Reda-i copilaria lui Stefanut

sâmbătă, 4 august 2012

Bancuri....



Gasindu-si nevasta cu un strain in pat, o intreaba:
- De la el e suta de dolari pe care mi-ai dat-o ieri?
- Da…
- Si cei 200$ de saptamana trecuta?
- Da…
- Atunci inveleste omul, ca raceste.
 
Un barbat a fost nevoit sa se duca la spital pentru a i se inlatura verigheta de pe penis. Verigheta pe care i-a “pus-o” amanta cand dormea, dupa ce i-a gasit-o in buzunarul pantalonilor.
Oare ce este mai rau:
Sa descopere amanta ca esti casatorit?
Sa-i explici nevestei cum a ajuns verigheta pe penis?
Sau sa descoperi ca penisul tau are loc in verigheta…?
 
Una la psihiatru…
- Nu mai suport! Iubitul meu se poarta cu mine ca si cu un caine!
- Cum asa?! Va bate?
- Nu, vrea sa-i fiu credincioasa!
 
Imediat dupa terminarea filmului o femeie isi zareste sotul cu doua randuri mai in fata si ii striga:
- Auzi, nesimtitule… aici esti in timp ce eu sunt la mama sa fac zacusca?
 
Sotul asteapta langa salonul de infrumusetare. Dupa un timp indelungat iese de acolo sotia sa.
El se uita la ea, respira adanc si spune:
- Bine, macar ai incercat.

"Vanatoare de nazisti " in randul politistilor berlinezi







Autorităţile germane au început o adevărată vânătoare pentru a da de urmele unui ofiţer de poliţie “nazist” după ce o poză controversată a fost postată pe contul de Facebook al unui naţionalist din Bavaria şi în care apare un bărbat în uniformă salutând cu braţul drept ridicat. Fotografia este datată 25 ianuarie 2012 şi oficialii cred că aceasta nu este trucată.
Conform Daily Mail, sub fotografie stătea scris următorul text: “Voi spuneţi libertate şi toleranţă. Eu o numesc dansul morţii pentru Europa. Vorbiţi despre un stat multicultural. Pentru mine este doar trădarea rasei albe”.
Autorităţile au confirmat că uniforma în care apare bărbatul mascat este autentică. Pe braţul stâng se pot descifra însemnele poliţiei berlineze iar la brâu pistolul din dotare este la vedere.
După izbucnirea scandalului, a fost lansată o investigaţie oficială pentru identificarea ofiţerului de poliţie, condusă de Biroul pentru protejarea Constituţiei.
Salutul roman cu braţul drept ridicat spre cer este în Germania automat catalogat ca fiind “nazist”. În plus, acest simplu gest poate atrage după sine amenzi de mii de euro sau pedepse de până la doi ani de închisoare pentru autori.
rezistentanationala.com /

Trial


Trial pentru istorie! Jackie Ionescu: “Gestul suporterilor e extraordinar” (FOTO+VIDEO)

autor: FrontPress 04.08.2012
Jackie Ionescu a revenit după câțiva ani în fotbal, de acolo de unde spune că n-a plecat, de fapt, niciodată. Fostul mare antrenor a acceptat postul de vicepreședinte al nou-formatei ACS Poli, însă stă cu ochii și pe SS Politehnica, proiect pe care îl apreciază foarte mult.
Deși e, de câteva sătpămâni, unul dintre factorii de decizie la ACS Poli, Jackie Ionescu privește cu admirație către curtea Universității Politehnica, acolo unde suporterii au pus bazele unui proiect unic în fotbalul românesc. „E un lucru extraordinar, faptul că suporterii se transformă în manageri de fotbal. E un lucru care dovedește calitatea și inteligența suporterilor timișoreni. Dacă dintre suporteri se formează un grup care își propune să conducă o echipă, asta dovedește un nivel cu totul ridicat de înțelegere al fotbalului din partea lor. Apreciez gestul lor, Institutul îi va ajuta și vor fi ajutați probabil, atât cât se poate, și de autorități”, a declarat Ionescu, despre SS Politehnica.
Jackie Ionescu amintește că ultima echipă pe care a antrenat-o a fost AS Politehnica, tot o grupare a Institutului, din care s-a născut mai târziu Poli AEK. „Eu am mai fost la o asemenea echipă, în 2002. Ultima echipă pe care am antrenat-o a fost AS Politehnica, în Divizia C, care apoi a fuzionat cu societatea lui Doboș și a format Poli AEK. Deci eu am mai participat la o reconstrucție din embrionul primar. Această echipă ce se naște acum din Institut se poate dezvolta. Nu e o tragedie că în Timișoara e o echipă de Liga a II-a, care joacă pentru oraș, și una în Liga a V-a, care joacă tot pentru oraș și se poate dezvolta. E un lucru benefic, probabil vom și colabora”, a mai spus Jackie Ionescu.
„N-am plecat niciodată din fotbal”
După ce în „era Iancu” a fost o foarte scurtă perioadă consilier tehnic, Jackie Ionescu s-a întors, în această vară, din nou la stadionul „Dan Păltinișanu”, de această dată din postura de vicepreședinte. „N-am plecat niciodată nici din fotbal și nici din Politehnica, de 60 de ani. E ceva deosebit că autoritățile locale și Politehnica readuc fotbalul în Timișoara. Un fotbal pe care ultimul investitor l-a distrus. Timișoara are ca și componentă spirituală fotbalul, alături de operă, filarmonică, teatru, universitate. Chiar dacă această nouă echipă nu păstrează ADN-ul cu care suntem noi obișnuiți, e de apreciat că fotbalul renaște în oraș”, a explicat Jackie Ionescu.
„Suntem ca după Hiroshima și Nagasaki”
Noul vicepreședinte al ACS-ului consideră că staff-ul tehnic are o misiune extrem de grea, aceea de a forma un lot competitiv din jucătorii care se perindă zilnic în zona stadionului. „E o fluctuațâie foarte mare de jucători. Zilnic pleacă câte 10 și vin alți 10. E ca după Nagasaki și Hiroshima. N-a mai rămas nimic din ultima echipă a Politehnicii. Totul aparține vechiului finanțator, până și porțile stadionului. Nu mai avem nimic. Orașul pleacă acum de la zero. Suntem convinși însă de capacitatea de regenerare pe care Politehnica și Timișoara le-au avut dintotdeauna”, a conchis Jackie Ionescu.
Trial pentru istorie! Trei jucători opriți după acțiunea de astăzi 
Trialul organizat în această dimineață de SS Politehnica a fost un real succes. Antrenorul Antonio Foale a oprit trei potențiali fotbaliști, din cei 40 de care au dat probe astăzi.
Pe stadionul „Știința”, sub un soare dogoritor, s-a făcut un nou pas important din viața „studenților” de la SS Politehnica. 40 de potențiali fotbaliști s-au prezentat la trialul organizat în această dimineață, cu toții fiind monitorizați atent de Antonio Foale, asistat de fratele său, Manu. La final, tehnicianul alb-violeților a oprit trei jucători, un portar și doi jucători de câmp, care au fost chemați să se prezinte la antrenamentele echipei începând din 16 august.
„A fost un trial unde a putut veni orice băiat din Timișoara. Asta am și vrut, o acțiune de masă, de aceea n-am specificat nici cerințele de vârstă. Desigur, nu ne așteptam să fie foarte mulți jucători de mare valoare, dar ne bucurăm că, până la urmă, am găsit trei jucători. Pe portar îl cunosc, știu că are junioratul făcut”, a declarat la finalul acțiunii Toni Foale.
După încheierea testelor, fanii din teren și din tribune au încins tradiționalul „Horto Magiko”, pe fondul fumigenelor, prin care s-a marcat practic începutul unei noi etape din povestea fotbalului alb-violet.  De Gabriel Toth – Druckeria
 

Sistemul


Cand te pui cu sistemul…

autor: FrontPress 04.08.2012
Cu siguranta ati auzit de masacrul din Colorado. James Holmes a impuscat atunci o gramada de oameni nevinovati intr-un cinematograf, in timpul filmului „Batman”. Profilul tragatorului: un tanar inteligent, dar retras. Povestea clasica a tragatorului solitar, bolnav psihic, care datorita faptului ca are acces la arme de foc, comite un masacru.
Obiectivul de imagine este dublu in aceasta situatie. Pe de o parte este sustinut lobby-ul guvernamental de interzicere a detinerii armelor. Logic, o populatie dezarmata reprezinta o populatie docila. Odata ce oamenii au ramas fara arme, guvernul poate face, in principiu, ceea ce doreste.
Cred ca noi cunoastem acest aspect foarte bine…
Vreau sa subliniez insa partea a doua a obiectivului de imagine. Putina lume stie ca tatal lui James Holmes, Robert Holmes, este angajat al autoritatii de reglementare bancara din Statele Unite. El trebuie (trebuia) sa depuna marturie in fata unei comisii a Congresului American referitor la scandalul Libor. Libor este indicele de dobanda practicat pe piata londoneza de bancile de prim rang. Acesta este echivalentul britanic al Robor-ului romanesc.
Daca acest indice este manipulat, prin declararea unor informatii false, are loc o frauda. In cazul de fata, una de miliarde.
Ofiteri din SUA, Canada, Europa si Asia conlucreaza, pentru elucidarea acestui scandal, din care s-a descoperit la acest moment numai varful.
Pana acum, banca Barclays a fost amendata cu 460 de milioane USD, altele urmand sa fie auditate in mod similar. Iata cum se creioneaza imaginea unui furt de miliarde, a unei inselaciuni de nivel mondial, din care unii s-au imbogatit. Intrebarea cheie este: cine?
Mergand pe firul evenimenntelor il gasim pe Robert Holmes, tatal, un matematician de varf, un expert, chemat sa depuna marturie in fata Congresului.
Brusc fiul sau, care pana la acel moment nu a avut iesiri violente, se decide sa impuste cateva zeci de persoane, crezand ca este „Joker”. In timpul audierilor este absent, confuz, nu prea intelege ce se intampla. Prezinta toate semnele unei persoane drogate.
Problema: James Holmes nu se droga. Pe langa asta, cum se poate ca un student la neurologie sa fie atat de confuz, iar starea sa sa treaca neobservata de catre profesorii sai?
Ipoteza, ce se creioneaza tot mai clar se refera la discreditarea tatalui sau. Impiedicarea sau ducerea in derizoriu a marturiei depuse in fata Congresului. Probabil ca omul de stiinta, matematicianul si expertul in piete interbancare stia ceva. Ceva ce deranja persoane, care au castigat sute de milioane de pe urma inselacinilor LIBOR, persoane din cadrul “sistemului”.
Si iata cum un inadaptat social, un baiat timid, devine un asasin. