sâmbătă, 24 noiembrie 2012
Conventie
Convenţia sociala si societatea
autor: FrontPress
24.11.2012

Cu alte cuvinte, dincolo de plăcerea de
a-i vedea pe grangurii actuali plimbaţi cu cătuşe la mâini este modul în
care au ajuns acolo, modul în care se administrează dovezile, etc.
Societatea s-a dezvoltat tocmai din
nevoia de reguli, din nevoia individului de a se simţi atât personal,
cât şi ca posesor de bunuri, protejat de comunitatea din care face
parte. În acest scop, membrii comunităţii au stabilit seturi de reguli,
dar şi pedepse, pentru cei care încălcau respectivele reguli, pedepse
corespunzătoare gravităţii încălcării.
Până aici nimic nou. Regulile se
aseamănă foarte mult, regăsindu-se în forme aproape identice în
majoritatea societăţilor. Diferenţele apar la aparatul, care aplică
justiţia. Spaţiul anglo-saxon a favorizat apariţia juriilor, formate din
membrii comunităţii, pentru judecarea încălcărilor legilor. La momentul
la care s-a născut acest sistem, comunitatea împărţea nu numai spaţiul
în care trăia ci şi istoria şi genetica. Societatea nu era eterogenă şi
era doritoare de linişte şi prosperitate.
Pe măsură ce structura societăţii, mai
ales în spaţiul anglo-saxon, s-a modificat, sistemul de valori s-a
schimbat. Pentru negrii din sudul SUA nu era nici o problemă o
infracţiune, atâta timp cât era comisă de un alt negru. Astfel, juriile
formate majoritar din negrii, au ajuns în ultimii ani să elibereze
infractori negrii, din simplă empatie. Iar eliberările facile se
constituie şi în precedente, în cadrul sistemului de justiţie american.
În schimb, albii care ajung în faţa acestor jurii tind să fie
consideraţi vinovaţi mult mai uşor şi cu mai puţine dovezi. Punctul slab
al acestui sistem este că funcţionează numai dacă societatea îşi
doreşte cu adevărat dreptate. În caz contrar, este pur şi simplu
anarhie.
Sistemul în care trăim noi se bazează pe
profesionişti ai justiţiei, persoane instruite, formate pe parcursul
anilor în aplicarea dreptăţii, în funcţie de fapta judecată. Marea
eroare a acestui sistem este că funcţionează într-un spaţiu geografic în
care moralitatea şi valorile sunt relative.
Îmi aduc aminte de un curs de
sociologie, în care profesorul a încercat să demonstreze diferenţele de
sistem, pe baza exemplului României. În vechile principate, marcate mult
mai mult de natura bizantină, cetăţile erau mai rare decât în
Transilvania, de exemplu. Negustorii aveau ca punct de reper, pentru
începutul oraşului, de obicei o simplă barieră. Şi ca să nu plătească
taxe, pentru ceea ce comercializau, îşi punea taraba dincolo de barieră.
Boierul muta bariera, şi odată cu el şi negustorul taraba. Iar boierul,
în momentul în care îşi vedea visteria goală se ducea cu argaţii peste
negustor, îl bătea, îl agresa, şi până la urmă îi lua negustorului
banii, pe care îi găsea. Iar istoria se repeta ciclic, făcând parte
dintr-un fel de tradiţie de natură fiscală.
În Transilvania, cei ce vindeau în
cetate trebuiau să se supună regulilor, opţiunile de eludare fiind mai
limitate. Astfel, negustorii plăteau la intrarea în cetate, ştiau că
aveau numai anumite spaţii unde îşi puteau instala taraba, şi îşi
desfăşurau activitatea fără alte şicane, dar cu taxe plătite.
Se pare că această tradiţie bizantină
s-a perpetuat şi chiar s-a dezvoltat în lumea modernă. Mă gândesc în
acest caz la cazurile din fotbalul românesc, în care au fost distribuiţi
cu generozitate ani de puşcărie, după ce instanţa iniţială i-a achitat
pe „impresari”. Situaţia este destul de simplă: legislaţia
internaţională, şi legislaţia românească nu interzice utilizarea unei
companii de tip “offshore” în tranzacţii economice, ca intermediar. Asta
s-a întâmplat şi aici: şmecherii din fotbal au reuşit să ascundă –
LEGAL—nişte bani de stat. Iar statul, având visteria goală s-a hotărât
să pună ciomagul pe ei, chiar dacă nu prea există legi pe care să se
bazeze.
La fel se întâmplă şi cu corupţii: sunt
aduşi cu cătuşe, sunt expuşi în piaţa publică, după care ies la iveală
interceptări ilegale, după care se dă drumul la stenograme, deşi datele
din dosare ar trebui să fie confidenţiale, şi asta numai pentru că
şansele de a-i condamna sunt reduse. Sistemul nostru se zbate între
neputinţă şi exces de zel. Vedem bătrâni de peste 80 de ani, condamnaţi
la ani de temniţă, pentru că au lucrat o palmă de pământ, ce nu ştiau că
este a lor, dar vedem funcţionari publici (mă gândesc aici la cazul
“reţelei bancherilor”) cu vile de milioane de euro.
În acelaşi timp, vârful sistemului
judiciar este la fel de împuţit. Tot ieri îi ascultam pe cei doi
candidaţi la cele două funcţii cruciale ale sistemului judiciar
românesc: Prim Procurorul României şi Şeful DNA. Despre unul se ştie că
şi-a însuşit ilegal terenuri, arogându-şi titlul de revoluţionar, iar
celălalt era incompetent. Candidatul pentru funcţia de şef al DNA era
de-a dreptul înduioşător, şi chiar dacă actualul şef al DNA îmi este
antipatic (pentru modul în care „îndoaie” legea de ani buni de zile), se
vede că distanţa dintre ei este considerabilă.
Astfel, trăim o dramă permanentă
generată de un ciclu vicios: corupţi în vârful piramidei justiţiei,
lipsă de concordanţă între sentinţe şi dorinţa poporului de a eluda
legile cu orice preţ.
Din acest motiv, pe mine nu mă încântă
mai marii ţării plimbaţi în cătuşe, şi nici nu mă încântă voyeurismul
securiştilor, care trimit televiziunilor înregistrări ale unor
conversaţii private.
Pe mine m-ar încânta un act de justiţie
corect, coerent, în care acuzatului să i se ofere ocazia de a se apăra,
în care este tratat cu obiectivitate, iar actul de justiţie să îşi
păstreze concordanţa, de la o instanţă la alta. De pe Agonia Natiunii
Tezaurul de la Moscova
Jurnalist RUS despre tezaurul de la Moscova: AURUL romanesc
autor: FrontPress
24.11.2012

De ce are această chestiune o importanţă
principială anume pentru noi, dar nu pentru România? Pentru că în cazul
României este vorba pur şi simplu despre pierderea unor bunuri
materiale, în timp ce în cazul Rusiei această chestiune se pune într-un
cu totul alt plan, în cel moral. Dacă noi nu recunoaştem această
chestiune, noi îi spunem nu atît străinătăţii, cît ne spunem nouă înşine
că, da, noi sîntem nişte HOŢI! Noi recunoaştem conştient, în
deplinătatea facultăţilor mintale, că sîntem urmaşii şi continuatorii de
drept ai unei mari hoţii bolşevice, că sîntem pui destoinici din cuibul
lui Troţki.
Doar aşa şi nicidecum altfel. Şi nici un
fel de inepţii de genul comentariilor oficiale ale cinovnicilor ruşi
despre faptul că, vezi Doamne, tema „aurului românesc” ar ţine de
timpurile demult apuse, ar fi o chestiune istorică, fără nici o tangenţă
cu politica actuală, nu pot acoperi monstruoasa prăpastie morală care
ne separă pe noi de Lumea Binelui şi a Luminii dacă refuzăm să ne
recunoaştem obligaţiile de returnare a ceea ce am furat în mod deschis,
cinic şi impertinent.
Presupun că atît colegii mei, cît şi
marea majoritate a cetăţenilor ruşi nu au nici cea mai vagă idee despre
ceea ce reprezintă chestiunea “aurului românesc”, motiv din care nu
există nici cel mai mic temei să tragă vreo concluzie pripită şi, cu
atît mai mult, să se lanseze în acuzaţii de imoralitate împotriva cuiva.
Întrucît oficinele mass-media din Rusia nu s-au obosit să aducă faptele
la cunoştinţa cititorilor lor, voi încerca, pe cît îmi stă în putinţă,
să completez această lacună măcar pentru publicul cititor al Reţelei
Naţionale a Oamenilor de Afaceri.
În august 1916, România a intrat în
Primul Război Mondial de partea Aliaţilor şi a ocupat Transilvania. Las
la o parte motivele care au determinat această ţară să adopte, timp de
doi ani, starea de neutralitate: politica ţărilor mici este o chestiune
complicată şi – ceea ce este mai important! – absolut neprincipială din
punctul de vedere al demersului nostru. Aici şi cum, nu mă interesează
România, pe mine mă interesează doar Rusia.
Demersul României a avut consecinţe
deplorabile: armatele aliate ale Mittelmächte (Germania, Austro-Ungaria,
Bulgaria şi Imperiul Otoman) au replicat imediat printr-o
contraofensivă care, în cel mai scurt timp posibil, a înfrînt Armata
Română.
Guvernul României a fost evacuat în
grabă de la Bucureşti la Iaşi, la graniţa cu provincia Basarabia din
Imperiul Rus. Dobrogea, Oltenia şi Muntenia fuseseră deja ocupate,
astfel încît cotropirea totală a teritoriului naţional părea, pe bună
dreptate, doar o chestiune de timp.
În noiembrie 1916, Consiliul Naţional al
Băncii Centrale a României a decis să transmită, pentru păstrare
temporară, întregul său Tezaur aliatului său – Rusia, care, de fapt, îi
oferise cu amabilitate serviciile. O variantă alternativă luată în
calcul era transportarea Tezaurului la Londra, dar poziţia dominantă pe
care o aveau submarinele germane în spaţiul maritim a fost determinantă
pentru alegerea făcută în favoarea Imperiului Rus.
La 2 decembrie Banca Centrală a decis,
iar la 12 decembrie Consiliul de Miniştri al României a aprobat această
decizie. Ca precedent internaţional s-a apelat la experienţa Franţei,
care transmisese deja Tezaurul său spre păstrare Statelor Unite ale
Americii.
Pentru Rusia procesul verbal cu privire
la transmiterea Tezaurului a fost semnat de general-locotenent Aleksandr
Aleksandrovici Mosolov, şeful cancelariei ministeriale a Curţii
Imperiale, iar din toamna anului 1916 – ministru-delegat în România.
Guvernul rus s-a angajat nu doar să pregătească transferarea, dar a şi
garantat integritatea necondiţionată a Tezaurului României atît în
timpul transportării, cît şi pe întreaga durată a ulterioarei lui
păstrări.
Trebuie să spun că în Rusia au fost
trimise nu numai rezervele de aur ale Băncii Centrale a României, dar,
efectiv, toate economiile băncilor private româneşti, ale companiilor şi
ale cetăţenilor. Inventarul a cuprins: documente, manuscrise, monede
vechi, tablouri, cărţi rare, arhivele mănăstirilor din Moldova şi Ţara
Românească, colecţiile muzeistice aparţinînd instituţiilor publice şi
celor private, precum şi 93,4 tone de aur.
Întrucît toate aceste comori au fost
descrise în cel mai amănunţit mod cu putinţă în procesul verbal de
transmitere, nu este dificil să calculăm valoarea lor actuală (desigur,
cu excepţia valorii pur istorice a exponatelor de muzeu): 2 miliarde 800
milioane de dolari.
“Aurul românesc” a fost transmis în
Rusia în două etape: la 12 şi 14 decembrie 1916 – în 17 vagoane
cuprinzînd 1738 lăzi, cu un conţinut în valoare de 314 580 456 lei şi 84
de bani. Acestor lăzi li s-au adăugat altele două cu bijuteriile ale
Reginei Maria, toate în valoare de 7 milioane de lei.
În zilele de 23-27 iulie 1917 (deja după
revoluţia din februarie) a fost trimis al doilea eşalon cu părţi ale
Tezaurului României: 24 de vagoane, bunurile avînd o valoare de inventar
de 7,5 miliarde de lei. Sub paza unei unităţi de cazaci, trenul a ajuns
cu bine la Moscova, la 3 august 1917.
Apoi s-a întîmplat ceea ce s-a
întîmplat: o bandă bolşevică de terorişti a acaparat puterea sub directa
conducere a Statului Major german, iar la 26 ianuarie 1918 Leiba
Davidovici Bronstein, alias Troţki, a declarat public, cu cinism:
„Activele româneşti plasate la Moscova vor fi indisponibile pentru
oligarhia română. Guvernul sovietic îşi asumă obligaţia de păstrare a
acestor active, ca şi pe cea de returnare ulterioară a lor în mîinile
poporului român”.
Cuvîntul lui Leiba este lege, astfel
încît poporul român, care demult şi-a răsturnat regii, aşteaptă şi în
prezent să-i fie restituit propriul Tezaur. Pentru a aprecia întreg
cinismul situaţiei trebuie să amintim în mod neapărat despre cele trei
restituiri oficiale, făcute în 1935, în 1956 şi în 2008. Aceste
restituiri au fost însoţite de o retorică triumfalistă de genul celei
din următorul comunicat publicat la 12 iunie 1956 în presa sovietică:
“În toţi aceşti ani poporul sovietic a păstrat cu meticuloasă grijă
operele de artă de o mare valoare istorică şi artistică. Guvernul URSS
şi poporul sovietic au tratat întotdeauna aceste valori ca fiind
proprietatea inalienabilă a poporului român”.
E frumos, nu-i aşa? E nobil. E onest.
Cum i se şi cuvine oricărei ţări cu demnitate, nemaivorbind despre o
superputere. Am înapoiat picturi, desene, manuscrise, hrisoave, arhive,
monede de aur, medalioane, icoane, odoare bisericeşti, am înapoiat pînă
şi rămăşiţele pămînteşti ale eminentului gînditor Dimitrie Cantemir. Am
uitat însă un mezelic, colea: să restituim 93,4 tone de aur. Acest
mizilic nu a făcut obiectul sentimentelor bolşevicilor de solidaritate
de clasă cu poporul român. După cum nu a făcut nici obiectul
obligaţiilor de restituire a ceea ce nu-ţi aparţine.
România nu a încetat niciodată să
revendice restituirea de către Rusia a ceea ce fusese transmis, pe
cuvînt de onoare, spre păstrare în anii Primului Război Mondial. Din
toate declaraţiile publicate în presa sovietică reiese clar şi univoc
faptul că Uniunea Sovietică a recunoscut întotdeauna dreptul de
proprietate al României asupra Tezaurului său.
Şi atunci, care-i problema?! De unde
apar astăzi aceste cinice şi monstruoase fraze ale oficialilor ruşi
privind chestiuni de interes pur istoric?! AU FURAT CEEA CE NU NE
APARŢINE! Şi ne-au făcut pe toţi complici ai acestei meschinării! Pe
toţi cetăţenii Rusiei! De ce eu, de ce anume eu, trebuie să trăiesc cu
sentimentul că sînt cetăţean al unei ţări care săvîrşeşte pe faţă şi
cinic cea mai oribilă crimă condamnată de codul moralei creştine:
înşelarea celor care ţi-au acordat încredere?
La Dante Alighieri, cei care au înşelat
încrederea sînt supuşi la cele mai îngrozitoare cazne în cea de-a noua –
ultima – treaptă a Infernului: pe lacul îngheţat Cocit dracii le
sfîrtecă ţestele.
Pentru orice creştin, nu există o crimă
mai oribilă decît înşelarea celor care ţi-au acordat încredere. Şi aici
nu mai este vorba despre cîntecelele şi ţopăiturile celor de la Pussy
Riot în biserică; aici este vorba despre un lucru cu mult mai
îngrozitor.
Din păcate, însă, nimănui nu-i pasă de
“aurul românesc”. De Pussy Riot – da, aceasta este o crimă strigătoare
la cer împotriva puterii. Pe cînd tezaurul furat altui neam, propriului
nostru aliat, care ne-a încredinţat toată averea sa, e aşa, un fleac, „o
chestiune istorică”. De Serghei Mihailovici Golubiţki - Reţeaua Naţională a Oamenilor de Afaceri din Rusia, fragmente traduse în limba română via Razvan Codrescu
Serghei Mihailovici Golubiţki
este filolog, scriitor, jurnalist şi specialist în internet-trading.
S-a născut la 11 iulie 1962. A absolvit magna cum laude (diplomă roşie)
Facultatea de Litere a Universtităţii de Stat din Moscova în 1984, iar
în 1989 şi-a susţinut teza de doctorat cu tema Mitologia socială şi
nomenologia filosofică în lirica românească contemporană, la aceeaşi
universitate. Posedă limbile rusă, engleză, franceză, germană,
portugheză şi română. În 2004 a publicat o carte în două volume cu
titlul Care este numele dumnezeului vostru? Marile afaceri oneroase ale
secolului XX, în care descrie peste douăzeci de afaceri oneroase din
Statele Unite ale Americii, începînd cu scandalul panamez şi terminînd
cu cazul Enron. Este autor al cursului multimedia “TeachPro Internet
Trading”, care, potrivit revistei de bursă Technical Analysis Of Stocks
And Commodities, nu are analogie pe piaţa americană. În clasamentul
celor “100 de creatori din spaţiul postsovietic”, stabilit de Global
Intellect Monitoring în anul 2009, a fost plasat pe locul 30, “pentru
gîndirea creatoare asupra realităţilor în transformare dinamică”.
Bancuri...
Un cerșetor a dat un anunț la ziar:
"Caut de lucru.. Cerșesc impecabil în sapte limbi."
Romania este tara in care portofelul coboara cu cel putin o statie inaintea
ta.
La Vama:Masina unui arab e perchezitionata in cele mai mici detalii pana cand deja exasperat, vamesul gaseste o punga cu praf
alb.
O desface tacticos in fata arabului, trage o limba zemoasa prin continut si ranjind catre arab, spune:
- Cocaina ? Cocaina ?
- Nu, antrax...........!
Ea catre el:
- Logodnicul lui Lili este mult mai tandru decat tine, ii spune mereu "perla mea"!
- El este bijutier. Eu sunt ginecolog. Cum ai vrea sa-ti spun?
Un tip bate
la poarta unei case. Un cîine se ridica în doua picioare si-i spune:
- Stapînul nu e acasa..
Tipul lesina de spaima. Cînd îsi revine, îl întreaba pe cîine:
- Pai, daca esti cîine, de ce nu latri?
- N-am vrut sa te sperii !
Sa-i dea curaj pacientului, stomatologul ii ofera inainte de a-i scoate
maseaua, cateva pahare de palinca, dupa care il intreaba:
- Ei, cum stam acum? Avem curaj?
- Ohoooo! Sa indrazneasca cineva sa se apropie de maseaua mea!
Bancuri.....
Am fost foarte supărat zilele astea. Nevasta-mea m-a ameninț at ca ma părăsește. IN SFARSIT, sta m-a înveselit !!!
Ieri, nevasta-mea a venit acasa cu un
vibrator si striga, fluturandu-l in fata mea:
- Nu mai am nevoie de tine, intelegi? Nu mai am nevoie !!!
- Ei, bine, ia ghiciti la cine sunt bateriile...
- Ei, bine, ia ghiciti la cine sunt bateriile...
Ce s-a ales din lumea asta, domnule!
Stăteam duminica în biserică la slujbă linistit şi o doamnă de lîngă mine scoate o ţigară, o aprinde şi începe să fumeze.Inadmisibil !
Stăteam duminica în biserică la slujbă linistit şi o doamnă de lîngă mine scoate o ţigară, o aprinde şi începe să fumeze.Inadmisibil !
Mai să-mi scape berea din mînă, nu alta!
Noaptea, pe la 3, ea ii deschide usa si ii spune:
- Iar ai intarziat! Gata, pana aici! Drept pedeapsa ai sa stai o saptamana fara sex!!
- Ei, as! Nu stau eu acasa toata saptamana ...
- Ei, as! Nu stau eu acasa toata saptamana ...
Un
Boieng 747, o cursa de noapte, o stewardesa superba cu un decolteu
devastator se apleaca deasupra unui pasager care nu dormea si-l
intreaba incetisor:
- Doriti lapte sau ceai ?
Pasagerul:
Pasagerul:
- In care este lapte si in care este ceai ???
- Popescule, e a cincea oara cand intarzii saptamana asta. Stii ce inseamna asta?
- Da, inseamna ca este vineri!
- Lumea nu-ti datoreaza nimic. Exista inaintea ta!
Institutia CASATORIEI
MOARTEA institutiei CASATORIEI
autor: FrontPress
24.11.2012

