Reda-i copilaria lui Stefanut

sâmbătă, 11 august 2012

Cosmarul nostru de zi cu zi !!!



Caut nevasta moderatoare tv. :)))
Totul este un cosmar. Pe noi romanii  arde focul si la  talk-sourile de la tv.  emisiunile sunt ca niste  emisiuni de divertisment, prostia fatucelor nu are limite si rad rascacarat(scuzati expresia dar asa mi-a venit).
Doamnele ministrese si politicienii sunt infantili ca niste copii de gradinita. Cum se mira ei ca nu se poate, ca nu este de crezut, ca nu vor sa creada, ca nu se respecta legea si alte miau, miau.
De aceea  cetateanul cu bluza bleo isi face de cap si ne-a facut de ras in toata lumea pentru ca aceste mimoze politiciene si ministrese,  pe langa  altii barbati invitati  care nu au inteles in ce cacat suntem, se alinta la tv. de parca sunt acolo puse  pentru matriomoniale,  sa vada lumea ce delicate sunt si poate, poate pica vre-un prost.
Totusi nu pot sa pun pe acelas taler  si barbatii adevarati, care mai atrag atentia si mai vor sa ne traga un dus rece ca ghiata ei sunt cei in care avem incredere, apreciez pe dl. C.N.
 Dar le taie macaroana  moderatoarele care  aplaneaza avantul  explicatiilor pentru a trage alarma, ca ne ducem la fund fara scapare, tot nu sunt dovezii, noi suntem ca  la holocaust organizat de primul puscariabil al tarii si ele vor dovezi ca sa vada neamurile lor ce tari sunt. Dovezile vor fi cand vom fi cu sutele de mii intinsi pe garduri cu limba scoasa,  asa cum  zice primul puscariabil, cu ochii cat cepele, reci, intepeniti, dar fara ruj pe buze.
Daca nici acum nu ne-am trezit inseamna ca s-a dus neamul romanesc.  Iar si iar ma intreb, unde sunt NATIONALISTIII, ca acum  e vremea si treaba lor. Nu vad nici un semnulet de la ei oricat de mic ar fi.De cate ori voi putea am sa trag alarma asupra distrugerii noastre cu buna stiin ta si cu concursul fatucelor care isi arata muschii. 

Intoarcere la COMUNISM


Peste JUMATATE dintre romani s-ar intoarce la COMUNISM

autor: FrontPress 11.08.2012
Criticată aspru la nivel european şi sfâşiată politic, România aşteaptă verdictul Curţii Constituţionale pentru a afla cine va fi preşedinte: Crin Antonescu sau Traian Băsescu. Între timp, stau şi românii, atât economic, cât mai ales social. Iar sondajele recente scot la iveală o alarmantă stare de spirit a cetăţeanului faţă de tensiunile existente. Într-o majoritate covârşitoare, românii cred că în politică se fură şi se minte. Cât priveşte viitorul nostru european, 64 la sută cred că Romania se află pe un drum greşit, 27 la sută ne văd în afara Europei, în vreme ce 53 la sută s-ar întoarce la comunism.
Dacă până acum erodarea guvernanţilor era bucuria opoziţiei, lucrurile par a se fi schimbat. Românii nu se mai uită la opoziţia politică ca la alternativa clară şi distinctă a puterii. Ba, mai mult, sondajele de opinie arată o nemulţumire faţă de clasa politică în general.
Potrivit unui sondaj realizat de Institutul Roman de Studii Sociale, peste jumătate din români consideră că ţara se îndreaptă într-o direcţie gresită. Răspunsul la această întrebare a fost extras din trei sondaje, efectuate pe 26 martie, 8 mai şi 27 iunie. Din totalul repondenţilor din luna martie, 80% spuneau că Romania merge într-o direcţie greşită. La începutul lunii mai, numărul celor ce considerau că România se îndreaptă într-o direcţie gresită se redusese la 40%, iar, la sfârşitul lunii iunie, numărul acestora a crescut la 64%.
Un procent de 26% dintre români cred că ţara ar putea fi dată afară din Uniunea Europeana în viitorul apropiat din cauza crizei de la vârful statului.
La intrebarea “Cum credeţi că este acum imaginea României în Europa?”, 71% dintre participanţii la sondaj au considerat că imaginea actuală este destul de proastă.
Cel mai şocant este că după 20 de ani de democraţie, conform unui sondaj Public-Affairs, realizat in perioada 14-18 iulie, 53% dintre români au sustinut că ar reveni la comunism şi că regimul lui Ceauşescu a fost aplicat prost.
În ceea ce-i priveşte pe polticienii actuali, românii rămân reticenţi în privinţa lor. Asta pentru că, din punctul de vedere a 51% dintre români, politicienii “fură din bani publici”, iar 31% cred că sunt “mincinoşi”.
Totuşi, cei mai mulţi cetăţeni îşi declară interesul în legatură cu situaţia actuală, 40% spunând că-i interesează mult, în timp ce 25 % sunt indiferenţi. Majoritatea românilor au ales să-şi procure informaţia de la televizor, (81,8%), iar celelale canale de informare, internet, ziare sau radio ocupă procente infime. De Radu Constantin – Money.ro 
 

La portile Vienei


1683, anul in care expansiunea otomana a fost oprita la portile Vienei (VIDEO)

autor: FrontPress 11.08.2012
În 1983 se împlineau 300 de ani de la cel de-al doilea asediu al Vienei și, implicit, de la victoria armatei austro-poloneze în fața turcilor. Momentul, considerat punct de cotitură în istoria Europei moderne, a fost celebrat atunci în Austria și Polonia, și nu numai, prin numeroase manifestări culturale. În același timp, unii istorici se întrebau dacă victoria din 1683 a fost într-adevăr atât de importantă pentru viitoarea evoluție a Europei.
Infrângerea armatei otomane în fața Vienei în 1683 e considerată a fi momentul de început al declinului Imperiului Otoman. În vara acelui an, Viena, epuizată, mai avea puțin și ceda în fața turcilor, după un asediu de două luni. Practic, cucerirea orașului nu era decât o chestiune de timp. Însă în ultima clipă, Viena a fost salvată de o armată străină, și în bătălia din 11-12 septembrie, otomanii au fost înfrânți. Comandantul armatei care a salvat atunci Viena era regele polonez, Ian Sobieski. Fără soldații lui, Împăratul nu s-ar fi aventurat niciodată într-o bătălie deschisă cu turcii.
Istoricul Walter Leitsch se întreba, la momentul aniversării celor 300 de ani de la această victorie, dacă bătălia de la porțile Vienei a fost într-adevăr atât de importantă precum o prezintă cărțile de istorie. La urma urmei, consideră el, nu era prima bătălie câștigată de creștini în fața otomanilor. Cu toate acestea, bătălia marchează totuși un punct de cotitură: victoria din septembrie 1683 a oprit definitiv avansul otoman spre Europa Centrală. În plus, imediat după aceea, turcii încep să piardă teritoriile europene: până în 1698, aproape toată Ungaria fusese recucerită de austrieci.
Începând cu 1683, turcii au încetat a mai reprezenta o amenințare față de lumea creștină. Ulterior, turcii vor pierde toate teritoriile creștine cucerite în ultimele trei secole și jumătate. Consecințele pentru lumea creștină au fost foarte importante: pe de o parte, europenii nu s-au mai simțit amenințați de atacurile ferocei armate turcești (care cauzase o adevărată psihoză în secolele XIV-XVI), iar cheltuileli pentru apărarea granițelor Europei creștine au fost reduse considerabil, aceste sume putând fi investite în alte domenii.
Evenimentul a fost celebrat și în 1883, la aniversarea a 200 de ani de la victorie, precum și în 1933. Însă și în 1683 victoria a creat o adevărată senzație. S-au publicat atunci, și în următorii ani, numeroase pamflete și cărți. Întrebarea este dacă acei scriitori contemporani și-au dat seama de adevărata semnificație a evenimentului sau a fost vorba doar de o campanie propagandistică organizată de liderii politici de la Viena și Varșovia. Se prea poate, având în vedere că habsburgii și polonezii suferiseră numeroase înfrângeri în ultimele decenii, iar reputația lor militară a avut mult de suferit. O victorie precum cea din 1683 le-a restabilit însă prestigiul, iar din acest motiv oamenii Împăratului și cei ai Regelui Poloniei au trebuit să se asigure că victoria e celebrată ca un eveniment istoric foarte important – și asta fără să cunoască încă cele mai importante consecințe ale bătăliei.
De la înțelegeri secrete la alianțe puternice împotriva turcilor
Bătălia pentru Viena a fost un punct de cotitură și din alt punct de vedre. Succesul s-a datorat cooperării dintre armata Împăratului, armatele câtorva prinți din Imperiu și armata polonezilor. În războaiele anti-otomane precedente, prinții germani trimiseseră deseori trupe auxiliare, însoțite chiar de armate din Italia. Însă cooperarea a două țări non-maritime vecine ale Imperiului Otoman era ceva nou. De când Imperiul Otoman devenise o amenințare în Europa Centrală și Estică, atât Sfântul Imperiu Romano-German, cât și Polonia încercaseră să-și asigure ajutorul reciproc în caz de pericol. Cu toate acestea, eforturile lor de a construi o apărare comună anti-otomană s-au soldat întotdeauna cu un eșec. Incapacitatea celor două state de a se uni se datora în primul rând superiorității militare otomane – chiar și forțele combinate ale Habsburgilor și polonezilor nu erau superioare forțelor otomane, astfel că o campanie comună era riscantă.
Apoi, exista un al doilea motiv pentru care atât germanii, cât și polonezii – dar nu numai, se temeau de un război împotriva Imperiului Otoman deoarece una din tacticile cheie ale turcilor era folosirea unor unități speciale pentru devastarea teritoriului inamic. Astfel, orice conflict militar cu otomanii – chiar și unul soldat cu o victorie – ar fi cauzat mari daune economice. De aceea, vecinii Imperiului Otoman evitau pe cât posibil conflictele cu acesta, excepție făcând războaiele navale.
Atacurile veneau de cele mai multe ori din partea otomanilor, iar cei care scăpau de aceste atacuri nu puteau decât să se bucure de nefericirea vecinului. Între inamicii Imperiului Otoman, care se puteau alia, neîncrederea era foarte mare: pentru că toți doreau să evite un conflict deschis cu turcii, sau să pună capăt unui asemenea conflict cât mai repede posibil, orice alianță era pusă în pericol de dorința părților de a încheia rapid o pace separată cât mai avantajoasă. Și toți erau convinși că partenerii lor negociază în secret cu turcii încheierea unei păci separate.
Din acest punct de vedere, bătălia pentru Viena a adus o schimbare radicală: distrugerea armatei otomane în 1683 a făcut posibilă crearea unei mari ligi antiotomane în 1684, din moment ce țările aliate puteau spera cu adevărat la noi victorii. Din acel moment, cooperarea statelor creștine împotriva Imperiului Otoman a funcționat relativ bine.
Acest succes a fost asigurat de cooperarea dintre armata imperială și cea poloneză. Putem astfel să ne întebăm de ce regele Ian Sobieski nu a continuat politica predecesorilor săi și și-a asumat un foarte mare risc ajutându-l pe Împărat? Sobieski a avut mai multe motive: în primul rând, apărarea securității Poloniei, aflată în imediata apropiere a Imperiului Romano-German. Apoi, o asemenea acțiune, dacă ar fi reușit, ar fi asigurat prestigiul militar al Poloniei. Nu în ultimul rând, trebuia să se gândească la viitorul familiei sale. Dar pentru a înțelege mai bine situația, trebuie să ne uităm mai întâi la politica dusă de Împăratul Leopold I și la atitudinea sa față de Ungaria, precum și la problemele otomanilor la începutul campaniei.
Ce i-a atras pe turci spre Viena
Până în 1683, relațiile dintre Împărați și Sultani nu au fost întotdeauna conflictuale. La începutul secolului al XVI-lea au existat câteva războaie, apoi secolul al XVII-lea, până în 1683, a fost o perioadă de pace. După tratatul încheiat în 1606, nu a mai avut loc nicio înfruntare militară de proporții timp de 57 de ani. Scurta perioadă de război dintre 1663-1664 a fost mai mult un accident, nici Împăratul, nici Sultanul nedorindu-și acel război. De aceea, armistițiul a fost semnat atunci după singura mare bătălie și a fost încheiat pe o perioadă de 20 de ani.
Secolul al XVII-lea a fost dominat de Războiul de 30 de ani, în cadrul căruia germanii au fost presați din cauza intrării în război a francezilor. Habsburgii, ca Împărați, erau responsabili de apărarea teritoriilor imperiului și s-a dovedit în curând că sarcina era peste puterile lor. Germanii și-au concentrat toate forțele pe linia de apărare de pe Rin și doreau să obțină cât mai repede pacea la celelalte granițe. Astfel, în timpul și după Războiul de 30 de ani, recucerirea teritoriului ungar a dispărut de pe lista cu priorități a Împăraților. În 1664, când Leopold a câștigat singura bătălie importantă din scurtul conflict cu turcii, el a încheiat repede pacea și chiar a acceptat cedarea unor teritorii maghiare Sultanului. Ungurii nu au fost deloc mulțumiți de acest gest; ei erau oricum nemulțumiți de faptul că Leopold, continuând politica predecesorilor, uitase de datoria sa ca rege al Ungariei, și nu puteau înțelege de ce acceptase cedarea unor teritorii deși fusese victorios în luptă.
În 1672, nobilimea maghiară s-a răsculat și a căutat sprijinul francezilor. Pentru că Leopold se concentra pe apărarea Rinului împotriva avansului francez, el nu a acordat prea mare atenție evenimentelor din Ungaria. Leopold a ignorat situația din Ungaria timp de mai mulți ani, iar în 1682, căutând să prelungească armistițiul cu turcii, a acceptat din nou cedarea unor teritorii maghiare.
Această atitudine a Împăratului a atras atenția sultanului și Marelui său Vizir, Kara Mustafa. Ei și-au dat seama că Leopold nu era în stare să suprime rebeliunea unor nobili ungari și că oferea un preț foarte mare pentru prelungirea armistițiului. Asta arăta în mod clar că Împăratul era slab, astfel că tentația de a-l ataca a devenit irezistibilă. Și pentru că Leopold se arăta total neinteresat de Ungaria, Sultanul ar fi putut să-l forțeze, după o campanie de succes, să cedeze încă și mai multe teritorii decât cele propuse la negocierile pentru armistițiu.
Sultanul și consilierii săi au luat decizia de a ataca potrivit unei logici politico-militare normale: ar trebui să-ți ataci inamicul atunci când e slab. În plus, experiența îi învățase că Leopold nu va primi ajutor substanțial din exterior și că sub nicio formă nu va fi sprijinit de polonezi. Riscurile erau, deci, aproape inexistente. De asemenea, știau din experiența ultimului conflict că vor putea obține un armistițiu avantajos chiar dacă pierdeau principala bătălie. Astfel, nu e de mirare că o campanie împotriva Împăratului a părut în ochii turcilor o afacere relativ simplă cu un succes garantat.
Nimeni nu putea să prevadă că după 150 de ani de încercări eșuate, polonezii și germanii vor coopera. Singura greșeală făcută de Sultan și Kara Mustafa a fost că nu și-au limitat campania la Ungaria și au decis să asedieze Viena. Desigur, cucerirea Vienei ar fi adus un prestigiu enorm Imperiului. Dar era o mișcare prea riscantă din punct de vedere al organizării: era un oraș prea îndepărtat și prea bine fortificat. În plus, atacul turcilor asupra unui centru major al creștinismului european a întârit solidaritatea lumii creștine. În pofida acestor lucruri, asediul ar fi putut avea succes. Turcii aveau șanse reale de a cuceri Viena din moment ce forțele adunate de Împărat nu erau suficient de puternice pentru a încerca o bătălie deschisă. Abia după venirea polonezilor, armata creștină a fost capabilă de a risca o luptă dincolo de zidurile orașului.
Ce l-a împins pe Sobieski să vină în ajutorul Vienei
De ce a decis Sobieski să vină în ajutorul Vienei, trădând politica predecesorlor săi? Până în anii 1670, nobilimea poloneză evitase implicarea Poloniei în acțiunile anti-otomane, argumentând că din moment ce țara lor nu pierduse niciun teritoriu în fața turcilor, nu aveau motive să se alăture unei ligi anti-otomane. Situația s-a schimbat în deceniul al optulea al secolului XVII, când Polonia pierde Podolia. Atunci, mai mulți nobili polonezi din Dietă au fost foarte nemulțumiți de pierderea pământurilor, pe care doreau să le recupereze. În plus, mândria și prestigiul Poloniei avuseseră de suferit în urma înfrângerii în fața turcilor, care a urmat altor eșecuri în fața suedezilor și rușilor.
Ian Sobieski a ajuns rege al Poloniei cu ajutorul regelui Franței. La începutul domniei sale, a colaborat cu Franța și a susținut rebeliunea ungară împotriva Împăratului Leopold. Dar cooperarea cu Franța nu i-a adus avantajele așteptate și nu-l putea ajuta în recuperarea teritoriilor pierdute în fața otomanilor. Ungurii, la rândul lor, au căutat un aliat mai puternic decât Franța și Polonia, și s-au orientat spre turci. Și cu cât ungurii se apropiau mai mult de Imperiul Otoman, cu atât mai periculoasă devenea situația pentru Polonia. De aceea, Sobieski a renunțat la sprijinul acordat rebeliunii ungare și s-a aliat cu Împăratul. Un rege ungar vasal al Sultanului ar fi fost un vecin prea periculos pentru Polonia.
Sobieski a fost mult mai activ în politica externă decât predecesorii săi, însă eforturile sale de a întâri poziția internațională a Poloniei nu au fost răsplătite. Acest fapt se explică prin poziția neimportantă a Poloniei ca forță militară; de aceea, nici rolul ei politic în Europa nu era atât de important. Astfel, prestigiul Poloniei nu putea fi restaurat decât printr-o remarcabilă victorie militară. Campania era, desigur, riscantă, dar succesul ar fi însemnat enorm de mult pentru Polonia. A mai contat foarte mult și faptul că Sobieski a primit comanda supremă a armatei, dat fiind că avea cea mai multă experiență în luptele împotriva turcilor.
Un alt motiv pentru gestul lui Sobieski a fost unul de ordin dinastic. Restaurând prestigiul Poloniei printr-o victorie împotriva turcilor, ar fi putut asigura succesiunea la tron a unuia dintre fiii săi. De asemenea, l-ar fi putut convinge pe Împărat să încheie o alianță matrimonială prin copiii lor.
Luând decizia de a ataca Viena, sultanul și Marele Vizir au contribuit mai mult la decăderea Imperiului, printr-un singur gest, decât o făcuse orice alt lider otoman. Însă nu numai cei doi au fost dezamăgiți. Nici dorințele lui Sobieski nu s-au îndeplinit; chiar și cooperând cu armata imperială, el nu a reușit recuperarea teritoriilor pierdute. A câștigat totuși o foarte bună reputație în Europa ca lider militar, ceea ce însă nu a contribuit prea mult la evoluția politicii poloneze. Politica internă a țării și, implicit, poziția sa pe plan internațional, au avut de suferit deoarece aristocrația poloneză, nemulțumită de prestigiul câștigat de Sobieski la Vienna, a încercat să-i submineze poziția.
Cât despre Leopold, el a rămas în istorie ca Regele Ungariei care a recâștigat cel mai întins teritoriu pierdut anterior în fața Imperiului Otoman. Astfel, omul care la început nu dorea altceva decât să încheie pacea cu turcii a fost singurul care a ieșit victorios la sfârșit. De Andreea Lupşor – Historia
ASEDIUL VIENEI


Tabara EMI din Harghita


Mitraliere Kalasnikov si autonomie teritoriala la tabara EMI din Harghita! Organizatorii sustin ca imaginile NU sunt filmate in Romania (VIDEO)

autor: FrontPress 11.08.2012
Organizatorii taberei, finanțată de CJ Harghita, recrutează tineri pentru ”garda națională secuiască-maghiară”! 
Patru filmulețe în care apar mai mulți indivizi costumați în uniforme și care trag cu muniție au fost postate pe portalul Youtube în cursul zilei de joi. Cei care au postat aceste filmulețe dau de înțeles că aceste trageri au loc la tabăra EMI din Borzont, județul Harghita.
Mesajul care însoțește aceste filmulețe este cât se poate de clar: ”Noi suntem garda națională secuiască-maghiară, cei chemați pentru eliberarea Ardealului de sub ocupația română. Dacă vrei să te alaturi, caută-ne la tabara EMI din Borzont. Filmul arată cât suntem de hotărâți în acțiunile noastre. Tel. 0735176340”.
Tabăra Asociaţiei “Tineretul Maghiar Ardelean” – “Erdelyi Magyar Ifjak” (EMI) a început la Borzont, în județul Harghita, în data de 8 august și se va încheia în data de 12 august. Consiliul Județean Harghita a finanțat această tabără cu suma de 8500 de lei. Liderul partidului extremist din Ungaria, Jobbik, va fi prezent în această tabară în această peioadă.
În cursul zilei de ieri președintele CJ Harghita a fost și el prezent la manifestările acestei tabere. De Dan Tanasa
Organizatorii sustin ca imaginile nu sunt filmate in Romania
Reprezentantul organizatorului principal al Taberei EMI, Soos Sandor, a declarat că filmele nu sunt realizate în Tabăra EMI de la Borzont, ci în Ungaria şi că a contactat Poliţia pentru a fi identificată persoana care a postat filmuleţe pe internet.
“Este o provocare pur şi simplu. Noi am râs când le-am văzut, însă am verificat şi sunt făcute în Ungaria, lângă Budapesta, într-un poligon. Acum încercăm să aflăm cine este cel care le-a postat pe internet, am luat deja legătura cu Poliţia şi vom depune şi o plângere împotriva provocatorului, ca să fie tras la răspundere. Nu este vorba nicidecum de astfel de activităţi în tabăra noastră, e o prostie făcută ca să dezinformeze oamenii”, a precizat Soos Sandor, reprezentant al organizaţiei “Tineretul Maghiar din Ardeal” (EMI).
La rândul său, preşedintele CJ Harghita, Borboly Csaba, care va susţine, vineri, la Tabăra EMI, o prelegere despre alegerile din 2012 în Ardeal şi despre situaţia politică actuală, a declarat corespondentului Mediafax că filmele postate pe internet reprezintă o “instigare la ură”, apreciind, totodată, că mesajul de chemare pentru eliberarea Ardealului “este o jignire la adresa românilor, maghiarilor şi a persoanelor de orice naţionalitate”.
“Este o instigare la ură care nu ne foloseşte la nimic şi este vorba de o gândire bolnavă. Una este să folosească arma pentru distracţie, în poligoane, la tir, paint-ball sau vânătoare şi alta este să meargă să ucidă pe cineva. Sper că cei din film s-au dus acolo pentru distracţie. Nu sunt de acord cu sloganul prin care atrag oamenii, că nu ştiu ce vor face ei cu Ardealul. Este o jignire la adresa românilor, maghiarilor şi a persoanelor de orice naţionalitate”, a afirmat Borboly Csaba.
El a spus că nu este de acord cu astfel de activităţi şi că participanţii la tabără ar trebui mai degrabă să fie învăţaţi că nu aceasta este metoda prin care se poate construi o societate paşnică, bazată pe toleranţă. Potrivit acestuia, “după cele întâmplate în Norvegia sau în SUA, astfel de activităţi ar putea induce teama”.
Aproximativ 700 de persoane participă la cea de-a VIII-a ediţie a Taberei Tineretului Maghiar Ardelean (EMI) de la Borzont, judeţul Harghita, care a început miercuri şi se va încheia duminică, la manifestare fiind invitat şi liderul partidului Jobbik din Ungaria, Vona Gabor.
Cea de-a VIII-a ediţie a Taberei Tineretului Maghiar Ardelean (EMI) are loc de miercuri şi până duminică la Borzont (Harghita), în apropierea comunei Joseni, fiind cofinanţată de Consiliul Judeţean cu suma de 8.500 de lei.
La Tabăra EMI au susţinut sau vor susţine prelegeri, printre alţii, istoricul Raffay Erno, profesor-doctorii Brassai Attila şi Szabo Bela de la Universitatea de Medicină şi Farmacie (UMF) din Târgu Mureş, politologul Bodo Barna, Lukacs Csaba, jurnalistul care a fost desemnat de Guvernul de la Budapesta drept purtător de cuvânt în cazul înhumării scriitorului Nyiro Jozsef, preşedintele Consiliului Naţional Secuiesc, Izsak Balazs, şi reprezentanţii Partidului Civic Maghiar Arus Zsolt din Harghita şi Nemes Elod din Covasna, fostul preşedinte al CNSAS Csendes Laszlo, preşedintele Partidului Popular Maghiar din Transilvania, Toro T. Tibor, şi vicepreşedintele Szilagyi Zsolt.
Din Ungaria sunt aşteptaţi Vona Gabor, liderul partidului de extremă dreapta din Ungaria, Jobikk, şi Balczo Zoltan (Jobbik), precum şi Koszegi Zoltan de la FIDESZ. Vona le va vorbi participanţilor la Tabăra EMI despre poziţia partidului Jobikk în raport cu politica Guvernului FIDESZ, în cadrul dezbaterii “Jobbik – alegere între cele două politici guvernamentale”. La tabără va fi prezent şi vicepreşedintele Alianţei Maghiare din Voivodina, Devavari Zoltan. Moto-ul ediţiei din acest an al Taberei EMI este “Să credem în ridicarea naţiunii maghiare”.
Potrivit programului, pe parcursul celor cinci zile se va discuta despre autonomia teritorială a Ţinutului Secuiesc, despre alegerile locale şi generale, despre recensământ, statutul ceangăilor din Ardeal, despre cazul scriitorului Nyiro Jozsef şi va fi abordat cazul Universităţii de Medicină şi Farmacie din Târgu Mureş. De pe Mediafax

Statutul tiganilor in perioada medievala



Statutul social-juridic al romilor din Ţara Moldovei în perioada medievală
(sec. XV – XVIII)
Date precise cu privire la apariţia romilor în Ţara Moldovei nu sunt cunoscute pînă în prezent. Lipsa documentelor se datorează în primul rînd, vitregiei vremurilor, precum şi instabilităţii modului de trai al locuitorilor care din pricina năvălirilor barbare se refugiau adesea în munţi, luînd cu sine numai lucruri de primă necesitate. Primul document ce atestă prezenţa lor în acest teritoriu, menţionează statutul de robi a romilor: „8 iulie 1428 – Domnitorul Moldovei Alexandru cel Bun, dăruia Mănăstirii „Adormirii” din Bistriţa, 31 de sălaşe de „ţigani” (celiadî ţiganî)”. Această menţiune este atestată şi la M. Kogălniceanu care relatează în scrierile sale că romii au pătruns în Moldova în timpul lui Alexandru cel Bun, care le-ar fi dat „aerul şi pămîntul pentru a rătăci, focul şi fierul pentru forjat”. Totodată, autorul susţine ideea că romii şi-au făcut apariţia concomitent în Moldova, Ungaria şi Germania în al nouăsprezecelea an al domniei lui Alexandru cel Bun (1417), însă această opinie nu este confirmată documentar. Ulterior, sunt amintite în ordine cronologică daniile oferite de domnitori mănăstirilor Moldoviţa (1434), Probota (1443) etc., unde romii erau dăruiţi în calitate de servitori. Astfel, în Moldova ca şi în Muntenia, romii de la primele atestări documentare, au avut acelaşi statut social privat de libertate, cu trecerea timpului numele de „rom/ţigan” devenise sinonim cu acela de „sclav/rob”[Grigoraş N., 2000, p.76].
În istoriografia română originea robiei în principatele dunărene nu a constituit obiectul unui studiu independent, în general, fiind primită ideea că originea robiei este anterioară constituirii Ţării Moldovei. Istoricii N. Iorga, M. Kogălniceanu, G. Potra, Th. B. Scurtulescu, considerau că romii erau iniţial robi ai tătarilor, fiind ulterior preluaţi de populaţia română după ce aceştea (tătarii) au năvălit masiv în acest teritoriu din Caucaz după 1241. Alţi autori, printre care se evidenţiază printr-un studiu mai aprofundat Al. I. Gonţa, explică apariţia robiei în ţările române prin luptele băştinaşilor cu diferite popoare, inclusiv cu tătarii, luptă în care prizonierii capturaţi împreună cu servitorii lor (printre care un grup masiv îl constituiau romii fierari şi potcovari) erau transformaţi în robi [Achim V., 1998, p.31]. Această argumentare se pare a fi cea mai plauzibilă, fiind în mare parte confirmată şi de cronicile perioadei date. În epoca medievală, războaiele de agresiune au fost pentru majoritatea popoarelor modul cel mai rapid de îmbogăţire, prin turmele de vite acaparate şi mai ales prin captivi luaţi, care erau ulterior antrenaţi la munci silnice. Cauzele acestei înrobiri masive au fost influenţate de un caracter strict economic, şi anume nevoia acută de braţe de muncă ce era resimţită în ţările române în această perioadă. Poporul moldovenesc, cu poziţia sa geografică în care s-a născut şi s-a dezvoltat, a fost, din veacul al treilea după Hristos, victimă la o serie de năvăliri din partea multor popoare, începând cu goţii şi terminînd cu tătarii. Toate triburile care s-au succedat în acest neîntrerupt şir de migraţii nu şi-au însuşit, desigur, numai bunurile materiale de care aveau nevoie, ci şi oameni captivi. Fără nici o îndoială că soarta prizonierilor de război nu era decît robia. După cruciade, cînd ţările române, prin poziţia lor, participau la marele comerţ, numărul redus al ţăranilor şi faptul că aceştia nu erau buni meşteşugari, mai ales fierari, de care acum era mare nevoie, i-au determinat pe domnitori şi pe stăpînii feudali să-i constrîngă pe romi să se fixeze pe domeniile lor; aceştia pierzîndu-şi astfel libertatea. În Moldova, marea majoritate a romilor au fost aduşi din Ţara Românească (care la rîndul lor, au ajuns aici prin filiera balcanică, şi nicidecum caucaziană). [Sali N., Duminica I., 2006, p.41].
Documentar se atestă o permanentă deplasare de romi din Ţara Românească în Moldova. Cronica Moldo-Germană ne informează spre exemplu: „În luna martie, în ziua 7 anul 6979[1471], într-o joi, a pătruns Ştefan voievod în Muntenia şi în aceeaşi zi, a avut o mare bătălie cu Radu voievod, pe un cîmp, lîngă un tîrg numit Soci. Acolo a omorît multă oaste şi le-a luat 17.000 de ţigani (romi) cu dînsul în robie”. La fel, Letopiseţul Ţării Moldovei (autor Gr. Ureche), relatează alt caz relevant de capturare în robie a romilor, în urma războaielor duse între domnitorii Ştefan cel Mare (Ţara Moldovei) şi Radu cel Frumos (Ţara Românească): „A luat Ştefan Vodă cetatea Teleajănului (1 octombrie 6982 [1474]) şi a tăietu capetele pîrcălabilor, şi muierile lor le-au robitu, şi mulţi ţigani au luat şi cetatea au ars-o”. Cu toate că unii autori contestă cifrele exagerate de romi luaţi în robie, totuşi aceste relatări exprimă pe deplin amploarea fenomenului robiei în ţările române [Portret în..., 2004, p. 23-24, 53].
Cauza ce a stat la baza hotărîrii romilor de a rămîne în Moldova, nu este pe deplin elucidată. Spre deosebire de majoritatea confraţilor lor, ce au migrat în Europa Occidentală şi de Est, ulterior în Ucraina şi Rusia, aceste şatre nu au fost de acord de a-şi pierde libertatea şi de a fi luate în robie, alegînd calea migraţiei continuie în detrimentul sedentarizării forţate. Totuşi, robia în Moldova era mai “uşoară”. Primul lucru, şi cel mai important, era că robul din Moldova nu putea fi condamnat la moarte de stăpînul său. Avem mărturii şi hrisoave domneşti prin care boierii, care îndrăzneau să ucidă un rob, erau aspru pedepsiţi. Robii romi moldoveni se bucurau de o libertate economică mult mai mare decît în dreptul roman, având posibilitatea de a stăpîni o mică proprietate de care dispuneau după voinţa lor. Orice tranzacţie contractuală asupra bunurilor sale cu terţe persoane era valabilă în faţa oricărei instanţe din ţară. Avînd dreptul de proprietate asupra bunurilor sale, robul putea vinde, cumpăra, dona şi testa. Spre deosebire de sclavul roman, robii din Moldova aveau dreptul să apară în faţa instanţelor judiciare, spre a-şi dovedi drepturile sale. Pe de altă parte, faptul de a deveni robi a romilor în acest teritoriu, este condiţionat de gradul înalt de toleranţă a populaţiei autohtone, spre deosebire de occidentali, unde romii erau prigoniţi în permanenţă de instituţiile opresive statale şi clericale. Robia romilor în Moldova apare în documentele emise de cancelaria ţării în secolele XV şi XVI ca o instituţie patronată de stat. Autoritatea centrală a statului feudal, reprezentată prin domnie, înzestrată cu cele trei puteri, legislativă, judecătorească şi executivă, pe care le exercită asupra locuitorilor, avea în acelaşi timp şi latitudinea de a dispune de robii prinşi în lupte, împărţindu-i dregătorilor ori mănăstirilor. Ceea ce trebuie de remarcat, însă, e faptul că atît în Ţara Românească cît şi în Moldova, primele danii cunoscute documentar sunt făcute mănăstirilor şi numai după aceea apar şi boierii, ca stăpîni de robi. Deşi numărul actelor moldoveneşti care cuprind informaţii despre ţigani în înţelesul de străini robi nu sunt aşa de multe, totuşi ele sunt suficiente şi destul de bogate în date pentru a putea reconstitui starea socială, economică şi juridică a ţiganilor robi şi a instituţiei robiei în Moldova în secolele al XV-lea şi al XVI-lea. Ceea ce ne lipseşte din aceste izvoare sunt numai menţiunile despre cum au apărut ei în Moldova şi când vor fi transformaţi ei în robi, căci din actele domneşti îi putem constata existînd, doar, ca robi, în puterea statului, chiar de la începutul sec. al XV-lea, fără alte amănunte explicative [Scurtulencu Th. B., 2002, p.12].
Clasificarea populaţiei de robi ţigani din Moldova, trebuie să aibă la bază criterii precise, care să evite eventualele confuzii şi suprapuneri, care apar adesea în literatura privitoare la această p roblemă. Primul criteriu, esenţial, este cel al apartenenţei de stăpân. Primul care aplică această clasificare în practică a fost domnitorul Ţării Moldovei, Vasile Lupu. Din acest punct de vedere, Pravila lui Vasile Lupu (un cod de legi adoptat în 1646) prevedea că robii ţigani se împărţeau în robi domneşti, robi mănăstireşti şi robi boiereşti.
Mihail Kogălniceanu, împarte robii domneşti din Ţara Moldovei în patru categorii:
1) Rudarii sau aurarii care aveau singuri dreptul de a căuta aurul în rîuri şi în nisipul munţilor, plătind o dată pe an fiecare doamnei (soţia domnitorului) ca dar trei sau patru drame (1dram = 3,23 g) de aur. Din timpul prinţului Cantemir, prinţesa Moldovei primea un tribut de 1600 drame sau 4 ocale de aur pur. În 1764, Ştefan Racoviţă a primit de la aurarii săi, al căror număr urca la 240 persoane, 1254 drame de aur fin. Rudar – ţigan aurar, vine probabil de la rudărie – groapă de unde se scot metale. (sensul corect al cuvântului rudar, în prezent, este lucrător, cioplitor în lemn).
2) Ursari sau dansatorii ursului, mergeau prin oraşe şi sate cu urşi prinşi de mici din munţii Carpaţi şi pe care i-au dresat pentru diferite dansuri – „tananaua”. Pentru prevenirea accidentelor, romii aveau grijă să tocească unghiile şi dinţii şi de a le arde uşor ochii acestor animale pentru ca să nu vadă prea clar. Totodată, urşii erau folosiţi şi în calitate de tămăduitori a diferitor boli, spre exemplu, la călcatul şalelor. Aceşti ţigani, dintre care unii erau geambaşi (vânzători de cai), plăteau guvernului un tribut anual între 20 şi 30 piaştri (monedă de argint).
3) Lingurarii erau cei ce făceau linguri, coveţi şi vase din lemn; ei plătesc acelaşi tribut ca şi ursarii şi erau cei mai civilizaţi dintre cele patru clase de robi ţigani ai domnitorului. Ei sunt primii romi care începuseră să-şi construiască locuinţe fixe la periferia satelor ce se aflau în preajma pădurilor.
4) Lăieşii erau oamenii fără căpătîi şi fără o meserie fixă. Erau muncitori salahori, constructori, fierari ca şi fabricanţi de pieptene din os. Erau ţiganii cei mai corupţi şi cei mai liberi, în acelaşi timp, aveau permisiunea de a colinda pe întreg cuprinsul ţării. Ei plăteau statului un tribut anual de 30 de piaştri şi aveau libertatea să-şi pască caii în împrejurimile drumurilor şi satelor. Majoritatea lor trăiau din furturi şi prădăciuni. Deşi sunt foarte îndemnatici în tot ceea ce fac, ei muncesc foarte puţin, îşi petreceau ziua dormind, iar noaptea mergeau după pradă. Atunci cînd lucrau, ei preferau să confecţioneze diferite obiecte din metalel ( chei, cuie, osii pentru căruţe) pentru necesităţile ţăranilor cu care veneau în contact. Pentru toate aceste lucrări rudimentare se folosesc de scule de fierărie pe care le cară după ei. Tot această categorie de ţigani se ocupa cu confecţionarea armelor (puşti, suliţe, săbii, etc.). În timp ce bărbaţii dormeau sau lucrau, femeile ieşeau în drum ghiceau şi dezlegau visele, promiţînd celor ce le ascultă bani mulţi şi soţii tinere şi fidele.
Nici una dintre cele patru clase de ţigani descrise de Kogălniceanu nu avea locuinţe fixe. Vara ei locuiau în corturi, iar iarna în locuinţe sub pământ (bordeie) pe care le săpau la marginea pădurilor în apropierea unor sate, unde îşi puteau pune în valoare talentul de meşteşugari şi în acelaşi timp puteau să fure. Zece până la cincisprezece familii (sălaşe) erau sub conducerea unui bărbat ales de către aceştia. În Moldova aceşti conducători se numeau juzi, care erau subordonaţi unui bulibaşa. Aceşti bulibaşi erau aleşi din familii care dăduseră deja asemenea conducători, erau mai înaintaţi în vîrstă, mai bine îmbrăcaţi şi mai impunători. Alegerea se făcea în aer liber, în prezenţa tuturor, iar cel ales era aruncat de trei ori în sus. Odată cu terminarea ceremoniei, romii se despart mîndri ca nişte prinţi electori ce tocmai au desemnat un împărat. Pentru a se distinge din mulţime, juzii şi bulibaşii purtau barbă şi umblau călare, cu o mantie de purpură, ciubote roşii sau galbene, cu o căciulă din piele de miel semănînd a bonetă în stil frigian şi un bici din trei curele cu care pedepseau ţiganii prinşi la furat sau cu alte netrebnicii. Juzii şi bulibaşii erau confirmaţi de către conducătorul militar al ţării – marele hatman. Bulibaşii plăteau hatmanului tributul strîns cu ajutorul juzilor, fixau taxele, comunicau voinţa stăpînirii, judecau în anumite condiţii; astfel bulibaşii se bucurau de o autoritate destul de mare asupra confraţilor lor, romii se temeau de ei mai mult chiar decît de hatman şi de domnitorul însuşi. Din tributul pe care-l strîngeau, bulibaşii încasau doi piaştri la sută, aveau dreptul de a-i pedepsi pe cei vinovaţi şi erau datori să dea guvernării socoteală de locul în care se aflau supuşii lor [Kogălniceanu M., 2000, p. 243-245].
roma.md/

vineri, 10 august 2012

Paranoia



Foto: Soldati romani si germani in Constanta indreptandu-se spre front.

Zilnic si 90 % de timpii acordati tv. numai despre paranoia pe care o vedem la tv. in  mod grotesc, si ne coboara jos de tot mie,  mi se pare halucinanta. Cand  dam pacla care ne invaluie privirea si privim clar, curat si responsabil nu numai fata de noi, ci si de o tara intreaga.
Cum suntem noi tarati de furtuna  adica, de un taifun fara sa incercam macar sa ne impotrivim nebuniei care,  face parte din viata noastra si  asteptam resemnati sa  se opreasca nebuneala, vartejul si sa cadem unde ar fi, numai sa cadem, chiar daca ne vom rupe gatul.
Nimeni nu are nici o raspundere?
Ce se asteapta ? Sa iasa multimea in strada, sa scape lucrurile de sub  control si numai cu sange sa se scrie istoria?
Inseamna ca scenariul este facut  de dusmanii din teriorul tarii si din exterior  de a  aduce un intreg popor, la exasperare  pentru a fi  gata  de o  interventie  militara in Romania ,  subjugarea si faramitarea ei. Impartirea tarii intre ulii.
Unde sunt NATIONALISTIIIIII ???? De ei este nevoie mai mult ca oricand.
De chibitat pe margine ca niste batrani neputinciosi este usor. Dar  credinta, patriotismul cere implicare. Suntem chemati sa facem istoria. Cand spunem PREZENT ???? Cand va fi prea tarziu???
Urmasii ne vor condamna. Asa cum noi  apreciem  la superlativ sacrificiul inaintasilor nostrii, tot asa trebuie sa  dam un exemplu si noi.
Soldatii romani au luptat vitejeste, dar am terminat al 2-lea razboi mondial, ca tara invinsa la masa verde.
Stiti versurile : "LA MASA VERDE FATA IN FATA, UNII VOR MOARTE ALTII VIATA !"
Puterile  lumii au hotarat peste voia noastra conform intereselor lor. Nu pentru ca nu am luptat vitejeste am fost pierzatori, ci pentru ca asa au vrut altii. Acum la scara mica facem jocul UE fara voia noastra. Sa fim demni si sa respingem  interesele lor meschine care,  ne ajuce la stadiul de Labus taras. Cei care se comporta asa, sunt dispretuiti chiar de cei care isi bat joc de ei. Ce gandesc tarile occidentale despre noi ?" Mai zic, dar tare prosti mai sunt si romanii acestia ! Nu merita  sa ne fie egali ci doar slugi ! Nu au demnitate, nu au sange in instalatii, sau curcit cu tiganii ! S-au spurcat !"
 Ne-am saturat sa jucam, dupa cum ne canta dusmanii nostrii. Curaj !!!! SA NE STIE DE FRICA !!!

Fostul sot al lui Amy Winehouse in coma



Blake, el ex marido de Amy Winehouse, en coma



El ex marido de la fallecida Amy Winehouse, Blake Fielder-Civil, se encuentra en estado de coma tras sufrir un fallo multiorgánico provocado por la ingesta de grandes dosis de alcohol y drogas. Fue su actual pareja, Sarah Aspin, la que le encontró a las seis de la mañana agonizando en la cama y dio la voz de alarma.

Desde que se ha producido su ingreso en el hospital, la madre de Blake Fielder-Civil no se ha separado del lado de su hijo ni un sólo momento: "Rezo para que sobreviva, pero también me preparo por si no llegara a despertar nunca", asegura.


