ELIXIR PENTRU IMUNITATE
Ingrediente:
- o sticluta cu tinctura de propolis;
- o sticluta cu tinctura de echinaceea;
- o sticluta cu ulei de catina sau 100 gr de catina proaspata sau congelata;
- 100 gr de polen;
- miere poliflora raw cat sa se umple un borcan de 800 gr.
Tehnologie:
Se pun, intr-un borcan de 800 gr, curat si sterilizat, toate ingredientele, mai putin mierea si se amesteca
bine, cu o spatula de lemn, dupa care, se adauga miere pana se umple borcanul si se amesteca din nou.
Se inchide ermetic si se pune la macerat, la rece (chiar si la frigider) si intuneric (eventual intr-o punga
inchisa la culoare) 4-7 zile, timp in care, de doua ori/zi se agita bine borcanul, dupa care ... este gata.
Se pastreaza in continuare la frigider si se consuma, in fiecare zi, dimineata pe stomacul gol, cate o lingurita.
Atentie!!!
Este si energizant, nu numai intaritor al imunitatii.
Cand este pe terminate puteti prepara inca unul si ...tot asa...
Sanatate si bucurie de viata!
sâmbătă, 27 octombrie 2012
Imunitate
Marea DILEMA !
Am o dilema interesantă
Să-mi iau nevastă, să-mi iau amantă?
Amanta nu mă ia la zor
Dacă fumez în dormitor
Iar dacă vin la dînsa beat
Se bucură, că-s bun la pat
Amanta nu mă face prost
Și nu mă-ntreabă unde-am fost
Și nu face pe aroganta
Deci... avantaj AMANTA!
Nevasta dacă-mi este greu
Șade mereu la capul meu
Și îmi gătește zi de zi
Și are grijă de copii
Nevasta este doar a mea
N-o folosește cine vrea
Și nu face nicicînd pe proasta
Deci... avantaj NEVASTA !
Amanta are-un stil complex
Și știe totul despre sex
N-are migrene cînd o vreau
Și orice-i fac nu zice ”au”
Amanta-i ca și sclava mea,orișiunde ies cu ea
Nu face pe interesanta
Deci... avantaj AMANTA!
Nevasta ține banii mei
Și cheltuie puțin din ei
Dacă-s bîrfit sau înjurat
Îmi ține partea imediat
Nevasta-i echilibrul meu
Repară tot ce mai stric eu
WC-ul, ușa sau fereastra
Deci... avantaj NEVASTA!
Vai, cît de fericit aș fi
O lege nouă de-ar veni
De soață să nu divorțez
Dar și amanta s-o păstrez
Să stau cu ambele femei
Să jucăm seara ... remi-n trei
Dar! Cu două soacre m-ar lua dracu..
Deci avantaj...BURLACUL
POLITIA ONLINE
ONU vrea sa creeze POLITIA ONLINE pentru “lupta antitero”
Cel
mai nou raport ONU sustine implementarea unor masuri mai drastice
impotriva terorismului in mediul online. Raportul “Utilizarea
Internetului in Scopuri Teroriste” include modalitati de supraveghere a
activitatii online ce aduc aminte de ACTA si SOPA.
ONU sustine ca site-uri ca Facebook,
Twitter, YouTube si Dropbox sunt utilizate de teroristi pentru a
transmite informatii si pentru recruta noi adepti, potrivit AllThingsD.
Supravegherea atenta a internetului
Raportul ONU include numeroase
recomandari, multe din ele avand ca efect supravegherea tuturor
utilizatorilor, in stil Big Brother. Organizatia Natiunilor Unite
sustine ca site-urile ce ofera servicii de mesagerie online si apeluri
audio, ca Skype, ar trebuie sa pastreze aceleasi informatii despre
comunicare ca si operatorii telecom.
In prezent, legislatia ce impune
stocarea datelor despre comunicarea telefonica si prin SMS a fost
adoptata doar in Europa si alte cateva tari, nu si la nivel mondial.
ONU crede ca guvernele ar trebui sa
plateasca firmele private care ofera servicii de comunicare online
pentru ca acestea sa implementeze unelte de supraveghere.
De la retele Wi-Fi publice la jocuri video “teroriste”
Masurile propuse de raportul ONU pentru
lupta impotriva terorismului includ si securizarea accesului la retelele
wireless publice. Internetul din aeroporturi si alte locuri publice ar
trebui sa fie accesat numai dupa inregistrare pentru a combate
terorismul.
O alta masura excelenta de protectie
antitero este, in viziunea ONU, localizarea telefoanelor mobile, ce ar
permite “excluderea suspectilor si verificarea oricarui alibi”.
Raportul “Utilizarea Internetului in
Scopuri Teroriste” atrage atentia si asupra pericolului jocurilor video
“teroriste”, care pun jucatorul in pielea unui terorist virtual.
Concluziile raportului ONU includ si
necesitatea crearii unei infrastructuri internationale de procesare a
datelor, ce ar usura lupta impotriva terorismului. De Liviu Petrescu – Hit.ro
Reforma calendarului
Reforma calendarului a adus schisma in Biserica Ortodoxa
Tit Simedrea (centru), episcop de Bălți, a încercat să impună noul calendar apelând la jandarmi
După Marea Unire din 1918,
guvernele au trecut la înfăptuirea de reforme, precum cea agrară și
votul universal masculin. Cu mari consecințe asupra vieții de zi cu zi a
fost însă și reforma calendarului.
După ce euforia victoriei nesperate în
primul război mondial s-a risipit, au apărut dificultățile legate de
integrarea noilor provincii, unde viața se desfășura după alte legi
decât cele ale Bucureștiului. De pildă în Transilvania și Bucovina, care
aparținuseră Imperiului Austro-Ungar, timpul se măsura conform
calendarului gregorian, în timp ce Vechiul Regat și Basarabia
întrebuințau încă pe cel iulian.
Timpul Bisericii Catolice
Conciliul de la Niceea, din anul 325,
adoptase pentru lumea creștină calendarul utilizat în vremea Imperiul
Roman. Esențială era modalitatea de calcul a zilei Paștelui, ce se baza
pe un sistem complicat, având ca punct de reper solstițiul de primăvară,
când ziua este egală cu noaptea. În secolul al XVI-lea, astronomii au
refăcut calculele și au constatat că sistemul de măsurare a timpului nu
corespunde realității. Astfel, solstițiul de primăvară nu mai cădea pe
21 martie, așa cum fusese în vremea romanilor, ci zece zile mai târziu.
În Europa catolică, reformarea calendarului datează de la 1582, din
pontificatul Papei Grigore al XIII-lea, care a împrumutat și numele noii
măsurători. Conform calendarului gregorian, anul urma să fie mai lung
cu 10 zile în secolul al XVI-lea, cu 11 în cel de-al XVII-lea și așa mai
departe, în fiecare an adăugându-se câte o zi. Treptat, calendarul
Papei a fost acceptat și de țările protestante. Din motive de dogmă,
lumea ortodoxă l-a refuzat până în secolul al XX-lea.
Ocupația germană desființa Crăciunul ortodox
În Vechiul Regat, au existat mai multe
tentative de trecere la calendarul gregorian. Una datează din vremea lui
Alexandru Ioan Cuza. A doua sincronizare a timpului cu Occidentul s-a
încercat în anul 1900. O altă încercare s-a făcut în timpul ocupației
germane a Bucureștiului. August von Mackensen a emis o ordonanță care
impunea ca după ziua de 19 decembrie 1916, urmează 1 ianuarie 1917.
Administrația germană stabilită în capitală și-ar fi dorit ca noul
calendar să se aplice atât în probleme laice, cât și în cele
bisericești. După socoteala nemțească, rezulta că în 1916 n-ar mai fi
existat sărbătoarea Crăciunului. „Am găsit pe Primatul zăpăcit cu
desăvârșire”, scrie Theodorian-Carada într-un volum memorialistic. „Apoi
mi-a adus dosarul privitor la schimbarea calendarului și m-a întrebat
ce zic eu că trebuie să facă”. După ce și-a revenit din uluială, Conon
Arămescu-Donici, Mitropolitul Primat și înaltul cler au făcut diligențe
pe lângă forțele de ocupație. Încunoștințat, feldmareșalul von Mackensen
a acceptat o amânare. Apoi o alta, și tot așa, până când armatele
germane au plecat din București și reforma calendarului a fost iarăși
amânată.
Țară nouă, calendar nou
Chestiunea a revenit în actualitate după
Unirea din 1918. Transilvania și Bucovina foloseau deja calendarul
gregorian, în vreme ce Basarabia și Vechiul Regat măsurau în continuare
timpul ca pe vremea lui Iulius Cezar. Socotită după calendarul de la
București, unirea Transilvaniei cu România a fost hotărâtă la Alba Iulia
în data de 18 noiembrie 1918. Transilvănenii însă erau deja în prima zi
a iernii calendaristice. Astfel, au apărut dezordini în administrația
și așa răvășită de război. În plus, deosebirile de datare influențau
negativ economia națională. Datarea diferită din actele contabile (de
pildă datele la care trebuiau făcute plățile către partenerii externi)
îngreuna schimburile comerciale. În martie 1919, guvernul de la
București a emis un Decret-lege, prin care era adoptat calendarul
gregorian. Ziua de 1 aprilie 1919 devenea 14 aprilie 1919.
Cinci ani, două calendare
În 1919, reforma calendarului s-a produs
pe cale administrativă, prin decret. Sfântul Sinod a refuzat să adopte
noua datare a zilelor anului până în 1924. Astfel, cinci ani au curs în
paralel un „timp laic” și altul al bisericii.
În 1923, Conferința pan-ortodoxă de la
Constantinopol a discutat despre adoptarea reformei calendarului și de
biserica Răsăritului. Momentul a produs o schismă a lumii ortodoxe.
Astfel, bisericile din România, Grecia, Bulgaria, Patriarhiile din
Constantinopol, Alexandria și Antiohia au acceptat noul calendar, în
vreme ce Biserica Ortodoxă Rusă, Sârbă, Sf. Munte Athos și Patriarhia
Ierusalimului au rămas fidele stilului vechi.
Explicațiile Bisericii ortodoxe pentru credincioși
Noul calendar a stârnit nedumerirea
credincioșilor. În scrisoarea pastorală adresată cu ocazia Crăciunului
din anul 1924, Roman Ciorogariu, episcopul de Oradea, s-a simțit dator
să explice modificarea pe înțelesul tuturor. „Și atunci un învățat
italian (în secolul al XVI-lea, n.red.) a apropiat anul calendariului de
anul ceriului, ștergând din calendar cele zece zile cu care el întârzia
și în anul 1582 a scris 15 octombrie în loc de 5 octombrie. Biserica
Ortodoxă n-a primit acest calendar îndreptat, pentru că anul acestui
calendar îndreptat tot nu este egal cu anul ceriului, nici Paștele nu se
socotește cum le socotim noi, nici sfinții de peste an în acest
calendar nu sunt aceiași cu cei din calendarul vechiu. Așa am rămas noi
tot cu calendarul vechiu, cu toate că știam că e greșit. În veci însă nu
puteam să rămânem cu el, căci după un timp oarecare s-ar fi întâmplat
ca primăvara după calendar să cadă în timpul verii, vara să fie toamna
și toamna să fie iarna; Nașterea Domnului s-o prăznuim primăvara,
Paștile vara și Rusaliile toamna. Vremea nu așteaptă, ea merge înainte,
iar noi cu calendarul rămânem în urmă. Și atunci învățații bisericii
noastre (…) au făcut ceea ce a făcut mai înainte acel învățat italian,
și ceea ce ar face fiecare om, al cărui ceasornic întârzie: au tăiat
cele 13 zile cu care anul calendariului nostru întârzia față de anul
ceriului, au dus deci înainte anul calendariului, cum muți înainte
ceasornicul ce întârzie și la 1 octombrie din anul acesta am scris 14
octombrie”.
„Catolicizarea” Bisericii Ortodoxe
După noul calendar, unele sărbători
ortodoxe cădeau în timpul anului odată cu cele catolice. Coincidența a
fost prilej de revoltă pentru enoriașii ortodocși, care au murmurat că
„biserica strămoșească” se catolicizează. Episcopul Ciorogariu a
îndemnat credincioșii să nu mai răspândească minciuni. „Am auzit cu
mâhnire că unii dintre voi, iubiții mei, spun că noi românii ortodocși
am fi primit calendarul catolicilor. Această credință a unora dintre voi
este greșită. (…). Este adevărat că îndreptând noi calendarul nostru,
l-am apropiat de calendarul catolic. Calendarul nostru este însă tot
calendarul vechiu, dar îndreptat și niciodecum calendarul catolicilor
(…); nu s-au schimbat nici sfinții din fiecare zi, ei rămân aceiași ca
mai înainte; nici posturile, care rămân aceleași și tot așa de mari ca
în calendarul vechiu, dar după socoteala nouă încep mai curând și se
sfârșesc mai degrabă; nici timpul prăznuirii Paștelor nu s-a schimbat”
(Zile trăite, de Roman Ciorogaiu, Episcopul Orăzii, Oradea, 1926).
Cu toate asigurările date de oficiali ai
bisericii, credincioșii din mediul rural au continuat să privească cu
multă suspiciune noul calendar. Chiar și o parte a clerului s-a opus
deciziei. Răzvrătiții au fondat secta „stiliștilor”, sau ortodocșii de
stil vechi.
Țăranii, speriați de noua rânduială
Echipele sociologice inițiate de
Dimitrie Gusti între cele două războaie mondiale au cercetat și
percepția țăranului român asupra timpului. Atunci au constat că reforma
calendarului nu a fost bine primită în mediul rural.
În contradicție cu tradiția
Între alte date, sociologii au cules și
impresiile sătenilor despre reformă. Concluzii au fost formulate de
Ernest Bernea, în studiul „Timpul la țăranul român”, publicat în 1940.
„Hotărârea luată, firească pentru conducători, de a armoniza mersul
vremii cu cel al lumii apusene, adică de a trece calendarul cu 13 zile
mai înainte, a apărut țăranilor nu numai nefirească, dar și plină de
primejdii”, scrie Bernea. Au existat locuri unde țăranii au refuzat să
mai intre în biserică, preoții au fost bătuți, legături de rudenie s-au
rupt și întreaga viață spirituală a satului s-a spart. Reforma a fost
adoptată de o categorie de oameni și suportată de alții, constată
sociologul. „Satul românesc trăiește mai ales în virtutea unei vechi
tradiții”, scria Ernest Bernea. „Moștenirea din bătrâni alcătuiește
însuși felul de existență al acestei comunități; tradiția este
atotstăpânitoare (…) Tot ce vine din trecut are un caracter aproape
religios, față de care se impune cel mai profund respect”. Pentru
țăranul român, mai scrie Bernea, atacarea calendarului a însemnat
atacarea cultului, a religiei însăși. Chestionat de sociologi, un țăran
din Dărmănești-Bacău a răspuns: „nu pot schimba sărbătorile, că așa am
apucat din bătrâni și legea lor e sfântă”. Un altul, din Cornova-Orhei, a
spus: „Ținem pe vechi că noi așa am apucat; apoi îi mai ghini să țânem
cum am apucat. Eu obiceiul meu îl țin, pe ce am apucat, pe aia țin; țin
legea creștinească”. Împotrivirile la reforma calendarului s-au
înregistrat mai cu seamă în Moldova (călugării de la Secu, Neamț și
Sihăstria) și în Basarabia. Astfel că autoritățile au acuzat influența
bisericii ruse și a sovietelor. Sentimente contradictorii s-au consemnat
însă și în alte regiuni. „Am părăsit rânduiala veche și mi-e jale”, a
spus o țărancă din Țara Oltului.
Schimbarea calendarului – aducătoare de boli și secetă
Abandonarea „legii lui Dumnezeu” era
văzută ca un păcat în lumea rurală, a mai constatat Ernest Bernea. Mai
mult, în mintea țăranului, reforma lua forma unei pedepse trimise de
Sus. Așa îi mărturisise o femeie din ținutul Orheiului: „De când
sărbătorim noi sărbătorile aistea pi nou, Dumnezeu nu ne mai dă, că nu
ne pocăim. Dumnezeu de dă toate pedepsele, că noi prea păcătuim”.
Ținerea sărbătorilor pe stil nou era socotită aducătoare de boli și
secetă. „De amu oamenii s-au stricat de când cu stilul nou”, a răspuns
un al țăran, „și Dumnezeu s-a întors cu dosul și nu mai dă ploaie… ne
arde… Înainte grâul era tot un spic”.
Țăranii auziseră că de Paștele anului
1925, lumina învierii nu s-a aprins pe Sfântul Mormânt de la Ierusalim
în ziua Paștelui pe stil nou. „În noaptea de înviere, la sfântul mormânt
se aprind niște lumânări, singure. În 1925 la sfântul mormânt nu s-au
aprins lumânările cu 13 zile mai târziu, pe stil nou, și de atunci
Paștele a rămas tot pe vechi, Dumnezeu nu a vrut altfel”, au mai spus
țăranii. De Cristina Diac – Adevarul
vineri, 26 octombrie 2012
http://drrobert-impresiones.blogspot.com/Un banc :)))
- Stimata doamna, nu stiu daca va dati seama, dar tocmai m-ati apucat de testicule...
Doamna se uita la el si ii raspunde:
- Stiu domnule doctor. Vom incerca amandoi sa nu ne facem rau. De acord?
Sa traiasca arhitectul !
Sa traiasca arhitectul !(poezie decoltata) de George Toparceanu(1886-1937)
Pomii-si scuturau povara,
Locuia o cuconita
Blonda si frumoasa -Clara!
Avea trup de crin si gura
Rosie ca o muscata;
Sînii - doua crizanteme
Si...era si maritata!
Sotul ei – Avram Barbulea –
Voiajor prin toata tara,
Pleca luni de dimineata
Si venea sîmbata seara.
Astfel ca, în alte zile,
Clara dulce, dragastoasa
Marti si joi – sa se distreze –
Ma primea pe mine-n casa.
Îi citeam poeme, versuri,
Ma-mbatam de glasul ei,
Ne spuneam povesti, si-n urma
Petreceam ca de-obicei.
Casa-n care dragei mele
Îi fusese scris sa sada,
Avea dou-apartamente
Cu balcoanele spre strada.
Jos în gang, urcai o scara
Care-asa – din construire –
Nu avea alta intrare,
Nu avea alta iesire.
Iar alaturi, statea Sprinta
Cu barbatul – Haim Nane,
Care-avea tot astfel casa
Si tot astfel de balcoane.
Nimeni, nimeni; numai scara
Luminata de un bec.
Ma stia cînd vin la Clara,
Mai ales stia cînd plec.
Vremea-si împletea cununa,
Si destinul priveghea
Sa gustam din fericirea
Dragostei – si eu si ea!
Da-ntr-o noapte violenta,
Cînd cu draga ma…distram
Se-auzira pasi pe scara,
Si ea-mi spune: - Vine-Avram!
Ma îmbrac în fuga, fulger,
Vinovat ca un borfas
Si deschid în graba usa
Si-mi dau drumu-n balconas.
Doamne, Tu, care scapat-ai
De la jertfa pe Isac,
Fa si-acuma o minune
Si ma-nvata ce sa fac?
Si precaut, fara voie,
Instinctiv, eu fac un salt
Si-ntr-o clipa sînt alaturi,
În balconul celalalt.
Situatia e grava;
Simt în creier un ciclon!
Ce ma fac daca vecinul
Ma gaseste în balcon?!
Sa sar jos, cu neputinta!
Trotuarul e departe,
Simt în cerebel o lupta
Si pe viata, si pe moarte!
Si de-odata se deschide
Usa-ntr-un moment fatal,
Si-n chenarul ei apare...
Sotul Clarei, personal!
Eu înghet si gura-mi muta
Nici o soapta nu îndruga!
Si ridic în semn de spaima
Bratele, în semn de ruga...
Pe cînd el, vazîndu-mi halul,
Ca sa-mi crute umilinta,
A dedus fara-ndoiala
Ca am fost surprins la…Sprinta.
Si întelegînd din semne
Ca-i cer mila ca un prost,
Mi-a dat mîna sa sar iarasi
În balconu-n care-am fost!
A deschis cu grija usa,
Nici un zvon sa n-o alarme
Si, cu patos i-a spus Clarei,
Care se facea ca doarme:
- Nu ti-am spus eu, Clara draga,
Cum ca Sprinta-i o stricata?
Uite de-unde are blana –
Skong – cu care-i îmbracata!
Vino-ncoa, poete draga
Si iti jur pe Dumnezeu
Ca n-o sa ne stie nimeni.
Nici sotia, nici chiar eu!
M-a condus de mîna vesel,
Iara eu priveam cuminte,
Trupul Clarei strîns în brate
Cu o ora înainte.
Si cînd m-am vazut în strada
M-am rugat, c-asa mi-e firea,
Sa traiasca arhitectul
Care-a construit cladirea!
Fiindca ce faceam eu daca
Ma pastea un ghinion,
Si aceasta casa-a Clarei
Avea numai un balcon?!
TERMINATORI
Soldati robot: Armata SUA testeaza noi “TERMINATORI” (VIDEO)
DARPA,
agenția din cadrul Departamentului Apărării al Statelor Unite care are
rolul de a dezvolta noi tehnologii pentru forțele armate, a postat pe
net un nou clip cu rezultatele unui protototip de robot, capabil să
opereze în cele mai dificile condiţii.
Robotul care apare în clip se numeşte
Pet-Proto şi este predecesorul robotului Atlas. Acesta este unul dintre
roboţii care va participa la DARPA Robotics Challenge (DRC), o
competiţie organizată de Departamentului Apărării al Statelor Unite.