Doar duminica sute de mii de francezi au
demonstrat in intreaga Franta impotriva acestor eforturi, scadind ca
Franta are nevoie de „familie,” adica de „tata + mama + copil”. Au
protestat impotriva planurilor socialistilor francezi de a redefini
casatoria naturala barbat-femeie si de a o face „neutra” din punct de
vedere al sexului sotilor. Au demonstrat impotriva planurilor de a
permite homosexualilor sa adopte copii si de a elimina din actele
oficiale franceze cuvintele „mama si tata” cind e vorba de parinti.
Stanga distruge familia
Dar realitatea aceasta nu se limiteaza
doar la Franta socialista. Peste tot in lume socialistii, si in general
stinga, cer cu agresivitate desfintarea celor mai vechi instituii umane.
Socialistii europeni deja au facut-o in Suedia, Spania, Olanda,
Daneramca, Belgia, Portugalia. Socialistii argentinieni au facut-o in
Argentina, iar socialistii mexicani in Mexico City, capitala Mexicului.
Cei din Uruguay se pregatesc sa faca la fel. Democratii americani, si ei
de orientare de stinga, au legalizat casatoriile unisex in mai multe
state americane. Iar pe 6 noiembrie cetatenii americani au validat
referenduri legislative care au legiferat casatoriile homosexuale in
Maryland, Maine si Washington.
Companiile distrug familia
Sume enorme de bani sunt investite in
promovarea unei culturi anti-familie si anti-casatorie. In referendul de
redefinire a casatoriei in statul Washington promotorii casatoriilor
homosexuale au investit 9.5 milioane de dolari si au folosit 4.000 de
voluntari care au mers de la casa la casa sa convinga oamenii sa voteze
pentru casatoriile homosexuale. Au mobilizat si sindicatele. In
contrast, crestinii au investit doar 2.1 milioane de dolari pentru
pastrarea familiei traditionale. Unul din fondatorii lui Amazon.com,
Jeff Bezos si sotia lui, au sprijinit demersurile de redefinire a
casatoriei cu 2.5 milioane de dolari. Brad Pitt a donat si el $100.000.
Din nefericire chiar si unele grupuri protestante si iudaice au sprijint
acest efort. Companii internationale bine cunoscute chiar si in Romania
au sprijinit si ele efortul de destramare a familiei, printre ele
Starbucks si Hard Rock Cafe.
Criza economica mondiala a distorsionat
prioritatile societatilor occidentale. Ce ar trebui sa dea de gindit
legiuitorilor si parlamentarilor este declinul vertiginos al institutiei
familiei si casatoriei. Acest declin are consecinte sociale
inestimabile, cu mult mai mari si drastice decit declinul economic.
Declinul familiei si declinul social nu figureaza in dezbaterile
parlamentare, nici in campaniile electorale ale celor care doresc sa ne
reprezinte in Parlament. Destramarea familiei nu figureaza in
preocuparile politicienilor. Declinul familiei inseamna declinul clasei
mijlocii, atit de vitala progresului social si economic al oricarei
societati. In contrast, divortul inseamna alunecarea instantanee a
ambilor soti din clasa mijlocie in clasa saracilor. Studiile sociologice
si economice arata ca de fapt casatoria imbogateste pe soti si familia,
pe cind divortul ii saraceste pe ambii soti si pe copiii lor. Statul
asistential, cu care stanga politica ne ademeneste mereu, a fost dovedit
ca un factor de destramare, nu edificare, a familiei si casatoriei.
O ideologie care distruge familia
Suntem deci confruntati cu „moartea
institutiei casatoriei”? E prea devreme sa raspundem acestei intrebari
afirmativ. Putem spune insa, cu certitudine, ca pe orizont deja se
reliefeaza aceasta posibilitate. Editoriale, comentarii, proiecte
legislative tot mai numeroase vorbesc explicit despre „moartea
casatoriei.” Unele cu semnul intrebarii iar altele fara. Apar cu tot mai
multa frecventa in marile ziare nord-americane (Toronto Sun, New York
Times, Los Angeles Times, the Dallas Morning News) si cele europene (The
Telegraph, Le Monde, Le Figaro, International Herald Tribune, The
Financial Times). Sunt scrise, poate nu surprinzator, de autori mai
tineri, majoritatea necasatoriti, ori fosti casatoriti, feministe,
exponenti ai miscarii homosexuale radicale. Si toate au in comun atacuri
acerbe la adresa casatoriei naturale. Doresc sa-i vada si sa-i
celebreze moartea, cit mai curind. Pe 4 noiembrie New York Times a
publicat comentariul de peste 4 pagini a lui Laurie Shrage, The End of
Marriage, („Sfirsitul casatoriei”). Profesoara de filosofie si studii
feministe (philosophy and women’s studies) la Florida International
University, teza ei e una deja la moda – casatoria traditionala
promoveaza sexismul, heteronormativitatea, procrearea, inegalitatea
intre soti, dependenta sotilor unul de altul, in loc de independenta
lor, patriarhatul, exploatarea femeii de catre barbat, etc. In
consecinta, relatiile de casatorie si familie, zice ea, si cei care
gindesc ca ea, trebuie „reformate” pentru a impune egalitate intre soti
si a asigura emanciparea femeii de sub tutela acestei institutii sociale
care ii ingradeste libertatea – casatoria si familia. [Nota AFR:
comentariul poate fi citit aici: http://opinionator.blogs.nytimes.com/2012/11/04/the-end-of-marriage/?src=rechp]
Iar recentele aparitii editoriale fac la
fel – insista asupra abolirii casatoriei. Ori daca nu chiar abolirea
ei, atunci relegarea ei la un rang inferior in ierarhia valorilor
sociale. Recent Oxford University Press a publicat o carte tocmai pe
aceasta tema, cartea lui Elizabeth Brake, Minimazing Marriage
(„Minimalizarea casatoriei”), o carte pe care nadajduim sa o recenzam
pentru dtra dupa anul nou. Feminista si profesoara de relatii de familie
la Arizona State University, Brake provine dintr-o familie traditionala
si crestina din sudul Statelor Unite. In cele peste 200 de pagini ale
cartii ei, ea ataca fara mila familia si casatoria. Nu sugereaza
abolirea casatoriei, ci doar „minimalizarea” rolului ei in societate, si
transformarea ei intr-o institutie cu idealuri mai putin obligatorii si
sublime. [Nota AFR: o recenzie in engleza a cartii o puteti citi aici: http://www.thepublicdiscourse.com/2012/10/6203/?utm_source=RTA]
In final, insa, ideile au consecinte.
Ideile anti-casatorie si familie care au fost semanate in anii 50 si 60
ai secolului trecut acum devin legi, politici de guvernare, si
fundamentele ideologice ale unei epoci noi in lumea occidentala. O epoca
in care pentru prima data in istoria omenirii societatea doreste sa
progreseze, si crede ca va progresa, fara a avea ca si fundament social
familia si casatoria. Perspectiva aceasta infricosaza, deoarece e mult
mai probabil ca in absenta lor societatea va regresa nu inainta.
Statul asistential distruge familia
Astazi ne focalizam asupra experientei
statului asistential. O perspectiva unica si putin observata ori
discutata, cel putin in Romania, este ca statul asistential cauzeaza
colapsul familiei si al casatoriei. La inceput intentiile aistentei
sociale („welfare assistance”) au fost bune – ajutorarea tinerelor
necasatorite cu minori. In timp, insa, asistenta sociala a generat o
intreaga subclasa sociala care in loc sa iasa din saracie a intrat si
mai adinc in ea. Asistenta publica a diluat dorinta de casatorie la
tineri iar statul s-a substituit casatoriei ca garantor al bunstarii
economice a familiei. In loc de progres, statul asistential a cauzat, de
fapt, chiar feminizarea saraciei in America, majoritatea covirsitoare a
clasei sarace americane fiind constituita din tinere necasatorite cu
copii, ori cupluri tinere cu copii care traiesc in concubinaj.
Concluzia, insa, este logica si doar una: in timp statul asistential se
va prabusi din lipsa de bani si va cauza, ironic spun sociologii,
restaurarea casatoriei si familiei traditonale. Dar pina atunci va mai
trece mult timp si societatea va avea de suferit.
Asupra acestei perspective unice am
depistat un comentariu publicat pe 9 octombrie de Wilfred M. McClay,
profesor la University of Chattanooga din Tennessee. A fost tradus de
parintele Emil Ember, AFR Baia – Mare. Textul englez al articolului se
afla aici: http://americanexperiment.org/publications/commentaries/free-societies-as-schools-of-the-soul
Moartea institutiei casatoriei
de Winfred M. McCay, 9 octombrie 2012
de Winfred M. McCay, 9 octombrie 2012
Viziunea mea personala asupra acestui
subiect este atat pesimista cat si optimista – pesimista pe termen
scurt, dar precaut optimista pe termen lung. Mai intai despre pesimism.
Viitorul familiei este de o importanta enorma si trainicia, sanatatea si
integritatea casatoriei si a vietii de familie constituie o conditie
primordiala, absoluta si esentiala pentru binele social, economic si
politic. Familia in America s-a dovedit a fi o institutie foarte
durabila, supravietuind numeroaselor lovituri venite din partea
revolutiilor culturale si economice din ultimii 50 de ani, fara ca sa
sucumbe in intregime. De fiecare data, insa , a platit un pret si s-a
erodat constant. Autoritatea si coeziunea familiei a fost profund
slabita de schimbarile in comportament si valori – schimbari care se
consolideaza reciproc si da doar cateva semne convingatoare de revenire
la normal.
Familiei i se schimba infatisarea, dar
nimic nu o poate inlocui. Nici un sistem educational, oricat de bine
sustinut financiar ar fi el, nici o multime de agentii de servicii
sociale, oricat de compatimitoare si de intelegatoare ar fi ele, nici un
sistem de aplicare a legii, oricat de constiincios si disciplinat ar fi
el, nici o reforma a mass mediei, oricat de inteligenta sau senzitiva
din punct de vedere moral ar fi ea, si nici o legislatie emanta de la
Washington sau de la St. Paul [Nota AFR: St. Paul este capitala statului
american Minnesota] nu poate sa inlocuiasca familia ca fundatie moral
obligatorie pentru o societate libera. Ca atare, nimeni nu poate repara
stricaciunile pe care le-am vazut sau sa ne salveze de ploile grele care
vor veni.
Deci, da, vedem slabe perspective in
viitorul apropiat pentru cei cu venituri mici. Nu mai este niciun mister
privind relatia intre familiile intacte cu doi parinti si realizarea
academica, cum nu mai este niciun mister privind relatia dintre
realizarea academica si perspectivele de angajare si, in consecinta,
mobilitatea personala. Nu exista scapare de consecintele acestor
realitati, care au fost demult pregatite prin programe sociale. Daca
politica noastra pare urata acum, asteptati pana cand guvernele locale
si de stat vor incepe sa renegocieze multe din cele mai elementare
angajamente ale lor, dupa cum cu siguranta o vor face.
Clasa mijlocie
Pentru clasa de mijloc situatia a fost
foarte bine descrisa de Charles Murray in noua sa carte Coming Apart.
Paradoxal, argumenteaza el, aceasta este clasa care traieste un joc mai
bun decat vorbeste, aratand mult mai putine disfunctionalitati care
mutileaza clasele mai vulnerabile din societatea noastra, dar
lipsindu-le convingerea de a afirma explicit si public atuurile si
obisnuintele care ii calauzesc in viata. Aceasta clasa nu este dispusa
sa se comporte ca o elita reala sau sa declare ca normative valorile
care sustin ordinea vietii lor – valori care sunt toate esentiale
acelora care cauta sa se ridice si care trebuie sa faca fata unui set de
circumstante ori conditii neiertatoare. Cultura noastra populara – una
din aleile prin care elita curenta ar putea sa se comporte ca o
adevarata elita – este, in schimb, incompetenta in transmiterea
mesajelor potrivite tinerei generatii privind casatoria si familia.
Institutiile care ar putea emite asemenea mesaje, de exemplu formele
traditionale de religie organizata, au fost slabite si au ajuns sa
valoreze putin in acest domeniu.
Deci ce este de facut? Clar, exista pasi
concreti care pot fi urmati in arena politicii publice pentru a
transforma divortul, nelegitimitatea si destramarea familiei. Reformele
sistemului de asistenta sociala ale anilor 90 au fost cele mai
admirabile si efective etape de urmat in trecutul recent. Asemenea
masuri pot fi decisive pentru a face divortul si fragmentarea familiei
mai dificile. Dar totusi, pachetul acesta atent orchestrat de stimulente
si masuri disuasive nu poate inlocui cecea ce e necesar – un profund
consens despre demnitatea si necesitatea fundamentala a familiei si a
obligatiilor sacre pe care apartenenta noastra la familii le plaseaza in
dreptul fiecaruia dintre noi.
Si atunci de unde vine optimismul meu?
Din faptul ca am facut greseli serioase si vom plati pretul pentru ele.
Aceasta este o perspectiva sumbra, dar platind acel pret, vom fi
obligati sa recuperam un sens al lucrurilor pe care l-am sacrificat
voluntar, si care este poate cel mai necesar lucru. Cand spun ca nimic
nu poate lua locul familiei, afirmatia asta trebuie luata la adevarata
ei valoare. Sunt din aceia care se tem ca „despotismul” statului
asistential va altera insasi natura umana toropindu-ne in pasivitate.
Asemenea observatori se tem ca nu exista cale de intoarcere dintr-un
asemenea declin. Eu nu cred asta. Starea de bine nu va putea sa se
mentina pentru mult timp, pentru ca nu va avea echilibrul necesar. O
societate libera in care fiecare este considerat responsabil de faptele
sale se va dovedi a fi, in timp, o scoala a sufletului – un context in
care virtutile pierdute pot fi regenerate. Oamenii vor recupera
semnificatia familiei incercand dar esuand sa traiasca fara ea. In
masura in care noi reusim sa restauram libertatea si responsabilitatea
in societate, familia va reveni la viata. Se va dovedi din nou ca cel
mai bun si natural vehicul pentru implinirea celor mai inalte cerinte
ale naturii noastre morale ca fiinte create pentru a fi fericite si
implinite prin bucurie si munca de daruire. Newsletter Alianta Familiilor din Romania
vineri, 23 noiembrie 2012
Pentru cei care ameninta
Pentru cei care ne ameninta cu inchiderea blogului…
23 noiembrie 2012 de deveghepatriei

