Reda-i copilaria lui Stefanut

sâmbătă, 17 noiembrie 2012

Ura in stare pura !




Nu va vine sa credeti ca exista la oameni care nu au facut niciodata nimic in  viata . S-au sprijinit mereu pe altii, care  spre ghinionul lor prin  credinta ca, le sunt rude de sange sau pur si simplu invatatori de bine, i-au impins spre marginea prapastiei.
Oameni tineri care nu stiu valoarea muncii, scosi din palarie in urma unor calcule cinice devoratoare a esentei moralitatii  neamului, se numesc intelectuali.
Nu stii ce sa crezi, te duci la gandul ca poate ca sunt victimele unei molestari sexuale. Sau poate  din cauza  inteligentei adusa la mini+ti, dar bronzati.
Beneficiind de mila primariei, de  pensii de handicapati  mintali, dintr-o data devin intelectuali fini fata  inteligentei noastre, ca neam.
Eu ii numesc, gunoioul, puroiul, cancerul neamului nostru.
El ne suge vlaga si noi in final ramanen cu aceste neamuri de prostovan,i pe drept ajunsi robii tiganilor sau poate mai rau, ii vom vedea in  fruntea tarii.
Ura la ei este ceva venal, urasc fara motiv, urasc cu toata fiinta lor, urasc, urasc pe toti de moarte, urasc ca niste nebuni, sar la bataie iute, poate pentru ca sunt urati ca niste monstrii si nu s-ar uita nici o femeie la ei, fiin d numiti "monstrii", parasiti fiind de tiganii care au plecat la"lucru" in tari indepartate. lipsindu-le comanda  dura si umilitoare a tiganilor nu mai reusesc  sa tina volanul, pe care drept nu l-au tinut niciodata. Dar va las, am vrut sa spun ca exista si victime ale celor care i-au transformat in potentiali puscariasi sau puscariabili. Cum e mai bine spus ? Indiferent ce spui tot una este. Sunt de cei de care tiganii profita transformandu-i in bestii, spre amuzamentul lor.
Chiar daca se spun e ca sunt rasista imi mentin con vin gerea ca aceste  gunoaie sa fie macar castrate. Generatiile viitoare sa nu mai aiba de-a face cu ei, daca altfel mai repede nu se poate.

Impresii din Tel Aviv


Israel vs. Hamas, o poveste de razboi fara sfarsit. Impresii din TEL AVIV

autor: FrontPress 17.11.2012
Primul ministru israelian a aprobat mobilizarea a peste 75.000 de rezervişti în vederea unei invazii terestre în Fâşia Gaza, ca parte a unui conflict militar redeschis în ultimele zile între cele două părţi. În această noapte, avioanele israeliene au atacat clădiri guvernamentale din Fâşia Gaza, inclusiv biroul primului ministru Ismail Haniyeh, unde vineri a avut loc o întâlnire oficială cu prim ministru egiptean. Fâşia Gaza, o regiune dens populată, a fost lovită de 180 de ori de aviaţia israeliană doar în ultimele zile, cel mai spectaculos atac fiind cel prin care a fost asasinat Ahmed Jabari, unul dintre liderii Hamas. Victimele acestui conflict numără 41 de palestinieni, printre care şi 8 copii şi o femeie însărcinată, dar şi 3 israelieni ucişi de o rachetă lansată din Fâşia Gaza de către Hamas.
Acest conflict, început în 14 mai 1948 după rezoluţia ONU care a confirmat formarea statului Israel într-un teritoriu locuit de palestinieni, este în prezent cel mai de durată conflict militar al istoriei recente, antrenând la un moment dat toate statele din lumea arabă, dar mai important, schimbând într-un mod radical peisajul politicii globale şi atitudinea externă a statelor puternice ale lumii, cum ar fi SUA sau Rusia. Şi acest conflict pare să fie o poveste de război fără sfârşit.
Lumea întreagă tinde să ia partea fie Israelului, fie palestinienilor. Să fiu sincer, şi eu gândeam astfel până nu demult, dar sunt mai convins ca niciodată ca adevărul e undeva la mijloc, ca nici evreii şi nici palestinienii nu sunt deţinătorii adevărului absolut, aşa cum se proclamă ostentativ. Cred că atitudinea celor două părţi a fost sumarizată excelent şi involuntar în cadrul unei emisiuni de astăzi de la Realitatea TV, în care un jurnalist evreu, originar din România şi un palestinian stabilit în România s-au certat în direct pe tema acestui conflict. Dacă jurnalistul evreu susţinea cu tărie că dreptul Israelului ca stat suveran de a se apăra ofensiv în faţa atacurilor teroriste ale Hamas trebuie puse la egalite cu cel al Turciei în conflictul cu Siria, de exemplu, reprezentantul palestinian îi cerea socoteală pentru copiii morţi în atacurile asupra Fâşiei Gaza şi punea la îndoială rezoluţia ONU care confirma înfiinţarea statului Israel condus de Ben Gurion. Şi sincer, argumentele ambelor părţi sunt perfect valide. Dar la fel cum răzbătea ura din glasul palestinianului pentru interlocutorul său evreu, aşa răzbătătea dispreţul şi superioritatea din zâmbetul fals şi ironic al jurnalistului evreu, semn că ambele părţi sunt la fel de nesincere şi de neconciliante.
Şansa a făcut ca în urmă cu o lună să fac o călătorie în Israel. Am fost pus în dilemă de călătorii cu cefe late şi tatuaje, cetăţeni israelieni, care se îmbarcaseră în cursa Bucureşti-Tel Aviv. Gălăgioşi şi lipsiţi de respect faţă de personalul de zbor, doi dintre ei aproape că s-au luat la bătaie la ieşirea din Aeroportul Ben Gurion. Aveam să aflu că aceştia erau turiştii tipici de weekend din Israel, care vin în Bucureşti pentru jocurile de noroc şi cazinouri, interzise în Israel, dar deţinute în Bucureşti de oameni de afaceri evrei. Destinaţia principală pentru mine a fost Tel Aviv, un oraş al contrastelor, cu un iz mediteraean al laisesz-faire-ului. De la clădirile de birouri somptuoase din centru, cum ar fi sediul bursei de diamante sau sedii ale diferitelor corporaţii multinaţionale, la cartierele învechite şi murdare care păreau importate din Cuba. În afara zonei de turism religios din Ierusalim şi Bethleem, care reprezintă pentru restul lumii imaginea de tip carte-poştală a Israelului, oraşele de pe coasta Mediteranei, Tel Aviv, Ashdod şi Ashkelon arată o altă faţă a tânărului stat Israel. Tel Aviv, un oraş extrem de scump, unde chiria pentru un apartament cu o cameră este de 1000 de dolari, cu salarii comparabile cu cele din România, cu o circulaţie haotică, unde semafoarele sunt opţionale, cu multe zone care par abandonate, un mix de civilizaţie europeană şi haos oriental, compensează prin infracţionalitatea scăzută, amabilitatea suprinzătoare a locuitorilor, cu numeroasele restaurante şi baruri care par a fi pretutindeni şi prin faptul că este un oraş care pare să nu doarmă niciodată.
Dar cu adevărat interesant este mix-ul curios a ceea ce numim noi “evrei”. Am cunoscut în fiecare zi câte un evreu cu origini în România, ba din Satu-Mare, ba din Arad, ba din Piatra-Neamţ. Unii cu nume româneşti, unii cu nume evreieşti sută la sută, iar unii cu nume ungureşti. Toţi s-au chinuit să îmi vorbească în română, până şi cei cu origini ungureşti şi să îmi spună cât de dor le e să se întoarcă în România, măcar şi pentru o vizită. La alţii am găsit bunici sau părinţi din România, dar la toţi exista ca o regulă o călătorie “la origini” în România, exact ca în cartea “Totul este iluminat” a lui Jonthan Safran Foer. De altfel, nu toţi păreau fericiţi pentru că au imigrat în Israel. Salariile nu sunt mari şi în general modul de viaţă pare unul modest, chiar şi comparativ cu cel din România. Emigrarea în Israel, se pare că a fost doar un miraj al paradisului evreiesc promis, un paradis care s-a împlinit doar pentru unii. Cum am cunoscut evrei care vor să se întoarcă în România, cunosc evrei care după 1990 chiar s-au mutat în România.
Israelul nu are doar o mare minoritate arabă, aproape 2 milioane, dar şi una rusească, unde o dată cu marea imigraţie a evreilor din Rusia au venit tot atâţia non-evrei. Ca o glumă se spune că a doua limbă oficială în Israel este limba rusă.
În această societate care nouă ne pare una unificată, dar de fapt nu este aşa, părerile faţă de conflictul cu palestinienii sunt la fel de împărţite. Am vorbit cu evrei care sunt atât de radicali şi de exageraţi în păreri, care vorbeau atât de uşor de uciderea palestinienilor din Fâşia Gaza “care sunt toţi terorişti”, încât m-a dus gândul la un alt stat care în anii 1940 gândea la fel de radical despre evrei. Am descoperit cu această ocazie că pe cât de necunoscută ne este nouă societatea din Israel, pe atât le este israelienilor societatea din Europa, unde “valorile” războiului, ale asasinatelor din avioanele de vânătoare, serviciul militar obligatoriu şi ale paranoiei generalizate sunt necunoscute. “You europeans do not understand”, mi-a fost dat să aud de multe ori, dar cu toate aceastea nu pot să înţeleg cum Israeli Defense Force (IDF) poate să arate înregistrarea cu uciderea în direct a lui Ahmed Jabari, de parcă ar fi fost un film de acţiune. Răzbunarea tip ochi-pentru-ochi la nivel de stat, televizată, brutală şi violentă este o valoare pe care eu nu o pot înţelege, la fel cum nu am rezonat nici cu bucuria retardă uciderii lui Gaddafi.
Dar la fel am întâlnit şi israelieni care sunt sătui şi obosiţi de acest conflict şi care înţeleg că de multe ori escaladarea conflictelor este doar opera unor lideri politici din ambele părţi. Surpriză, politică este la fel oriunde am fi, doar armele sunt diferite. În timp ce pe de o parte se încearcă domolirea tendinţelor teroriste din Fâşia Gaza prin acordarea unor ajutoare umanitare de către Israel (dar totodată folosindu-se aceste ajutoare ca un mijloc de control, fiind instaurată o blocată a altor ajutoare umanitare în Marea Mediterană), liderii politici puternic influenţaţi de comunitatea evreilor ortodocşi provoacă deliberat conflicte, mai ales în timpul campaniilor electorale. Dacă în Israel se munceşte mult şi se câştigă banii foarte greu, pentru oamenii de rând, comunitate evreilor religioşi sunt susţinuţi integral de stat prin ajutoare sociale. Bărbaţii nu fac altceva decât să se roage şi să citească din Tora toată ziua, iar soţiile loc muncesc rareori, dar fac mulţi copii. Şi această comunitate, care ar dori ocuparea tuturor teritoriilor locuite în prezent de palestinieni, fie Fâşia Gaza sau West Bank, are din ce în ce mai mare influenţă în politica israeliană.
Nu cred că momentul 14 mai 1948 mai poate fi anulat, la fel cum nu cred că problema terorismului musulman poate fi rezolvată prin exterminarea palestinienilor din Făşia Gaza. Până la urmă adevărul e la mijloc şi fiecare parte are şi dreptatea, dar şi vina ei. Situaţia internaţională, mai precis “primăvara arabă” care a înlocuit regimurile totalitare cu unele musulmane descendente din Frăţia Musulmană, nu ajută acestui conflict. La fel cum nu ajută nici atitudinile extremiste şi radicale, fie ele pe de o parte sau de alta. Este clar că Israelul va răspunde cu atacuri armate rezultând cu victime colaterale nevinovate, de fiecare dată când Hamas va ataca Israelul cu rachete. Este şi mai clar că orice face IDF-ul pentru a bloca înarmarea militanţilor Hamas nu are rezultat, dacă zilnic sunt lansate rachete din Făşia Gaza. Aducerea la puterea Fatah, o facţiune mai tolerantă a islamiştilor, a eşuat în 2007, Hamas-ul executându-i cu sânge rece pe oponenţii lor din Fâşia Gaza.  O regiune de 365 de km pătraţi ţine în şah întregul Orient Mijlociu şi întreaga lume, încă dovadă că orice ocupaţie a unui popor cu mândrie şi conştiinţă naţională, fie el vietnamez, afgan sau palestinian nu va avea niciodată sorţi de izbândă. De George Bara – NapocaNews