Robotul reuşeşte să se mişte independent, să ocolească obstacole şi să
ia decizii proprii, exact lucrurile de care trebuie să dea dovadă
roboţii înscrişi la competiţie.
DARPA le cere celor care vor lua parte la competiție ca robotul lor să poată îndeplinii următoarele funcții:
- Robotul va fi capabil să deschidă portiera unui vehicul, să se urce la volan şi să conducă către o destinaţie precizată
- Robotul va fi capabil să iasă din vehicul, să închidă uşa şi să o deschidă cu o cheie
- Robotul va trebui să parcurgă o distanţă de 100 de metri de moloz
- La capătul traseului robotul se va urca pe o scară
- Robotul va localiza o conductă spartă de gaz toxic pe care o va sigila
- Robotul va localiza o pompă spartă şi o va înlocui
Aceasta este ce mai nouă ințiativă a
celor de la DARPA după ce în trecut americanii s-au concentrat pe
crearea mașinilor care se conduc singure. În ceea ce privește roboții,
anul acesta DARPA a prezentat unul capabil să alerge cu 29 de kilometri
pe oră și un altul care poate căra o greutate de peste 200 kg, având o
autonomie mai mare de 32 km, fiind în acelaşi timp incredibil de
silenţios. De Bogdan Biszok – Capital
Ai fi in stare ?
Ai fi in stare sa renunti la locul de munca, libertate sau chiar sa mori pentru ceea ce crezi?
Majoritatea
dintre noi avem opinii, concepte de viaţă, o credinţă. Ne apărăm
punctul de vedere de câte ori avem ocazia, în cercurile de prieteni sau
din faţa monitorului. Dar câţi am putea renunţa la ceva concret şi la
care ţinem pentru o idee? Nu mai aducem în discuţie locul de muncă,
statutul social, libertatea sau viaţa… Avem însă din fericire exemple de
verticalitate, repere istorice luminioase, oameni ca noi care au
devenit martiri şi care prin jertfele lor ne pot călăuzi şi astăzi!
Biserica Ortodoxă sărbătoreşte pe 26 octombrie pe Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, trăitor în primele veacuri ale creştinismului.
Sfântul Dimitrie s-a născut în
Tesalonic, Grecia, în a doua jumătate a secolului al III-lea şi a
pătimit pentru credinţa în Domnul nostru Iisus Hristos, trecând la cele
veşnice la 26 octombrie 303 tot în acest oraş. Părinţii săi au fost
creştini, tatăl său fiind şi conducătorul oraşului Tesalonic. După
moartea părinţilor, împăratul roman Maximian, cunoscându-i
înţelepciunea, i-a încredinţat lui Dimitrie conducerea Tesalonicului în
locul tatălui său, zicându-i: ‘Păzeşte-ţi patria şi curăţeşte-o de
creştini’. Astfel, Dimitrie a fost pus în situaţia de a alege între a împlini porunca împăratului şi a merge pe calea Mântuitorului Iisus Hristos. A ales să urmeze pe Hristos şi a început să propovăduiască Cuvântul Domnului în Tesalonic.
Aflând că Sfântul Dimitrie era creştin, împăratul a venit în Tesalonic pentru a-şi serba prin jocuri publice victoria asupra sarmaţilor şi a poruncit ca Dimitrie să fie închis în temniţă.
Între
prietenii din Tesalonic ai Sfântului Dimitrie era şi un tânăr creştin
pe nume Nestor. Acesta, văzând cum Lie gladiatorul omora în arenă pe
toţi luptătorii, printre care se aflau şi creştini, a venit la Sfântul
Dimitrie şi i-a cerut să se roage pentru el deoarece voia să lupte cu
Lie. Sfântul Dimitrie l-a însemnat cu semnul crucii şi i-a spus: ‘Şi pe
Lie vei birui, şi pe Hristos vei mărturisi’. Astfel, cu ajutorul lui
Dumnezeu, Nestor biruie pe Lie gladiatorul vandal,
înalt, puternic şi înfricoşator la chip, “plin de duhuri necurate”,
însă a atras mânia împăratului Maximian, care a dat poruncă să fie scos
afară din oraş şi omorât.
În dimineaţa zilei de 26 octombrie 303,
ostaşii au intrat şi în temniţa Sfântului Dimitrie şi din porunca
împăratului l-au străpuns cu suliţele, Sfântul Mucenic Dimitrie suferind
astfel moarte martirică.
Creştinii au luat în noaptea următoare
trupul Sfântului Mucenic şi l-au îngropat, iar deasupra mormântului au
zidit o bisericuţă în care se săvârşeau multe minuni.
În anul 402 a intrat în această
bisericuţă Leontie, prefectul Iliricului. În timp ce se ruga, s-a
vindecat de o boală care îl chinuia de multă vreme. Pentru acest fapt,
Leontie a mulţumit lui Dumnezeu şi Sfântului Mucenic Dimitrie şi a zidit
o biserică mai mare şi mai frumoasă în locul celei dintâi. Când a săpat
temelia, a dat peste moaştele Sfântului Dimitrie, care izvorau mir bine
mirositor. De aceea, i se mai spune Sfântul Mucenic Dimitrie şi
‘Izvorâtorul de Mir’.
Biserica actuală în care se afla
moaştele Sfântului a fost construită la puţin timp de la incendiul
bisericii ridicate de guvernatorul Leontie. A fost transformată în
moschee în anul 1493 de turci şi redată cultului creştin în 1912. Sursa: FrontPress.ro
Mein Kampf
ISRAELUL vrea sa impiedice reeditarea libera a cartii lui Adolf Hitler in Germania
Landul
Bavaria, care deţine drepturile de autor asupra volumului “Mein Kampf”
(Lupta Mea), a anunţat miercuri că se află în căutarea unor soluţii
juridice pentru a împiedica reeditarea liberă în Germania a celebrei
cărţi scrise de fostul cancelar Adolf Hitler, ce va intra în domeniul
public la sfârşitul anului 2015, informează AFP.
Potrivit Mediafax, lansarea acestei
iniţiative juridice a avut loc după vizita efectuată în Israel de şeful
guvernului acestui stat regional, conservatorul Horst Seehofer (CSU,
Uniunea Creştin-Democrată), şi de ministrul Culturii din acest land,
Ludwig Spaenle.
Pe parcursul acestei vizite,
interlocutorii lor israelieni s-au declarat revoltaţi de ideea că acest
text va putea fi repus în vânzare în librăriile germane, a declarat
pentru revista Cicero preşedinta comunităţii evreieşti din Munchen,
Charlotte Knobloch, care i-a însoţit pe cei doi politicieni germani.
Charlotte Knobloch a solicitat iniţierea acestei cercetări juridice “despre posibilitatea de a împiedica publicarea textului care incită la ură rasială”. “Cu siguranţă, nu voi renunţa la această idee”, a avertizat ea.
Potrivit unui purtător de cuvânt al
ministerului Culturii, explorarea soluţiilor pentru a interzice o ediţie
originală a volumului “Mein Kampf” nu împiedică tipărirea unei versiuni
adnotate a cărţii.
Ministerul Finanţelor din Bavaria, care
deţine, de la încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial, drepturile
asupra volumului, intenţionează să îl republice, într-o versiune însoţită de comentarii ale unor istorici, în 2015, înainte de intrarea volumului în domeniul public, la 70 de ani de la sinuciderea lui Adolf Hitler.
