Reda-i copilaria lui Stefanut

vineri, 11 octombrie 2013

Cazul Pavel Morozov (1918-1932). A fost ucis prin injunghiere de familia sa

Pavlik impreuna cu chiaburii intr-un tablou de epoca.


Din ce în ce mai des, în ultima vreme, în media se exprimă inşi care minimalizează rezistenţa anticomunistă din munţi, şi care laudă „binefacerile" sistemului comunist, trecând sub tăcere teroarea abătută atunci asupra României, când au pătimit din greu şi ţăranii, nevoiţi să-şi ia de la gură ca să poată preda cotele către stat.

Dintre ţărani, chiaburii au fost cei mai hăituiţi, unii plătindu-şi hărnicia şi averea cu viaţa. Toţi termenii atribuiţi lor au venit de la sovietici. „Duşman al poporului", „duşman de clasă", iată definiţii care îi trimiteau pe ţăranii înstăriţi direct în puşcării, în lagăre sau în faţa plutonului de execuţie. În acelaşi timp, proprietăţile le erau confiscate, iar rudele lor apropiate erau etichetate ca „rude ale duşmanului poporului", ceea ce ducea automat la restrângerea drepturilor lor sau la represiuni identice cu ale „duşmanului poporului". După 1927, toată lumea era obligată să raporteze „activităţile antisovietice". Această politică a dus la creşterea numărului de condamnaţi şi din pricină că aceia care neglijau să-şi toarne neamurile sau prietenii erau şi ei condamnaţi.

Deşănţata propagandă oficială, precum şi cei implicaţi în mişcarea pionierească au ajutat la îndoctrinarea tinerilor sovietici să ia exemplul lui Pavel Morozov, alintat Pavlik, un băiat de 13 ani, care, în 1932, şi-a turnat propriul său tată, Trofim, ce era kulak „chiabur". Imediat, Trofim Morozov a fost arestat şi condamnat la zece ani de detenţie. Iată un fragment din mărturia fiului la proces: „Tatăl meu a făurit o adevărată contrarevoluţie.

Eu, ca pionier, am datoria să spun acest lucru. Tatăl meu nu este apărătorul intereselor lui Octombrie, ci lucrează pe toate căile ca chiaburii să scape; stă în toate de partea lor". Apoi, Pavel şi ceilalţi pionieri au fost antrenaţi să caute grânele oamenilor, raportând autorităţilor unde sunt ascunse. Pavlik şi fratele lui mai mic, Fedea, au fost ucişi într-o mlaştină din apropierea satului natal Gherasimovka, din Ural. Nici până azi nu se ştie cine au fost făptaşii...

La proces, au fost cinci acuzaţi de această crimă, printre care bunicul şi bunica lui Pavlik, condamnaţi apoi la moarte prin împuşcare. Îndată, la Gherasimovka a început colectivizarea. După aceasta, în organizaţia de pionieri se intra în numele lui Pavel Morozov,  komsomoliştii îşi luau angajamente în numele lui, şi tot în numele lui se făceau chemări la întrecerea socialistă. E doar unul dintre tragicele cazuri de atunci. Cine doreşte să ne întoarcem la asemenea vremuri?


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu