Reda-i copilaria lui Stefanut

sâmbătă, 19 ianuarie 2013

Un banc...



Se intoarce sotul mai devreme acasa, deschide usa la dormitor si vede un tinerel in pielea goala care se scoala de langa ,,doamna" si sare iute pe geam.
- Ce a fost asta, nevasta ?
- Ce sa fie? Generatia din ziua de azi: nici mie ,,mersi", nici tie ,,pardon" !!!YellWink

Moda cu codita din Japonia


Un japonez a inventat coada pentru oameni, un dispozitiv detasabil care, prin senzorii meniti sa monitorizeze pulsul purtatorului, se misca atunci când acesta se bucura.

Ar fi dorit Eminescu ?


Ar fi dorit Eminescu Romania in UE?

autor: FrontPress 19.01.2013
EUCu impresionantul ei patrimoniu cultural cu tot, Europa traversează o criză economică al cărei sfârşit încă nu se arată. Nici zestrea culturală şi istoria popoarelor europene nu rămân scutite de asprimea crizei şi transformă bijuterii ale culturii universale în gaj pentru Fondul Monetar. Am putea aşadar chiar să ne considerăm fericiţi că, din patrimoniul nostru cultural, Eminescu nu este un Acropole clădit din piatră, ci din cuvinte şi idei, care, după ce a mai trecut şi tăvălugul lui Patapievici peste el, ar fi fost girat finanţei mondiale.
Expresia tocită de „intrare în Europa” redă un fenom politic mult mai vechi decât procesul actual de integrare a României în UE. Graţie preocupării eminesciene cu modelul şi consecinţele integrării României în structurile europene ale secolului al XIX-lea, comemorându-i ziua sa de naştere, dăm măcar dovadă de maturitate în dezbaterea subiectului „Europa”, chiar dacă suntem codaşii actualului clasament de integare. Spre deosebire de subiectele universale din poezia sa, gazetarul Eminescu este, în privinţa gândirii economice, arhitectul uitat al unui răspuns românesc în plin asediu economic strain asupra tânărului stat român. Oarecum firesc ca frământările sentimentale ale acestui mult prea sensibil suflet al neamului puse în versuri să fie probleme nerezolvabile ale omenirii, însă de neconceput este ca România să revină astăzi în relaţie cu Europa, pe cale politică şi economică, la problemele de fond de acum mai bine de un secol. În opinia lui Eminescu, preţul plătit de către tânărul stat pentru suveranitatea dobândită la Conferinţa de la Berlin în 1878 a însemnat concesii economice păguboase şi renunţarea la dreptul naţional asupra Dunării. Replica lui Eminescu din vârf de condei la asaltul marilor puteri asupra economiei naţionale – similar de altfel cu destinul României din zilele noastre – este totodată şi o călăuză pentru a înţelege mai bine interesele Europei, dacă nu şi o obligaţie morală de a reformula în memoria sa azi un răspuns românesc. Născut, între altele, din ambiţia lui Bismarck şi mutilat pentru cerşit şi conceput pentru a servi penetraţiei industriale austro-ungare şi germane, statul naţional român a rămas cu handicapul subdezvoltării, numit în termeni tehnici „dezvoltare naturală”.
Diferit de alţi junimişti, Eminescu nu a popularizat cu insistenţă cultura, filozofia sau economia germană fără a ţine cont şi de particularităţile româneşti în asimilarea unor modele străine de dezvoltare economică. Şcoala veche germană şi întregul curent de idei de formaţiune germană se bazează pe principii evoluţioniste de dezvoltare organică şi respinge orice formulă naţională, care ar încălca mersul natural al istoriei prin acte arbitrare, precum revoluţii sau intervenţii ale statului în economie. Şi Eminescu este adeptul acestui model al dezvoltării societăţii moderne pe cale evolutivă, dar nu fără a-i da o conotaţie românească. Marea popularitate a principalilor autori germani ai vechii şcoli eonomice, contemporani ai lui Eminescu, precum Fridrich List, Karl Knies sau Gustav Schmoller, şi orientarea lor naţionalistă îi fac să fie printre autorii preferaţi ai gânditorului român. În rafinarea ideilor lui List, interesul naţional al românilor a stat desigur pentru Eminescu mai presus decât naţionalismul german, trecând cu vederea peste maliţiozitatea lui List faţă de România. Nici că Dunarea ar fi pentru nemţi precum Nilul pentru egipteni şi nici că spaţiul german se întinde de la Helgoland la gurile Dunării nu au dat curs unei polemici din partea lui Eminescu vizând conceptul de imperialism continental german propagat de List. A-l aplica însă pe List, Eminescu recomanda pentru propăşirea economiei româneşti un protecţionism economic la scară mai mică, la nivelul României, tocmai pentru a asigura meşteşugului autohton şi agriculturii o posibilitate de dezvoltare organică şi firească. Europa visată de List este astăzi un mare spaţiu economic structurat la nivel intern după principii de liber-schimb şi diviziune a muncii, dar şi protecţionism faţă de exterior. Ironia soartei însă este că ceea funcţioneazăpe scară europeană în favoarea Germaniei este identic cu ceea ce nu rezonează pentru România pe aceeaşi scară. Eminescu nu ar fi agreat nici astăzi integrarea României în UE în maniera unui import brut de principii şi „forme fără fond”, ci ar fi sugerat implementarea aceluiaşi mecanism de piaţă aplicat cu succes în cadrul Europei, în favoarea centrului şi în detrimentul periferiei. De ce nu ar fi valabil, în interiorul frontierelor României, sub protecţia unui zid vamal pentru dezvoltarea agriculturii şi industriei, ceea ce este valabil pentru List prin definirea teritorială a unui univers european german. Eminescu ne-ar fi avertizat să nu confundăm politica mercantilă a Bruxelles-ului cu liberalismul politic şi orientarea culturală a României spre Occident.
Ceea ce este şi astăzi un pivot al economiei de succes germane în concepte teleogice de subordonare a statului sub principii canonice şi propensiuni de universalitate se prezintă pe aceeaşi linie de continuitate cu privaţiunile austerităţii. Definirea unor obiective – fie prin pactul fiscal sau alte exigenţe ale Europei – duc după dogma Bruxelles-ului, în ultimă instanţă, la subdezvoltare. A înţelege mesajul lui Eminescu înseamna a ne cunoaşte un interes naţional, articulat după o paradigmă de succes, fiind creatori ai unui drum românesc de propăşire în Europa şi mai puţin un ingredient în reţeta altora. De Ec. Dr. Radu Golban, Germania – Art Emis