Buna, eu sunt Tommy, am 16 ani, sunt cetatean american ( mama romanca ), locuiesc in Statele Unite ale Americii, New York, si sunt administratorul principal al acestui blog. Poza este cu dedicatie pentru sionistii din Israel si slugile lor umile din Romania…in curand am sa postez si o poza in care imi voi arata fata…pana atunci va las sa aveti crize de isterie si sa urlati cat mai tare: ” Banditi legionari, nazistiiiiiiii, antisemitismmmmmm…”. Voi trebuie sa respectati Constitutia Statelor Unite ale Americii, acest blog intra sub incidenta legilor americane. In Statele Unite ale Americii, fata de Romania, se RESPECTA DREPTUL LA LIBERA EXPRIMARE si orice tanar isi poate spune punctul de vedere asa cum cred el de cuviinta, fara sa fie cenzurat de autoritatile statului. Poti merge oricand in mijlocul New York-ului, cu zece pancarte legate de gat, si sa tipi cat vrei : ” ISRAELUL ESTE UN STAT TERORIST SI SE FACE VINOVAT DE HOLOCAUST IMPOTRIVA PALESTINIENILOR “. Este punctul tau de vedere si nimeni nu are dreptul sa te cenzureze, nici NYPD, nici FBI, nici CIA, nici Obama, nici nimeni ! Sionistii fac pe nebunii in Romania, dar in Statele Unite ale Americii nici macar nu indraznesc sa deschida gura cand vine vorba de dreptul la libera exprimare, nu de alta, dar stiu destul de bine cat de revoltati sunt americanii impotriva lor.
Sa citim impreuna ce spune Constitutia Statelor Unite ale Americii:
Amendamentul I
” Congresul nu trebuie sa dea legi privitoare la instituirea vreunei religii sau la interzicerea libertatii de praticare a vreunei religii; sau care ingradesc libertatea de exprimare sau libertatea presei; sau dreptul poporului de a se aduna pasnic si de a cere guvernului sa le rezolve plingerile “
MOARTE LUMII NOASTRE

