Reda-i copilaria lui Stefanut

sâmbătă, 27 octombrie 2012

Imunitate




ELIXIR PENTRU IMUNITATE
Ingrediente:
- o sticluta cu tinctura de propolis;
- o sticluta cu tinctura de echinaceea;
- o sticluta cu ulei de catina sau 100 gr de catina proaspata sau congelata;
- 100 gr de polen;
- miere poliflora raw cat sa se umple un borcan de 800 gr.
Tehnologie:
Se pun, intr-un borcan de 800 gr, curat si sterilizat, toate ingredientele, mai putin mierea si se amesteca
bine, cu o spatula de lemn, dupa care, se adauga miere pana se umple borcanul si se amesteca din nou.
Se inchide ermetic si se pune la macerat, la rece (chiar si la frigider) si intuneric (eventual intr-o punga
inchisa la culoare) 4-7 zile, timp in care, de doua ori/zi se agita bine borcanul, dupa care ... este gata.
Se pastreaza in continuare la frigider si se consuma, in fiecare zi, dimineata pe stomacul gol, cate o lingurita.
Atentie!!!
Este si energizant, nu numai intaritor al imunitatii.
Cand este pe terminate puteti prepara inca unul si ...tot asa...
Sanatate si bucurie de viata!

Marea DILEMA !



Marea dilema : Nevasta versus amanta!

Am o dilema interesantă
Să-mi iau nevastă, să-mi iau amantă?

Amanta nu mă ia la zor
Dacă fumez în dormitor
Iar dacă vin la dînsa beat
Se bucură, că-s bun la pat
Amanta nu mă face prost
Și nu mă-ntreabă unde-am fost
Și nu face pe aroganta
Deci... avantaj AMANTA!

Nevasta dacă-mi este greu
Șade mereu la capul meu
Și îmi gătește zi de zi
Și are grijă de copii
Nevasta este doar a mea
N-o folosește cine vrea
Și nu face nicicînd pe proasta
Deci... avantaj NEVASTA !

Amanta are-un stil complex
Și știe totul despre sex
N-are migrene cînd o vreau
Și orice-i fac nu zice ”au”
Amanta-i ca și sclava mea,orișiunde ies cu ea
Nu face pe interesanta
Deci... avantaj AMANTA!

Nevasta ține banii mei
Și cheltuie puțin din ei
Dacă-s bîrfit sau înjurat
Îmi ține partea imediat
Nevasta-i echilibrul meu
Repară tot ce mai stric eu
WC-ul, ușa sau fereastra
Deci... avantaj NEVASTA!

Vai, cît de fericit aș fi
O lege nouă de-ar veni
De soață să nu divorțez
Dar și amanta s-o păstrez
Să stau cu ambele femei
Să jucăm seara ... remi-n trei
Dar! Cu două soacre m-ar lua dracu..
Deci avantaj...BURLACUL
??

Un cantec german...

POLITIA ONLINE


ONU vrea sa creeze POLITIA ONLINE pentru “lupta antitero”

autor: FrontPress 27.10.2012
Cel mai nou raport ONU sustine implementarea unor masuri mai drastice impotriva terorismului in mediul online. Raportul “Utilizarea Internetului in Scopuri Teroriste” include modalitati de supraveghere a activitatii online ce aduc aminte de ACTA si SOPA.
ONU sustine ca site-uri ca Facebook, Twitter, YouTube si Dropbox sunt utilizate de teroristi pentru a transmite informatii si pentru recruta noi adepti, potrivit AllThingsD.
Supravegherea atenta a internetului
Raportul ONU include numeroase recomandari, multe din ele avand ca efect supravegherea tuturor utilizatorilor, in stil Big Brother. Organizatia Natiunilor Unite sustine ca site-urile ce ofera servicii de mesagerie online si apeluri audio, ca Skype, ar trebuie sa pastreze aceleasi informatii despre comunicare ca si operatorii telecom.
In prezent, legislatia ce impune stocarea datelor despre comunicarea telefonica si prin SMS a fost adoptata doar in Europa si alte cateva tari, nu si la nivel mondial.
ONU crede ca guvernele ar trebui sa plateasca firmele private care ofera servicii de comunicare online pentru ca acestea sa implementeze unelte de supraveghere.
De la retele Wi-Fi publice la jocuri video “teroriste”
Masurile propuse de raportul ONU pentru lupta impotriva terorismului includ si securizarea accesului la retelele wireless publice. Internetul din aeroporturi si alte locuri publice ar trebui sa fie accesat numai dupa inregistrare pentru a combate terorismul.
O alta masura excelenta de protectie antitero este, in viziunea ONU, localizarea telefoanelor mobile, ce ar permite “excluderea suspectilor si verificarea oricarui alibi”.
Raportul “Utilizarea Internetului in Scopuri Teroriste” atrage atentia si asupra pericolului jocurilor video “teroriste”, care pun jucatorul in pielea unui terorist virtual.
Concluziile raportului ONU includ si necesitatea crearii unei infrastructuri internationale de procesare a datelor, ce ar usura lupta impotriva terorismului. De Liviu Petrescu – Hit.ro
 