Desert


Desertul mascatilor

autor: FrontPress 19.01.2013
0Plutea în aer. Din 11 ianuarie, de când Franţa a descins să facă ordine în fosta ei colonie, Mali. Nu spun că n-ar fi trebuit să se implice, spun doar că ar fi trebuit să ştie bine în ce se bagă. Cum ar fi trebuit să ştie şi venerabilul preşedinte al Algeriei, Abdelaziz Buteflika – în post din 1999 (ultimul mandat l-a obţinut în 2009, ca urmare a ceea ce amărâta de opoziţie a numit “un tsunami de fraude”) – când a autorizat ca avioanele armatei franceze să survoleze teritoriul Algeriei, în drum spre ţintele din Mali. Să ştie, adică să fie pregătiţi.
maliSpectacolul grotesc oferit de ministrul de Interne algerian în conferinţa de presă de ieri şi faptul că, după trei zile, criza ostatecilor continuă, indică faptul că se doreşte, în primul rând, o mediatizare puternică a conflictului din Mali (despre care presa occidentală a relatat vag), iar în al doilea rând o internaţionalizare a conflictului. “Se doreşte” sună ca dracu. Să spunem cine o doreşte: Franţa. Care a obţinut binecuvântarea aliaţilor pentru intervenţia în Mali, dar aşteaptă şi ajutoare concrete. România se şi gândeşte la “o contribuţie” (Titus Corlăţean). Noi lipseam în Mali. Alţi bani, altă distracţie. (Nu vă răscoliţi: sintagma cu “onorarea obligaţiilor internaţionale” o ştiu şi eu).
missglueckte-geiselbefreiung-algerienCine crede că forţele speciale algeriene n-ar fi putut rezolva problema ostaticilor rapid, coerent şi eficient, se înşală. În zonă, luarea de ostatici (chiar dacă nu la aceste proporţii spectaculoase) este o activitate curentă şi una dintre sursele de venit ale grupărilor teroriste de toate orientările (pe lângă traficul de droguri şi de te miri ce). DRS (Département du Renseignement et de la Sécurité) este unul dintre cele mai puternice (mai sângeroase şi mai lipsite de scrupule) servicii din Africa. Şeful DRS, generalul Mohamed Mediene (în fruntea instituţiei din 1990!) este adevăratul conducător al Algeriei, mai mult decât familiarizat cu toate structurile teroriste din zonă (pe unele le-a creat, pe altele le-a infiltrat). De pildă, celebra franciză a Al-Qaeda, despre care presa lumea vorbeşte (abia) acum, AQIM (Al-Qaida în Maghrebul Islamic) a fost, la origini, pe când era doar un nucleu şi se chema GIA (Groupe Islamique Armé), o invenţie a DRS. Au spus-o explicit (în 2003) Muhammad Samraui, fost ofiţer al serviciilor secrete ale armatei algeriene, iar apoi a primit azil în Germania, a spus-o (în 2009) şeful Securităţii Statului din Mali, iar apoi a primit un glonte-n cap.
4468642-3x2-700x467Cel care a revendicat atacul asupra angajaţilor de pe platforma industrială Tiguentourine (la 25 de kilometri de orăşelul Ain Amena) este Mukhtar bin Mohammed Balmukhtar, zis Khalid Abu Al-Abbas (Khalid Fiul Leului) sau, mai simplu, Al-Awar (Chiorul – şi-a pierdut un ochi în “stagiul” din Afganistan). Personajul, fundamentalist-salafist, a pus bazele Emiratului Islamic al Saharei, al cărui stăpân a fost până în 2007, când, în urma unor conflicte cu liderii islamişti din zonă, s-a mărginit să-şi ia titlul de Emir al Katibat al-Mulathamin, ceea ce s-ar putea traduce prin Batalionul Mascaţilor. Nu că ar purta măşti; titulatura le vine de la vechiul nume al Saharei (“sahra”, în arabă, înseamnă “deşert”) – Bilad al-Mulathamin – Ţinutul Mascaţilor, adică al celor care îşi acoperă capul cu kufiyya.
image-449089-galleryV9-qnwyLui Al-Awar i se mai spune, de către oficioasele algeriene, Marlboro Man, poreclă pe care o detestă, jurându-se că nu face trafic cu ţigări. Mai mult, el acuză fruntaşi ai guvernelor din zonă că ar conduce mafiile traficanţilor din Sahara-Sahel, fapt pe deplin plauzibil. Cartierul său general e în deşert, undeva în nordul Mali-ului, în regiunea Azwad, supranumită şi “Tora Bora a Maghrebului Islamic”, parte a Republicii Mali, declarată independentă de Mişcarea Naţională pentru Eliberare, un grup rebel al tuaregilor care l-au sprijinit pe Gaddafi până în ultima clipă şi s-au întors din Libia înarmaţi până în dinţi.
france_mali_159543864_620x350Blitzkriegul francezilor urmăreşte să-i împace pe rebelii din nord cu guvernul din sud, timp în care numeroasele mişcări jihadiste, (bine dotate logistic, bine instruite şi cunoscând la perfecţie teritoriul), profită de deranj ca să-şi istaleze propriul guvern islamic.
9317_mali-france-aap-140113Problemele sunt numeroase şi încâlcite şi mai nimic nu e ce pare a fi. Le-am survolat doar, ca un Rafale (avionul de luptă, cu care Franţa a intervenit în Libia şi acum, în Mali). Povestea de abia acum ar trebui să înceapă şi poate începe de oriunde – din Algeria, din Mali, din Mauritania, din Niger.  De Lelia Munteanu – Gandul
Cum se antrena “la rece” Armata din Mali, înainte ca francezii să bage glonţ pe ţeavă:
 

Hi ! Hi ! Hi !

hi!
 