Bancuri.....



Foto: Virna Lisi(n.1937)

Sotul se pregateste sa plece seara de acasa si ii cere sotiei sacoul cel nou.
-Nenorocitule, te duci la femei!
-Nu, draga, Doamne fereste!
Ii cere apoi camasa cea mai buna.
-Nenorocitule, am eu dreptate, te duci la femei!
-Cum sa ma duc, draga, stai linistita.
Cere si cravata, etc. Se intoarce dimineata acasa ravasit, cu camasa desfacuta si tipa la ea:
-Nenorocito, ai cobit!
Un tip isi revine dintr-o coma profunda de 7 luni.
In tot acest timp, sotia lui a stat zilnic langa patul lui. La cateva zile dupa ce si-a revenit, isi cheama sotia:
- Draga mea, ai fost alaturi de mine in toate nenorocirile prin care am trecut: cand am fost concediat, m-ai sprijinit enorm; cand afacerea mea a dat faliment, ai fost langa mine; cand am fost impuscat, ai stat alaturi de mine; cand ne-am pierdut casa, ai fost tot langa mine; cand sanatatea mea s-a subrezit, m-ai sprijinit permanent. Stii ceva?
- Ce sa stiu, dragul meu? intreaba ea zambitoare.
- Cred ca imi porti ghinion!
**
Doi soti se opresc in statia de taxiuri. Sotia il intreaba pe soferul de taxi:
- Pana in centru, la Universitate, cat m-ar costa?
- 100.000.
- Si daca il luam si pe sotul meu cu noi, atunci cat m-ar costa?
- Tot atat.
La care femeia, uitandu-se la sotul sau cu o umbra de dispret:
- Vezi, ti-am spus mereu ca nu valorezi nimic!
**
La receptia unui hotel sunt afisate cotele zapezii:
- Busteni 17 cm;
- Clabucet 21 cm;
- Postavaru 28 cm.
Intra o blonda, citeste, merge la receptioner si intreaba:
- Care este camera domnului Postavaru? 

Ridica-te Gheorghe, ridica-te Ioane !


Ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane: ISTORIA unei poezii care a facut istorie

