange cu triburile tataresti. Adesea însă au fost confundați cu alanii, care au fost incluși în confederațiile tribale hune (din care au făcut parte și câteva popoare germanice, între care gepizii). Se presupune că zona primară de locuire a acestui popor, compus probabil dintr-o uniune de triburi altaice, a fost China sau teritoriile nordice vecine. Această populație pare să fi fost identică cu triburile menționate între secolele IV î.Hr. și I d.Hr. de izvoarele chineze sub numele Hsiung-nu. Aceste triburi au întemeiat imperiul omonim de mare extindere, primul mare han cunoscut (exclusiv din surse chineze) fiind Mao-tun (Mao-dun, Motun; pe turcește Mete han), care a domnit după anul 209 î.Hr.[1]

Invazia hunilor în Italia

În jurul anului 370, sub hanul Balamir (Balamber) încetează invaziile asiatice, trec Volga, distrug formațiunea statală a alanilor și se stabilesc temporar pe teritoriile de la Volga Inferioară. În 375, hunii distrug formațiunea statală a regelui ostrogot Ermanaric, iar în anii 376-377 înfrâng și oștile regelui vizigot Athanaric.

Timp de câteva decenii incursiunile de pradă ale hunilor s-au limitat la zonele învecinate, potrivit unor consemnări din 395: în Caucaz și la Dunărea de Jos. Însă și-au extins, treptat, sfera de invazie spre vest, dincolo de Munții Carpați, până în Câmpia Panoniei.

Câțiva ani mai târziu, în anul 400 hunii conduși de Uldin reapar la Dunărea de Jos, traversează fluviul și se implică de partea romanilor în luptele cu goții lui Gainas, stabiliți în anul 376, cu asentimentul împăratului Valens (364-378), în Peninsula Balcanică. Hunii sunt din nou evocați în anul 402, pe Oder și Vistula, unde atacă tribul germanic al burgunzilor. În anul 407 trec prin foc și sabie regiuni din Galia.

Concomitent cu începutul guvernării lui Theodossius cel Mare (408-450), Imperiul Roman de Est devine ținta favorită a atacurilor hunice. O primă invazie se produce în anul 408 la Dunărea de Jos, cu care ocazie este atacată și ocupată fortificația Castra Martis. În schimbul unui tribut în bani, cerut de huni, Theodossius încheie în anul 412 pacea cu hanul Karaton. Un nou atac hunic are loc în 424, când sunt pustiite ținuturi importante din Tracia.

În anul 424, în timpul hanului Rua (Ruga, Rugila), centrul de putere al hunilor s-a mutat în Pannonia, în apropierea Dunării dupa mai multe lupte purtate cu triburile bastinase de daci iazigi si anarti . Dominația asupra Pannoniei a fost recunoscută hunilor printr-un tratat încheiat cu Flavius Aetius probabil în anul 434. Atacurile hunilor împotriva Imperiului Roman răsăritean sunt oprite temporar prin încheierea păcii între părți, în anul 435 pe malul nordic al Dunării, la Castra Constantia. Ecoul marii înfrângeri provocată de huni burgunzilor în anul 437 s-a perpetuat posterității în celebrul Cântec al Nibelungilor. Începând din 441 și, mai ales, după 445-446, conducerea hanatului hunilor a fost preluată treptat de Attila în detrimentul fratelui său, hanul Bleda (Buda).

Problema ungurilor


Foto Attila (406-453)