Eram aşa... 
Description: cid:765080906@16012012-2C66

Apoi am întâlnit o fată...

Description: cid:765080906@16012012-2C6D


Arăta cam aşa...

Description:
 cid:765080906@16012012-2C74


Împreună eram aşa...
Description: cid:765080906@16012012-2C7B


I-am făcut astfel de cadouri...
Description: cid:765080906@16012012-2C82


Când mi-a acceptat cererea în căsătorie am fost aşa...
Description: cid:765080906@16012012-2C89


Vorbeam cu ea la telefon toată noaptea...
Description: cid:765080906@16012012-2C90

Iar la birou făceam asta...
Description: cid:765080906@16012012-2C97


Când prietenii mi-au văzut prietena au început să se holbeze la ea aşa...
 
Description: cid:765080906@16012012-2C9E


Iar eu reacţionam aşa...
Description: cid:765080906@16012012-2CA5

Dar de Valentine's Day a primit un trandafir de la un tip care arăta cam aşa...

Description: cid:765080906@16012012-2CAC


Iar ea era aşa.
Description: cid:765080906@16012012-2CB3


Eu eram aşa.
Description: cid:765080906@16012012-2CBA

Ceea ce mai târziu a dus la asta..
.
Description: cid:765080906@16012012-2CC1

şi la asta...
Description: cid:765080906@16012012-2CC8
Îmi venea să fac asta...
Description: cid:765080906@16012012-2CCF


Aşa că am început să fac asta...
Description: cid:765080906@16012012-2CD6
ACUM uită-te la mine.                                      
 Description: cid:765080906@16012012-2CDD

FIR-AR ELE SĂ FIE DE FETE
!   
Description: cid:765080906@16012012-2CE4

Ilie Ilascu dat afara din casa


Eroul Ilie Ilascu, dat afara din casa de guvernul roman

autor: FrontPress 19.01.2013
Ilascu_in_detentieFostului deţinut politic al regimului de la Tiraspol i s-a cerut să elibereze apartamentul oferit în folosinţă de executivul de la Bucureşti.
Fostul senator român Ilie Ilaşcu este revoltat de decizia prin care este forţat să predea cheile de la apartament. „Nu mai înţeleg ce se întâmplă în ţara asta. Această locuinţă mi-a fost oferită cu chirie de către Guvernul României. Decizia a fost semnată încă de premierul Adrian Năstase. A venit acum alt guvern şi decide că eu trebuie să eliberez apartamentul, deşi nu am nicio datorie pentru chirie şi întreţinere“, a comentat pentru „Adevărul“ Ilie Ilaşcu.
„Mă mut la Tiraspol!“
„Nu a fost vrerea mea ca să mă mut în România. A fost o înţelegere între serviciile secrete ruse, române şi cele de la Chişinău. Acum nu îmi rămâne decât să revin la Tiraspol, unde am avut o casă“, s-a declarat revoltat de acţiunile autorităţilor de la Bucureşti fostul deţinut politic, patriot român, decorat cu cu cele mai înalte distincţii în dreapta şi în stânga Prutului – „Steaua României“ şi „Ordinul Republicii“.
Ilie Ilaşcu figurează cu un apartament de 132,8 metri pătraţi, pentru care achită chirie de 429,73 de euro, într-o listă cu sute de chiriaşi ai Regiei Patrimoniului Protocolului de Stat (RA-APPS), făcută publică miercuri după-amiază de Guvernul României. Lista conţine numele celor care stau în casele statului, îndreptăţiţi şi neîndreptăţiţi, suprafaţa utilă deţinută şi sumele pe care le achită.
Basarabeni în lista chiriaşilor
La poziţia locuinţe pentru persoane fizice repatriate, alături de fostul deţinut din temniţele de la Tiraspol se regăsesc şi alţi basarabeni: ex-deputatul moldovean Valeriu Matei (chirie de 193,7 euro pentru 68,33 metri pătraţi); Iuliana Gorea-Costin, fost ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al Republicii Moldova la Consiliul Europei (chirie de 216,02 euro pentru 78,8 metri pătraţi); Ion Ungureanu, fost ministru al Culturii (111,9 euro pentru 48,6 metri pătraţi) şi Nicolae Mătcaş, ex-ministru al Educaţiei (546,5 lei româneşti pentru 66 metri pătraţi).
Şi fostul consilier prezidenţial Eugen Tomac, deputat în Parlamentul de la Bucureşti, deţine o locuinţă de serviciu de 72 de metri pătraţi, pentru care achită o chirie 578 de lei româneşti.
Iuliana Gorea-Costin ne-a răspuns că locuieşte în bază de contract într-un apartament de stat şi că nu are nicio restanţă la plata chiriei. Ion Ungureanu este bolnav şi nu a putut comenta apariţia acestei informaţii, iar telefonul lui Valeriu Matei era închis.
Guvernul român vrea să vândă averea de sute de milioane
Premierul român Victor Ponta a anunţat că numărul locuinţelor de serviciu ale RA-APPS ar trebui redus la 20-50 de apartamente pentru demnitari, zece vile de protocol pentru şeful statului, preşedinţii Parlamentului şi prim-ministru, iar restul activelor să fie vândute. RA-APPS deţine circa 650 de locuinţe de protocol şi de serviciu, peste 75 de vile şi mai mult de 250 de hectare de teren, moştenite de la fosta gospodărie de stat a PCR şi ocupate de actuali sau foşti demnitari, ori chiar de rudele acestora. La toate acestea se adaugă zeci de spaţii comerciale, ferme şi unităţi turistice. Toate bunurile, folosite de instituţii publice, ambasade şi partide, sunt evaluate de stat la doar 226 de milioane de euro, cifră stabilită pe baza bilanţului contabil din 2004, cu mult sub valoarea de piaţă reală a proprietăţilor.
grupul-ilascuCondamnat la moarte
Ilie Ilaşcu, alături de Petru Godiac, Andrei Ivanţoc, Alexandru Leşco şi Tudor Petrov-Popa s-au numărat, în perioada 1990-1992, printre membrii filialei din Tiraspol a Frontului Popular din Moldova. Aceştia se opuneau separării Transnistriei de Republica Moldova, declarându-se români. La 2 iunie 1992, Ilie Ilaşcu împreaună cu alţi membrii ai grupului de rezistenţă au fost arestaţi şi judecaţi pentru acte de terorism de un tribunal transnistrean. Ilie Ilaşcu a fost condamnat la moarte, Alexandru Leşco la 12 ani de închisoare, iar Andrei Ivanţoc şi Tudor Petrov-Popa au primit câte 15 ani de închisoare. În urma presiunilor internaţionale şi a unor înţelegeri între serviciile secrete, Ilie Ilaşcu a fost graţiat şi eliberat la 5 mai 2001, după nouă ani de detenţie. În 2004, a fost pus în libertate şi Alexandru Leşco, la expirarea termenului de detenţie. În acelaşi an, după ce fusese sesizată de Ilie Ilaşcu, CEDO a condamnat R. Moldova şi Rusia şi a cerut punerea în libertate a ultimilor doi membri ai grupului. Tudor Petrov-Popa şi Andrei Ivanţoc au fost eliberaţi în iunie 2007. De Ion Preasca – Adevarul
 