autor: FrontPress 17.11.2012
„Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!”, poezia pentru care comuniştii l-au condamnat la moarte pe Radu Gyr, în 1958, a generat zilele acestea un întreg scandal politic şi mediatic, cu acuzaţii de legionarism.
După ce a recitat recent, la o întrunire electorală, câteva versuri din poezia „Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!” a lui Radu Gyr (1905-1975), tânărul politician Mihail Neamţu (ARD) a fost acuzat de antisemitism. Într-un comunicat de presă, Centrul pentru Monitorizarea şi Combaterea Antisemitismului a catalogat intervenţia politicianului drept „scandaloasă, revoltătoare şi împotriva legislaţiei în vigoare”. El s-ar fi făcut vinovat de „incitare la extremism, de ignorare deliberată a antisemitismului promovat de legionari”. „Versurile recitate în faţa unei numeroase asistenţe fac parte din «opera» unui membru de seamă al Mişcării Legionare, comandant legionar şi şef al regiunii Oltenia”, mai scria în comunicat.
Contactat de „Adevărul”, criticul literar Nicolae Manolescu face un istoric al poeziei şi arată că se face o confuzie între „legionarismul lui Gyr şi anticomunismul poeziei în cauză”. La rândul său, criticul literar Alex. Ştefănescu afirmă: „Dacă nu am şti că Radu Gyr a fost legionar în tinereţe, n-am vedea nimic legionar în această poezie”.
MANOLESCU: „MAMA MI-A RECITAT DIN RADU GYR”
Criticul Nicolae Manolescu recompune contextul în care Radu Gyr a scris poezia „Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!”. Începuturile poetice din anii 1920 fuseseră ale unui tradiţionalist cuminte, „cântăreţ inocent al plaiurilor olteneşti”.
După ce a devenit membru în Garda de Fier, în 1935, Radu Gyr a scris imnul organizaţiei, „Sfântă tinereţe legionară”, şi alte imnuri şi ode întru cinstirea Căpitanului şi a oamenilor săi de nădejde. În 1933, a fost internat în lagăr, pedeapsă comutată în domiciliu obligatoriu şi, din nou, trimis în lagăr de oficialităţile carliste.
„Acest destin sinuos nu răspunde clar la întrebarea privitoare la ce l-a determinat să scrie instigatoarea poezie anticomunistă din 1958″, afirmă Nicolae Manolescu. „Cum poezia n-a fost publicată atunci”, revine Manolescu, „data nu poate fi precizată decât dacă luăm de bună informaţia că poetul a fost arestat în acel an (pentru a doua oară, după război) tocmai pentru a fi scris «Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!». Aşadar, pentru caracterul anticomunist şi nicidecum legionar al poeziei!”.
Criticul aminteşte că Gyr îşi plătise legionarismul cu zece ani de temniţă, între 1945 şi 1955, făcând parte din „lotul criminalilor de război”, când mai multe poezii ale sale, cu temă religioasă, au circulat clandestin în închisori. „Mama mea, incapabilă să spună pe dinafară o poezie şi fără un spirit religios pronunţat, mi-a recitat, când a ieşit din închisoare, «Iisus în celulă» a lui Gyr, atât de tare o impresionase”, îşi aminteşte Nicolae Manolescu.
Gyr a fost închis la Aiud, unde a compus poezii pe care deţinuţii le-au memorat şi pe care le-au transmis prin viu grai. Sub regimul comunist, a executat aproape 16 ani de detenţie, în condiţii grele, fără asistenţă medicală, deşi suferea de TBC şi de hepatită.
ALEX. ŞTEFĂNESCU: „NIMIC LEGIONAR”
Criticul literar Alex. Ştefănescu spune că poezia „Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!” nu are legătură cu simpatiile legionare ale lui Radu Gyr şi poate fi privită separat. Exegetul propune şi un exerciţiu de imaginaţie: „dacă nu am şti că Radu Gyr a fost legionar în tinereţe, n-am vedea nimic legionar în această poezie. Este vorba despre un strigăt de revoltă împotriva comunismului, în anii tragici în care ţăranii noştri erau deposedaţi forţat de pământ de ocupanţii sovietici, în complicitate cu comuniştii români”.
În ceea ce priveşte relevanţa estetică a poeziei, cei doi critici au opinii diferite. Alex. Ştefănescu este de părere că „Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!” este o poezie „plină de dramatism, de o mare forţă expresivă, care a intrat definitiv în conştiinţa românilor (ca «Luceafărul» sau «Moartea căprioarei») şi nu poate fi scoasă de acolo nici măcar de Radu Ioanid (director în cadrul Muzeului Holocaustului de la Washington – n.r.). Comunismul însuşi, în această poezie, este transfigurat şi apare ca un rău metafizic”.
Criticul Nicolae Manolescu afirmă că poezia este „mediocră literar” şi nu crede că valoarea ei are vreo relevanţă în contextul dat. „Relevantă, aşa zicând, este confuzia dintre legionarismul lui Gyr şi anticomunismul poeziei în cauză”, subliniază Manolescu.
PEDEAPSA CU MOARTEA, PENTRU ŞASE STROFE
Radu Demetrescu-Gyr s-a născut în anul 1905 la Câmpulung Muscel. Licenţiat în Litere, a debutat în anul 1924, odată cu apariţia volumului „Linişti de schituri”. A colaborat la numeroase reviste ale vremii şi a fost membru important al Mişcării Legionare, pentru care a compus multe imnuri în versuri. Comuniştii l-au condamnat la moarte pentru poezia „Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!”, scrisă în timpul colectivizării. Regimul a considerat că versurile instigă la luptă împotriva sistemului. Ulterior, pedeapsa i-a fost schimbată în 25 de ani de muncă silnică, din care a executat şase.
Nicolae Manolescu, cenzurat din cauza lui Radu Gyr
„Radu Gyr nu era un om curajos, mai degrabă oportunist”, afirmă Nicolae Manolescu. Criticul evidenţiază şi faptul că, în 1963, când a fost eliberat din nou (deşi fusese condamnat la moarte, pedeapsa fiindu-i apoi comutată în închisoare pe viaţă), Radu Gyr a început imediat o lungă colaborare la revista de propagandă a regimului, „Glasul Patriei”, cu poezii fără tendinţă politică, reportaje care slăveau „măreţele realizări” şi o mea culpa intitulată „Destăinuirile unui fost legionar”. Unii susţinători ai lui Gyr ar fi spus că, de fapt, articolele erau scrise de Securitate, care îl obliga pe poet să le semneze.
Nicolae Manolescu însuşi a avut probleme, după ce a inclus câteva texte ale lui Radu Gyr într-o antologie de poezii, în 1968. „Cartea a fost retrasă din librării şi topită din ordinul expres al lui Ceauşescu, la care m-a reclamat Eugen Jebeleanu, nu doar fiindcă Radu Gyr făcea parte din sumar, ci fiindcă făceau parte şi alţi poeţi socotiţi a fi aparţinut extremei drepte interbelice, precum Nichifor Crainic, sau unii care trăiau în străinătate, precum Ştefan Baciu, puşi toţi în aceeaşi oală ideologică. Mai era un motiv: nu fuseseră încă «reconsideraţi» de ideologii regimului. «Reconsiderarea» nu va mai putea fi împiedicată, dar «Antologia» a avut neşansa da a fi publicată un moment prea devreme”. Criticul îl consideră pe Radu Gyr un scriitor de dicţionar şi de antologie. „De aceea l-am şi inclus în «Antologia poeziei moderne» din 1968, nu în «Istoria critică» din 2008.  De Dan Boicea – Adevarul
„Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!” – de Radu Gyr
Nu pentru-o lopată de rumenă pâine,
nu pentru pătule, nu pentru pogoane,
ci pentru văzduhul tău liber de mâine,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Pentru sângele neamului tău curs prin şanţuri,
pentru cântecul tau ţintuit în piroane,
pentru lacrima soarelui tău pus în lanţuri,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Nu pentru mânia scrâşnită-n măsele,
ci ca să aduni chiuind pe tăpşane
o claie de zări şi-o căciulă de stele,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Aşa, ca să bei libertatea din ciuturi
şi-n ea să te-afunzi ca un cer în bulboane
şi zarzării ei peste tine să-i scuturi,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Şi ca să pui tot sărutul fierbinte
pe praguri, pe prispe, pe uşi, pe icoane,
pe toate ce slobode-ţi ies înainte,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Ridică-te, Gheorghe, pe lanţuri, pe funii!
Ridică-te, Ioane, pe sfinte ciolane!
Şi sus, spre lumina din urmă-a furtunii,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Reabilitarea


“Reabilitarea” legionarismului in fata unei istorii falsificate de comunisti

autor: FrontPress 17.11.2012
Ştim cu toţii prea bine că sistemul comunist ateu a falsificat istoria românilor, ridicând în slăvi numai ceea ce corespundea noilor ideologii şi dând la o parte ceea ce nu plăcea acestei orânduiri diabolice. Şi eu , unul , fac parte dintr-o generatie care a apucat acele vremuri şi care a studiat la şcoală o istorie falsă, ciuntită şi sfârtecată dupa bunul plac al comuniştilor. O istorie în care adevăratele valori erau puse într-un con de umbra şi cum era de asteptat, liderii comunişti erau ridicaţi la rangul unor martiri ca Decebal, Ştefan cel Mare sau Mihai Viteazul, erau pusi alaturi de aceştia cu cea mai necurată îndrăzneală şi obraznicie.
Am învăţat la istorie că legionarii erau nişte ucigaşi şi extremişti, paroxismul pentru xenofobie şi ură. Şi cu durere va spun, copil fiind, mult timp am crezut aceste lucruri. Însa bunul şi iubitorul de oameni, Dumnezeu, a facut ca, dupa 1989, adevărul să iasă la iveală ca “lumina de amiaza”, aşa cum spune Psaltirea şi care, în dreptatea lui nu a suferit ca iubiţii săi, martirii din temniţele comuniste, în marea lor majoritate legionari, să rămână în uitare şi murdăriţi cu astfel de hule şi blasfemii. Adevărul a răsărit în chip minunat, odată cu descoperirea sfintelor lor moaşte, pe Râpa Robilor de la Aiud, unde s-au descoperit numeroase gropi commune, pline de martiri legionari. Apoi, în Aiud există o biserica monument închinată acestor martiri, având un osuar cu sfintele lor moaste şi, pe pereti, plăci de marmura încrustate cu numele tuturor celor ce au patimit în infricoşata temniţă de reeducare de la Aiud.
Un argument împotriva acestor neadevaruri, conform carora legionarii au fost trădători de neam şi de ţară, ar fi acela că, mari duhovnici ca Iustin Pârvu, Arsenie Papacioc sau Sofian Boghiu, au fost închisi pentru motivul că făceau parte din Frăţiile de cruce, frăţii în care era recrutat tineretul legionar. Valeriu Gafencu, sfântul închisorilor comuniste, apoi Ioan Ianolide, Pr. Ilie Lăcătuşu şi mulţi alţii, oameni cu viaţă sfântă, mucenici ai lui Hristos au fost legionari şi au pătimit pentru acest motiv. Ca să nu mai vorbim că, în zilele noastre, în PARTIDUL TOTUL PENTRU ŢARĂ (expresia politică a Mişcării Legionare) sunt numeroşi preoţi legionari sau cu afinităţi spre această mişcare de reînoire a neamului, de reînviere a conştiinţei naţionale, de curat patriotism şi jertfă pentru credinţă si pentru neam, de înaltă ţinută morală şi civică. Mişcarea a promovat “omul de omenie”, care ar trebui să fie fiecare dintre noi. Corneliu Zelea Codreanu, Căpitanul , spunea ca , in miscare” intra un om , iar la sfirsit iese un erou”. Tot Capitanul, afirma ca Miscarea Legionara nu este un partid politic ci o scoală spirituala de formare sănătoasă a tineretului în spiritul muncii cinstite, al dragostei pentru aproapele, al credintei drepte în Dumnezeu şi al jertfei pentru neam. Deviza actuală a miscarii este aceasta : ’’NIMIC PENTRU NOI, TOTUL PENTRU ŢARĂ”.
De asemenea, marturisitorul în viaţă, Nicolae Purcărea, de la Brasov, un mare legionar şi patriot, spunea că legionarismul “ţine calea Bisericii, numai că Biserica este mult mai sus, iar noi mai jos, dar tot pe aceeaşi cale, tot pe acelaşi drum”.
Cum putem oare, să catalogăm nişte oameni, ca fiind duşmani ai ţării când ei sunt cei care au muncit doar pentru ţară, deloc pentru ei, neagonisind nimic şi văzînd doar interesele neamului şi nu cele proprii. Cum putem să-i hulim în acest fel şi să-i calomniem, când ei sunt singurii care au luptat pentru acest neam, în acele vremuri tulburi, de război, de corupţie politică şi de demagogie. Să vă reamintim că, Mişcarea Legionară organiza tabere de muncă, cea mai celebră fiind cea de la Sinaia, tabere în care construiau pentru ţară drumuri, poduri, şosele şi multe altele. Reparau drumurile deja existente, construiau cantine pentru săraci.
Totul începea cu rugăciune, iar la intruniri, tinerii erau învăţaţi să se spovedeasca şi să se împărtăşească. Duminica, toată lumea era prezentă în mijlocul Bisericii, la Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie. Tinerii erau educaţi sănătos în spiritul cinstei, onoarei, demnităţii şi virtuţilor creştine. Totul se desfăşura conform Evangheliei lui Hristos şi nimic în afara Bisericii.
Un alt argument ar fi acela că, marii intelectuali din perioada interbelica şi de dupa aceea, Petre Ţuţea, Mircea Vulcanescu, Emil Cioran, Mircea Eliade, Daniil Sandu Tudor, Nicolae Steinhardt, Nae Ionescu şi toţi intelectualii RUGULUI APRINS au fost legionari. Cu alte cuvinte, elita intelectuală a vremii făcea parte din Mişcarea Legionară. Toţi oamenii de marcă erau legionari, oameni recunoscuti astazi prin înaltele merite intelectuale puse în slujba neamului românesc. Aşadar cum aceştia puteau să cocheteze cu legionarismul, daca era duşman al intereselor ţării şi Bisericii?
În mişcare au existat şi uscături, şi elemente care au pus miscarea sub semnul întrebării şi al îndoielii. Au existat şi trădatori de neam , care au pus legionarismul la zid, însa aceştia nu au fost adevaraţii legionari ai lui Codreanu, ci numai cu numele.
Cum să fie legionarismul o miscare antisemită, când ea promoveaza ca element definitoriu, dragostea pentru aproapele, pentru neam şi pentru credinţă. Şi aproapele înseamnă orice fiinţă umană, indiferent de etnie, mă refer aici la evrei. Căpitanul spunea că neamurile sunt egale în faţa lui Dumnezeu şi , în tinereţe C.Z. Codreanu a salvat un evreu de la moarte. Însă mişcarea a luptat împotriva abuzurilor evreilor asupra economiei României din acea perioadă, impotriva lipsei unora dintre evrei a vreunui sentiment de dragoste faţă de acest neam din care făceau şi ei parte la acel moment, împotriva secătuirii acestei ţări de resurse de către unii magnati evrei, împotriva abuzurilor politice făcute de masonerie şi de unii evrei infiltrate în politica şi totodata împotriva intereselor obscure exclusive materialiste şi de stăpînire. Românii erau daţi la o parte în propria lor ţară, în toate domeniile, începând cu şcolile superioare, frecventate în majoritate de copii de evrei şi terminând cu sfera politică şi economică, dominate tot de aceştia. Codreanu nu a luptat împotriva unui popor, a unei naţii, ci impotriva unor elemente negative, care şi-au văzut numai propriile interese şi au prezentat un real pericol pentru ţară şi pentru viitorul acesteia, aceştia devenind prin propriile fapte demne de dispreţ o adevarată problemă, “problema evreiască”. Noi românii i-am primit pe fraţii evrei cu dragoste în ţara noastră, iar unii dintre ei ce au facut? Au încercat să o stăpânească şi să o secătuiască de puteri. Le-am dat drepturi egale, cu românii, ca orice cetăţean al Romaniei şi ei ce au făcut? Au pus mâna pe economie şi au subordonat-o propriilor interese, românii devenind sclavi în ţara lor. Să nu se supere minoritatea evreiască din Romania, dar acestea sunt nişte adevăruri care dor. Să cerceteze bine istoria şi să-l roage pe bunul Dumnezeu să le descopere aceste lucruri şi El le va descoperi adevărul.