Reforma calendarului


Reforma calendarului a adus schisma in Biserica Ortodoxa

autor: FrontPress 27.10.2012
Tit Simedrea (centru), episcop de Bălți, a încercat să impună noul calendar apelând la jandarmi
După Marea Unire din 1918, guvernele au trecut la înfăptuirea de reforme, precum cea agrară și votul universal masculin. Cu mari consecințe asupra vieții de zi cu zi a fost însă și reforma calendarului.
După ce euforia victoriei nesperate în primul război mondial s-a risipit, au apărut dificultățile legate de integrarea noilor provincii, unde viața se desfășura după alte legi decât cele ale Bucureștiului. De pildă în Transilvania și Bucovina, care aparținuseră Imperiului Austro-Ungar, timpul se măsura conform calendarului gregorian, în timp ce Vechiul Regat și Basarabia întrebuințau încă pe cel iulian.
Timpul Bisericii Catolice
Conciliul de la Niceea, din anul 325, adoptase pentru lumea creștină calendarul utilizat în vremea Imperiul Roman. Esențială era modalitatea de calcul a zilei Paștelui, ce se baza pe un sistem complicat, având ca punct de reper solstițiul de primăvară, când ziua este egală cu noaptea. În secolul al XVI-lea, astronomii au refăcut calculele și au constatat că sistemul de măsurare a timpului nu corespunde realității. Astfel, solstițiul de primăvară nu mai cădea pe 21 martie, așa cum fusese în vremea romanilor, ci zece zile mai târziu. În Europa catolică, reformarea calendarului datează de la 1582, din pontificatul Papei Grigore al XIII-lea, care a împrumutat și numele noii măsurători. Conform calendarului gregorian, anul urma să fie mai lung cu 10 zile în secolul al XVI-lea, cu 11 în cel de-al XVII-lea și așa mai departe, în fiecare an adăugându-se câte o zi. Treptat, calendarul Papei a fost acceptat și de țările protestante. Din motive de dogmă, lumea ortodoxă l-a refuzat până în secolul al XX-lea.
Ocupația germană desființa Crăciunul ortodox
În Vechiul Regat, au existat mai multe tentative de trecere la calendarul gregorian. Una datează din vremea lui Alexandru Ioan Cuza. A doua sincronizare a timpului cu Occidentul s-a încercat în anul 1900. O altă încercare s-a făcut în timpul ocupației germane a Bucureștiului. August von Mackensen a emis o ordonanță care impunea ca după ziua de 19 decembrie 1916, urmează 1 ianuarie 1917. Administrația germană stabilită în capitală și-ar fi dorit ca noul calendar să se aplice atât în probleme laice, cât și în cele bisericești. După socoteala nemțească, rezulta că în 1916 n-ar mai fi existat sărbătoarea Crăciunului. „Am găsit pe Primatul zăpăcit cu desăvârșire”, scrie Theodorian-Carada într-un volum memorialistic. „Apoi mi-a adus dosarul privitor la schimbarea calendarului și m-a întrebat ce zic eu că trebuie să facă”. După ce și-a revenit din uluială, Conon Arămescu-Donici, Mitropolitul Primat și înaltul cler au făcut diligențe pe lângă forțele de ocupație. Încunoștințat, feldmareșalul von Mackensen a acceptat o amânare. Apoi o alta, și tot așa, până când armatele germane au plecat din București și reforma calendarului a fost iarăși amânată.
Țară nouă, calendar nou
Chestiunea a revenit în actualitate după Unirea din 1918. Transilvania și Bucovina foloseau deja calendarul gregorian, în vreme ce Basarabia și Vechiul Regat măsurau în continuare timpul ca pe vremea lui Iulius Cezar. Socotită după calendarul de la București, unirea Transilvaniei cu România a fost hotărâtă la Alba Iulia în data de 18 noiembrie 1918. Transilvănenii însă erau deja în prima zi a iernii calendaristice. Astfel, au apărut dezordini în administrația și așa răvășită de război. În plus, deosebirile de datare influențau negativ economia națională. Datarea diferită din actele contabile (de pildă datele la care trebuiau făcute plățile către partenerii externi) îngreuna schimburile comerciale. În martie 1919, guvernul de la București a emis un Decret-lege, prin care era adoptat calendarul gregorian. Ziua de 1 aprilie 1919 devenea 14 aprilie 1919.
Cinci ani, două calendare
În 1919, reforma calendarului s-a produs pe cale administrativă, prin decret. Sfântul Sinod a refuzat să adopte noua datare a zilelor anului până în 1924. Astfel, cinci ani au curs în paralel un „timp laic” și altul al bisericii.
În 1923, Conferința pan-ortodoxă de la Constantinopol a discutat despre adoptarea reformei calendarului și de biserica Răsăritului. Momentul a produs o schismă a lumii ortodoxe. Astfel, bisericile din România, Grecia, Bulgaria, Patriarhiile din Constantinopol, Alexandria și Antiohia au acceptat noul calendar, în vreme ce Biserica Ortodoxă Rusă, Sârbă, Sf. Munte Athos și Patriarhia Ierusalimului au rămas fidele stilului vechi.
Explicațiile Bisericii ortodoxe pentru credincioși
Noul calendar a stârnit nedumerirea credincioșilor. În scrisoarea pastorală adresată cu ocazia Crăciunului din anul 1924, Roman Ciorogariu, episcopul de Oradea, s-a simțit dator să explice modificarea pe înțelesul tuturor. „Și atunci un învățat italian (în secolul al XVI-lea, n.red.) a apropiat anul calendariului de anul ceriului, ștergând din calendar cele zece zile cu care el întârzia și în anul 1582 a scris 15 octombrie în loc de 5 octombrie. Biserica Ortodoxă n-a primit acest calendar îndreptat, pentru că anul acestui calendar îndreptat tot nu este egal cu anul ceriului, nici Paștele nu se socotește cum le socotim noi, nici sfinții de peste an în acest calendar nu sunt aceiași cu cei din calendarul vechiu. Așa am rămas noi tot cu calendarul vechiu, cu toate că știam că e greșit. În veci însă nu puteam să rămânem cu el, căci după un timp oarecare s-ar fi întâmplat ca primăvara după calendar să cadă în timpul verii, vara să fie toamna și toamna să fie iarna; Nașterea Domnului s-o prăznuim primăvara, Paștile vara și Rusaliile toamna. Vremea nu așteaptă, ea merge înainte, iar noi cu calendarul rămânem în urmă. Și atunci învățații bisericii noastre (…) au făcut ceea ce a făcut mai înainte acel învățat italian, și ceea ce ar face fiecare om, al cărui ceasornic întârzie: au tăiat cele 13 zile cu care anul calendariului nostru întârzia față de anul ceriului, au dus deci înainte anul calendariului, cum muți înainte ceasornicul ce întârzie și la 1 octombrie din anul acesta am scris 14 octombrie”.
„Catolicizarea” Bisericii Ortodoxe
După noul calendar, unele sărbători ortodoxe cădeau în timpul anului odată cu cele catolice. Coincidența a fost prilej de revoltă pentru enoriașii ortodocși, care au murmurat că „biserica strămoșească” se catolicizează. Episcopul Ciorogariu a îndemnat credincioșii să nu mai răspândească minciuni. „Am auzit cu mâhnire că unii dintre voi, iubiții mei, spun că noi românii ortodocși am fi primit calendarul catolicilor. Această credință a unora dintre voi este greșită. (…). Este adevărat că îndreptând noi calendarul nostru, l-am apropiat de calendarul catolic. Calendarul nostru este însă tot calendarul vechiu, dar îndreptat și niciodecum calendarul catolicilor (…); nu s-au schimbat nici sfinții din fiecare zi, ei rămân aceiași ca mai înainte; nici posturile, care rămân aceleași și tot așa de mari ca în calendarul vechiu, dar după socoteala nouă încep mai curând și se sfârșesc mai degrabă; nici timpul prăznuirii Paștelor nu s-a schimbat” (Zile trăite, de Roman Ciorogaiu, Episcopul Orăzii, Oradea, 1926).
Cu toate asigurările date de oficiali ai bisericii, credincioșii din mediul rural au continuat să privească cu multă suspiciune noul calendar. Chiar și o parte a clerului s-a opus deciziei. Răzvrătiții au fondat secta „stiliștilor”, sau ortodocșii de stil vechi.
Țăranii, speriați de noua rânduială
Echipele sociologice inițiate de Dimitrie Gusti între cele două războaie mondiale au cercetat și percepția țăranului român asupra timpului. Atunci au constat că reforma calendarului nu a fost bine primită în mediul rural.
În contradicție cu tradiția
Între alte date, sociologii au cules și impresiile sătenilor despre reformă. Concluzii au fost formulate de Ernest Bernea, în studiul „Timpul la țăranul român”, publicat în 1940. „Hotărârea luată, firească pentru conducători, de a armoniza mersul vremii cu cel al lumii apusene, adică de a trece calendarul cu 13 zile mai înainte, a apărut țăranilor nu numai nefirească, dar și plină de primejdii”, scrie Bernea. Au existat locuri unde țăranii au refuzat să mai intre în biserică, preoții au fost bătuți, legături de rudenie s-au rupt și întreaga viață spirituală a satului s-a spart. Reforma a fost adoptată de o categorie de oameni și suportată de alții, constată sociologul. „Satul românesc trăiește mai ales în virtutea unei vechi tradiții”, scria Ernest Bernea. „Moștenirea din bătrâni alcătuiește însuși felul de existență al acestei comunități; tradiția este atotstăpânitoare (…) Tot ce vine din trecut are un caracter aproape religios, față de care se impune cel mai profund respect”. Pentru țăranul român, mai scrie Bernea, atacarea calendarului a însemnat atacarea cultului, a religiei însăși. Chestionat de sociologi, un țăran din Dărmănești-Bacău a răspuns: „nu pot schimba sărbătorile, că așa am apucat din bătrâni și legea lor e sfântă”. Un altul, din Cornova-Orhei, a spus: „Ținem pe vechi că noi așa am apucat; apoi îi mai ghini să țânem cum am apucat. Eu obiceiul meu îl țin, pe ce am apucat, pe aia țin; țin legea creștinească”. Împotrivirile la reforma calendarului s-au înregistrat mai cu seamă în Moldova (călugării de la Secu, Neamț și Sihăstria) și în Basarabia. Astfel că autoritățile au acuzat influența bisericii ruse și a sovietelor. Sentimente contradictorii s-au consemnat însă și în alte regiuni. „Am părăsit rânduiala veche și mi-e jale”, a spus o țărancă din Țara Oltului.
Schimbarea calendarului – aducătoare de boli și secetă
Abandonarea „legii lui Dumnezeu” era văzută ca un păcat în lumea rurală, a mai constatat Ernest Bernea. Mai mult, în mintea țăranului, reforma lua forma unei pedepse trimise de Sus. Așa îi mărturisise o femeie din ținutul Orheiului: „De când sărbătorim noi sărbătorile aistea pi nou, Dumnezeu nu ne mai dă, că nu ne pocăim. Dumnezeu de dă toate pedepsele, că noi prea păcătuim”. Ținerea sărbătorilor pe stil nou era socotită aducătoare de boli și secetă. „De amu oamenii s-au stricat de când cu stilul nou”, a răspuns un al țăran, „și Dumnezeu s-a întors cu dosul și nu mai dă ploaie… ne arde… Înainte grâul era tot un spic”.
Țăranii auziseră că de Paștele anului 1925, lumina învierii nu s-a aprins pe Sfântul Mormânt de la Ierusalim în ziua Paștelui pe stil nou. „În noaptea de înviere, la sfântul mormânt se aprind niște lumânări, singure. În 1925 la sfântul mormânt nu s-au aprins lumânările cu 13 zile mai târziu, pe stil nou, și de atunci Paștele a rămas tot pe vechi, Dumnezeu nu a vrut altfel”, au mai spus țăranii. De Cristina Diac – Adevarul
 