Iranul


General american: Iranul si-a consolidat capacitatile cibernetice dupa Stuxnet

autor: FrontPress 19.01.2013
ciberIranul a răspuns unui atac cibernetic asupra instalaţiilor sale nucleare din 2010 prin consolidarea propriilor capacităţi cibernetice şi va fi o “forţă demnă de luat în considerare” în viitor, a declarat joi un înalt oficial al Forţelor Aeriene Americane pentru reporteri, potrivit unui raport Reuters.
Generalul William Shelton, care conduce Comandamentul Spaţial al Forţelor Aeriene şi supraveghează operaţiunile cibernetice ale Forţelor Aeriene, a refuzat să comenteze cu privire la capacitatea Iranului de a perturba reţele guvernamentale de calculatoare din SUA, dar a spus că Teheranul şi-a crescut în mod evident eforturile în această arie după incidentul din 2010.
Deşi niciun guvern nu şi-a asumat responsabilitatea pentru virusul de calculator Stuxnet, care a distrus centrifugele de la uzina iraniană de îmbogăţire a uraniului de la Natanz, s-a raportat pe larg că acesta a fost un proiect americano-israelian.
Analiştii occidentali spun că Iranul a lansat atacuri cibernetice din ce în ce mai sofisticate, într-o confruntare în creştere cu adversarii săi, inclusiv Statele Unite, Israel şi arabii din Golf, într-un moment când presiunea asupra Teheranului pentru stoparea programului său nuclear este în creştere.
În această săptămână, un comandant iranian a fost citat ca spunând că Republica Islamică ar putea perturba sistemele inamice de comunicaţii, ca parte a dezvoltării capabilităţilor sale de “război electronic”.
Oficialii iranieni au negat că ar fi spart serverele băncilor din SUA în ultimele luni, dar au recunoscut că au dedicat resursele pentru a-şi construi capacităţile lor de apărare cibernetică, după problemele avute în ultimul an de pe urma unei serii de atacuri cibernetice care au vizat zonele industriale, un terminal de export petrolier şi platformele petroliere. De pe Epoch Times
Citeste si Iranul 