În cartea sa “Cărticica şefului de cuib”, autorul în persoana Căpitanului afirma că mişcarea categoric nu este şovina, nu are nimic cu nimeni de bună credinţă ci are impotriva trădătorilor de neam şi de ţară, a vânzătorilor de ţara, care sunt adevăraţii duşmani ai ţării, credinţei şi implicit ai lui Dumnezeu. Tot el spune: “Legionarul trebuie sa fie un om de fapta. Prin fapta lui, prin munca lui, el va cladi din temelii Romania cea noua.” Sau: “Viata legionara este frumoasă. Dar nu e frumoasa prin bogăţie, prin viaţă de petreceri şi lux, ci e frumoasa prin mulţimea primejdiilor pe care le oferă legionarului, frumoasă prin nobila camaraderie care leaga pe toţi legionarii din ţară într-o sfânta frăţie de luptă; înălţător de frumoasă prin atitudinea în faţa suferintei sau : “Legionarul să vorbeasca puţin. Oratoria lui sa fie oratoria faptei ”si nu in ultimul rind: ”Ajuta-ti fratele cazut în nenorocire. Nu-l lăsa”.
Pe seama legionarilor se pun o serie de fapte abominabile şi crime pe care aceştia le-ar fi înfăptuit. O astfel de crimă este cea a lui N. Iorga. Marele mărturisitor Nicolae Purcarea, spune că nu este adevarat că un legionar l-a omorât pe Iorga, fiindcă , dacă ar fi facut-o, s-ar fi predat autorităţilor imediat dupa crima. Mai mult, autorul crimei a trecut foarte uşor graniţele statului român, într-o perioadă când legionarii erau vânaţi de autorităţi şi asasinaţi, fapt ce demonstrează că nu legionarii au comis această crimă. Nu este în conduita legionarului să facă asemenea fapte. Într-adevar sunt doua asasinate pe care legionarii le-au comis, acelea ale lui I.G.Duca şi a lui Armand Calinescu, însa acestea nu au fost comise din ordinul Capitanului, el insusi adeverind acest lucru.
Asta nu înseamnă că trebuie să asimilăm Mişcarea Legionară cu crima. S-au facut şi greşeli, pe care eu ca slujitor al Bisericii le dezaprob fără să judec pe cei care le-au comis, dar să nu uităm imensul bine făcut ţării de mişcare. Să judecăm că Dumnezeu, care ia în calcul nu numai greşelile, ci şi binele şi faptele bune, ca un Dumnezeu al iertării şi al pocăinţei. Nu asta caracterizează Mişcarea Legionară, nu crima şi xenofobia, ci dreptatea şi jertfa curată pentru ţară şi pentru neam. Sunt multe înscenări şi acte necontrolate ale unor fanatici, într-o împrejurare sociala tulbure, care nu au nimic de a face cu adevaratul spirit legionar şi cu adevăraţii legionari.
Apoi, legionarii sunt acuzaţi de anti-semitism. În acest scop o sa citez citeva rânduri din cartea unui sfânt al închisorilor, Ioan Ianolide, care relateaza discutia dintre Valeriu Gafencu, un alt mare sfânt şi legionar şi pastorul neoprotestant Richard Wurmbrand, care era evreu:
RW: “….- Atunci de ce sunteţi antisemiţi?
Gafencu: Nu suntem antisemiţi. Toate relele care vin peste poporul evreu sunt din vina lui. Nu înţelegeţi oare că ei ispăşesc sângele nevinovat pe care l-au vărsat şi pe care continuă să-l urască? Noi iubim poporul evreu şi-l dorim mântuit, dar trebuie să spunem adevărul răspicat azi, aşa cum şi Domnul l-a spus atunci. Numai aşa ii aşteptăm pe evrei în Noul Israel şi avem mare râvna pentru pocăinţa lor.
………………………………………………………………………………………………………………………………………..
RW: – Văd că iţi iubeşti neamul..!
Gafencu:-Ne iubim neamul, dar şi pe toţi oamenii din lume. Dorim din suflet încreştinarea întregului popor evreu, însă asta depinde de el, nu de noi. Aveţi toată dragostea noastră în Hristos…….”
Să nu uităm, aşadar, nicicând pătimirea miilor de mărturisitori legionari din cumplitele temniţe de la Aiud, Gherla, Miercurea Ciuc, Canal, Jilava, Pitesti, rezistenţa Făgărăşană, etc…… Să nu uităm pătimirea lor pentru ortodoxie, pentru neam şi pentru România, ca noi cei de azi să trăim liberi, în ţara noastră. Să nu uităm nicicând îndemnul la dragoste al Căpitanului, pentru toţi oamenii, dar şi hotărârea lui de a face o ţara cu oameni drepţi, cinstiţi şi iubitori, fără urmă de egoism, o ţară plină de oameni duhovniceşte sanatosi, care să dea urmaşilor lor o zestre genetica plină de Duhul Sfânt, plină de har şi de Dumnezeu. Cei care nu cred aceste lucruri să le cerceteze cu Duhul lui Dumnezeu. Să ceară de la Dumnezeu ca sa descopere adevărul şi Dumnezeu le va arăta cu siguranţă. Nu scrie în Scriptură : “Cere şi ţi se va da, bate şi ţi se va deschide, caută şi vei afla?” Să ne convingem de aceste adevaruri, cercetând faptele cu înţelepciune şi cu rugăciune, ca să nu păcătuim. Să arătăm lumii întregi că nu suntem şovini, ci dimpotrivă iubim pe toţi şi peste toate, pe Dumnezeu. Suntem patrioţi, de omenie, bucuroşi a primi pe străini, ospitalieri, trăind în pace şi bună înţelegere cu toţi oamenii şi cu celelalte popoare. În schimb, suntem conştienţi de rolul nostru providenţial, de a fi exemplu de trăire şi simţire duhovnicească pentru celelalte popoare, chemarea noastră înaltă spre patria cerească şi nu spre cele stricăcioase şi nimicnice. Să ne ocupam , prin faptă şi cuvânt, locul în istoria mântuirii neamurilor, să dovedim lumii ceea ce cu adevărat suntem şi ceea ce conteaza cu adevarăt, să fim continuatori ai jertfei înaintaşilor noştri. Căci acest pământ a fost binecuvântat de Dumnezeu şi sfinţit cu sângele moşilor şi strămoşilor nostri. Aceasta este adevărata chemare a noastră, a adevăraţilor legionari (nu a celor care au fost şi sunt legionari numai cu numele, oameni ai slavei deşarte şi ai deşertăciunii lumeşti), chemare la care suntem chemaţi de bunul şi mult iubitorul de oameni Dumnezeu. Aceasta este chemarea noastră spre înviere, spre mântuire. Aceştia sunt de fapt adevăraţii legionari, care împlinesc prin faptă cele amintite mai sus, acesta este adevăratul spirit legionar, spre care trebuie sa tindem, spirit care se confundă cu aspiraţia înalta către Dumnezeu şi legile dumnezeirii. Cu referire la aceste afirmaţii, Codreanu spunea: ”N-aş vrea să se interpreteze vreodata gresit spunându-se ‘Eu nu sunt legionar de aceştia în uniformă, eu sunt legionar în spirit’. Aceasta nu se poate.”
Pe final, cu toată sinceritatea şi dragostea, vă spun că nu am încercat decât să fiu obiectiv, drept în cele afirmate şi m-am străduit să reabilitez, aşa cum am putut, Mişcarea Legionară în faţa istoriei. Sunt conştient că duşmanul cel mai de temut este o mentalitate deja creată şi o imagine falsa deja trasata în mintea românului contemporan. Fac apel pe această cale, oamenilor de bine si românilor adevăraţi, să analizeze cu mare înţelepciune şi băgare de seamă fenomenul legionar, şi nu să plece urechea spre tot felul de zvonuri şi afirmaţii ieftine, ci să purceada la a cerceta şi a scrie adevărata istorie, pe care noi toţi , avem datoria de a o darui urmaşilor noştri, aşa cum a fost, nealterată, neschimbată ci să mărturisim pururea numai adevarul. Şi bunul Dumnezeu ne va ajuta să facem lumină în intunericul din jurul nostru. AMIN.
CU DRAGOSTE PENTRU TOŢI OAMENII, Pr. Andrei – Buciumul

Bancuri....



Proteste la Cluj-Napoca : 
- Merem la miting sa-l dam jos pe Basescu?
- Merem. Da' cate grade is afara?
- Minus 7.
- No, lasa, ca nu-i om rau...
 
Suna cineva la usa unui apartament. Un tip deschide si vede o doamna nervoasa care intreaba:
- Dumneata ai salvat ieri un băiat pe lac de la inec?
- Da, eu ..
- Si sapca lui unde e?!
 
- Care este cea mai rapida si sigura cale de iesire a romanilor din criza?
- OTOPENI !!!
 
O tanara statea pe o banca in parc, cand un individ ce parea boschetar se aseaza langa ea si o intreaba:
- Domnisoara, vreti sa va culcati cu mine?!
- Nu!
- Atunci, va rog sa plecati din patul meu!

  La servici Şeful îi spune angajatului: - Faci totul atât de încet!
Gândeşti încet, scrii încet, vorbeşti încet, te mişti încet! Faci vreun lucru repede?
- Da! Obosesc repede ! 

Ne vom trezi acum ????



Ce drag imi era inainte (cand eram eu mai bleaga), atunci cand vedeam dezbaterile de la tv. despre ce  nemernicii face Kermit si eschipa lui.
Nu mai puteam de bucurie si-mi ziceam :"ce  i-a zis-o, mai dar ce i-a zis-o, parca imi mai crestea un ficat sau o inima noua.
 Azi asa, maine asa si au mai trecut ani pana cand  intr-un tarziu m-am dumirit si eu ca asta nu este decat frectie la un picior de lemn:((
Toata  vorbaraia goala care se  arata si se exprima si in acest moment nu are nici o valoare, distrugerea tarii a mers mai departe si  noi toti am ramas cu  vorbele goale spuse, fara nici o finalitate.
 Vorba aceea cainii latra, ursul merge.
 Cand  considera necesar Kermit iesea  si ne spunea ca  exista moguli si alte basme care sunt de vina pentru tot. El nu.
 Daca aducem lucrurile la ziua de azi, ce aflam?  Ca  Romania nu va depune VETO,  caci nu avem nici un cuvant, ca suntem cei din coada Europei, santem  saracii Europei, noi cu cea mai bogata tara din Europa si in concluzie  suntem presul pe care se sterge, d-na Merkel  cand vine de la grajd.
Dar cine ne-a adus in coada Europei ?
Cum  nu este bagat in puscarie si biciuit zilnic, cu biciul muiat in apa cu sare  ?
 Si ce sa vad  in continuare   prin pudibonderie, se continua in cerc vicios discutiile la tv. despre fraude, despre Constitutie, si ne resemnam ca noi nu avem nici un  drept, ca suntem coada Europei,  va inchipuit ca Europa are si ea nevoie de o coada? Daca nu suntem noi, atunci cine? Exista un popor mai  indobitocit in slugarnicie ca noi ?
Cred ca numai  luand taurul de coarne si spunand adevarul la tv . fara frica, ca  imediat,  bestiile care slugaresc pe Kermit ii vor socoti extremisti, numai asa  vom rupe acest paienjenis, acest lant distructiv  ca in  povestea cu "Hainele Imparatului". Imparatul este gol de toate privilegiile  si con sideratiile si noi il apreciem in continuare pe el si pe gasca lui ca si cum ne-ar reprezenta in mod onorabil si patriotist peste tot in lume si nu ar pupa-o  sub fusta pe doamna M. in loc sa-i ceara datoria Germaniei de 19 miliarde de euro catre noi.
Cum cea mai saraca tara(saracita  cu contributia ei decisiva), sa pasuiasca acest stat care conduce cu mana de fier aceasta turma de oi a Europei si pe noi care suntem cei mai saraciti de politica lor care pute a hoit,  sa o puna taras. Ca nu sufera Kermit,suferim noi toti si  suntem asa ca nu avem  sange in instalatie si trebuia de cand a facut sceneta  lugubra Kermit cu ostaticii din  Irak sa se ia masuri.
Va aduc din nou in  atentie un presedinte dintr-o tara Asiatica care, dupa 5 luni de domnie  si-a tras 5 amante si la fiecare le-a facut cate o vila. Acei oameni hotarati si demni  l-au condamnat la moarte(condamnare comutata  cu inchisoare pe viata), nu au asteptat sa  distruga tot, caci in  5 luni  locuitorii au fost nevoiti sa-si duca si bijuteriile de acasa, ca sa  poata incepe redresarea tari.
 Va inchipuiti ce s-a facut la noi in acesti 23 de ani dar, mai ales in ultimii 8 ani ?
Nu ne vom redresa nici in 100 de ani, vom fi inglobati in marginea Europei ca  o satra tiganeasca.
Dar noi suntem masochisti toti si spunem  chiar si in emisiuni ca asta e soarta noastra. Soarta si-o face fiecare si  chiar popoarele tarilor unde isi permit  banditii, sa puna mana pe toata puterea si  institutiile tarii respective.
Spun ca numai o conducere fulger a NATIONALISTILOR adevarati, ar mai pune  acest  harb pe picioare. Dar stiu si  bestiile si le dau mereu in  cap. Disperarea noastra mai ales in acest an  care vine, poate cand  nu vor mai avea incotro va iesi norodul in  randul intai. Gloata dezorganizata este mult mai periculoasa, asa cum vad ca vor sa creeze debandada, Kermit si banda lui. Daca vor fi  pusi pe roate, acestia vor fi necrutatori si nimeni nu-i va scapa pe jefuitorii tarii, nici insulele cele mai ascunse ale globului. Dar pana acolo  mai este nevoie si de vointa nu numai de  vorbe goale. Actiunea  daca este eficienta si bine condusa, da roade.  

vineri, 16 noiembrie 2012

H A G A


HAGA: Generali CROATI achitati. SARBII continua sa fie judecati pentru crime de razboi (FOTO)

autor: FrontPress 16.11.2012
In vreme ce liderii politici si militari ai sarbilor continua sa fie judecati de Tribunalul Penal International pentru fosta Iugoslavie, doi fosti generali croati, care sunt acuzati de crime de razboi si crime impotriva umanitatii, au castigat vineri apelul facut la Curtea de la Haga, fiind achitati pentru faptele lor.
Ante Gotovina si Mladen Markac au fost condamnati in 2011 la cate 24 si respectiv 18 ani de inchisoare pentru fapte comise in anul 1995. Ambii au conspirat cu fostul presedinte croat Franjo Tudjman (decedat in 1999) sa curete etnic mai multe regiuni din Croatia locuite de sarbi.
In urma deciziei de vineri, Gotovina si Markac au fost achitati de tribunalul de razboi de la Haga, pentru acuzatiile de atrocitati impotriva sarbilor, informeaza BBC. Totodata, judecatorii au decis cu o majoritate de 3 la 2 eliberarea fostilor lideri militari croati.
Cei doi fosti sunt considerati eroi nationali in tara natala, pentru rolurile avute in Operatiunea Furtuna, batalia care a pecetluit independenta Croatiei fata de fosta Iugoslavie. Inainte de judecarea apelurilor, organizatiile de veterani de razboi s-au rugat pentru generali iar mii de oameni au sarbatorit decizia tribunalului pe strazile din Zagreb.
In 1995, Ante Gotovina si Mladen Markac au condus o ofensiva militara pentru a-i expulza pe rebelii sarbi de pe pamantul ocupat timp de ani de zile de-a lungul granitei Croatiei cu Bosnia. Sute de etnici sarbi au fost ucisi in operatiunea de recastigare a autoproclamatei Republici sarbesti Krajina (foto sus), situata pe teritoriul Croatiei. Deasemenea, peste 200.000 de etnici sarbi au fost alungati din casele lor. Sursa: FrontPress.ro


Israel - Hamas


Escaladarea RAZBOIULUI “electoral” dintre Israel si Hamas (FOTO)