vineri, 26 octombrie 2012

Splendid



Un banc :)))



La stomatolog, doctorul se apleaca asupra pacientei si este gata sa inceapa procedurile cand, se intrerupe brusc si ii spune:
- Stimata doamna, nu stiu daca va dati seama, dar tocmai m-ati apucat de testicule...
Doamna se uita la el si ii raspunde:
- Stiu domnule doctor. Vom incerca amandoi sa nu ne facem rau. De acord?

Sa traiasca arhitectul !




Sa traiasca arhitectul !(poezie decoltata) de George Toparceanu(1886-1937)

Pe strada Toamnei unde,
Pomii-si scuturau povara,
Locuia o cuconita
Blonda si frumoasa -Clara!

Avea trup de crin si gura
Rosie ca o muscata;
Sînii - doua crizanteme
Si...era si maritata!

Sotul ei – Avram Barbulea –
Voiajor prin toata tara,
Pleca luni de dimineata
Si venea sîmbata seara.

Astfel ca, în alte zile,
Clara dulce, dragastoasa
Marti si joi – sa se distreze –
Ma primea pe mine-n casa.

Îi citeam poeme, versuri,
Ma-mbatam de glasul ei,
Ne spuneam povesti, si-n urma
Petreceam ca de-obicei.

Casa-n care dragei mele
Îi fusese scris sa sada,
Avea dou-apartamente
Cu balcoanele spre strada.

Jos în gang, urcai o scara
Care-asa – din construire –
Nu avea alta intrare,
Nu avea alta iesire.

Iar alaturi, statea Sprinta
Cu barbatul – Haim Nane,
Care-avea tot astfel casa
Si tot astfel de balcoane.

Nimeni, nimeni; numai scara
Luminata de un bec.
Ma stia cînd vin la Clara,
Mai ales stia cînd plec.

Vremea-si împletea cununa,
Si destinul priveghea
Sa gustam din fericirea
Dragostei – si eu si ea!

Da-ntr-o noapte violenta,
Cînd cu draga ma…distram
Se-auzira pasi pe scara,
Si ea-mi spune: - Vine-Avram!

Ma îmbrac în fuga, fulger,
Vinovat ca un borfas

Si deschid în graba usa
Si-mi dau drumu-n balconas.

Doamne, Tu, care scapat-ai
De la jertfa pe Isac,
Fa si-acuma o minune
Si ma-nvata ce sa fac?

Si precaut, fara voie,
Instinctiv, eu fac un salt
Si-ntr-o clipa sînt alaturi,
În balconul celalalt.

Situatia e grava;
Simt în creier un ciclon!
Ce ma fac daca vecinul
Ma gaseste în balcon?!

Sa sar jos, cu neputinta!
Trotuarul e departe,
Simt în cerebel o lupta
Si pe viata, si pe moarte!

Si de-odata se deschide
Usa-ntr-un moment fatal,
Si-n chenarul ei apare...
Sotul Clarei, personal!

Eu înghet si gura-mi muta
Nici o soapta nu îndruga!
Si ridic în semn de spaima
Bratele, în semn de ruga...

Pe cînd el, vazîndu-mi halul,
Ca sa-mi crute umilinta,
A dedus fara-ndoiala
Ca am fost surprins la…Sprinta.

Si întelegînd din semne
Ca-i cer mila ca un prost,
Mi-a dat mîna sa sar iarasi
În balconu-n care-am fost!

A deschis cu grija usa,
Nici un zvon sa n-o alarme
Si, cu patos i-a spus Clarei,
Care se facea ca doarme:

- Nu ti-am spus eu, Clara draga,
Cum ca Sprinta-i o stricata?
Uite de-unde are blana –
Skong – cu care-i îmbracata!

Vino-ncoa, poete draga
Si iti jur pe Dumnezeu
Ca n-o sa ne stie nimeni.
Nici sotia, nici chiar eu!

M-a condus de mîna vesel,
Iara eu priveam cuminte,
Trupul Clarei strîns în brate
Cu o ora înainte.

Si cînd m-am vazut în strada
M-am rugat, c-asa mi-e firea,
Sa traiasca arhitectul
Care-a construit cladirea!

Fiindca ce faceam eu daca
Ma pastea un ghinion,
Si aceasta casa-a Clarei
Avea numai un balcon?!

TERMINATORI


Soldati robot: Armata SUA testeaza noi “TERMINATORI” (VIDEO)

autor: FrontPress 26.10.2012
DARPA, agenția din cadrul Departamentului Apărării al Statelor Unite care are rolul de a dezvolta noi tehnologii pentru forțele armate, a postat pe net un nou clip cu rezultatele unui protototip de robot, capabil să opereze în cele mai dificile condiţii.
Robotul care apare în clip se numeşte Pet-Proto şi este predecesorul robotului Atlas. Acesta este unul dintre roboţii care va participa la DARPA Robotics Challenge (DRC), o competiţie organizată de Departamentului Apărării al Statelor Unite. Robotul reuşeşte să se mişte independent, să ocolească obstacole şi să ia decizii proprii, exact lucrurile de care trebuie să dea dovadă roboţii înscrişi la competiţie.
DARPA le cere celor care vor lua parte la competiție ca robotul lor să poată îndeplinii următoarele funcții:
- Robotul va fi capabil să deschidă portiera unui vehicul, să se urce la volan şi să conducă către o destinaţie precizată
- Robotul va fi capabil să iasă din vehicul, să închidă uşa şi să o deschidă cu o cheie
- Robotul va trebui să parcurgă o distanţă de 100 de metri de moloz
- La capătul traseului robotul se va urca pe o scară
- Robotul va localiza o conductă spartă de gaz toxic pe care o va sigila
- Robotul va localiza o pompă spartă şi o va înlocui
Aceasta este ce mai nouă ințiativă a celor de la DARPA după ce în trecut americanii s-au concentrat pe crearea mașinilor care se conduc singure. În ceea ce privește roboții, anul acesta DARPA a prezentat unul capabil să alerge cu 29 de kilometri pe oră și un altul care poate căra o greutate de peste 200 kg, având o autonomie mai mare de 32 km, fiind în acelaşi timp incredibil de silenţios. De Bogdan Biszok – Capital

Ai fi in stare ?


Ai fi in stare sa renunti la locul de munca, libertate sau chiar sa mori pentru ceea ce crezi?

autor: FrontPress 26.10.2012
Majoritatea dintre noi avem opinii, concepte de viaţă, o credinţă. Ne apărăm punctul de vedere de câte ori avem ocazia, în cercurile de prieteni sau din faţa monitorului. Dar câţi am putea renunţa la ceva concret şi la care ţinem pentru o idee? Nu mai aducem în discuţie locul de muncă, statutul social, libertatea sau viaţa… Avem însă din fericire exemple de verticalitate, repere istorice luminioase, oameni ca noi care au devenit martiri şi care prin jertfele lor ne pot călăuzi şi astăzi!
Biserica Ortodoxă sărbătoreşte pe 26 octombrie pe Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, trăitor în primele veacuri ale creştinismului.
Sfântul Dimitrie s-a născut în Tesalonic, Grecia, în a doua jumătate a secolului al III-lea şi a pătimit pentru credinţa în Domnul nostru Iisus Hristos, trecând la cele veşnice la 26 octombrie 303 tot în acest oraş. Părinţii săi au fost creştini, tatăl său fiind şi conducătorul oraşului Tesalonic. După moartea părinţilor, împăratul roman Maximian, cunoscându-i înţelepciunea, i-a încredinţat lui Dimitrie conducerea Tesalonicului în locul tatălui său, zicându-i: ‘Păzeşte-ţi patria şi curăţeşte-o de creştini’. Astfel, Dimitrie a fost pus în situaţia de a alege între a împlini porunca împăratului şi a merge pe calea Mântuitorului Iisus Hristos. A ales să urmeze pe Hristos şi a început să propovăduiască Cuvântul Domnului în Tesalonic.
Aflând că Sfântul Dimitrie era creştin, împăratul a venit în Tesalonic pentru a-şi serba prin jocuri publice victoria asupra sarmaţilor şi a poruncit ca Dimitrie să fie închis în temniţă.
Între prietenii din Tesalonic ai Sfântului Dimitrie era şi un tânăr creştin pe nume Nestor. Acesta, văzând cum Lie gladiatorul omora în arenă pe toţi luptătorii, printre care se aflau şi creştini, a venit la Sfântul Dimitrie şi i-a cerut să se roage pentru el deoarece voia să lupte cu Lie. Sfântul Dimitrie l-a însemnat cu semnul crucii şi i-a spus: ‘Şi pe Lie vei birui, şi pe Hristos vei mărturisi’. Astfel, cu ajutorul lui Dumnezeu, Nestor biruie pe Lie gladiatorul vandal, înalt, puternic şi înfricoşator la chip, “plin de duhuri necurate”, însă a atras mânia împăratului Maximian, care a dat poruncă să fie scos afară din oraş şi omorât.
În dimineaţa zilei de 26 octombrie 303, ostaşii au intrat şi în temniţa Sfântului Dimitrie şi din porunca împăratului l-au străpuns cu suliţele, Sfântul Mucenic Dimitrie suferind astfel moarte martirică.
Creştinii au luat în noaptea următoare trupul Sfântului Mucenic şi l-au îngropat, iar deasupra mormântului au zidit o bisericuţă în care se săvârşeau multe minuni.
În anul 402 a intrat în această bisericuţă Leontie, prefectul Iliricului. În timp ce se ruga, s-a vindecat de o boală care îl chinuia de multă vreme. Pentru acest fapt, Leontie a mulţumit lui Dumnezeu şi Sfântului Mucenic Dimitrie şi a zidit o biserică mai mare şi mai frumoasă în locul celei dintâi. Când a săpat temelia, a dat peste moaştele Sfântului Dimitrie, care izvorau mir bine mirositor. De aceea, i se mai spune Sfântul Mucenic Dimitrie şi ‘Izvorâtorul de Mir’.

Biserica actuală în care se afla moaştele Sfântului a fost construită la puţin timp de la incendiul bisericii ridicate de guvernatorul Leontie. A fost transformată în moschee în anul 1493 de turci şi redată cultului creştin în 1912. Sursa: FrontPress.ro

 

Mein Kampf


ISRAELUL vrea sa impiedice reeditarea libera a cartii lui Adolf Hitler in Germania