Comercianti


Comersantii de boli

autor: FrontPress 19.01.2013
medicamenteDoi profesori de medicină francezi, respectiv, Philippe Ewen şi Bernard Debré consideră că, „fiecare al doilea medicament din lume este inutil (circa 50% ), chiar periculos pentru omenire şi aproape 56 de tipuri de medicamente ar trebui retrase din farmacii”.
Lista cuprinde remedii împotriva fumatului şi diabetului, pentru cancer, boli neurologice, cardio-vasculare, osteoporoză, stimulente psihice, antidepresive, contraceptive de generaţia a treia şi a patra. „Toate acestea fac mai mult rău decît bine, îmbogăţind lanţurile de farmacii şi producătorii, susţin cei doi profesori, citaţi de Agerpres.” Cu puţin timp în urmă, am primit cu poşta electronică de la cititoarea mea fidelă, Florina Cameniţă, un material pe tema comerţului cu boli, al cărui fundament m-a impresionat, de unde şi curgerea textului de mai jos. Dragii mei cititori, am aflat cu stupoare cine exploatează temerile omului: producătorii de medicamente, care în ultimele decenii ţintesc tot mai mulţi oameni sănătoşi prin publicitate virulentă. Comerţul cu boli urmăreşte păstrarea unei permanente clientele de „bolnavi” prin „medicalizarea” vieţii acestora, inocularea fricii, fiind strategie lor de succes.
Frica de boală, de moarte, de înălţime, de întuneric, de suferinţă, tristeţile, calviţia, kilogramele în plus, singurătatea, timiditatea, grijile cotidiene, eşecurile, sărăcia, neîmplinirile, stările de rău sau disconfort, şubrezirea fizică şi emoţională, frica de îmbătrînire a femeilor, frica de cancer, de osteoporoză, de boli cardiace, de diabet, alte inventate fobii moderne, devin peste noapte afecţiuni grave, fiecăreia revenindu-i cîteva sortimente de pastile. Comersanţii de medicamente au inventat cîte o boală pentru fiecare pastilă fabricată, constată medicul Martin Winkler în postfaţa lucrării lui Jorg Blech, „Inventatorii de boli”. „Manipulând membrii influenţi ai comunităţii medicale, industria farmaceutică a modificat periodic normele anumitor valori biologice (colesterol, tensiune arterială etc) pentru a creşte numărul pacienţilor care cumpără medicamente”.
Asta explică de ce 80% din oamenii sănătoşi de pe planetă ajung bolnavi peste noapte. „Pînă şi stresul de la loterie a fost denumit „traumatismul biletului necîştigător”. Alain Cassels – cercetător în politica medicamentelor la Universitatea Victoria din Canada şi Ray Moynihan – jurnalist pe probleme de sănătate, scriu în cartea „Selling Sickness – How Drug Companies Are Turning Us All Into Patients” despre cinismul marketingului practicat de companiile farmaceutice: „Dacă în ţările dezvoltate, oamenii se bucură de o viaţă lungă, sănătoasă, dinamică, campaniile publicitare îi transformă în bolnavi. Cheltuielile cu sănătatea ale populaţiei s-au triplat în ultimii ani, din cauza preţurilor mereu crescînde ale medicamentelor, dar mai ales pentru că medicii prescriu din ce în ce mai multe clase de medicamente unei prezumate boli”.