O ediţie în limba engleză, un eBook şi un audiobook sunt avute şi ele în vedere, potrivit presei germane. O ediţie destinată şcolilor ar putea fi ea tipărită, potrivit politicienilor bavarezi, care vor să aloce 500.000 de euro pentru acest proiect.
“Mein Kampf”, o lucrare autobiografică
şi de filozofie politică în acelaşi timp, a fost scrisă între 1924 şi
1925 în închisoare de Adolf Hitler, în timp ce acesta îşi ispăşea
pedeapsa pentru tentativa de lovitură de stat din timpul “Puciului de la
berărie” din 1923. Prima ediţie a cărţii, apărută în două volume, a
fost publicată în 1925. După preluarea democratică a puterii în 1933,
regimul naţional-socialist a făcut din această lucrare una din cele mai
bine vândute cărţi din Germania. În timpul celui de al Treilea Reich,
copii gratuite erau oferite cadou de către autorităţi cuplurilor
căsătorite sau soldaţilor de pe front. Chiar şi după cel de al doilea
război mondial cartea a fost tradusă în numeroase limbi, inclusiv în
română.
În Germania este interzisă publicare ei
din 1945, deşi pe internet se poate găsi uşor de cumpărat versiunea în
limba engleză. Fragmente mari din această carte sunt disponibile şi în
limba germană tot pe internet. În 2016 drepturile de autor ale cărţii
vor trece în domeniul public, în momentul de faţă fiind deţinute de
Ministerul de finanţe din Bavaria. Numeroşi jurişti, istorici, filosofi
şi editori solicită aplicarea unui “marcaj” cu caracter universal şi
lămuritor, la fel ca pentru ţigări şi alcool, care să însoţească
difuzarea volumului “Mein Kampf” după această dată. Sursa: FrontPress.ro
joi, 25 octombrie 2012
NATIONALISTII unguri
Steagul ISRAELULUI incendiat de nationalistii unguri
Un
steag al Israelului a fost incendiat în faţa unei sinagogi din
Budapesta de naţionaliştii radicali maghiari care participau la un marş organizat de partidul Jobbik cu ocazia marcării revoltei anticomuniste din 1956.
Incidentul a avut loc marţi în centrul capitalei Ungariei, în faţa sinagogii de pe strada Dohany.
La marşul naţionalist a participat şi
liderul Jobbik, Gabor Vona, care a cerut public întreruperea relaţiilor
dintre Ungaria şi Israel.
Ambasadorul statului evreu în Budapesta,
Ilan Mor, a apărut într-o emisiune televizată şi a condamnat retorica
antisionistă a lui Gabor Vona. “Forţele democratice ungare ar trebui să
respingă aceste critici anti-israeliene de neacceptat”, a declarat
diplomatul.
O reacţie a avut şi Ministerul de
externe, care a ţinut să precizeze că instituţia se distanţează de
opiniile Jobbik cu privire la Israel.
Alianţa Tinerilor de Dreapta – Mişcarea pentru o Ungarie mai bună (Jobbik)
a obţinut 17 la sută din voturi în urma alegerilor generale din 2010 şi
un număr de 45 de parlamentari. La nivel european partidul are legături
strânse cu mai multe formaţiuni naţionaliste, precum Frontul Naţional
din Franţa sau Naţional-Democraţii din Suedia. După alegerile
europarlamentare din 2009, Jobbik a obţinut aproape 15 procente din
totalul voturilor exprimate, revenindu-i 3 locuri în Parlamentul
European. Sursa: FrontPress.ro
Ziua Armatei Romane
Ziua Armatei Romane, o sarbatoare COMUNISTA!
Astăzi,
25 octombrie, este marcată Ziua Armatei, una din instituţiile care se
bucură de cea mai mare credibilitate în ochii românilor. Totul este însă
o perdea de fum. Armata României a ajuns mai slab dotată decât unele
armate africane iar soldaţii “se bat” pentru a prinde câte un loc bine
plătit în războaiele altora, participând conştient la invazia unor state
cu care nu am avut nimic de împărţit în toată istoria ţării noastre.
Starea jalnică în care a fost adusă armata în ultimii zeci de ani este
cel mai bine ilustrată de faptul că până şi parada militară de 1
Decembrie va fi una “austeră”, fără prea multă tehnică de luptă. Mai
mult, Ziua Armatei Române a rămas o sărbătoare comunistă, parcă în ciuda
tinerilor ucişi de militari şi securişti în decembrie 1989.
Ar trebui schimbată ziua oficială a armatei?
Din 1830, anul înfiinţării armatei
române moderne, până în 1951, în tradiţia românească nu a existat o zi
dedicată exclusiv sărbătoririi acestei instituţii. Aflată în centrul
atenţiei publice, mai ales după Războiul de Independenţă din 1877-1878,
armata a participat anual la manifestările prilejuite Ziua Înălţării
Domnului, devenită după Primul Război Mondial Ziua Eroilor, şi la cele
din Ziua Naţională a Regatului Românei (10 Mai).
Data de 25 octombrie a devenit oficial Ziua Forţelor Armate în 1959,
după ce în prealabil a fost marcată pe 2 octombrie (din 1951), ziua
când în 1943 Stalin aprobase organizarea Diviziei “Tudor Vladimirescu”,
alcătuită din prizonieri de război români de pe Frontul de est. Această
unitate a devenit mai târziu nucleul viitoarei “Armate Populare” din
România.
La 25 octombrie 1944, armata română, după întoarcerea armelelor împotriva foştilor aliaţi la 23 august 1944, a eliberat ultima bucată de pământ românesc ocupat de armata hortystă în Transilvania, la Carei.
Această zi, instituită de autorităţile
comuniste, nu este reprezentativă pentru forţele armate deoarece în timp
ce eliberarea Ardealului a fost realizată cu sacrificii însemnate (de
necontestat) şi cu ajutor rusesc, provinciile estice au fost abandonate
în favoarea URSS. Ce este onorabil în salvarea unui frate, când pe altul
îl laşi să piară? În plus, astăzi sunt cunoscute consecinţele ocupaţiei
Armatei Roşii din România, ocupaţie care a adus în ţara noastră
stalinismul în forma sa cea mai feroce.
La peste 20 de ani de la evenimentele
din 1989, când totuşi armata s-a făcut vinovată de crime oribile până să
trecă de partea poporului împotriva regimului dictatorial, poate că ar
fi momentul schimbării datei de 25 octombrie cu o zi care să fie
debarasată de praful celebrărilor comunistoide care marcau cu mare fast
“eliberarea de sub jugul fascist”, fără a aminti de ocupaţia roşie din
ţară şi cedarea Basarabiei şi a Bucovinei de nord.
Ziua Armatei ar trebui să reflecte în
primul rând onoarea hainei militare, nu duplicitatea şi ambiguitatea. În
toată istoria noastră naţională s-ar găsi cu siguranţă o altă dată care
să exprime mult mai elocvent faptele glorioase de arme ale românilor. Sursa: FrontPress.ro
ARMATA
Declinul armatei ROMANE versus ascensiunea puterii armate ANGOLEZE
Vă
prezentăm un comentariu al domnului Valentin Vasilescu, pilot de
aviaţie, fost comandant adjunct al Aeroportului Militar Otopeni, cu
privire la colaborarea militară dintre România şi Angola.