Punctul meu de vedere mai plastic cu privire la  asezarea ungurilor pe teritoriul Transilvaniei.
Venirea si asezarea lor pe teritoriul Transilvaniei de azi eu il vad ca  venirea unor musafiri imtempenstivi la  o gazda primitoare. Vin asa cum sant galagiosi si pretentiosi dar, pentru ca un musafir are statutul de musafir 3 zile, inchidem ochii. Ne abtinem daca  intra incaltati in casa, asculta muzica tare noaptea,sau vin la orele diminetii beti de la carciuma si fac pipi fara directie alaturi de vasul toaletei. Ne spunem in sinea noastra, sunt musafiri si acum nu vom muri 3 zile, dupa conceptul ca, un musafir este musafir 3 zile. Dar cele 3 zile trec si musafirii nu mai pleaca si au aceeasi atitudine deranjanta si chiar voles noles gazdele sunt transformate in  slugi. Musafirilor le place locul, clima si faptul ca au slugi gratis. Insa alaturi vad Campia Panoniei si isi zic ca ar fi bine sa se aseze acolo, dar dupa putin  timp constata ca acolo e teren arid fara bogatii la subsol si  gandesc ca tot la gazdele lor este mai bine, sa stea sa suga toate  bogatiile gratis. Asa ca zis si facut. Ocupand si Campia Panoniei si Transilvania stau si stau un an , 100 de ani, 1000 de ani si nu mai pleaca. Ce este de facut pentru a fi fortati sa plece definitiv in  podisul pe care si l-au ales singuri?
Nu se stie cum se va transa aceast litigiu de peste o mie de ani ,caci acum   lor le bate vantul in pupa. Mai marii lumii MASONERIA si mai ales cei ai Europei vor sa faca  toata populatia si teritoriile, o  ciulama din  care sa nu se mai inteleaga nimic. Dar cu ei (ungurii),ce se va intampla? Nu stiu nici ei ! Dar acum sunt pe cai mari si satisfactia de asi bate joc de  intelegatoarele lor  gazde este mare si cine stie poate prin obraznicie si tupeu,  vor scoate si ei o ciozvarta  ca un varf de aripa din ciulamaua Europei sau chiar a lumii.
Ciulamaua este vascoasa si lipicioasa si nu poti sa mai iesi din acea mocirla.

SUA obstacol


SUA, singurul obstacol in calea reunificarii Coreei

autor: FrontPress 12.04.2013
poster comunistÎn ultima perioadă comunitatea internaţională stă cu ochii pe Coreea de Nord. SUA se pregătesc cel mai mult pentru un eventual atac. Ce interese au americanii în Peninsula Coreeană? La această întrebare ne răspunde domnul Valentin Vasilescu, pilot de aviaţie, fost comandant adjunct al Aeroportului Militar Otopeni, licenţiat în ştiinţă militară la Academia de Înalte Studii Militare din Bucureşti-promoţia 1992.
„Cheltuielile pentru primul an al Coreei unificate s-ar ridica la 167,5 miliarde de euro şi în vederea unor costuri cât mai reduse, în cadrul guvernului sud-coreean, a fost creat încă din 1998 departamentul pentru unificarea Peninsulei Coreea, în 2008 el devenind minister. Misiunea acestuia a fost acela de a implementa politici pe termen lung de tip Deng Xiaoping („o singură ţară, două sisteme”), în vederea reunificării graduale a naţiunii coreene, acţionând permanent pentru normalizarea relaţiilor, luând măsuri uniformizare a educaţiei, culturii, dezvoltării economice, schimburilor comerciale şi cooperarea între cele 2 state coreene.
Pyongsan_Fluorite_mine_in_North_Hwanghae_Province_North_KoreaDeşi nordul este de 20 de ori mai sărac decât sudul (ca venit raportat la numărul de locuitori), numai valoarea zăcămintelor Coreei de Nord reprezintă circa 16.700 miliarde de euro, de 3 ori mai mult decât costul total estimat al reunificării. Tehnologia modernă a Coreei de Sud ar avea o nouă piaţă de desfacere şi mai ales forţă de muncă multă, ieftină şi educată, devansând economia Japoniei şi devenind un contracandidat al Statelor Unite, la nivel mondial. Prin fuziunea echipamentelor militare ale celor două Coreei se obţine a 4-a armată din lume ca mărime, cu un potenţial tehnologic care ar transforma Coreea unificată într-un jucător important în Asia de sud-est.
100_4204Această unificare, dorită de ambele state, ca revers al conflictului „non militar” care bântuie de 6 decenii, depinde tot de regizorii separării Coreei, adică de un comitet special format din reprezentanţi ai Chinei, Rusiei, Japoniei şi SUA. Rusia vede reunificarea ca pe o oportunitate de a-şi recâştiga importanţă strategică în regiune şi de a obţine beneficii economice. Companiile ruseşti Transneft și Rosneft abia ce au realizat o conductă de petrol cu lungimea de 4.857 km, care leagă estul Siberiei, de la Taişet (regiunea siberiana Irkutsk) de Oceanul Pacific, până la Kozmino (port rusesc în Marea Japoniei, situat la 100 km de Vladivostok), necesară alimentării economiei Coreei reunificate.
Terminalul petrolier din portul Kozmino, cu o capacitate de 5,45 milioane de tone zilnic, funcţionează în prezent la jumătate din capacitate şi putând fi alimentat şi de tancurile petroliere ruseşti sosite din portul Varandei din Marea Siberiei de Est, cu scopul aprovizionării cu petrol a Japoniei şi Coreei. Rusia mai are în plan construcţia unei rute feroviare trans-coreene, conectată la Trans-siberian, care ar uni Coreea de Europa. Cu toate că paralelismul între reunificarea coreeană şi cea germană din anii ‘90 este inevitabil, impedimentul îl constituie refuzul SUA de a-şi retrage contingentul militar din peninsulă, odată cu care ar dispărea şi influenţa americană pe continent.
177352674Paradoxal, dar situaţia conflictuală nou apărută convine de minune doar SUA. Presa coreeană afirmă că liderul nord-coreean Kim Jong-un ar fi plecat urechea la anumite zvonuri provenite din zone gri, potrivit cărora Casa Albă ar fi dispusă să ridice embargoul impus ţării sale, în situaţia în care el ar manifesta mai multă fermitate. Cum zvonurile precedau derularea celei mai mari aplicaţii aeronavale anuale desfăşurate de SUA şi Coreea de sud, Kim Jong-un a cerut anularea acestora, în caz contrar ameninţând cu executarea de atacuri cu rachete nucleare şi începând pregătiri în acest sens. Arsenalul balistic nord-coreean se compune din peste 180 de instalaţii mobile de rachete FROG-7, OTR-21 Tochka, cu bătaie 70-120 km; 600 de instalaţii Hwasong-5 şi 6, cu bătaie 300-500 km; 200 de instalaţii Rodong-1 şi Scud-ER 1, cu bătaie 700-1.300 km şi 6 instalaţii Taepodong-2, cu bătaie 6.700 km.
Generalii americani au fost trimişi să convingă conducerea politică de la Seul că rachetele antibalistice SM-2 Block 3 de pe cele 3 distrugătoare AEGIS din clasa Sejong ale Coreei de Sud, nu pot apăra decât 1/5 din teritoriul acestei ţări. Şi că apărarea AA cu rachete cu rază lungă de acţiune sud coreeană, care dispune de 6 baterii x 4 instalaţii Patriot PAC-2 GEM/T, cu bătaia de 70-140 km este şi ea depăşită. Întrucât rachetele au fost fabricate în 1986 şi scoase din dotare în 2001, fiind vândute Coreei de Sud de către armata germană. Argumentul principal fiind acela că peste 40 de rachete Patriot/PAC-2 au fost lansate în ianuarie-februarie 1991, din Israel şi Arabia Saudită asupra rachetelor balistice irakiene Scud şi Al Hussein, înregistrând o rată de succes de doar 25 – 33%.
Statele Unite au instalat deja în insula Guam noul sistem mobil de apărare antirachetă THAAD (Terminal High-Altitude Area Defence), Qatarul și Emiratele Arabe Unite s-au decis să cumpere și ele de la compania Lockheed Martin, un scut anti-balistic THAAD în valoare de 7,6 miliarde USD şi SUA sugerează sud-coreenilor să procedeze la fel. Sistemul THAAD este destinat sa intercepteze rachete balistice până la înălţimea de 90 km. Racheta cântărește 900 kg, zboară cu viteza de 2,8 km/s (Mach 7), având bătaia de 200 km.
dExact în aceste zile, cotidianul Chosun Ilbo, a publicat o investigaţie jurnalistică potrivit căreia sistemul de ghidare al rachetelor balistice sud coreene Hyunmoo-2B (bătaie 500 km) se bazează pe tehnologii furate de la ruşi sau mai bine spus printr-o livrare controlată de către aceştia. Practic, e de la sine înţeles că sistemul de navigaţie inerţială al rachetei balistice intercontinentale UR-100, ajunsă în posesia Coreei de sud, a avut modificări create intenţionat de ruşi, în sensul de a acumula erori considerabile.
Americanii au şi venit cu alternativa, oferind în schimb, câteva sute de noi sisteme M142 HIMARS (High Mobility Artillery Rocket System), ale căror rachete se dirijează prin satelit, contra a 1-2 miliarde de euro.
Peste 1-2 săptămâni, zarva produsă de Kim Jong-un şi amplificată intenţionat de media occidentală, se va stinge de la sine. Cine a avut de câştigat şi cine a pierdut? A câştigat complexul militar-industrial american, care va primi comenzi suplimentare din Coreea de Sud şi SUA care-şi va suplimenta contingentul militar în peninsula coreeană. A pierdut procesul de unificare al Coreei, care va suferi iarăşi o amânare şi fondul special constituit unificării, din care o parte din bani vor fi redirecţionaţi spre achiziţii militare”. De pe Vocea Rusiei
propaganda2