„A-i face pe oamenii sănătoşi să creadă că trebuie să se îngrijească pe viaţă, reprezintă pentru fabricanţii de medicamente o veritabilă rentă viageră”. Vince Parry, în Medical Marketing & Media, Londra – „Arta de a cataloga starea de sănătate” (The Art of Branding a Condition), înfăţişează pe larg metodele prin care se „favorizează crearea” tulburărilor de sănătate: „reevaluarea repetată a stării de sănătate, redefinirea unor boli cunoscute de mult şi redenumirea lor şi crearea unor disfuncţii din nimic.” „Business Insights” consemnează într-un raport: „oamenii trebuie „convinşi că problemele acceptate de ei ca uşoare disconforturi” necesită „intervenţia medicului”, iar „anii care vor veni vor fi martorii bolilor create de firme”. Potrivit aceleaşi surse, „90% dintre americani sunt hipertensivi, 50% dintre femei au disfuncţie sexuală, iar 40 de milioane de americani sînt monitorizaţi din cauza nivelului „ridicat” al colesterolului.” Aceste maladii în ghilimele se pot vindeca, desigur, numai cu noile clase de medicamente.
Epidemia de marketing a transformat, uşor-uşor disfuncţiile banale în boli grave. Experţii medicali, plătiţi de industria farmaceutică, au extins aria de definire a patologiilor, favorizînd consumul de medicamente, acoperit mediatic cu mărturii ale celebrităţilor. Şi la noi, toata lumea i-a văzut la televizor pe Arşinel, Stela si Nico, făcînd reclama unei farmacii. Unde s-a mai pomenit asta în vremea bunicii? Astfel de tehnici manipulatorii au creat o piaţă impresionantă a pastilelor care tratează boli inexistente, precum impotenţa, hipertensiunea uşoară, osteoporoza, fobiile şi altele.” Biblia psihiatrilor americani – „Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorder” (DSM 4) – a introdus 77 de boli mentale noi, scrie Jean-Claude St-Onge în „Reversul pilulei”, publicată la Montreal, Ecosocietes, în 2004. Pentru a introduce aceste noi boli a fost schimbată definiţia bolnavului. O anchetă efectuată în aprilie 2004 de Lisa Cosgrove, cercetător la University of Masachussets Boston, publicată în „Psycho-Therapy and Psychosomatics”, a demonstrat că mai bine de jumătate dintre psihiatrii care au lucrat la redactarea DSM 4 au fost plătiţi de firmele de medicamentele care tratează aşa-zisele boli noi, introduse în manual. La fel şi cu depresia. Impresia de depresie a fost creată artificial în ultima vreme, numărul depresivilor de pe mapamond s-a dublat, numărul femeilor care consumă antidepresive fiind triplu faţă de cel al bărbaţilor. A crescut, de asemenea, numărul copiilor cărora le sînt administrate antidepresive. Nefiind indicate în tratamentul depresiilor uşoare, cu atît mai mult copiilor, antidepresivele sînt totuşi prescrise masiv, special pentru creşterea vînzărilor. Potrivit lui Jean-Claude St-Onge, „femeile sînt vizate în mod special de medicalizarea vieţii”. Altădată femeile mergeau la medic doar în perioada sarcinii. Astăzi sînt „hrănite cu medicamente de contracepţie şi de menopauză”. Schimbarea modului în care oamenii privesc afecţiunile banale, crearea pieţei aferente bolilor noi şi negoţul cu boli, prin inocularea fricii, aduc vînzări de miliarde de dolari companiilor farmaceutice.
Şi la noi, farmaciile au invadat ţara şi sînt mai dese decît şcolile, magazinele second hend, staţiile de autobuz şi trecerile de pietoni. Întoarceţi-vă la natură! Bunicii noştri se tratau cu ceaiuri şi cataplasme, aveau bujori în obraji şi plesneau de sănătate. În „farmacia Domnului” există cîte o plantă de leac pentru fiecare boală! Medicamentele şi vaccinurile din reclame ucid şi îmbogăţesc companiile farmaceutice! De Maria Diana Popescu - Agero
 