autor: FrontPress 26.10.2012

Landul Bavaria, care deţine drepturile de autor asupra volumului “Mein Kampf” (Lupta Mea), a anunţat miercuri că se află în căutarea unor soluţii juridice pentru a împiedica reeditarea liberă în Germania a celebrei cărţi scrise de fostul cancelar Adolf Hitler, ce va intra în domeniul public la sfârşitul anului 2015, informează AFP.
Potrivit Mediafax, lansarea acestei iniţiative juridice a avut loc după vizita efectuată în Israel de şeful guvernului acestui stat regional, conservatorul Horst Seehofer (CSU, Uniunea Creştin-Democrată), şi de ministrul Culturii din acest land, Ludwig Spaenle.
Pe parcursul acestei vizite, interlocutorii lor israelieni s-au declarat revoltaţi de ideea că acest text va putea fi repus în vânzare în librăriile germane, a declarat pentru revista Cicero preşedinta comunităţii evreieşti din Munchen, Charlotte Knobloch, care i-a însoţit pe cei doi politicieni germani.
Charlotte Knobloch a solicitat iniţierea acestei cercetări juridice “despre posibilitatea de a împiedica publicarea textului care incită la ură rasială”. “Cu siguranţă, nu voi renunţa la această idee”, a avertizat ea.
Potrivit unui purtător de cuvânt al ministerului Culturii, explorarea soluţiilor pentru a interzice o ediţie originală a volumului “Mein Kampf” nu împiedică tipărirea unei versiuni adnotate a cărţii.
Ministerul Finanţelor din Bavaria, care deţine, de la încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial, drepturile asupra volumului, intenţionează să îl republice, într-o versiune însoţită de comentarii ale unor istorici, în 2015, înainte de intrarea volumului în domeniul public, la 70 de ani de la sinuciderea lui Adolf Hitler.
O ediţie în limba engleză, un eBook şi un audiobook sunt avute şi ele în vedere, potrivit presei germane. O ediţie destinată şcolilor ar putea fi ea tipărită, potrivit politicienilor bavarezi, care vor să aloce 500.000 de euro pentru acest proiect.
“Mein Kampf”, o lucrare autobiografică şi de filozofie politică în acelaşi timp, a fost scrisă între 1924 şi 1925 în închisoare de Adolf Hitler, în timp ce acesta îşi ispăşea pedeapsa pentru tentativa de lovitură de stat din timpul “Puciului de la berărie” din 1923. Prima ediţie a cărţii, apărută în două volume, a fost publicată în 1925. După preluarea democratică a puterii în 1933, regimul naţional-socialist a făcut din această lucrare una din cele mai bine vândute cărţi din Germania. În timpul celui de al Treilea Reich, copii gratuite erau oferite cadou de către autorităţi cuplurilor căsătorite sau soldaţilor de pe front. Chiar şi după cel de al doilea război mondial cartea a fost tradusă în numeroase limbi, inclusiv în română.
În Germania este interzisă publicare ei din 1945, deşi pe internet se poate găsi uşor de cumpărat versiunea în limba engleză. Fragmente mari din această carte sunt disponibile şi în limba germană tot pe internet. În 2016 drepturile de autor ale cărţii vor trece în domeniul public, în momentul de faţă fiind deţinute de Ministerul de finanţe din Bavaria. Numeroşi jurişti, istorici, filosofi şi editori solicită aplicarea unui “marcaj” cu caracter universal şi lămuritor, la fel ca pentru ţigări şi alcool, care să însoţească difuzarea volumului “Mein Kampf” după această dată. Sursa: FrontPress.ro  

joi, 25 octombrie 2012

NATIONALISTII unguri


Steagul ISRAELULUI incendiat de nationalistii unguri

autor: FrontPress 25.10.2012
Un steag al Israelului a fost incendiat în faţa unei sinagogi din Budapesta de naţionaliştii radicali maghiari care participau la un marş organizat de partidul Jobbik cu ocazia marcării revoltei anticomuniste din 1956.
Incidentul a avut loc marţi în centrul capitalei Ungariei, în faţa sinagogii de pe strada Dohany.
La marşul naţionalist a participat şi liderul Jobbik, Gabor Vona, care a cerut public întreruperea relaţiilor dintre Ungaria şi Israel.
Ambasadorul statului evreu în Budapesta, Ilan Mor, a apărut într-o emisiune televizată şi a condamnat retorica antisionistă a lui Gabor Vona. “Forţele democratice ungare ar trebui să respingă aceste critici anti-israeliene de neacceptat”, a declarat diplomatul.
O reacţie a avut şi Ministerul de externe, care a ţinut să precizeze că instituţia se distanţează de opiniile Jobbik cu privire la Israel.
Alianţa Tinerilor de Dreapta – Mişcarea pentru o Ungarie mai bună (Jobbik) a obţinut 17 la sută din voturi în urma alegerilor generale din 2010 şi un număr de 45 de parlamentari. La nivel european partidul are legături strânse cu mai multe formaţiuni naţionaliste, precum Frontul Naţional din Franţa sau Naţional-Democraţii din Suedia. După alegerile europarlamentare din 2009, Jobbik a obţinut aproape 15 procente din totalul voturilor exprimate, revenindu-i 3 locuri în Parlamentul European. Sursa: FrontPress.ro
 

Ziua Armatei Romane


Ziua Armatei Romane, o sarbatoare COMUNISTA!

autor: FrontPress 25.10.2012
Astăzi, 25 octombrie, este marcată Ziua Armatei, una din instituţiile care se bucură de cea mai mare credibilitate în ochii românilor. Totul este însă o perdea de fum. Armata României a ajuns mai slab dotată decât unele armate africane iar soldaţii “se bat” pentru a prinde câte un loc bine plătit în războaiele altora, participând conştient la invazia unor state cu care nu am avut nimic de împărţit în toată istoria ţării noastre. Starea jalnică în care a fost adusă armata în ultimii zeci de ani este cel mai bine ilustrată de faptul că până şi parada militară de 1 Decembrie va fi una “austeră”, fără prea multă tehnică de luptă. Mai mult, Ziua Armatei Române a rămas o sărbătoare comunistă, parcă în ciuda tinerilor ucişi de militari şi securişti în decembrie 1989.
Ar trebui schimbată ziua oficială a armatei?
Din 1830, anul înfiinţării armatei române moderne, până în 1951, în tradiţia românească nu a existat o zi dedicată exclusiv sărbătoririi acestei instituţii. Aflată în centrul atenţiei publice, mai ales după Războiul de Independenţă din 1877-1878, armata a participat anual la manifestările prilejuite Ziua Înălţării Domnului, devenită după Primul Război Mondial Ziua Eroilor, şi la cele din Ziua Naţională a Regatului Românei (10 Mai).
Data de 25 octombrie a devenit oficial Ziua Forţelor Armate în 1959, după ce în prealabil a fost marcată pe 2 octombrie (din 1951), ziua când în 1943 Stalin aprobase organizarea Diviziei “Tudor Vladimirescu”, alcătuită din prizonieri de război români de pe Frontul de est. Această unitate a devenit mai târziu nucleul viitoarei “Armate Populare” din România.
La 25 octombrie 1944, armata română, după întoarcerea armelelor împotriva foştilor aliaţi la 23 august 1944, a eliberat ultima bucată de pământ românesc ocupat de armata hortystă în Transilvania, la Carei.
Această zi, instituită de autorităţile comuniste, nu este reprezentativă pentru forţele armate deoarece în timp ce eliberarea Ardealului a fost realizată cu sacrificii însemnate (de necontestat) şi cu ajutor rusesc, provinciile estice au fost abandonate în favoarea URSS. Ce este onorabil în salvarea unui frate, când pe altul îl laşi să piară? În plus, astăzi sunt cunoscute consecinţele ocupaţiei Armatei Roşii din România, ocupaţie care a adus în ţara noastră stalinismul în forma sa cea mai feroce.
La peste 20 de ani de la evenimentele din 1989, când totuşi armata s-a făcut vinovată de crime oribile până să trecă de partea poporului împotriva regimului dictatorial, poate că ar fi momentul schimbării datei de 25 octombrie cu o zi care să fie debarasată de praful celebrărilor comunistoide care marcau cu mare fast “eliberarea de sub jugul fascist”, fără a aminti de ocupaţia roşie din ţară şi cedarea Basarabiei şi a Bucovinei de nord.
Ziua Armatei ar trebui să reflecte în primul rând onoarea hainei militare, nu duplicitatea şi ambiguitatea. În toată istoria noastră naţională s-ar găsi cu siguranţă o altă dată care să exprime mult mai elocvent faptele glorioase de arme ale românilor. Sursa: FrontPress.ro
 