joi, 11 aprilie 2013

Radacini cazace


Cantec legionar cu radacini cazace

autor: FrontPress 11.04.2013
deshumarea capitanuluiIeri am făcut o descoperire datorită unei rusoaice, bună cunoscătoare a culturii româneşti şi a fenomenului legionar. Se pare că melodia unui cântec legionar, în care se deplânge moartea lui Corneliu Zelea Codreanu, este împrumutată din folclorul căzăcesc. E vorba de „Imnul legionarilor căzuţi”, pe versurile lui Simion Lefter.
Versiunea ucraineană („Взяв би я бандуру”) are la bază versurile poetului Mihailo Petrenko (1817-1862) iar muzica a fost compusă, potrivit unor surse, de Vladislav Zaremba (1833-1902), de origine poloneză.
Presupun că melodia devenise foarte populară în zona Bucovinei, de unde a ajuns şi până la urechile lui Simion Lefter, care a transformat-o într-un imn legionar. De Octavian Racu
Iată versiunea românească:
Iată versiunele ucrainiene:

Clasa de mijloc


Ziua in care clasa de mijloc se va ridica

autor: FrontPress 11.04.2013
revolutieConducătorii noştri nu-şi dau seama că stau pe un butoi de pulbere, avertizează filozoful polonez Marcin Król. Întrucât clasa de mijloc, căreia i se refuză orice perspectivă de evoluţie socială, ar putea vedea drept unică soluţie încă o revoluţie.
Contrar credinţei populare, nu săracii şi nefericiţii sunt cei care fac revoluţiile în Occident, ci clasa de mijloc. A fost cazul în toate revoluţiile, începând cu Revoluţia Franceză, dar poate doar cu excepţia Revoluţiei din Octombrie, care a fost o lovitură de stat într-o situaţie de extremă dezordine politică.
Şi când decide această clasă de mijloc să înceapă revoluţia? În primul rând, nu este vorba despre clasa de mijloc în ansamblu, şi nici măcar de un grup organizat, sau de o comunitate, ci de liderii clasei de mijloc, cei care astăzi câştigă alegerile în Europa şi sunt trataţi de iresponsabili (fiindcă nu fac parte din clasa politică tradiţională geriatrică), dar care se revelează deodată a fi nu numai populari, ci de asemenea surprinzător de eficienţi.
Cetăţeni de mâna a doua
În cazul clasic al Revoluţiei Franceze, rolul de avangardă revoluţionară a fost jucat de avocaţi, antreprenori, angajaţi ai administraţiei publice de la vremea respectivă şi de o parte din ofiţerii armatei. Factorul economic era important, dar nu primordial. Elementele declanşatoare ale mişcării revoluţionare au fost în primul rând lipsa de deschidere în viaţa publică, precum şi imposibilitatea de avansare socială. Atunci când aristocraţia a încercat să limiteze cu orice preţ influenţa avocaţilor şi oamenilor de afaceri, aceasta a condus la revoluţie. În toată Europa, cu excepţia cuminţicăi Anglii, noua clasă de mijloc, cu cetăţeni de categoria a doua, nu era în măsură să-şi croiască propria soartă.
Cum a rămas cu discriminarea astăzi? Ea este diferită şi asemenea deopotrivă. Desigur, aristocraţia nu mai monopolizează procesul decizional, dar bancherii, speculatorii bursieri şi cadrele superioare care câştigă sute de milioane de euro, împing deoparte cu măiestrie clasa de mijloc, care suferă consecinţe severe. Cipru este cel mai recent exemplu, şi foarte grăitor.
Dominaţia fosilelor
Dar există multe alte exemple. Să luăm de exemplu academicienii, care nu numai în Polonia, ci şi în întreaga Europă, tremură pentru locurile lor de muncă, mai ales dacă au ghinionul de a preda materii declarate de slabă utilitate de către Uniunea Europeană, statele membre şi multinaţionalele care dictează pieţei muncii.
În Slovacia, de exemplu, ştiinţele umaniste au fost practic nimicite, astfel încât specialiştii în istorie, gramatică, etnografie sau logică pot să-şi facă griji serioase. În curând, vor urma şi alte categorii profesionale. Precum şi funcţionarii administraţiei publice, al căror număr a crescut enorm în trecut. Este vina lor? Bineînţeles că nu. Şi ce poate face un funcţionar concediat cu 15 de ani de experienţă, care a cunoscut întotdeauna siguranţa locului de muncă? Probabil că nu mare lucru. La fel pentru tinerii absolvenţi lăsaţi pe marginea drumului pieţei muncii, precum şi pentru artişti, jurnalişti şi alte meserii fragilizate de sectorul digital.
Revoluţiile sunt zămislite din excluderi, profesionale, decizionale, şi din deficitul democratic. Precum şi din dorinţa de a abate bariera generaţională, sau cu alte cuvinte dominaţia moşilor.
Într-adevăr nu este o coincidenţă faptul că liderii Revoluţiei Franceze aveau în jur de 30 de ani, în timp ce vârsta medie a celor prezenţi la Congresul de la Viena (1815), care a restabilit orânduiala conservatoare în Europa, era de peste 60 de ani. Conducătorii europeni de astăzi au în mare parte între cincizeci şi şaizeci de ani, dar, având în vedere progresele medicinei, este probabil ca în 20 de ani, dna Merkel şi domnii Cameron, Tusk, şi Hollande să se învârtească încă pe lângă cârmă. Doar dacă nu sunt măturaţi de o revoluţie.
Strigătul revoluţiei
Toate căile de evoluţie ale actualei clase de mijloc, majoritar tânără, sunt blocate fie de miliardari, fie de bătrâni, sau în orice caz persoane care par astfel în ochii celor de 25 de ani. Această situaţie este explozivă. Greşim crezând că tinerii porniţi împotriva sistemului, dar lipsiţi de limbajul obişnuit al partidelor politice şi al mişcărilor politice structurate, nu vor putea ajunge la o revoltă organizată. Revoluţiile nu s-au făcut niciodată în numele unei anumite măsuri, ca de exemplu o supraveghere bancară mai strictă, ci fiindcă într-un moment dat nu se mai putea trăi astfel. Revoluţiile, în opoziţie totală cu metodele partidelor politice, nu folosesc limbajul politic. Revoluţiile ţipă, urlă, sunt prin natură dezordonate, şi pârjolesc pe unde trec.
Deci vrem sau nu o revoluţie? Pentru mine, probabil că nu, pentru că revoluţia înseamnă distrugere totală înainte de construirea unei noi ordini. Şi totuşi, politicienii noştri încă nu-şi dau seama că stau cu şezutul pe un butoi cu pulbere. Ei nu înţeleg, prea năuciţi de ideea fixă care-i obsedează: să se întoarcă la stabilitatea de acum zece, sau chiar treizeci de ani. Ei nu ştiu că în Istorie nu există întoarcere în urmă iar intenţiile lor corespund prea bine expresiei lui Karl Marx: Istoria se repetă, dar ca o farsă. De pe PressEurop