DEATH TO THE WORLD


Rusine !!!!
Rusine televiziunilor de scandal !
Foto Serban Ionescu si Irina Lehan.
Nici macar nu l-au ingropat pe Serban Ionescu si a fost transformat in
circ. Se discuta ca a avut o amanta ! Si ? Daca vor sa reia acest
subiect picant macar sa-l lase sa fie in gropat si sa se raceasca!
Doame in ce s-a transformat aceasta Romanie, cu tot ce este mai urat in comportamentul lor fiind exploatat de presa de scandal! Urat ! Nu a fost singurul barbat de pe pamant care a avut o amanta !
Daca eram in locul lui imi luam doua, decat pe gospodina din casa cu detergentii ei cu tot. Dar mai bine divorta de mai de mult. Ca viata asta dubla si cu amanta in casa langa sotie, e grea si de la starea de nervi i s-a tras.
Dar sa nu uitam pe Lenin, care si-a adus amanta in casa si cu 5 copii. El macar a adus numai una fara copii, care l-a ingrijit cu devotament pana in ultima clipa.
Si Roosevelt presedintele paralizat al Americii( mergand cu un aparat de otel in greutate de 30 kg., cu 4 mandate a avut si el amanta.
Oamenii isi fac loc in sufletul si inima lor si pentru persoane care ar fi fost inacceptabile. Ati vazut si pe nevasta lui,(a pres.Americii) ziceai ca-i scapata din pumni si avea si ea amante.
Eu nu am fost pusa in nici o astfel de situatie, dar gasesc ca este cea mai mare magarie sa se discute despre asta acum, cand nu este inca ingropat si nu s-a racit Serban Ionescu.
Rusine tuturor care fac propagada exagerata unei situatii de viata obisnuite, in viata oamenilor.
In loc sa fie elogiat pentru activitatea lui, dar in mod decent, fara exagerari, in aceste momente este murdarit ca, nu poate sa vorbeasca pentru o situatie intima.
Asa se face si cu Toma Caragiu si se ascunde ca a avut 3 neveste ! Si ce daca ? Eu stiu unul cu 4 si vad ca e bine mersi !!!
Mai multa demnitate au avut doamnele din viata lui Serban, caci au stat amandoua la capataiul lui pentru o jumatate de ora, in acelas loc cu mama lui.
Doame in ce s-a transformat aceasta Romanie, cu tot ce este mai urat in comportamentul lor fiind exploatat de presa de scandal! Urat ! Nu a fost singurul barbat de pe pamant care a avut o amanta !
Daca eram in locul lui imi luam doua, decat pe gospodina din casa cu detergentii ei cu tot. Dar mai bine divorta de mai de mult. Ca viata asta dubla si cu amanta in casa langa sotie, e grea si de la starea de nervi i s-a tras.
Dar sa nu uitam pe Lenin, care si-a adus amanta in casa si cu 5 copii. El macar a adus numai una fara copii, care l-a ingrijit cu devotament pana in ultima clipa.
Si Roosevelt presedintele paralizat al Americii( mergand cu un aparat de otel in greutate de 30 kg., cu 4 mandate a avut si el amanta.
Oamenii isi fac loc in sufletul si inima lor si pentru persoane care ar fi fost inacceptabile. Ati vazut si pe nevasta lui,(a pres.Americii) ziceai ca-i scapata din pumni si avea si ea amante.
Eu nu am fost pusa in nici o astfel de situatie, dar gasesc ca este cea mai mare magarie sa se discute despre asta acum, cand nu este inca ingropat si nu s-a racit Serban Ionescu.
Rusine tuturor care fac propagada exagerata unei situatii de viata obisnuite, in viata oamenilor.
In loc sa fie elogiat pentru activitatea lui, dar in mod decent, fara exagerari, in aceste momente este murdarit ca, nu poate sa vorbeasca pentru o situatie intima.
Asa se face si cu Toma Caragiu si se ascunde ca a avut 3 neveste ! Si ce daca ? Eu stiu unul cu 4 si vad ca e bine mersi !!!
Mai multa demnitate au avut doamnele din viata lui Serban, caci au stat amandoua la capataiul lui pentru o jumatate de ora, in acelas loc cu mama lui.
Pana acum nu am intalnit o astfel de situatie in care, inainte de ingropaciune un om sa fie tarat in noroi. Acum se spune ca era impatimit al alcoolului si a avut nenumarate amante. De mii de ori rusine!
Iranul felicita Hamas
Iranul a felicitat Hamas pentru “VICTORIA” impotriva Israelului
autor: FrontPress
23.11.2012

“Republica Islamică Iran felicită
poporul asuprit al Palestinei pentru victoria obţinută şi cere tuturor
grupurilor de rezistenţă să asculte în continuare vocea acestuia.
Rezistenţa este singura cale de urmat pentru eliberarea Palestinei”, a
spus joi Jalili, citat de Press Tv. “Iranul continuă să susţină
rezistenţa palestiniană aşa cum a făcut-o şi în trecut, cu onoare şi
solidaritate, şi avertizează Statele Unite şi alţi aliaţi occidentali ai
regimului sionist în privinţa complicităţii la actele criminale comise
de acest regim”, a continuat oficialul de la Teheran. Acesta a mai
îndemnat statele musulmane să contribuie prin măsuri efective la
eliberarea Ierusalimului de sub ocupaţia sionistă.
IRANUL, principala ţintă?
Pe de altă parte, Organizaţia pentru
Eliberarea Palestinei (OEP) consideră că acest conflict regional poate
fi o posibilă pregătire a unui atac mai amplu asupra Iranului, a
declarat joi Saleh Rafat, membru al Comitetului Executiv al OEP. El
consideră că în acest mod, Israelul loveşte aliaţii Teheranului,
înţelegând că în prezent nu are forţe pentru a aplica o lovitură asupra
Iranului. Potrivit reprezentantului OEP, conflictul din Fâşia Gaza a
fost legat, de asemenea, de viitoarele alegeri parlamentare din Israel,
precum şi de faptul că pe 29 noiembrie preşedintele Mahmoud Abbas
intenţionează să adreseze ONU cererea ca Autoritatea Naţională
Palestiniană să fie primită în această organizaţie în calitate de stat
observator.
În 14 noiembrie Israelul a lansat o
ofensivă împotriva Fâşiei Gaza, controlate de mişcarea islamistă Hamas.
Raidurile aeriene israeliene s-au soldat cu peste 160 de morţi în rândul
palestinienilor, peste jumătate civili nevinovaţi, inclusiv femei şi
copii. Alte 1.200 de persoane au fost rănite. Pe de altă parte, 5
israelieni şi-au pierdut viaţa în urma tirurilor cu rachete lansate de
organizaţiile radicale din Gaza împotriva oraşelor israeliene.
Egiptul a anunţat miercuri că Israelul
şi Hamasul au ajuns la un acord de încetare a focului. Cu toate acestea,
Israelul nu a acceptat şi o ridicare a blocadei impuse asupra Fâşiei
Gaza, care datează din 2007, imediat după ce islamiştii de la Hamas au
preluat democratic puterea în regiune.

Blocada israeliană a avut un impact
negativ asupra ocupării forței de muncă, aducând rata șomajului la peste
45 de procente, suspendând peste 90 la sută din activitatea
industrială. Astfel în prezent circa 80 de procente din totalul
populaţiei depinde de ajutorul umanitar din străinătate. Declararea
drept “entitate ostilă” a Fâșiei Gaza de către Israel a însemnat tăierea
parțială a furnizării de energie electrică, combustibil, bunuri și apă.
Din cauza acestor abuzuri, cardinalul Renato Martino, președintele
consilului pontifical pentru justiție și pace al Vaticanului și
observatorul permanent al statului papal la ONU, a făcut referire la
Fâșia Gaza ca la un gigant „lagăr de concentrare”. Sursa: FrontPress.ro
A trecut in teren
“Di Canio de Banat”! Un suporter a trecut din peluza in teren
autor: FrontPress
23.11.2012

A parcurs mii de kilometri
pentru echipa sa, a aprins sute de torţe şi fumigene, a luat amenzi, a
primit de două ori interdicţie, a luat şi bătaie de la jandarmi. Ca el
sunt mulţi suporteri în România, însă el e singurul care a trecut de
partea cealaltă a gardului şi acum joacă în tricoul echipei pe care o
iubeşte.
El e “Di Canio de Banat”, cum îi spun
unii. Sau, mai simplu, “Floca” – aşa cum îl ştie toată Peluza Sud.
Florin Luchin are 25 de ani şi joacă în liga a cincea, la ASU
Politehnica Timişoara. Nu e om de bază, dar de fiecare data când Toni
Foale îl trimite în teren, pentru ultimele 10-15 minute ale unui meci,
aleargă în tuşa dreaptă de parcă ar juca în finala Champions League.
În vară, când ultraşii timişoreni au
decis să nu urmeze “proiectul Recaş” şi să adopte echipa Universităţii
Politehnica din campionatul judeţean, Floca a făcut tot posibilul ca să
fie inclus în lot. “S-a organizat un trial, dar nu am fost selecţionat.
Totuşi, m-am dus la nea Toni Foale şi l-am rugat să îmi dea
posibilitatea să vin la antrenamente şi poate îl voi convinge după aia.
După o săptămână, m-a legitimat şi am apucat să şi intru pe final în
câteva meciuri. Când am intrat prima oară pe teren, în deplasarea de la
Leucuşeşti, nu mai puteam de emoţii. Îmi ziceau colegii: «Mai respiră,
mă!», mie îmi tremurau picioarele”, povesteşte cel mai inimos dintre
jucătorii alb-violeţi.
“Fugeam de acasă pentru deplasările lui Poli”
A crescut la o aruncătură de băţ de
stadionul lui Poli şi a prins microbul de mic: “Sunt jumătate sârb şi
jumătate oltean. Tata a fost portar la juniori la Universitatea Craiova,
îl cheamă Valentin Ilie. Tot Ilie a fost şi numele meu de familie până
la 13 ani, când s-au despărţit părinţii mei. De atunci, mama mi-a
schimbat numele, să port numele ei de fată. Când eram în clasa I,
mergeam la meciuri cu băieţii mai mari din zona Soarelui, unde am
copilărit. Apoi, când Poli a picat în “C”, eu aveam 12-13 ani şi eram
unul dintre copiii care strigau «Hai, Poli», când peluza era aproape
goală. De la 15 ani am început să fug de acasă, să merg în deplasări”.
“Floca” a început fotbalul la “piticii”
Politehnicii Timişoara. La nivel de seniori, a schimbat câteva echipe la
nivel de liga a cincea sau a şasea, însă adevăratele “transferuri” din
viaţa lui le-a făcut la nivel de peluză. “Din 2004 până în 2007 am fost
în Batalion Giroc, apoi în MCMXXI până în 2010. Atunci, am trecut la
Drojdierii şi de aici nu mai plec. Ţine mult de cât te maturizezi în
timp, aşa poţi să ajungi să schimbi oamenii cu care îţi petreci timpul
şi, prin urmare, să schimbi şi brigada”, explică “Di Canio de Banat”.
Nu-i poartă pică vărului dinamovist
“Floca” se mândreşte că o rudă de-a lui,
Srdjan Luchin, joacă la naţională. De faptul că joacă la Dinamo nu e
tocmai mândru. “Sunt văr de gradul trei cu Srdjan, dar nu prea ţinem
legătura, nici acum, nici când juca la Poli. Într-un fel, îl înţeleg că a
ales să plece la Dinamo, pentru că nu avea de ales. E fotbalist de
naţională, la vârsta lui nu putea să rămână în Liga a II-a. Nu pot să
spun că le port pică jucătorilor care au plecat în ultimii ani. Cu
Torje, de exemplu, e altă poveste. El ne-a spus o chestie şi a doua zi a
făcut altceva, semnând cu Dinamo”, susţine Florin Luchin.
Prima interdicţie: la un meci cu Bistriţa
A fost cu Poli pe toate stadioanele
Ligii I şi recunoaşte că nu s-a dat la o parte atunci când a fost vorba
de scandal. A fost interzis pe stadioane în două rânduri, în total trei
ani. Prima interdicţie a primit-o după un eveniment de la Cluj, unde
alb-violeţii jucau în Cupa României, în sferturi, cu Gloria Bistriţa.
“Mergeam spre gară şi un grup de fani ai CFR-ului au aruncat cu sticle
după noi, dintr-un bar aflat la etaj. Le-am spus să iasă afară, s-au
încins spiritele şi a venit poliţia. M-au prins pe mine şi mi-au dat
interdicţie. Aşa aplică ei legea, după capul lor”, povesteşte “Floca”.
A doua interdicţie: “Am intrat pe teren la arbitru!”
Poli se bătea la titlu acum două sezoane
şi se împiedica de Astra Ploieşti, pe teren propriu (2-2). “Arbitrul a
făcut meciul praf. Nu m-am putut abţine şi am intrat pe teren imediat
după fluierul final. M-am dus la arbitru şi i-am zis câteva, de la
obraz. Apoi am reuşit să fug, am sărit gardul înapoi, dar m-au prins în
tribună” – asta e povestea celei de-a doua interdicţii primate de
actualul jucător al lui ASU Politehnica.

A renunţat la muncă pentru Poli
“Floca” a muncit în străinătate,
cumulat, timp de un an şi jumătate: “La 20 de ani am plecat la muncă, în
Cipru. Eram cosmetician auto. Pregăteam maşinile pentru show room.
Apoi, în Portugalia am lucrat la montaje corturi şi standuri pentru
festivaluri. În vară, trebuia să plec din nou la muncă acolo, dar am
ales să stau aici şi să îmi îndeplinesc visul de a juca la Poli”.
Are trei tatuaje “ultra”
O altă pasiune a lui Florin Luchin o
reprezintă tatuajele. Are nu mai puţin de şapte tatuaje, iar trei dintre
ele au legătură cu fotbalul. Pe umărul său drept scrie “Poli” şi
“MCMXXI” (anul de înfiinţare a clubului), iar pe antebraţul drept şi-a
tatuat stema veche a clubului, cea inscripţionată şi pe tricourile lui
ASU Poli. În fine, pe spatele lui “Floca” scrie “ACAB” (all cops are
bastards).
“Port numărul 18, pentru că e ziua de
naştere a mamei mele. În ultimii ani, cei mai iubiţi jucători de la Poli
au purtat numărul 18: Gigel Bucur şi Alex Popovici.” “Sunt conştient că
nu o să mai prind lotul în Liga a IV-a, dar e suficient că am ajuns să
joc pentru Poli măcar la acest nivel” – Florin Luchin, jucător ASU
Politehnica Timişoara. De Radu Faur – ProSport

Suflete pustiite
VINEREA NEAGRA a sufletelor pustiite
autor: FrontPress
23.11.2012

Deşi românii sunt mari amatori de lupte
corp la corp când vine vorba de primirea vreunei tigăi promoţionale
oferite la câte o deschidere de supermarket, aceste adevărate noi temple
ale consumismului, Black Friday este totuşi marcă de import. De unde?
Din SUA, bineînţeles, “pământul oamenilor liberi”. Liberi să se dezbrace
de ultima fărâmă de demnitate umană şi să devină zombi ai mall-urilor.
Statisticile arată că în această zi peste 37 la sută din americani merg
la cumpărături. Cam 1 din 3!
La noi adresele de internet ale unor
companii şi magazine online au anunţat încă de la primele ore ale
dimineţii epuizarea stocurilor. La fel centrele comerciale sunt pline de
vânători de chilipiruri. Suflete amăgite, mai ales că este cunoscut
faptul că majoritatea firmelor măresc artificial preţul produselor doar
pentru anunţa reduceri.
Conform unui sondaj de opinie, circa 4,1
milioane de români au auzit de “Vinerea neagră”. Puţină lume ştie însă
că există şi “Buy Nothing Day”, marcată sâmbătă, pe 24 noiembrie, la
nivel global. “Ziua fără cumpărături” e practic o formă de protest față
de consumerismul agresiv şi a fost introdusă pentru prima oară în
Canada. Cu această ocazie dorim să te provocăm şi să te întrebăm dacă ai curaj să nu cumperi nimic măcar o zi? Sursa: FrontPress.
TIGRII ALBI
TIGRII ALBI: Raspunsul nationalistilor britanici contra atacurilor RASISTE
autor: FrontPress
23.11.2012

Scopul declarat al Tigrilor Albi este
acela de a-i educa pe tinerii britanici şi de a le oferi cursuri de
auto-apărare, pentru a nu mai deveni victime sigure ale străinilor.
Oficialii partidului dau vina pe
autorităţi pentru că nu aplică măsuri concrete şi energice pentru a
combate acest flagel infracţional. Deasemenea, reprezentanţii BNP susţin
că multe victime refuză să depună plângeri la poliţie, de teama
eventualelor acuze de “rasism”.
Prima unitate a Tigrilor Albi se va
forma în regiunea Shropshire, din vestul Angliei. Aici doritorii vor
putea beneficia de lecţii gratuite de auto-apărare oferite de persoane
de specialitate. Deasemenea vor fi organizate şi tabere de antrenament,
pentru întărirea trupurilor şi caracterelor. Sursa: FrontPress.ro
Citeste si De teama sa nu fie considerati “RASISTI”, politistii britanici se feresc sa investigheze ilegalitatile comise de IMIGRANTISoarta noastra...../
Soarta noastra si a urmasilor nostrii este in mainile noastre!
Daca pana acum nu faceam diferenta intre Zambarici si Somnorici, acum trebuie sa recunosc o departajare clara.
Abia acum am inteles ca jocul lui Somnorici este dublu. Sa se agate ca, este cu guvernantii acutali si a face acest joc duplicitar ca toate cine stie....Kermit va avea mila de el si va ramana sa doarma asa cum zice chiar el, cand vrea si cat vrea.
Am vazut ca ii da dreptate lui Kermit ca, este bine sa faca jocurile mai marilor Europei, doamnei .... pe care francezii o numesc "catea".
Dar ce fel de catea ? In calduri ? Ca vad ca, Kermit nu pune piciorul in prag sa inceapa demersurile pentru a primi 19 miliarde de euro datoria Germaniei catre noi. Aceasta teorie pe care a mai spus-o la dotornici ca, Germania a pierdut razboiul, o fi valabila pentru alti prosti dar, nu si pentru noi romanii care vai de mama noastra, o ducem de azi pe maine, nu ca nemtii care traiesc bine si dicteaza tarilor dupa mofturile cancelaresei lor care, se scoala in fiecare zi cu fata la cearceaf.
Cand o vad ca este asa de constipata mereu, ma gandesc uite pe mainile cui este soarta noastra.
Sa sa ne mai lase in pace si scheletul ambulant de la BN care ne spune ca un dobitoc, ca am intrat in criza in 2009 si bucatica noastra de paine este mai mica. Au imprumutat pentru alegerile prezidentiale 20 miliarde de euro si i-au furat, ca la noi nu avea si nu are de ce sa fie criza. Ne-au luat bucatica de la gura de tot.Ce am rezolvat taind veniturile oamenilor si inchizand spitalele?
Sa nu mai acceptam pudibonderia si sa spunem clar ca, ne-au furat tot si visele.
Si pana nu va fi prea tarziu sa recuperam ce mai putem si sa inaltam spanzuratorile.
V-am mai spus sa nu asteptam pe badea Gheorghe si tata Leana, sa faca dreptate, sa vina la lupta, ca sunt la buda ca au diaree.
Vorba Ioanei d"Arc:"Daca nu noi atunci cine, daca nu acum atinci cand???"
Abia acum am inteles ca jocul lui Somnorici este dublu. Sa se agate ca, este cu guvernantii acutali si a face acest joc duplicitar ca toate cine stie....Kermit va avea mila de el si va ramana sa doarma asa cum zice chiar el, cand vrea si cat vrea.
Am vazut ca ii da dreptate lui Kermit ca, este bine sa faca jocurile mai marilor Europei, doamnei .... pe care francezii o numesc "catea".
Dar ce fel de catea ? In calduri ? Ca vad ca, Kermit nu pune piciorul in prag sa inceapa demersurile pentru a primi 19 miliarde de euro datoria Germaniei catre noi. Aceasta teorie pe care a mai spus-o la dotornici ca, Germania a pierdut razboiul, o fi valabila pentru alti prosti dar, nu si pentru noi romanii care vai de mama noastra, o ducem de azi pe maine, nu ca nemtii care traiesc bine si dicteaza tarilor dupa mofturile cancelaresei lor care, se scoala in fiecare zi cu fata la cearceaf.
Cand o vad ca este asa de constipata mereu, ma gandesc uite pe mainile cui este soarta noastra.
Sa sa ne mai lase in pace si scheletul ambulant de la BN care ne spune ca un dobitoc, ca am intrat in criza in 2009 si bucatica noastra de paine este mai mica. Au imprumutat pentru alegerile prezidentiale 20 miliarde de euro si i-au furat, ca la noi nu avea si nu are de ce sa fie criza. Ne-au luat bucatica de la gura de tot.Ce am rezolvat taind veniturile oamenilor si inchizand spitalele?
Sa nu mai acceptam pudibonderia si sa spunem clar ca, ne-au furat tot si visele.
Si pana nu va fi prea tarziu sa recuperam ce mai putem si sa inaltam spanzuratorile.
V-am mai spus sa nu asteptam pe badea Gheorghe si tata Leana, sa faca dreptate, sa vina la lupta, ca sunt la buda ca au diaree.
Vorba Ioanei d"Arc:"Daca nu noi atunci cine, daca nu acum atinci cand???"
Nationalistii greci
Eroi din antichitate omagiati de tinerii nationalisti greci (FOTO)
autor: FrontPress
23.11.2012