“În tinereţea sa revoluţionară,
actualul preşedinte portughez al Comisiei Europene, Jose Manuel
Barroso, făcea parte din Partidul Comunist al Muncitorilor din
Portugalia care activa în ilegalitate. În 1976, Barroso a fost arestat
de către serviciile de securitate, suspectat fiind de participarea la un
atentat.
După două săptămâni de arest, Barroso a
ajuns să-şi schimbe principiile de viaţă, valorile la care se raporta şi
convingerile politice, beneficiind în schimb de sprijin pentru studii
în SUA, de unde s-a întors în 1980 direct în conducerea Partidului
Social Democrat (de centru-dreapta).
În 1991, Barroso a fost folosit de
americani, prin intermediul guvernului portughez, în negocierile de pace
din Angola, fostă colonie portugheză până în 1975. La acea dată,
rebelii UNITA, conduşi de Jonas Savimbi şi sprijiniţi de SUA, fuseseră
abandonaţi de armata Africii de Sud şi erau pe punctul de a se preda.
Numai că Barroso nu era un arbitru imparţial şi a întărit poziţia
rebelilor UNITA în detrimentul lui Jose Eduardo dos Santos, preşedintele
care a guvernat ţara din 1979 până în prezent. Pacea de la Bicesse,
negociată de Barroso, a durat doar doi ani (1992-1994, timp în care
UNITA a fost alimentată cu arme de Occident, fapt ce i-a permis să reia
lupta armată încă 3 ani.
Misiunea românească „Sirius”
s-a derulat în perioada 15 ianuarie 1981 – 15 decembrie 1982 şi a
constat în pregătirea personalului navigant (inclusiv în elemente de
întrebuinţare în situaţii de luptă-atac la sol) a personalului tehnic,
de comandă şi stat major angolez. Guvernul angolez al lui Jose Eduardo
dos Santos a organizat o licitație la care mai participaseră Elveţia, URSS şi Portugalia, ea fiind câştigată de România,
întrucât Ceauşescu a decis să ofere un preţ mai mic (valoarea
contractului se ridica la 32 milioane USD) şi o perioadă de şcolarizare
mai scurtă. Grupul „Sirius” era format din 150 de persoane: instructori
de zbor, ingineri militari, maiştri militari, subofiţeri şi translatori.
Angolezii au ales ca loc de constituire a şcolii de zbor localitatea
Negage, o fostă cazarmă a aviaţiei portugheze, cu o pistă betonată de
1.200 de m. Aparatele de zbor (12 I.A.R. 823, 6 bimotoare B.N.2
„Islander” şi 6 elicoptere IAR 316B) erau fabricate în România şi au
rămas în Angola după ce românii s-au întors acasă.
În 1997, rebelii UNITA rămaşi în pană de
muniţii și armament greu au fost salvaţi de România, care după
executarea preşedintelui Nicolae Ceauşescu a schimbat macazul, făcând
cele mai neinspirate alegeri. În 1997, singurele unităţi de rachete
sol-sol ale armatei române erau Brigada 37 dislocată la Ineu și Brigada 8
de la Tecuci. Concret, era vorba despre sistemele de rachetele ale
artileriei cu o singură treaptă, utilizând combustibil solid – FROG-3 (3
baterii x 8 lansatoare montate pe şasiu auto + încă 8 rachete pregătite
de lansare) şi Frog-7b (3 baterii x 8 de lansatoare auto LUNA-2M + încă
8 rachete pregătite de lansare), în total 400 de rachete, a căror rază
de acțiune era de 27 km şi respectiv de 68 km.
Acest “scut” militar al României a fost “prăduit” la adăpostul integrării noastre în NATO,
“casarea” lui realizându-se ca urmare a emiterii Hotărârii nr.
0103/1997 a CSAT referitoare la restructurarea unor Mari Unităţi și
Unităţi din compunerea la pace a Sistemului Naţional de Apărare,
întărită prin Hotărârea de Guvern nr.110/14.04.1997. Conducerea politică
a României a stabilit ca echipamentele să fie transferate la ROMTEHNICA
pentru a fi transportate prin Africa de Sud şi dezmembrate în SUA sub
coordonarea serviciilor secrete din Israel. Procedură posibilă, întrucât
forţele armate din Romania s-au găsit în 1995-1997 în stadiul
Procesului de Planificare şi Analiză, în care întreg arsenalul lor a
fost verificat şi inventariat de experţi militari ai Pentagonului.
Prin urmare, sistemele de
rachete româneşti au fost îmbarcate pe nave transcontainer israeliene
sub supravegherea directă a col. Eliezer (Eli) Pincu, şeful
Directoratului de Securitate al Ministerului Apărării din Israel, un
evreu născut la Galaţi.
De la prima vedere pare dubios traseul
navelor transcontainer israeliene, pentru că odată ieşite din Marea
Neagră și Marea Egee direct în Marea Mediterană, în loc să vireze
stânga, navele israeliene operate de agenţi evrei au înconjurat întreg
continentul african, făcând şi o escală în Africa de Sud, de unde doar
un naiv mai putea crede că vor ajunge din nou în Marea Mediterană şi de
acolo în Israel.
Lucrurile s-au limpezit de la sine,
Human Rights Watch publicând pe 13 aprilie 1999 un interviu pe care Alex
Vines i l-a luat lui Richard Cornwall, profesor la Institutul pentru
Studii de Securitate din Pretoria-Africa de Sud. Interviul intitulat
“ANGOLA UNRAVELS: The Rise and Fall of the Lusaka Peace Process”
menţiona faptul că rapoartele de monitorizare ale ONU apărute în 1998
(ca rezultat al monitorizării pe parcursul anului 1997) identificau
teleportarea unui mini-arsenal direct în curtea rebelilor UNITA,
constând în 8 elicoptere, 50 de tancuri, 70 de TAB-uri și 50 instalaţii
lansatoare de rachete Luna 2M ( Frog 7).
Fapt confirmat şi de Angola Peace
Monitor, nr. 8, Vol. V, din 29 Aprilie 1999, prin Sean Cleary, director
al Strategic Concepts Ltd din Africa de Sud, fost secretar la ambasada
de la Washington ( 1978-1982) şi apoi Consul-General al Africii de Sud
în SUA ( 1982-1983 ), director general în cadrul Oficiului de
Administrare al Namibiei (1983-1985). Acesta a fost printre puţinii
oameni care au intrat în posesia documentelor de însoţire ale
transportului maritim efectuat de compania israeliană ZIM cu
respectivele rachete Frog-7, descoperite la rebelii UNITA. El a adăugat
că în plus, la bord mai apăreau şi 2 elicoptere IAR-316 B Alouette
provenite din România şi că astfel ţara noastră a încălcat embargoul
ONU.