ARMATA


Declinul armatei ROMANE versus ascensiunea puterii armate ANGOLEZE

autor: FrontPress 25.10.2012
Vă prezentăm un comentariu al domnului Valentin Vasilescu, pilot de aviaţie, fost comandant adjunct al Aeroportului Militar Otopeni, cu privire la colaborarea militară dintre România şi Angola.
“În tinereţea sa revoluţionară, actualul preşedinte portughez al Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, făcea parte din Partidul Comunist al Muncitorilor din Portugalia care activa în ilegalitate. În 1976, Barroso a fost arestat de către serviciile de securitate, suspectat fiind de participarea la un atentat.
După două săptămâni de arest, Barroso a ajuns să-şi schimbe principiile de viaţă, valorile la care se raporta şi convingerile politice, beneficiind în schimb de sprijin pentru studii în SUA, de unde s-a întors în 1980 direct în conducerea Partidului Social Democrat (de centru-dreapta).
În 1991, Barroso a fost folosit de americani, prin intermediul guvernului portughez, în negocierile de pace din Angola, fostă colonie portugheză până în 1975. La acea dată, rebelii UNITA, conduşi de Jonas Savimbi şi sprijiniţi de SUA, fuseseră abandonaţi de armata Africii de Sud şi erau pe punctul de a se preda. Numai că Barroso nu era un arbitru imparţial şi a întărit poziţia rebelilor UNITA în detrimentul lui Jose Eduardo dos Santos, preşedintele care a guvernat ţara din 1979 până în prezent. Pacea de la Bicesse, negociată de Barroso, a durat doar doi ani (1992-1994, timp în care UNITA a fost alimentată cu arme de Occident, fapt ce i-a permis să reia lupta armată încă 3 ani.
Misiunea românească „Sirius” s-a derulat în perioada 15 ianuarie 1981 – 15 decembrie 1982 şi a constat în pregătirea personalului navigant (inclusiv în elemente de întrebuinţare în situaţii de luptă-atac la sol) a personalului tehnic, de comandă şi stat major angolez. Guvernul angolez al lui Jose Eduardo dos Santos a organizat o licitație la care mai participaseră Elveţia, URSS şi Portugalia, ea fiind câştigată de România, întrucât Ceauşescu a decis să ofere un preţ mai mic (valoarea contractului se ridica la 32 milioane USD) şi o perioadă de şcolarizare mai scurtă. Grupul „Sirius” era format din 150 de persoane: instructori de zbor, ingineri militari, maiştri militari, subofiţeri şi translatori. Angolezii au ales ca loc de constituire a şcolii de zbor localitatea Negage, o fostă cazarmă a aviaţiei portugheze, cu o pistă betonată de 1.200 de m. Aparatele de zbor (12 I.A.R. 823, 6 bimotoare B.N.2 „Islander” şi 6 elicoptere IAR 316B) erau fabricate în România şi au rămas în Angola după ce românii s-au întors acasă.
În 1997, rebelii UNITA rămaşi în pană de muniţii și armament greu au fost salvaţi de România, care după executarea preşedintelui Nicolae Ceauşescu a schimbat macazul, făcând cele mai neinspirate alegeri. În 1997, singurele unităţi de rachete sol-sol ale armatei române erau Brigada 37 dislocată la Ineu și Brigada 8 de la Tecuci. Concret, era vorba despre sistemele de rachetele ale artileriei cu o singură treaptă, utilizând combustibil solid – FROG-3 (3 baterii x 8 lansatoare montate pe şasiu auto + încă 8 rachete pregătite de lansare) şi Frog-7b (3 baterii x 8 de lansatoare auto LUNA-2M + încă 8 rachete pregătite de lansare), în total 400 de rachete, a căror rază de acțiune era de 27 km şi respectiv de 68 km.
Acest “scut” militar al României a fost “prăduit” la adăpostul integrării noastre în NATO, “casarea” lui realizându-se ca urmare a emiterii Hotărârii nr. 0103/1997 a CSAT referitoare la restructurarea unor Mari Unităţi și Unităţi din compunerea la pace a Sistemului Naţional de Apărare, întărită prin Hotărârea de Guvern nr.110/14.04.1997. Conducerea politică a României a stabilit ca echipamentele să fie transferate la ROMTEHNICA pentru a fi transportate prin Africa de Sud şi dezmembrate în SUA sub coordonarea serviciilor secrete din Israel. Procedură posibilă, întrucât forţele armate din Romania s-au găsit în 1995-1997 în stadiul Procesului de Planificare şi Analiză, în care întreg arsenalul lor a fost verificat şi inventariat de experţi militari ai Pentagonului.
Prin urmare, sistemele de rachete româneşti au fost îmbarcate pe nave transcontainer israeliene sub supravegherea directă a col. Eliezer (Eli) Pincu, şeful Directoratului de Securitate al Ministerului Apărării din Israel, un evreu născut la Galaţi.
De la prima vedere pare dubios traseul navelor transcontainer israeliene, pentru că odată ieşite din Marea Neagră și Marea Egee direct în Marea Mediterană, în loc să vireze stânga, navele israeliene operate de agenţi evrei au înconjurat întreg continentul african, făcând şi o escală în Africa de Sud, de unde doar un naiv mai putea crede că vor ajunge din nou în Marea Mediterană şi de acolo în Israel.
Lucrurile s-au limpezit de la sine, Human Rights Watch publicând pe 13 aprilie 1999 un interviu pe care Alex Vines i l-a luat lui Richard Cornwall, profesor la Institutul pentru Studii de Securitate din Pretoria-Africa de Sud. Interviul intitulat “ANGOLA UNRAVELS: The Rise and Fall of the Lusaka Peace Process” menţiona faptul că rapoartele de monitorizare ale ONU apărute în 1998 (ca rezultat al monitorizării pe parcursul anului 1997) identificau teleportarea unui mini-arsenal direct în curtea rebelilor UNITA, constând în 8 elicoptere, 50 de tancuri, 70 de TAB-uri și 50 instalaţii lansatoare de rachete Luna 2M ( Frog 7).
Fapt confirmat şi de Angola Peace Monitor, nr. 8, Vol. V, din 29 Aprilie 1999, prin Sean Cleary, director al Strategic Concepts Ltd din Africa de Sud, fost secretar la ambasada de la Washington ( 1978-1982) şi apoi Consul-General al Africii de Sud în SUA ( 1982-1983 ), director general în cadrul Oficiului de Administrare al Namibiei (1983-1985). Acesta a fost printre puţinii oameni care au intrat în posesia documentelor de însoţire ale transportului maritim efectuat de compania israeliană ZIM cu respectivele rachete Frog-7, descoperite la rebelii UNITA. El a adăugat că în plus, la bord mai apăreau şi 2 elicoptere IAR-316 B Alouette provenite din România şi că astfel ţara noastră a încălcat embargoul ONU.