autor: FrontPress 16.11.2012
Tensiunile din Orientul Mijlociu escaladează de la o zi la alta, riscând să arunce în aer stabilitatea precară a regiunii, şi aşa şubrezită de conflictul din Siria. Liga Arabă a fixat o şedinţă de urgenţă pentru data de 17 noiembrie, anunţă postul de radio Vocea Rusiei. Miniştrii arabi se vor întruni la Cairo la cererea Egiptului şi Autorităţii Palestiniene. Pe ordinea de zi figurează o singură problemă: cum să se răspundă la ultimele acţiuni israeliene în Fâşia Gaza. Pe 14 noiembrie, armata israeliană a ucis pe unul dintre liderii aripii militare a Hamas, Ahmed al-Jabari şi au supus unui atac cartiere din Gaza.
Răspunsul palestinienilor a fost lansarea a sute de rachete în sudul Israelului, unele ajungând chiar la periferia Tel Avivului, populaţia fiind sfătuită să-şi facă provizii şi să se adăpostească în buncărele antiaeriene. Deasemenea au fost organizate în lumea musulmană ample demonstraţii de simpatie cu cauza palestiniană.
Israelul are o reacţie “disproporţionată” 
După ce SUA au apărat public “dreptul Israelului de a se apăra”, Rusia a ieşit la rampă considerând bombardamentele sioniste drept o reacţie “disproporţionată” faţă de atacurile grupării Hamas, chiar dacă şi acestea din urmă sunt “inacceptabile”.
“Atacurile din sudul Israelului, la fel ca şi bombardamentele disproporţionate asupra Fâşiei Gaza, mai ales că produc de ambele părţi victime în rândul civililor, sunt total inacceptabile”, a declarat, pentru AFP, purtătorul de cuvânt al Ministerului rus de Externe, Alexandr Lukaşevici.
Potrivit acestuia, recurgerea la forţă este inadmisibilă, iar aceste violenţe ar putea destabiliza întreaga regiune, scrie Evenimentul Zilei. “Facem un apel ferm la toate părţile implicate să pună capăt confruntărilor armate şi să acţioneze în aşa fel încât conflictul să nu conducă la o nouă baie de sânge. Având în vedere situaţia fragilă din Orientul Mijlociu şi din întrega Africă de Nord, considerăm că o asemenea escaladă poate avea consecinţe periculoase, inclusiv în alte părţi ale lumii arabe”, a atenţionat Lukaşevici.
Tratatul de pace dintre Israel şi Egipt în pericol de a fi anulat
Situaţia evoluează însă rapid, cu victime de ambele părţi. Egiptul a rechemat pe ambasadorul său din Israel, iar ambasadorul israelian a părăsit Cairo. Şedinţa închisă a Consiliului de Securitate al ONU convocată de urgenţă la cererea Palestinei, Maroc şi Egipt nu a dat rezultate. Nu s-au adoptat nici un fel de declaraţii. Toţi aşteaptă reacţia Hamas şi a ţărilor arabe. Acolo starea de spirit este destul de belicoasă. Chiar şi Qatarul pro-occidental a chemat ca Israelul să fie „pedepsit aspru”.
Principala întrebare care apare în legătură cu aceste evenimente: este posibil un al doilea război în Gaza? Cu alte cuvinte – o repetare a operaţiunii desfăşurată de Israel în 2008-2009. Ea a început pe o bază similară şi a continuat cu introducerea trupelor israeliene şi atacarea Fâşiei Gaza de pe mare.
Ministrul israelian al Apărării, Ehud Barak, a aprobat joi mobilizarea a 30.000 de rezervişti, care trebuie să fie disponibili în orice moment, transmite Mediafax. ”Suntem pe cale să extindem campania de raiduri în Fâşia Gaza”, a declarat, conform AFP, şi generalul Yoav Mordechai, purtătorul de cuvânt al Ministerului Apărării.
Actuala escaladare a situaţiei din Gaza este înrăutăţită de faptul că preşedintele Egiptului, Mohammed Mursi – unul din foştii lideri ai mişcării Fraţii musulmani – are o atitudine foarte radicală faţă de Israel. Iar Egiptul este unica ţară arabă cu care Israelul are un tratat de pace.
Unii experţi ruşi, fac previziuni foarte sumbre în legătură cu aceasta. „Va folosi preşedintele Egiptului Mohammed Mursi operaţiunea din Gaza pentru ruperea tratatului de pace cu Israelul acum sau va găsi un motiv mai târziu, deja nu mai are o importanţă deosebită. În orice caz, Mursi va denunţa tratatul de pace cu Israelul. Războiul Israelului cu Egiptul din cauza situaţiei din Sinai, sau din cauza crizei generale din Egipt, sau din alt motiv este necesar pentru conducerea egipteană. Şi aici nu se poate face nimic”, consideră  preşedintele Institutului Orientului Mijlociu, Evgheni Satanovski.
Război electoral?
Pe de altă parte, operaţiunea militară a fost declanşată de Israel într-un moment politic sensibil, cu două luni înainte de alegerile din ianuarie. Premierul Benjamin Netanyahu a fost îndemnat de aripa de dreapta a propriului partid, Likud, să răspundă cu mai multă forţă proiectilelor lansate din Gaza şi a declarat deschis că intenţionează să se prezinte în alegeri drept „apărător al securităţii naţionale”, scrie Adevărul.
Publicaţia israeliană “Haaretz” sugerează că liderul militar al Hamas ucis în Gaza este pentru Netanyahu ceea ce Osama bin Laden a fost pentru campania de realegere a lui Barack Obama, în SUA, făcând o paralelă cu modul cum a fost folosită eliminarea lui bin Laden, pentru a demonstra hotărârea de oţel a candidatului la Casa Albă. Jabari a personificat umilirea Israelului, fiind autorul atacului în care a fost răpit soldatul israelian Gilat Shalit, răscumpărat după cinci ani de către Israel în schimbul a 1.027 de deţinuţi palestinieni. Israelienii din sudul ţării cereau acţiune din partea guvernului pentru a opri atacurile cu rachete ale palestinienilor. “Cine crede că poate afecta viaţa cetăţenilor fără să plătească din greu se înşeală”, a declarat recent Netanyahu.
Operaţiunea din Gaza îi forţează pe contracandidaţii lui Netanyahu să-l laude pentru reuşita sa. Unul dintre posibilii aspiranţi la funcţia lui Netanyahu, fostul premier Ehud Olmert, membru al partidului Kadima, a trimis felicitări armatei şi „factorilor de decizie”, al căror nume nu l-a menţionat. Olmert trebuia să-şi anunţe ieri întoarcerea în viaţa politică. Din cauza evenimentelor de la graniţa cu Gaza, anunţul a fost amânat. Sursa: FrontPress.ro
 

Rusia


Cine livreaza arme Rusiei?

autor: FrontPress 16.11.2012
Rusia importă anual armament în valoare de $100-150 milioane, a declarat directorul general al Agenţiei pentru Export de Armament (Rosoboronexport), Anatoli Isaikin. Ce fel de arme importă Rusia şi pentru ce?
În general este vorba de achiziţionarea de tehnologii străine şi elemente pentru producţia rusească. Elementele electronice de import sunt folosite pe larg la construcţia armelor ruseşti destinate exportului. De asemenea, Rusia achiziţionează tehnică militară care nu s-a construit mai demult în ţară.
Cele mai cunoscute afaceri ruseşti legate de importul de arme sunt achiziţionarea de drone israeliene Searcher şi Bird Eye. Rusia este obligată să cumpere acest gen de tehnică deoarece, anterior, nu i-a acordat atenţia cuvenită. Importul de drone israeliene stimulează producătorii ruşi, ei şi-au intensificat activitatea de cercetare şi proiectare.
Rusia achiziţionează un număr mic de avioane de transport ceheşti L-410 destinate zborurilor de monitorizare şi transportul comandamentului. În Rusia nu se construiesc avioane de transport de asemenea mărime, motiv pentru care ele au fost importate chiar şi în perioada sovietică.
Rusia a achiziţionat maşini de luptă italieneşti Centauro şi Freccia pentru studierea şi testarea lor. Maşinile ruseşti sunt ieftine şi bine dotate, însă blindajul lor este slab, drept urmare ele nu se bucură de popularitate în rândul trupelor militare. Şefii militari speră să folosească modelele străine la proiectarea propriilor maşini blindate de generaţie nouă.
Se importă multe arme de foc. De exemplu, pentru subunităţile de recunoaştere din cadrul trupelor aeriene si de desant au fost cumpărate câteva sute de puşti cu lunetă Steyr Mannlicher. S-a hotărât importarea acestui gen de arme deoarece militarii au fost nemulţumiţi de producţie rusească.
Comandamentul militar a reiterat că cerinţele Forţelor Armate trebuie să fie asigurate, în principal, de industria autohtonă. Datorită importului şi cooperării internaţionale militarii pot face cunoştinţă cu tehnologiile avansate străine şi să ridice nivelul tehnic al tehnicii ruseşti. De Vasili Kaşin – Vocea Rusiei
 

Patriotism si dragoste de neam si tara !



Ce campanie blegoasa la USL. Nici un pic de nerv, nici un pic  de noutati electorale. O campania asa cum se prezinta ei, ca niste blegi. Ma asteptam ca acum isi arata valoarea, prin  dezvaluiri  bomba despre MAFIA dinainte si inceperea rec uperarii miliardelor furate. Dar nimic, te uiti si te ia somnul. Si iti zici, oare merita acesti somnorosi si autosuficienti sa conduca  in continuare Romania, sabotati in urmatorii doi ani de Kermit?
 Kermit a fost subevalua dar, s-a vazut ca si-a facut foarte bine lectiile, nu singur, si a  lucrat pas cu pas  la atingerea telului lui si a dusmanilor tarii. Totul  a fost gandit profund si cu miza pe rezultate  vrute de ei. Libertatea lor depinde de asta.
Aici nu am ce zice, i-a jucat pe copii de gradinita de la  guvern cum a vrut muschii lui si a  institutiilor statului subordonate lui.
 La ordinul lui intre doua betii, au jucat guvernantii cum le-a cantat el. Nu a mai fost ca la tigani,  tiganii sa cante si el sa joace. A fost invers.
Cat as vrea sa carcotesc,  Kermit si echipa de banditi si-au facut lectiile si pana acum treburile lor au mers ca pe roate unse. Au fost ajutati de tarile care  au avut interes sa puna mana pe bogatiile Romaniei si pe viitorul urmasilor nostrii.
Este acum ca la chinezi cand au construit zidul de aparare, in special impotriva hunilor. Au inceput zidul puscariasii, daca mureau sau nu mai puteau lucra, in  urma accidentelor veneau rudele lor, apoi vecinii apoi cunoscutii, apoi altii si altii pana  cand terminau treaba si nu scapa nimeni de la munca fortata cu sute de mii de victime pe an. Asa si noi bagati in haznaua cu cacat a FMI,  de Kermit si banditii lui vom plati  cu viata si sanatatea  noi si urmasii nostrii si urmasii urmasilor nostrii.
Asa ne trebuie sa ne blesteme generatiile viitoare, ca suntem lasi  si ne bazam ca ne vom lua lumea in cap. Acesta da patriotism si deragoste de neam si tara. 

joi, 15 noiembrie 2012

Anarhie !