Por su parte, Mitcht Winehouse, el padre de Amy, ha querido manifestar su apoyo a la familia del joven: "Lo de Blake ha sido una noticia terrible y rezamos para se recupere. Al fin y al cabo, mi hija le amaba".


El joven, que se casó con la cantante en mayo de 2007 y se divorció de ella dos años más tarde, fue acusado en varias ocasiones de alimentar su adicción a las drogas.


A sus 30 años, Blake llevaba luchando durante mucho tiempo contra su adicción a la heroína y, desde la muerte de su ex mujer, había intentado rehabilitarse en varias ocasiones.


Este trágico suceso llega un año después de que una de las voces más reconocidas del soul se apagara para siempre cuando, el 23 de julio del 2011, la cantante fue encontrada muerta en su domicilio de Londres.


elmundo

Esperemos se recupere, no debemos caer en las drogas y nunca creer que las dominamos ya que vemos que son ellas las que acaban haciéndose las dueñas 
http://drrobert-impresiones.blogspot.com/ 

Timisoara TIGANEASCA


Timisoara TIGANEASCA: Nunta la “Ministrul de Finante” Carpaci (FOTO)

autor: FrontPress 10.08.2012
August este, fără și doar și poate, la Timișoara, luna nunților țigănești. În postul Sfintei Marii, când nu se fac cununii, clanurile rome își căsătoresc de zor copiii, cu petreceri trase parcă la indigo. Joi a venit rândul nepotului „Ministrului de Finanțe” și al iubitei sale.
Elisei Cârpaci, nepotul lui Grado Cârpaci, zis „Ministrul de Finanțe”, s-a logodit cu Misalba, fiica lui Fulgereanu Stancu. Ambii sunt minori, așa că a fost oficiat doar un ceremonial de logodnă, fără să treacă și pe la Starea Civilă.
Alaiul de nuntă a fost format, așa cum era de așteptat, din mașini de fițe, a căror valoare cumulată este de câteva milioane de euro. Majoritatea acestora sunt înmatriculate în Franța sau Germania și sunt închiriate de acolo, pentru a rupe gura târgului în România.
Romii cuprinși de veselie au chefuit în curtea casei „Ministrului de Finanțe”, cu lăutari și tot tacâmul. Din meniu n-au lipsit purcelușii la proțap, aproape 20 la număr, sau fructele de mare.
Mireasa a purtat o rochie cumpărată tocmai de la Paris, despre care rudele spun că a costat mai mult decât o garsonieră. Pentru ca adolescenta să se simtă cu adevărat prințesă, cei 28.000 de euro n-au fost o problemă. Nici mirele n-a fost mai prejos, costumul de ginerică fiind achiziționat de la Londra, contra sumei de 11.000 de euro. La haine așa scumpe, era nevoie și de bijuterii masive, din aur, etalate cu opulență.
Fondul sonor a fost asigurat de Adi Minune și Nicolae Guță, pentru care banii din dedicații au curs fără număr. Cu o zi înainte, o altă nuntă țigănească a paralizat traficul vizavi de sediul IPJ Timiș. Probabil vor urma și altele. De Alecsandra Stanici – De Banat, Foto Virgil Simonescu - Opinia Timisoarei

Medvedev


Medvedev: Fara ENCLAVE formate din IMIGRANTI in orasele rusesti

autor: FrontPress 10.08.2012
Dmitry Medvedev a cerut guvernului să acorde mai multă atenţie imigranţiei pentru a preveni formarea pe teritoriul Rusiei a enclavelor etnice şi pentru a contracara creşterea masivă a numărului de străini în regiunile din Orientul Îndepărtat. În acelaşi timp, premierul le-a mai recomandat miniştrilor şi oficialilor “să nu se teamă” de migraţia internaţională, ci doar să muncească mai mult pentru a menţine fenomenul sub control.
“Ţelul nostru este să realizăm o piaţă a muncii civilizată şi echilibrată, ceea ce încă nu am reuşit. Trebuie să oferim economiei noastre forţă de muncă calificată”, a declarat Medvedev citat de televiziunea Russia Today.
Acesta a mai spus că în Rusia s-ar afla circa 10 milioane de migranţi, la o populaţie totală de 140 de milioane de locuitori.
Şeful guvernului de la Moscova a mai spus că balanţa migraţiei nu este în favoarea Rusiei din cauza faptului că mulţi cetăţeni cu pregătire superioară au emigrat, aceştia fiind înlocuiţi cu migranţi “slab pregătiţi, care abia vorbesc rusa şi adesea nu cunosc nimic despre cultura şi legile noastre”.
În cadrul aceleiaşi şedinţe de guvern, directorul Serviciului pentru migraţie a afirmat că doar 17 procente dintre imigranţii aflaţi în Rusia au permise de muncă la zi.
Conform datelor oficiale, peste 100.000 de străini au primit în primele 6 luni ale anului permise temporare de muncă în Rusia, 60.000 au primit permise de şedere permanentă şi aproximativ 45.000 au devenit cetăţeni ruşi. Pe de altă parte, numărul străinilor care au fost aduşi în faţa instanţelor de judecată ruseşti pentru diverse infracţiuni a ajuns la o cifra îngrijorătoare de 300.000. Sursa: FrontPress.ro
 

Arabia Saudita anunta


ARABIA Saudita anunta ca va dobora avioanele ISRAELIENE in drumul lor spre IRAN

autor: FrontPress 10.08.2012
Arabia Saudita, un stat aliat al SUA in Orientul Mijlociu, a informat Israelul ca va intercepta orice avion israelian care va patrunde in spatiul sau aerian in drum spre Iran. Mesajul, care poate fi surprinzator pentru unii avandu-se in vedere ostilitatea regatului saudit fata de regimul de la Teheran, a fost transmis prin intermediul Washingtonului, in timpul discutiilor cu oficialii administratiei Obama din Ierusalim.
Inalti oficiali israelieni sustin ca americanii potenteaza amenintarea saudita, intr-o incercare de a descuraja Israelul sa lanseze o ofensiva unilaterala impotriva instalatiilor nucleare iraniene, scrie Ynetnews.
Unele surse estimeaza ca Arabia Saudita, care are avioane de lupta americane performante, ar fi permis Israelului sa-i traverseze spatiul aerian, daca acesta si-ar fi coordonat operatiunea militara cu SUA.
In acelasi timp, New York Times sustine ca Israelul va prefera o ruta directa, care trece peste Iordania si Irak. Observatorii spun ca iordanienii nu vor reactiona, desi sunt si voci care sustin ca Ammanul va considera o astfel de actiune o incalcare a acordului de pace cu Israelul. Doua alte rute posibile sunt peste Turcia si Siria sau peste Marea Rosie. Sursa: FrontPress.ro
 

Plang cu lacrimi de cristal



"Un  popor de oi naste, un  guvern de lupi "
Dezamagitor pentru noi este putin spus, cu ce se intampla in aceste zile cand se vede tot mai clar, in mana cui ne-am pus tara, arata adevarata fata demonica  a celor  fara  scrupule, a tradatorilor de tara care nu au nimic de-a face cu noi, cetatenii de buna credinta a acestei tati.
Inca odata, a cata oara , se vede infantilitatea si  incapacitatea de a vedea  lucrurile in  profunzime, fara  nici o viziune a  acestor guvernanti infantili de acum. Ei nu au inteles ca mafia  care ne-a condus si ne conduce nu lasa fara lupta, fara sange, stapanirea acestei tari. Nu spun ei oare "vrem Romania in apoi?" Toarta aceasta lucratura s-a facut in ani de zile si ei nici acum  nu se trezesc  pentru a striga ca, sa auda si cancelariile straine ca suntem siluiti impotriva vointei noastre?
Daca  guvernantii isi vor lua rolul in  serios fara  zambete  autolinistitoare  atunci vom avea sperante. CC si-a luat vacanta ca sa traga de timp, pentru a  reanscauna acest diavol  in tronul de la Cotroceni. Numai un singur ziarist  C.N.  a inteles ca trebuie  actionat urgent, fara menajamente pentru ca timpul trece si  nu se face nuimic. Trabuie atrasa atentia  U.E. ca  este sabotat votul nostru si implicit vointa noastra. Special Curtea Constitutionala  a intrat in  vacanta intr-o situatie asa de grea pentru tara,  tocmai pentru ca la venire sa  nu mai fie timp de nimic.
Daca nu fac asta acesti  guvernanti cu minte de copii de gradinita, ne vor duce la lupte de strada.
Inseamna ca este un  complot intern impletit cu un  complot international pentru a ne distruge din  toate punctele de vedere, pentru a fi ca oile  guvernati de lupi.
Unde sunt nationalistii ? Vedeti de ce se indeparteaza si se denigreaza nationalistii? Pentru ca ei au fost mereu aparatorii valorilor natiei lor, au fost curtajosi si demni. Nu de astfel de oameni au nevoie lupii nostrii si naivii guvernanti  ii tot dau zor cu  respectarea legii, cu  respectarea verdictului ori care ar fi el al C.C. :(
Atata baza punem in CC, o adunatura de babalici politruci sclerozati.Ce asteptam de la viitor? Suntem ca babele care se roaga uitandu-se la cer sa ploua ? Nu este a buna mai ales ca chemarea la nerespectarea legilor este facuta dintr-o curte,  de un individ mereu rosu la fata. Ce este mai im portant este ca   sunt ascultati si se actioneaza de catre organele reprezive ale statului, conform ordinelor lui si in detrimentul nostru. CURAJ !!!                                                

joi, 9 august 2012

Descopera lumea




                                    "SSSSusss* SSSSaaaalope !" MDNA, l'effarouchée, découvre le monde !


La  Cinglée talmoudifiée ultra-narcissique n'en rate pas une, après Marine et la Svatiska, après ses spectacles qui mettent en scène des  messes noires érigées dans des espèces d'églises démoniaques à sa propre gloire, la madone de ce bas-monde, demande à la Russie, tatouage à l'appui,  la libération des Pussy Riot !  Mot à mot, le combat de la Chatte ! Aurait-elle agi de même si le sacrilège avait eu lieu dans une Synagogue ? Ce chancre vocal est un agent US sioniste de contrôle des masses ... Sa propre chatoune, qu'elle a vendue au monde, conjointement à son âme, est une arme de destruction massive ...et bien que passée au crible de la ménopause, elle cartonne encore, la vieille moule exsangue !
Le Blasphème total,
concurrence entre les deux succubes, Mdna vs Lgg :
qui ira le plus loin ?
http://brebisgalleuse.blogspot.com/ 

Lady Gaga


Becali: “Lady Gaga e discipolul lui Satan”

autor: FrontPress 09.08.2012
Europarlamentarul român a protestat public împotriva concertului lui Lady Gaga din Bucureşti, programat pentru 16 august. Acesta nu este de acord ca Lady Gaga să fie interzisă, ci doreşte ca ea să fie batjocorită. Într-o intervenţie prin telefon la RTV, Gigi Becali a spus că adevăraţii creştini o “vor scuipa şi batjocori, să vadă că în România este nimic”. Potrivit acestuia, credincioşii ar trebui să protesteze şi împotriva abuzurilor statului, în special împotriva procurorilor care “fac dosare la comandă“.
Latifundiarul din Pipera consideră că nici publicul şi nici artista nu sunt de vină pentru manifestările “necreştine” de pe scenă ale cântăreţei, ci Satan. “Ea nu este vinovată, nu este împotriva lui Hristos, poate nu crede în nimic. Ea face asta pentru bani. Satan este de vină“, este de părere Becali. El mai crede că Lady Gaga ar putea avea mai târziu o revelaţie, ar putea descoperi că a greşit, şi ar putea să se călugărească.
Nu numai Gigi Becali este scandalizat că artista din Statele Unite va concerta în România, ci şi un grup de credincioşi care au lansat o petiţie online prin care cer boicotarea spectacolului. Cazuri similare s-au înregistrat până acum în Filipine şi în Bulgaria, scrie Adevărul. În plus, după lansarea videoclipului piesei “Judas” (Iuda), în care cântăreaţa o întruchipează pe Maria Magdalena mergând pe motocicletă alături de un fals Iisus de culoare, Lady Gaga a reuşit să scandalizeze până şi Vaticanul, care s-a declarat în repetate rânduri împotriva cântăreţei.
“Suntem un popor creştin. Blasfemiile şi hulele sunt păcate împotriva Duhului Sfânt, care nu se iartă în veci, dacă nu sunt lepădate. Lady Gaga e o fiinţă malefică, care nu pierde nicio ocazie de a huli cele sfinte (…) Noi avem datoria să ne opunem prezenţei ei la Bucureşti, capitala unei ţări creştinate de apostolul Andrei. Nu are ce să caute aici cineva care batjocoreşte jertfa Mântuitorului şi simbolurile sfinte. Ne-am face părtaşi la rătăcirea ei. Să semnăm împotriva desfăşurării concertului la Bucureşti!”, scrie autorul petiţiei. Sursa: FrontPress.ro
 

Au tiganii biserica ?