Acum, că ne-am lămurit de ce a fost nevoie să fie retrase din înzestrarea armatei române rachetele Frog şi unde au ajuns ele cu adevărat, trebuie să mai amintim că ulterior, tot pentru aşa-zisa accedere a României în NATO, s-a trecut la defrişarea trupelor de rachete AA şi a aviaţiei militare. S-a început în 1999 cu transferarea tot către Israel a divizioanelor AA de rachete S-125 Neva și a continuat în 2002 cu scoaterea din înzestrarea armatei a celor 16 MIG-29 A şi 4 MIG-29 UB (cele mai noi aparate de zbor ale aviaţiei, achiziţionate în perioada 1989-1991) care aveau o uzură sub 1.000 de ore de zbor şi a celor 23 de MIG-23 MF (achiziţionate în 1983, singurele avioane cu geometrie variabilă pe care le-a avut România vreodată). Această nouă lovitură dată armatei a condus la desfiinţarea regimentului 57 aviaţie de la M. Kogălniceanu, cel care apăra Dobrogea şi litoralul, precum şi la desfiinţarea regimentului 93 aviaţie de la Timişoara, cel care apăra graniţa de vest a României. Guvernanţii români au comis toate aceste orori în mod premeditat în speranţa iluzorie că liderii SUA şi NATO le va aprecia devotamentul de slugi şi că vor înarma România cu cea mai nouă tehnică de luptă, gratis.
Întorcându-ne la Angola, războiul civil s-a încheiat în 2002 și după 3-4 ani de reconstrucţie rata creşterii economice a acestei ţări fost uluitoare (20% între 2005 – 2007). Acest lucru a fost posibil prin stimularea masivă a exportului, în special de petrol (Angola fiind, după Nigeria, pe locul doi în Africa la exporturile de petrol) de gaze naturale şi de diamante. În 2009, după 7 ani de pace, Angola avea un Produs Intern Brut (PIB) de 8.900 USD pe cap de locuitor, în timp ce România, fără nici un război civil avea 11.500 USD pe cap de locuitor.
La sfârșitul anului 2011, Angola, care din 2008 deține 10% din acțiunile Băncii Portugheze pentru Investiții, anunța că este dispusă să ajute fosta metropolă, Portugalia, a cărei prognoză pe anul 2012 indica o contracţie economică de 2,8%, în timp ce Angola previziona o creştere economică de 12%. Mai trebuie amintit şi că PIB-ul pe cap de locuitor al Portugaliei era de 21.800 USD.
În iulie 2011, cancelarul Angela Merkel, cel mai puternic lider al popularilor europeni, şi-a călcat mândria ariană în picioare vizitând Angola pentru a primi de la Jose Eduardo dos Santos semnătura pe contractele de achiziţie a 8 nave germane de patrulare şi de construire a 2-3 hidrocentrale. În aprilie 2012, fosta slugă a lui Jonas Savimbi, devenit între timp preşedintele Comisiei Europene, adică Manuel Barroso (laureat al premiului Nobel pentru pace pe 2012, nu-i aşa ?) s-a milogit să fie primit de Jose Eduardo dos Santos în Angola. Ocazie cu care, după ce portughezul Barroso, fiorosul susţinător al lui Traian Băsescu (ministru al Transporturilor în 1997) de la referendum, a fost umilit îndeajuns de fostul sclav dos Santos, acestei ţări i-a fost acordat statutul de aliat privilegiat şi strategic al Uniunii Europene în Africa.
Adevărul este că SUA, urmărind propriile interese, a dictat UE sistarea importului de petrol din Iran şi Europa a rămas în aer cu aprovizionarea cu petrol. Salvarea UE a venit din direcţia Angolei care a acceptat să înlocuiască Iranul în privinţa livrărilor de petrol. Deşi Jose Eduardo dos Santos a devenit prieten de conjunctură cu Barroso n-a uitat nici o clipă că România (în prezent membru al UE) a înarmat opoziţia UNITA prelungind durata războiului civil din Angola cu încă cel puţin 2 ani.
Profitând de statutul obţinut dar şi de balanţa excedentară de plăţi, pe 12 martie 2012 Angola a încheiat o înţelegere cu partenerul său cel mai loial de peste 35 de ani – Rusia, prin care Rosoboronexport (Romtehnica ruşilor) livra trupelor de uscat şi aviaţiei angoleze tehnică de luptă şi muniţiile aferente în valoare de 1,134 miliarde USD, din care se plătesc 575 milioane USD în 2012, restul în 2013.
Aviaţia angoleză va primi: 6 avioane multirol Su-27SK aproape noi (30 milioane USD/bucată) + 12 avioane MiG-27D (variantă de MIG-23 pentru atac la sol – 20 milioane USD/bucată) + 12 avioane noi de şcoală Yak-130 (156 milioane USD) + 2 avioane noi de transport greu Il-76MD-90 (80 milioane USD) + 2 elicoptere noi de transport greu Mi-26M ( 36 milioane USD ).
Trupele de Uscat vor primi : 77 tancuri T-72BM (modernizate) + 100 tancuri T-72BA nemodernizate + 300 tancuri T-64B + 30 autotunuri 2S19M1 cal. 155mm (75 milioane USD) + 200 transportoare blindate pe roţi BTR-80 şi 200-BTR-T + 150 maşini de luptă ale infanteriei BMD-2 și 150- BMP-1D (210 milioane USD) + 1.000 camioane militare KamAZ-4350, 5350, 6350 + 100 autospeciale GAZ 66.
5 zile mai târziu, pe 17 martie 2012, a mai fost încheiată o înţelegere între Angola şi Rusia, pentru un alt lot de tehnică militară în valoare de 4.538,7 milioane USD. Aviaţia angoleză va primi: 12 avioane multirol noi Su-30MK3 (720 milioane USD) + 2 avioane cu geometrie variabilă MiG-23BN second hand (30 milioane USD) + 4 elicoptere noi de atac Mi-28 (140 milioane USD ) + alte 2 avioane de transport IL-76MD + 2 elicoptere transport Mi-26M + 12 UAV de tip Dozor 600 (48 milioane USD) + 250 rachete aer-aer R-77 RVV-AE 50 + 100 rachete aer-navă Kh-31PM şi 50 P-270 Moskit + 250 bombe dirijate pe fascicol laser KAB-500L + 2.000 de bombe ghidate prin senzori optici -TV -KAB 500KR şi 1.000-KAB-1500KR + 250-KAB-500T.
Apărarea AA angoleză va primi 2 instalaţii lansare de rachete AA cu rază lungă de acţiune S-300PMU-2 (400 milioane USL) + 4 instalaţii Tor-M1 (100 milioane USD) + 20 sisteme AA Pantsir-S1 (320 milioane USD. Marina militară va primi: 4 corvete noi purtătoare de rachete din clasa Tarantul înarmate cu Kh-35 Uran (260 milioane USD).
Trupele de uscat angoleze vor primi: 12 instalaţii APR tip BM-30 (MRL)cal. 300mm (145,2 milioane USL) + 100 tancuri noi T-90S (390 milioane USD)+ 300 tancuri second hand T-55 modernizate + 50 de tunuri 2A65/MZ-146-1 cal. 152mm (40 milioane USD ) + alte 12 autotunuri 2S19 BMP + alte 1.000 de BTR si BMD + 500 autoturisme de teren blindate GAZ-2975 -HMMMV(50 milioane USL).
Întreaga cantitate de muniţie precum şi tehnica de luptă deconservată şi modernizată a fost livrată prin 2 transporturi pe mare până în septembrie 2012. Avioanele noi urmează să fie livrate până la sfârşitul lui 2012. Din totalul de 4.538,7 milioane USD s-a convenit să se plătească astfel: 2012 – 2,250 miliarde USD (Angola nu plăteşte nimic, această tranşă se consideră un ajutor acordat de Rusia); 2013-10 milioane USD; 2014-552,5 milioane USD; 2015-562,5 milioane USD; 2016-562,5 milioane USD; 2017-562,5 milioane USD.
Raportată la actuala armată angoleză (efective de 110.000 de militari), aflată într-un proces accelerat de înnoire a tehnicii, armata română (care este şi membră NATO) nu va primi nimic fără bani de la nimeni şi va fi obligată să nici nu viseze la tehnologie de ultimă generaţie, operând încă un deceniu aceleaşi obuziere M-30 cal. 122 mm, produse în perioada 1939 – 1955 și aceleaşi tunuri anti-tanc M1942, M1939 şi D-44 din al 2-lea război mondial”. De pe Vocea Rusiei

miercuri, 24 octombrie 2012

25 octombrie Ziua Armatei Romane Din nou se aude strigat de razboi

Stan M.