Acum, că ne-am lămurit de ce a
fost nevoie să fie retrase din înzestrarea armatei române rachetele Frog
şi unde au ajuns ele cu adevărat, trebuie să mai amintim că ulterior,
tot pentru aşa-zisa accedere a României în NATO, s-a trecut la
defrişarea trupelor de rachete AA şi a aviaţiei militare. S-a
început în 1999 cu transferarea tot către Israel a divizioanelor AA de
rachete S-125 Neva și a continuat în 2002 cu scoaterea din înzestrarea
armatei a celor 16 MIG-29 A şi 4 MIG-29 UB (cele mai noi aparate de zbor
ale aviaţiei, achiziţionate în perioada 1989-1991) care aveau o uzură
sub 1.000 de ore de zbor şi a celor 23 de MIG-23 MF (achiziţionate în
1983, singurele avioane cu geometrie variabilă pe care le-a avut România
vreodată). Această nouă lovitură dată armatei a condus la desfiinţarea
regimentului 57 aviaţie de la M. Kogălniceanu, cel care apăra Dobrogea
şi litoralul, precum şi la desfiinţarea regimentului 93 aviaţie de la
Timişoara, cel care apăra graniţa de vest a României. Guvernanţii români
au comis toate aceste orori în mod premeditat în speranţa iluzorie că
liderii SUA şi NATO le va aprecia devotamentul de slugi şi că vor înarma
România cu cea mai nouă tehnică de luptă, gratis.
Întorcându-ne la Angola, războiul civil
s-a încheiat în 2002 și după 3-4 ani de reconstrucţie rata creşterii
economice a acestei ţări fost uluitoare (20% între 2005 – 2007). Acest
lucru a fost posibil prin stimularea masivă a exportului, în special de
petrol (Angola fiind, după Nigeria, pe locul doi în Africa la
exporturile de petrol) de gaze naturale şi de diamante. În 2009,
după 7 ani de pace, Angola avea un Produs Intern Brut (PIB) de 8.900
USD pe cap de locuitor, în timp ce România, fără nici un război civil
avea 11.500 USD pe cap de locuitor.
La sfârșitul anului 2011, Angola, care
din 2008 deține 10% din acțiunile Băncii Portugheze pentru Investiții,
anunța că este dispusă să ajute fosta metropolă, Portugalia, a cărei
prognoză pe anul 2012 indica o contracţie economică de 2,8%, în timp ce
Angola previziona o creştere economică de 12%. Mai trebuie amintit şi că
PIB-ul pe cap de locuitor al Portugaliei era de 21.800 USD.
În iulie 2011, cancelarul Angela Merkel,
cel mai puternic lider al popularilor europeni, şi-a călcat mândria
ariană în picioare vizitând Angola pentru a primi de la Jose Eduardo dos
Santos semnătura pe contractele de achiziţie a 8 nave germane de
patrulare şi de construire a 2-3 hidrocentrale. În aprilie 2012, fosta
slugă a lui Jonas Savimbi, devenit între timp preşedintele Comisiei
Europene, adică Manuel Barroso (laureat al premiului Nobel pentru pace
pe 2012, nu-i aşa ?) s-a milogit să fie primit de Jose Eduardo dos
Santos în Angola. Ocazie cu care, după ce portughezul Barroso, fiorosul
susţinător al lui Traian Băsescu (ministru al Transporturilor în 1997)
de la referendum, a fost umilit îndeajuns de fostul sclav dos Santos,
acestei ţări i-a fost acordat statutul de aliat privilegiat şi strategic
al Uniunii Europene în Africa.
Adevărul este că SUA, urmărind propriile
interese, a dictat UE sistarea importului de petrol din Iran şi Europa a
rămas în aer cu aprovizionarea cu petrol. Salvarea UE a venit din
direcţia Angolei care a acceptat să înlocuiască Iranul în privinţa
livrărilor de petrol. Deşi Jose Eduardo dos Santos a devenit prieten de
conjunctură cu Barroso n-a uitat nici o clipă că România (în prezent
membru al UE) a înarmat opoziţia UNITA prelungind durata războiului
civil din Angola cu încă cel puţin 2 ani.
Profitând de statutul obţinut dar şi de
balanţa excedentară de plăţi, pe 12 martie 2012 Angola a încheiat o
înţelegere cu partenerul său cel mai loial de peste 35 de ani – Rusia,
prin care Rosoboronexport (Romtehnica ruşilor) livra trupelor de uscat
şi aviaţiei angoleze tehnică de luptă şi muniţiile aferente în valoare
de 1,134 miliarde USD, din care se plătesc 575 milioane USD în 2012,
restul în 2013.
Aviaţia angoleză va primi:
6 avioane multirol Su-27SK aproape noi (30 milioane USD/bucată) + 12
avioane MiG-27D (variantă de MIG-23 pentru atac la sol – 20 milioane
USD/bucată) + 12 avioane noi de şcoală Yak-130 (156 milioane USD) + 2
avioane noi de transport greu Il-76MD-90 (80 milioane USD) + 2
elicoptere noi de transport greu Mi-26M ( 36 milioane USD ).
Trupele de Uscat vor primi :
77 tancuri T-72BM (modernizate) + 100 tancuri T-72BA nemodernizate +
300 tancuri T-64B + 30 autotunuri 2S19M1 cal. 155mm (75 milioane USD) +
200 transportoare blindate pe roţi BTR-80 şi 200-BTR-T + 150 maşini de
luptă ale infanteriei BMD-2 și 150- BMP-1D (210 milioane USD) + 1.000
camioane militare KamAZ-4350, 5350, 6350 + 100 autospeciale GAZ 66.
5 zile mai târziu, pe 17 martie
2012, a mai fost încheiată o înţelegere între Angola şi Rusia, pentru un
alt lot de tehnică militară în valoare de 4.538,7 milioane USD.
Aviaţia angoleză va primi: 12 avioane multirol noi Su-30MK3 (720
milioane USD) + 2 avioane cu geometrie variabilă MiG-23BN second hand
(30 milioane USD) + 4 elicoptere noi de atac Mi-28 (140 milioane USD ) +
alte 2 avioane de transport IL-76MD + 2 elicoptere transport Mi-26M +
12 UAV de tip Dozor 600 (48 milioane USD) + 250 rachete aer-aer R-77
RVV-AE 50 + 100 rachete aer-navă Kh-31PM şi 50 P-270 Moskit + 250 bombe
dirijate pe fascicol laser KAB-500L + 2.000 de bombe ghidate prin
senzori optici -TV -KAB 500KR şi 1.000-KAB-1500KR + 250-KAB-500T.
Apărarea AA angoleză va primi
2 instalaţii lansare de rachete AA cu rază lungă de acţiune S-300PMU-2
(400 milioane USL) + 4 instalaţii Tor-M1 (100 milioane USD) + 20 sisteme
AA Pantsir-S1 (320 milioane USD. Marina militară va primi: 4 corvete
noi purtătoare de rachete din clasa Tarantul înarmate cu Kh-35 Uran (260
milioane USD).
Trupele de uscat angoleze vor primi:
12 instalaţii APR tip BM-30 (MRL)cal. 300mm (145,2 milioane USL) + 100
tancuri noi T-90S (390 milioane USD)+ 300 tancuri second hand T-55
modernizate + 50 de tunuri 2A65/MZ-146-1 cal. 152mm (40 milioane USD ) +
alte 12 autotunuri 2S19 BMP + alte 1.000 de BTR si BMD + 500
autoturisme de teren blindate GAZ-2975 -HMMMV(50 milioane USL).
Întreaga cantitate de muniţie
precum şi tehnica de luptă deconservată şi modernizată a fost livrată
prin 2 transporturi pe mare până în septembrie 2012. Avioanele
noi urmează să fie livrate până la sfârşitul lui 2012. Din totalul de
4.538,7 milioane USD s-a convenit să se plătească astfel: 2012 – 2,250
miliarde USD (Angola nu plăteşte nimic, această tranşă se consideră un
ajutor acordat de Rusia); 2013-10 milioane USD; 2014-552,5 milioane USD;
2015-562,5 milioane USD; 2016-562,5 milioane USD; 2017-562,5 milioane
USD.