Am auzit ca se pune de un haos, adica anarhie !!!

Nu stiu daca eu as fi pusa sa  organizez  campaniile permanente, nu numai electorale, pentru  dizolvarea mafiei din Romania as fi in stare sa fac ce as vrea. In orice caz as incepe cu vocabularul si adresarea la modul imperativ.
Toate perlele scoase de cei prezenti la tv. parca sunt facute pentru a da apa la moara sau un pumn  in bot, celor care ar voi sa-i asculte.
 Daca luati toate replicile veti vedea ca, nu exista replica fara a putea fi folosita ca un bumerang.
Nu cred ca cineva le poate pune aceste replici in gura, fara a participa si acel sfert de creier, care se zice ca este activ.
Nu pot exprima prin cuvinte pe intelesul tuturor, ceea ce  vreau sa arat ca este gresit si neglijenta in exprimare cand vor sa faca  ceva constructiv si totodata  clarificat au efecte inverse.
Urmaresc emisiunile de stiri de la tv. si nu exista fraza pe care sa nu o cataloghez ca,  prost construita tocmai pentru a bulversa telespectatorii si  daca era un invitat mai chitibusar reusa sa arate ca  rezultatul este pe dos.
Nu sunt chitibusara dar, limba de lemn a comunistilor a dat mult mai bune rezultate.
Si Kermit cand se adreseaza  "romanilor" spune "am hotarat" si  maimutoii de acum la orice intrebare daca nu zambersc, parca sunt gata sa faca pe ei. Nu vorbesc  hotarat, in asa fel incat sa inspire incredere.
De aceea oameni se aduna si urmeaza pe cei care  stiu sa le capteze increderea, chiar daca intr-un sens negativ. 
Daca se vrea ca in  tara dupa alegeri sa fie anarhie, pentru a pierde tara la masa verde, trebuie sa se construiasca o adresare pe intelesul tuturor. Sa dovedim ca dusmanii din  tara si din afara se vor lovi de un zid greu de patruns. Dar pentru asta avem nevoie de ADRESABILITATE. Adresabilitate care trebuia sa se construiasca  de acum cativa ani, dar nici acum nu este tarziu macar sa se  inceapta.
Romanii prin propozitii scurte sa inteleaga ce este de inteles, de la cel mai destept, pana la cel care intelege mai greu.

42.000 DE EURO


Conflictul INTERETNIC din Hadareni: Romania trebuie sa despagubeasca cu 42.000 euro o familie de TIGANI

autor: FrontPress 15.11.2012
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) de la Strasbourg a decis, marţi, că statul român trebuie să plătească despăgubiri totale de 42.000 de euro unei concubine şi fetelor unui rom, care a decedat în conflictul din 1993 din localitatea Hădăreni, judeţul Mureş.
În seara de 20 septembrie 1993, a izbucnit un conflictul între români şi etnici romi în localitatea Hădăreni, în urma unei altercaţii între trei romi – Gligor Gheţan şi fraţii Lăcătuş Râpa Lupian şi Lăcătuş Aurel Pardailian.
La un moment dat, Lăcătuş Râpa Lupian l-a lovit cu un cuţit în piept pe Crăciun Cheţan, român, care a decedat la scurt timp, ceea ce a generat un amplu scandal, soldat cu moartea a patru persoane, 14 locuinţe au fost incendiate, iar alte patru au fost distruse parţial.
Ulterior, au fost deschise procese atât pe latură penală (finalizate în noiembrie 1999 cu condamnarea la închisoare pentru omor a cinci persoane), cât şi pe latură civilă (calea dreptului intern fiind epuizată în 27 februarie 2004, prin sentinţa dată de Curtea de Apel Târgu Mureş), iar romii au dat în judecată şi statul român, acuzând autorităţile de încălcarea mai multor articole din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
În 5 iulie 2005, o primă soluţie a CEDO în cazul “Hădăreni” consfinţea stingerea pe cale amiabilă a conflictului în cazul a 15 persoane, acestea urmând să primească despăgubiri în valoare de 262.000 de euro. Celor şapte romi rămaşi, care nu s-au înţeles cu statul român, CEDO le-a dat, în 12 iulie 2005, soluţie favorabilă, Curtea Europeană condamnând statul român la plata altor 238.000 de euro.
Romii din Hădăreni, asistaţi de Liga Pro Europa, au făcut însă cerere de revizuire a sentinţei din 12 iulie a Curţii Europene a Drepturilor Omului, de condamnare a statului român, considerând că li s-au încălcat dreptul la viaţă şi dreptul la proprietate, iar cererea acestora a fost respinsă de Înalta Cameră a Curţii Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg.
Între timp, la CEDO s-au adresat şi reclamantele Voichiţa (Rostaş) Lăcătuş, născută în 1970, şi fiicele acesteia, Speranţa-Lămâiţa Rostaş, născută în 1990, şi Rada-Codruţa Rostaş, născută în 1994, cetăţence române care locuiesc în prezent în Belgia.
În septembrie 1993, Voichiţa locuia cu fiica sa cea mare şi fiind însărcinată cu cea mică alături de partenerul ei, Aurel Pardalian Lăcătuş, de origine romă. Toţi locuiau în casa mamei lui Pardalian Lăcătuş, în satul Hădăreni din judeţul Mureş.
Curtea Europeană reţine faptul că în seara de 20 septembrie 1993, Lăcătuş a fost implicat într-o bătaie într-un bar, în care un cetăţean non-rom şi-a pierdut viaţa. Ca să se răzbune, mai mulţi cetăţeni non-romi au atacat în acea noapte casele romilor, dându-le foc şi luându-i la bătaie pe aceştia. Toate proprietăţile romilor au fost distruse şi mai mulţi au fost omorâţi, printre aceştia numărându-se şi Aurel Pardalian Lăcătuş. Poliţiştii nu au făcut nimic să oprească acest atac.
Drept urmare, Voichiţa, însărcinată, rămasă fără casă şi lipsită de vreun ajutor din partea autorităţilor, a fost nevoită să trăiască într-un apartament din Luduş, judeţul Mureş, cu alte 16 persoane. Ea a născut-o între timp pe Rada-Codruţa Rostaş, care a dezvoltat un defect de vorbire, din cauza întâmplărilor prin care a trecut mama în timpul sarcinii, se spune în plângerile făcute la CEDO în 2003 şi 2004.
În urma procesului din ţară, femeia a primit 25 de milioane de lei vechi (2.500 de lei) ca daune morale, însă o altă văduvă a unui rom decedat în atacul din 20 septembrie 1993 a primit de patru ori mai mult, fiind şi sora altor doi romi decedaţi atunci. Fiica cea mare a Voichiţei Lăcătuş a primit o alocaţie lunară de 30 de lei, dat fiind că fusese întreţinută anterior de Aurel Pardalian Lăcătuş, însă cea mică nu a fost recunoscută drept fiica lui. Procesul s-a încheiat pe 25 februarie 2005, fără a fi admisă plata altor daune materiale.
În plângerea la CEDO, Voichiţa Lăcătuş a cerut plata unor daune materiale pentru pierderea bunurilor sale odată cu distrugerea casei. De asemenea a solicitat daune materiale pentru ea şi fiicele ei, toate trei fiind lipsite de venitul adus de fostul partener, respectiv tată.
CEDO a constatat că în acest caz a fost încălcată Convenţia Europeană a drepturilor omului, la articolul 3 – interzicerea torturii, pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante, articolul 8 – dreptul la respectarea vieţii private şi de familie, alături de articolul 14 – interzicerea discriminării, precum şi la articolul 6 – dreptul la un proces echitabil.
Având în vederea gravitatea încălcărilor şi ţinând cont de deciziile instanţelor din ţară şi de sumele deja alocate reclamantelor, CEDO a hotărât ca statul român să plătească Voichiţei Rostaş (concubina lui Lăcătuş) 17.000 de euro, cu titlu de daune morale şi materiale; Speranţei Lămâiţa Rostaş – 11.000 de euro, cu titlu de daune morale; Radei Codruţa Rostaş – 11.000 de euro, daune morale, precum şi 3.000 de euro celor trei reclamante pentru cheltuieli de judecată. De pe Mediafax