L'affaire Stan Maillaud, ancien gendarme recherché par Interpol et disparu dans des circonstances rocambolesques, a relancé le débat sur les réseaux de l'horreur pédophile, et, à notre tour, nous avons donc visionné quelques reportages. Bien mal nous en a pris. Seuls les films sur l'avortement nous auront causé une frayeur similaire, une horreur qui ne nous aura pas laissé tranquille, hantant nos jours et nos nuits, d'autant que les appuis des pédophiles protégés a une forte connotation à la fois mafieuse et maçonnique, ce qui va de pair. Parallèlement, les communistes, qui sont parmi les pires initiateurs de l'avortement que l’Humanité ait connus, ont le culot de pleurer sur l'affaire toute récente d'un pauvre enfant mort parce que né trop loin d'une maternité, eux, qui sont à l'initiative, avec de nombreux maçons :.  "progressistes", de l'avortement de masse. Si nous sommes farouchement opposé à la peine capitale, nous sommes, en revanche, pour le rétablissement de la torture (comme aux Usa, en Israhell, en Arabie Saoudite). Marc Dutroux, une des grandes têtes d'affiche de ces snuff movies,  mériterait  d'avoir l'anus dilaté  jusqu'à ce qu'il prenne la taille d'une balle de Baseball, pouvant ainsi servir, à quatre pattes,  de saladier humain, ou de cendrier,  et  les organes génitaux cousus au fil barbelé. Nous opposant par principe, à la peine de mort, qu'il soit ainsi laissé jusqu'à ce que mort naturelle s'ensuive, sans enfreindre donc les  desseins de Dieu. Quant aux féministes avorteuses, l'on préfère ne pas évoquer le châtiment qui serait le leur. Toujours est-il que, comparant ces deux horreurs, avortement + pédophilie satanique, il nous semble évident d'affirmer ceci : Marc Dutroux est le fils spirituel de Simone Veil, reine incontestable du crime, bien plus qu'Agatha Christie qui ne le fut qu'en rêve !  Il y a une filiation entre ces deux monstruosités. Simone, comme Marc, donnant eux dans le concret, mais Simone à une échelle bien plus grande  ! The Queen of Horror pré-natal, ayant en toute logique engendré The King of Horror post-natal... Nous vivons dans un monde qui a une composante démoniaque, sous couvert de "progrès", et quelles que soient les attaques dont nous serons l'objet, jusqu'à notre mort, nous dénoncerons ces faits...
http://brebisgalleuse.blogspot.com/

NATIONALISTII ucrainieni


NATIONALISTII ucrainieni pe cale de a intra in parlamentul din Kiev

autor: FrontPress 24.10.2012
Partidele naţionaliste din Europa sunt în creştere, multe organizaţii radicale reuşind să obţină scoruri record, după cum e cazul Zorilor Aurii din Grecia. Deasemenea maghiarii de la Jobbik sunt de câţiva ani buni o forţă importantă în parlamentul de la Budapesta. Următoarea ţară din regiune care va fi “luată cu asalt” de noul val al naţionalismului european se pare că va fi Ucraina, unde partidul Svoboda (Libertate) depăşeşte în toate sondajele de opinie pragul electoral minim pentru a accede în Rada Supremă, după alegerile programate pentru 28 octombrie.
Poziţiile naţionaliştilor sunt puternice mai ales în vestul Ucrainei. Sondajele de opinie indică faptul că partidul va reuşi aproape sigur să obţină 5-6 la sută din voturile necesare pentru a intra în Parlament. Pentru comunişti, adversarii lor ideologici direcţi, ar vota între 10 şi 13 procente dintre cetăţenii Ucrainei.
Partidul Svoboda a fost fondat în 1991 iar denumirea actuală datează din 2004, când s-a renunţat la titulatura de Partidul Social-Naţional al Ucrainei. În urma alegerilor regionale din 2009 şi 2010 partidul a devenit o forţă politică de luat seamă, mai ales pe plan local. Sursa: FrontPress.ro 

Anularea TRIANONULUI !


Revolta ANTICOMUNISTA din 1956 aniversata de nationalistii unguri si francezi. S-a cerut anularea TRIANONULUI! (FOTO)

autor: FrontPress 24.10.2012
Mii de persoane au mărşăluit marţi în Budapesta la chemarea aripii de tineret a partidului naţionalist Jobbik pentru a marca 56 de ani de la revolta anticomunistă din 1956, înăbuşită de tancurile sovietice. Cu această ocazie s-a cerut şi anularea Tratatului de la Trianon şi alipirea Ardealului la Ungaria.
Gregory Wolf, liderul organizaţiei de tineret, a declarat în faţa manifestanţilor, care purtau torţe aprinse, steaguri ale partidului sau drapele naţionale, că “lecţia din 1956 ne învaţă că nu cantitatea, ci calitatea contează”. În acest sens, acesta a dat exemplul grupurilor mici dar determinate care au aprins fitilul revoltei împotriva sistemului de ocupaţie din acea perioadă.
Liderul formaţiunii, Vona Gabor, a făcut însă o paralelă între situaţia din 1956 şi cea din 2012. Acesta a subliniat că şi atunci şi acum Ungaria este obedientă unui regim străin, respectiv imperiul sovietic şi actualmente Uniunea Europeană.
Inedită a fost participarea europarlamentarului francez  Bruno Gollnisch, membru al partidului Frontul Naţional. După ce a lăudat rezistenţa antisovietică maghiară, acesta a mai cerut în discursul său nici mai mult nici mai puţin decât anularea Tratatului de la Trianon, care a consfinţit destrămarea Ungariei Mari după Primul Război Mondial şi implicit unirea Transilvaniei, o parte a Banatului, Crişanei şi Maramureşului cu România.
După marş, circa 10.000 de persoane (conform organizatorilor) au participat la un concert de muzică identitară.
Alianţa Tinerilor de Dreapta – Mişcarea pentru o Ungarie mai bună (Jobbik) a obţinut 17 la sută din voturi în urma alegerilor generale din 2010 şi un număr de 45 de parlamentari. La nivel european partidul are legături strânse cu mai multe formaţiuni naţionaliste, precum Frontul Naţional din Franţa sau Naţional-Democraţii din Suedia. După alegerile europarlamentare din 2009, Jobbik a obţinut aproape 15 procente din totalul voturilor exprimate, revenindu-i 3 locuri în Parlamentul European. Sursa: FrontPress.ro
«