Naţionaliştii din mai multe localităţi
s-au deplasat într-o coloană de peste 50 de autoturisme la gorganul de
la Maraton. În discursul său, George Papageorgiou, membru al Comitetului
Central de Conducere a Zorilor Aurii, a explicat importanţa acestei
comemorări, eroii din antichitate fiind consideraţi un exemplu demn de
urmat pentru generaţiile actuale.
Alexandrakis Costas, alt lider al
partidului, a făcut şi el o paralelă între trecut şi prezent. Acesta a
declarat că şi grecii de astăzi sunt puşi în faţa unei invazii, de data
aceasta una reprezentată de milioanele de imigranţi non-europeni.
Partidul Zorii Aurii a
zguduit în luna iunie sistemul politic din Grecia obţinând la alegerile
parlamentare 7 la sută din voturi, revenindu-i astfel 18 locuri în
Parlamentul din Atena.
Bătălia de la Maraton a avut loc în anul
490 î.Hr., între armata persană care invadase Grecia continentală și o
alianță a orașelor-stat elene. A fost un episod hotărâtor din cadrul
Războaielor medice, fiind prima dată când perșii au fost înfrânți
decisiv într-o bătălie deschisă. Bătălia de la Maraton a marcat
sfârșitul primei invazii a perșilor în Grecia, aceștia fiind siliți să
se retragă în Asia. Deși războaiele dintre greci și perși au continuat,
cu unele întreruperi, încă mulți ani, bătălia de la Maraton a demontat
mitul invincibilității persane, pregătind terenul pentru următoarele
bătălii victorioase ale grecilor, de la Salamina și Plateea. Sursa: FrontPress.ro





joi, 22 noiembrie 2012
Te iubesc......
Te iubesc o clipa
Te iubesc o noapte
Te iubesc atunci cand imi vorbesti in soapte…
Te iubesc cand zorii imi ating privirea…
Te iubesc sa aflu ce e fericirea
Te iubesc cad visele ma fura-n ele
Te iubesc cand luna iese dintre stele
Te iubesc cand noaptea ma cuprinde in brate…
Te iubesc in clipa ce imi da sperante…
Te iubesc tacut si te iubesc curat
Iubesc ce-ti amintesti, iubesc ce ai uitat…
Iubesc cand imi vorbesti, iubesc atunci cand taci…
Te iubesc mai mult in toate cate faci
Te iubesc cand norii grei pe cer se aduna
Te iubesc cand tandru, imi spui noapte buna
Te iubesc cand zorii, imi daruiesc dulceata…
Te iubesc iubite, buna dimineata!
Te iubesc in vise, te iubesc pe tine
Te iubesc acum si in clipa care vine
Te iubesc din suflet… gandul mi-l ascult
Te iubesc mereu din ce in ce mai mult…
Dragostea nu moare niciodata…
Dragostea ramane-n inima curata
Tu esti fericirea coltul meu de rai
Tu esti tot ce am esti tot ce poti sa-mi dai
Tu imi esti minunea care ma invata
Sa iubesc frumos tot ce iubesc in viata
Tu deschizi o poarta fericirii mele
Tu-mi aduci in suflet lumina din stele…
Te iubesc o clipa
Te iubesc o noapte
Te iubesc atunci cand imi vorbesti in soapte…
Te iubesc cand zorii imi ating privirea…
Te iubesc sa aflu ce e fericirea
Te iubesc ca-mi vine sa ma-mbrac cu tine
Ma cufund in lacrimi, ochii plang, imi e bine
Te iubesc aievea ca o primavara
Te iubesc o noapte
Te iubesc atunci cand imi vorbesti in soapte…
Te iubesc cand zorii imi ating privirea…
Te iubesc sa aflu ce e fericirea
Te iubesc cad visele ma fura-n ele
Te iubesc cand luna iese dintre stele
Te iubesc cand noaptea ma cuprinde in brate…
Te iubesc in clipa ce imi da sperante…
Te iubesc tacut si te iubesc curat
Iubesc ce-ti amintesti, iubesc ce ai uitat…
Iubesc cand imi vorbesti, iubesc atunci cand taci…
Te iubesc mai mult in toate cate faci
Te iubesc cand norii grei pe cer se aduna
Te iubesc cand tandru, imi spui noapte buna
Te iubesc cand zorii, imi daruiesc dulceata…
Te iubesc iubite, buna dimineata!
Te iubesc in vise, te iubesc pe tine
Te iubesc acum si in clipa care vine
Te iubesc din suflet… gandul mi-l ascult
Te iubesc mereu din ce in ce mai mult…
Dragostea nu moare niciodata…
Dragostea ramane-n inima curata
Tu esti fericirea coltul meu de rai
Tu esti tot ce am esti tot ce poti sa-mi dai
Tu imi esti minunea care ma invata
Sa iubesc frumos tot ce iubesc in viata
Tu deschizi o poarta fericirii mele
Tu-mi aduci in suflet lumina din stele…
Te iubesc o clipa
Te iubesc o noapte
Te iubesc atunci cand imi vorbesti in soapte…
Te iubesc cand zorii imi ating privirea…
Te iubesc sa aflu ce e fericirea
Te iubesc ca-mi vine sa ma-mbrac cu tine
Ma cufund in lacrimi, ochii plang, imi e bine
Te iubesc aievea ca o primavara
O
sotie de parlamentar merge la control la ginecolog. Dupa ce o consulta
medicul o intreaba: - La varsta asta si inca virgina ? - Pai stiti domn
doctor cum e cu parlamentarii astia, promisiuni, promisiuni......
Abonați-vă la:
Postări (Atom)