Raportată la actuala armată angoleză
(efective de 110.000 de militari), aflată într-un proces accelerat de
înnoire a tehnicii, armata română (care este şi membră NATO) nu va primi
nimic fără bani de la nimeni şi va fi obligată să nici nu viseze la
tehnologie de ultimă generaţie, operând încă un deceniu aceleaşi
obuziere M-30 cal. 122 mm, produse în perioada 1939 – 1955 și aceleaşi
tunuri anti-tanc M1942, M1939 şi D-44 din al 2-lea război mondial”. De pe Vocea Rusiei
miercuri, 24 octombrie 2012
Stan M.
L'affaire
Stan Maillaud, ancien gendarme recherché par Interpol et disparu dans
des circonstances rocambolesques, a relancé le débat sur les réseaux de
l'horreur pédophile, et, à notre tour, nous avons donc visionné quelques
reportages. Bien mal nous en a pris. Seuls les films sur l'avortement
nous auront causé une frayeur similaire, une horreur qui ne nous aura
pas laissé tranquille, hantant nos jours et nos nuits, d'autant que les
appuis des pédophiles protégés a une forte connotation à la fois
mafieuse et maçonnique, ce qui va de pair. Parallèlement, les
communistes, qui sont parmi les pires initiateurs de l'avortement
que l’Humanité ait connus, ont le culot de pleurer sur l'affaire toute
récente d'un pauvre enfant mort parce que né trop loin d'une maternité,
eux, qui sont à l'initiative, avec de nombreux maçons :.
"progressistes", de l'avortement de masse. Si nous sommes farouchement
opposé à la peine capitale, nous sommes, en revanche, pour le
rétablissement de la torture (comme aux Usa, en Israhell, en Arabie
Saoudite). Marc Dutroux, une des grandes têtes d'affiche
de ces snuff movies, mériterait d'avoir l'anus dilaté jusqu'à ce
qu'il prenne la taille d'une balle de Baseball, pouvant ainsi servir, à
quatre pattes, de saladier humain, ou de cendrier,
et les organes génitaux cousus au fil barbelé. Nous opposant par
principe, à la peine de mort, qu'il soit ainsi laissé jusqu'à ce que
mort naturelle s'ensuive, sans enfreindre donc les desseins de Dieu.
Quant aux féministes avorteuses, l'on préfère ne pas évoquer
le châtiment qui serait le leur. Toujours est-il que, comparant ces deux
horreurs, avortement + pédophilie satanique, il nous semble évident
d'affirmer ceci : Marc Dutroux est le fils spirituel de Simone Veil,
reine incontestable du crime, bien plus qu'Agatha Christie qui ne le fut
qu'en rêve ! Il y a une filiation entre ces deux monstruosités.
Simone, comme Marc, donnant eux dans le concret, mais Simone à une
échelle bien plus grande ! The Queen of Horror pré-natal, ayant en
toute logique engendré The King of Horror post-natal... Nous vivons dans
un monde qui a une composante démoniaque, sous couvert de "progrès", et
quelles que soient les attaques dont nous serons l'objet, jusqu'à notre
mort, nous dénoncerons ces faits...
http://brebisgalleuse.blogspot.com/
http://brebisgalleuse.blogspot.com/
NATIONALISTII ucrainieni
NATIONALISTII ucrainieni pe cale de a intra in parlamentul din Kiev
Partidele
naţionaliste din Europa sunt în creştere, multe organizaţii radicale
reuşind să obţină scoruri record, după cum e cazul Zorilor Aurii din
Grecia. Deasemenea maghiarii de la Jobbik sunt de câţiva ani buni o
forţă importantă în parlamentul de la Budapesta. Următoarea ţară din
regiune care va fi “luată cu asalt” de noul val al naţionalismului
european se pare că va fi Ucraina, unde partidul Svoboda (Libertate)
depăşeşte în toate sondajele de opinie pragul electoral minim pentru a
accede în Rada Supremă, după alegerile programate pentru 28 octombrie.
Poziţiile naţionaliştilor sunt puternice
mai ales în vestul Ucrainei. Sondajele de opinie indică faptul că
partidul va reuşi aproape sigur să obţină 5-6 la sută din voturile
necesare pentru a intra în Parlament. Pentru comunişti, adversarii lor
ideologici direcţi, ar vota între 10 şi 13 procente dintre cetăţenii
Ucrainei.
Partidul Svoboda
a fost fondat în 1991 iar denumirea actuală datează din 2004, când s-a
renunţat la titulatura de Partidul Social-Naţional al Ucrainei. În urma
alegerilor regionale din 2009 şi 2010 partidul a devenit o forţă
politică de luat seamă, mai ales pe plan local. Sursa: FrontPress.ro
Anularea TRIANONULUI !
Revolta ANTICOMUNISTA din 1956 aniversata de nationalistii unguri si francezi. S-a cerut anularea TRIANONULUI! (FOTO)
Mii
de persoane au mărşăluit marţi în Budapesta la chemarea aripii de
tineret a partidului naţionalist Jobbik pentru a marca 56 de ani de la
revolta anticomunistă din 1956, înăbuşită de tancurile sovietice. Cu
această ocazie s-a cerut şi anularea Tratatului de la Trianon şi
alipirea Ardealului la Ungaria.
Gregory Wolf, liderul organizaţiei de
tineret, a declarat în faţa manifestanţilor, care purtau torţe aprinse,
steaguri ale partidului sau drapele naţionale, că “lecţia din 1956 ne
învaţă că nu cantitatea, ci calitatea contează”. În acest sens, acesta a
dat exemplul grupurilor mici dar determinate care au aprins fitilul
revoltei împotriva sistemului de ocupaţie din acea perioadă.
Liderul formaţiunii, Vona Gabor, a făcut
însă o paralelă între situaţia din 1956 şi cea din 2012. Acesta a
subliniat că şi atunci şi acum Ungaria este obedientă unui regim străin,
respectiv imperiul sovietic şi actualmente Uniunea Europeană.
Inedită a fost participarea europarlamentarului francez Bruno Gollnisch, membru al partidului Frontul Naţional.
După ce a lăudat rezistenţa antisovietică maghiară, acesta a mai cerut
în discursul său nici mai mult nici mai puţin decât anularea Tratatului de la Trianon, care
a consfinţit destrămarea Ungariei Mari după Primul Război Mondial şi
implicit unirea Transilvaniei, o parte a Banatului, Crişanei şi
Maramureşului cu România.
După marş, circa 10.000 de persoane (conform organizatorilor) au participat la un concert de muzică identitară.
Alianţa Tinerilor de Dreapta – Mişcarea pentru o Ungarie mai bună (Jobbik)
a obţinut 17 la sută din voturi în urma alegerilor generale din 2010 şi
un număr de 45 de parlamentari. La nivel european partidul are legături
strânse cu mai multe formaţiuni naţionaliste, precum Frontul Naţional
din Franţa sau Naţional-Democraţii din Suedia. După alegerile
europarlamentare din 2009, Jobbik a obţinut aproape 15 procente din
totalul voturilor exprimate, revenindu-i 3 locuri în Parlamentul
European. Sursa: FrontPress.ro
Abonați-vă la:
Postări (Atom)