:))))



Se poate


Ei ne arata ca se poate (FOTO)

autor: FrontPress 19.01.2013
azulZilele trecute am avut plăcerea de a vizita capitala Spaniei. Am avut ocazia să vizitez un muzeu mai ieşit din comun, acesta fiind dedicat luptătorilor naţionalişti spanioli, din cadrul División Azul.
Acest muzeu a fost înfiinţat cu obiecte donate de către luptători şi este finanţat de Fundacion De La División Azul, o fundaţie privată, care se bazează exclusiv pe donaţii, pentru a menţine şi dezvolta acest muzeu. Fundaţia a găsit şi finanţat spaţiile, a amenajat muzeul, a plătit pentru toate sistemele de securitate, pentru vitrine, rezultatul fiind impresionant.
Toţi cei ce se ocupă de muzeu sunt voluntari. Artefactele sunt aduse nu numai din Spania, cel mai recent dintre acestea, o căruţă, fiind adusă tocmai din Danemarca.
Care este motivul, pentru care toţi aceşti oameni investesc timp şi bani în acest muzeu? De ce îşi petrec timpul evocând trecutul, când ar putea să fie prin mall-uri, să se uite la televizor sau să scufunde în alte banalităţi zilnice?
Este mândria de a fi fii şi fiice de luptători! Este mândria de a fi urmaşii unor Oameni, care au avut tăria să îşi pună braţele şi sângele în slujba patriei şi credinţei.
Oare noi de ce nu avem această mândrie? Înaintaşi noştri nu sunt cu nimic mai prejos. De ce nu ne încumetăm să deschidem un muzeu al luptătorilor anticomunişti? De ce nu îi evocăm pe martirii închisorilor comuniste în muzee?
Poate că ar trebui să învăţăm câte ceva din exemplul acestor patrioţi spanioli şi să recunoaştem: nu lipsa banilor ne împiedică, ci lipsa voinţei de a ne arăta aprecierea pentru sacrificiile înaintaşilor noştri! De Remus Rădoiu - Schimbarea
Citeste si DIVIZIA ALBASTRA: Ultimii cruciati ai Spaniei (FOTO+VIDEO)
DSCN2927 DSCN2892 DSCN2903 DSCN2904 DSCN2914 DSCN2919 DSCN2922 DSCN2926

vineri, 18 ianuarie 2013

Deparazitare prieteneasca

drrobert-impresiones.blogspot.com/

Vaduva lui Dan Desliu, vinde vechituri


Văduva poetului Dan Deşliu vinde vechituri în talcioc | VIDEO

Foste glorii ale României îşi negociază amintirile în târgul de gioarse din Militari, singurul din Bucureşti care seamănă, datorită obiectelor vândute aici, cu celebrele \"Marche aux Puces\".
Până la apariţia la scară mare a celebrelor consignaţii din anii ’90 şi a relaţiei blugi - bile de rulmenţi şi retur, prima manifestare a capitalismului pentru care s-a murit la Revoluţie a constituit-o talciocul. Zeci de străzi din mai toate oraşele s-au transformat, la sfârşit de săptămână, în uriaşe târguri-iarmaroc.

În prima etapă a ieşit la iveală tot ce omul de rând a ascuns, de frica ilicitului, în dulapuri sau sub macrameul primit ca dar de nuntă de la socri.