autor: FrontPress 09.08.2012
„Biserica ţiganilor a fost clădită din slănină şi aşezată în calea câinilor“, ziceau românii despre ţigani. Saşii transilvăneni au răspândit cu plăcere această zicală românească.
Recensămintele postcomuniste n-au făcut lumină asupra numărului cetăţenilor români de etnie rromă. Undeva între 700.000 şi trei milioane de persoane, apreciază diverse surse minoritatea care şi-a extins caracteristicile asupra reprezentării „românului” în străinătate. Dintre toate statele Europei Centrale şi de Răsărit, România este ţara cu cei mai mulţi cetăţeni de etnie rromă.
Iluminismul transilvănean
Deşi prezenţa ţiganilor în ţinuturile valahe e atestată din secolul al XIII-lea, vor trece încă secole până la a stârni interesul autorităţilor pentru soarta şi starea lor. Sub influenţa ideologiei luminilor, Curtea din Viena s-a preocupat întâi de ţiganii transilvăneni. De altfel, Transilvania este unică în diversitatea etniilor sale, scria preotul Michael Lebrecht din Şura Mică, citat de Marian Zăloagă („Reflectarea vieţii religioase a ţăranilor transilvăneni din secolul al XVIII-lea în surse germane”, Buletinul cercurilor ştiinţifice studenţeşti, Alba Iulia, 2002).
Prin deciziile luate de Maria Tereza (în 1768 şi 1773) şi de Iosif al II-lea (1782) s-a dus o politică dură de asimilare şi sedentarizare a ţiganilor transilvăneni, subliniază cercetătoarea Emmanuelle Pons („Ţiganii din România, o minoritate în tranziţie”, Compania, Bucureşti, 1999). Li s-a interzis să mai locuiască în bordeie şi chiar să-şi mai vorbească limba proprie. Prin poruncă împărătească, li se cerea să-şi clădească locuinţe şi să vorbească graiul celorlalţi din partea locului. Nu aveau voie nici să circule dintr-un comitat într-altul fără învoirea autorităţilor. Li s-a impus să nu mai umble despuiaţi, să nu mai posede cai şi să nu mai doarmă claie peste grămadă – copii şi tineri, de ambele sexe, împreună. Au fost luaţi copii de ţigani din familiile lor şi daţi în plasament familiilor de altă etnie sau la orfelinate. Li se impune chiar educaţie religioasă.
De la poruncă la faptă
Despre manifestările de religiozitate ale ţiganilor în urma acestor porunci vorbesc sursele germane consultate de cercetătorul Marian Zăloagă. Ţiganii din Transilvania, menţionează acestea, nu aparţin unei confesiuni aparte. Ei se ataşează confesiunilor îmbrăţişate de comunităţile pe lângă care trăiesc.
Ţiganii din ţinuturi secuieşti şi ungureşti se ţin fie de reformaţi, fie de romano-catolici. Cu excepţia celor din regiunea Sibiului, care se ataşau de ortodocşi, mare parte din ei se botezau greco-catolici. Fiind atât de mulţi, au primit „subpopi” anume.
Ţiganii sunt însă dezinteresaţi de credinţă. „Nu arareori pot fi întâlniţi la biserică, mai ales la cea românească, (unde) sunt gata să te uşureze de bani sau de alte bunuri”, observa unul dintre saşii citaţi. De aceea, în multe localităţi, li se şi interzicea să rămână în sat pe timpul serviciului religios din biserici. Sunt, în fapt, oameni fără religie, fără credinţă în viaţa sufletului după moartea trupească. „Biserica ţiganilor a fost clădită din slănină şi aşezată în calea câinilor”, repetau saşii, cu plăcere, o vorbă de duh auzită de la români.
Slujitori ai Satanei şi mâncători de copii
Nu i-au ajutat deloc pe ţigani să împlinească poruncile împărăteşti nici celelalte etnii transilvănene. Prejudecăţile erau atât de adânc înrădăcinate în a-i considera sub-oameni, încât în Transilvania, ca şi pe întreg cuprinsul Balcanilor, circula stereotipul că ţiganii sunt slujitorii Satanei. Aberaţiile mergeau până la a-i acuza de antropofagie. Până în zilele noastre, „ţiganul care fură copiii cu sacul” a rămas o ameninţare de efect, folosită de mamele de la ţară pentru a-şi convinge pruncii să nu iasă de sub ascultarea părintească.
Dintre toate ritualurile creştinilor, botezul a fost prima şi cea mai răspândită practică printre ţiganii obligaţi la viaţă religioasă. Ritualul este însă o imitaţie, lipsită de evlavie şi credinţă în semnificaţiile sale. În descrierea unuia dintre cronicarii saşi citaţi în studiul menţionat, imediat după naştere, copilul era îmbăiat într-o groapă cu apă, făcută direct în vatra bordeiului. Curând se trecea la botezul nou-născutului. Martori şi naş de botez nu se iau dintre ţigani, ci se caută persoane mai de vază. Urmează o „cinste” la cârciumă, făcută naşului de către tatăl copilului. Trataţia consta în pâine şi vinars (rachiu tare). Cu aceasta se socotea creştinarea desăvârşit încheiată.
Căsătoriile între ţiganii transilvăneni din secolul al XVIII-lea nu presupuneau ritualuri şi jurăminte religioase. Cu totul altfel stăteau lucrurile la căsătoria cu un neţigan, condiţionată de către împărăteasa Maria Tereza prin respectarea unor reguli. Dacă mireasa era ţigancă, iar mirele ungur catolic, fata trebuia să facă dovada cunoaşterii unor precepte religioase şi a unor deprinderi gospodăreşti.
Pentru că împărăteasa a interzis şi căsătoria fetelor de vârstă fragedă, în cazuri ca acestea de căsătorii mixte, ţiganii apelau la martori mincinoşi care „îmbătrâneau” mireasa.
Eliberarea ultimilor sclavi din Europa
„Dezrobirea” ţiganilor din Moldova şi Muntenia s-a făcut, după cum Mihail Kogălniceanu recunoştea, sub presiunea curentelor occidentale de gândire. Prima dată au fost eliberaţi robii mănăstireşti şi domneşti din Moldova, în 1844. Abia peste trei ani, în plină epocă a modernităţii bătrânului continent, mănăstirile munteneşti se vor lipsi de aceşti ultimi sclavi din Europa.
Deşi ţiganii se împărţeau, după proprietarul lor, în robi domneşti, mănăstireşti şi boiereşti, e puţin probabil ca, în ţinuturile istorice ale Vechiului Regat, să fi existat preocupări bisericeşti legate de ei. Locuiau în sălaşe, conduşi de juzi ţigăneşti. Ca orice „bun nemişcător”, erau vânduţi, schimbaţi sau dăruiţi de stăpânii lor. Preţul se oferea după numărul „sufletelor”, dar şi … după cântar. În chiar secolul al XIX-lea, robul ţigan se vindea la oca. Dar costa de trei ori mai mult ocaua de bărbat decât cea de femeie. Ca să obţină un preţ mai bun, stăpânii îi îngrăşau înaintea târgului.
Într-un discurs rostit în 1891, cu ocazia împlinirii a 25 de ani de la înfiinţarea Academiei Române, Mihail Kogălniceanu a povestit astfel nenorocita lor stare: „Chiar pe uliţele oraşului Iaşi, în tinereţele mele, am văzut fiinţe omeneşti purtând lanţuri în mâini sau la picioare, ba unii chiar coarne de fier aninate de frunte şi legate prin coloane împrejurul gâtului. Bătăi crude, osândiri la foame şi la fum, închidere în închisori particulare, aruncaţi goi în zăpadă sau în râuri îngheţate, iată soarta nenorociţilor ţigani! Apoi dispreţul pentru sfinţenia şi legăturile de familie.
Femeia luată de la bărbat, fata răpită de la părinţi, copiii rupţi de la sânul născătorilor lor şi răzleţiţi şi despărţiţi unii de alţii, şi vânduţi ca vitele la deosebiţi cumpărători, în cele patru colţuri ale României. Nici umanitatea, nici religiunea, nici legea civilă nu aveau ocrotire pentru aceste nenorocite fiinţe; era un spectacol grozav, strigător la cer. De aceea, povăţuiţi de spiritul secolului, de legile omenirii, un număr de boieri bătrâni şi tineri au întreprins de a spăla patria lor de ruşinea sclaviei”.
Înduioşătoarea poveste scrisă de Vasile Alecsandri despre Vasile Porojan, prietenul ţigan din copilăria sa, rememorează trista istorie a dezrobirii ţiganilor de pe moşia părintească. „Frumoasă zi a fost aceea când, din balconul casei de la Mirceşti, am declarat ţiganilor adunaţi că sunt liberi! (…) Surprinderea lor s-a manifestat prin o exclamare sălbatică şi bucuria lor prin o mie de sărituri deşănţate, ca oameni muşcaţi de tarantelă. Vreo trei bătrâni însă au început a plânge şi a-mi zice: – Stăpâne, stăpâne, ce ţi-am greşit ca să ne urgiseşti astfel, păcătoşii de noi?!… Ne faci slobozi?… Cine o să ne poarte de grijă de azi înainte?… Cine o să ne hrănească, cine să ne îmbrace, cine să ne cunune, cine să ne îngroape?… Stăpâne, nu te îndura de noi şi nu ne depărta de mila Măriei Tale!” Odiseea libertăţii a început cu birtul satului.
„Laia se opri la cea întâi crâşmă, povesteşte Alecsandri, pentru ca să celebreze noua lor poziţie socială, apoi se opri la a doua crâşmă, pentru ca să cinstească în sănătatea cuconaşului, apoi se opri la a treia, pentru ca să boteze cu vin libertuşca, apoi la a patra, pentru ca să guste dacă rachiul liber e mai bun decât celălalt etc., etc., şi astfel au dus-o întruna până ce, bându-şi până şi căciulile şi apucându-se de furturi, au ajuns în închisorile de la Roman, de la Piatra şi de la Bacău”.
După vreo şase săptămâni de le eliberare, ţiganii au revenit la Mirceşti. Însuşi prietenul copilăriei sale, ce învăţase meşteşugul de pitar, s-a întors „acasă” spre bătrâneţe. Primit şi tratat generos de poet, a dispărut însă după două zile, furând şi un cal.
„Pe cât e de neomenos faptul de a lipsi pe un om de libertate, pe atât e de necumpătat faptul de a libera deodată pe un sclav fără a-l pregăti la fericirea ce-l aşteaptă şi a-l feri de neajunsurile unei libertăţi pripite”, concluziona Alecsandri în reflecţiile asupra foştilor robi ţigani.
De ce-au „ales” ţiganii ţinuturi româneşti?
Istoria ţiganilor pe teritoriul de azi al României prezintă aspecte curioase. În primul rând, nu putem stabili, cu precizie, originea şi momentul apariţiei lor aici.
După majoritatea presupunerilor, India ar fi spaţiul lor de origine. Ar fi călătorit atât de departe de „casă”, ca robi ai tătarilor. Când tătarii înşişi ar fi devenit robi, ţiganii au continuat starea de robie la noii stăpâni. În Vechiul Regat, ţiganii au fost eliberaţi din robie abia la mijlocul secolului al XIX-lea. Primele menţiuni documentare ale ţiganilor în Moldova fac referire la secolul al XIV-lea. Ţiganii apar ca robi ai mănăstirilor Vodiţa şi Tismana. Primul studiu românesc despre ţigani l-a făcut Mihail Kogălniceanu, în 1837, la cererea Universităţii din Berlin.
De ce-au rămas însă ţiganii în număr atât de mare în aceste zone, de vreme ce erau alungaţi de pretutindeni în Europa? Faptul dă şi mai mult de gândit deoarece în Vechiul Regat au suportat o politică sclavagistă, iar în Transilvania una de dură asimilare, menţionează cercetătoarea Emanuelle Pons.
O ipoteză a numărului mare de ţigani din provinciile româneşti, deloc măgulitoare pentru etnia majoritară, e de natură economică. Cuceririle otomane, cu consecinţa obligaţiilor la care sunt supuşi creştinii, au generat tendinţa de a se reţine mâna de lucru gratuită a robilor ţigani. Mai ales că valahii nu stăpâneau meşteşugurile practicate de aceştia: potcovitul cailor, fabricarea obiectelor de uz casnic din aramă şi cositor, prelucrarea aurului şi argintului. Cum biserica ortodoxă nu admitea decât muzica vocală în ritualul său, comunităţile româneşti n-au dezvoltat forme de instruire în interpretarea muzicii instrumentale. Astfel că, pentru întreg spaţiul ortodox al Europei de Est, ţiganii sunt creatori de folclor şi sufletul petrecerilor elitelor şi oamenilor de rând.
Cât despre rolul acestora în economia rurală românească, elocventă e situaţia lor de la mijlocul secolului XX. În absenţa proletariatului rural, partidul comunist a instalat atunci fierari şi potcovari ţigani în funcţii de primari, secretari de partid şi preşedinţi de colectiv. Inedita situaţie a intrat în „folclorul nou”. În studiul amintit, Emanuelle Pons consemnează următoarea mostră: „Cobori, Doamne, pe pământ/ Să vezi Stalin ce-a făcut./ C-a făcut din cal măgar/ Şi ţiganul secretar”. De Lavinia Betea – Adevarul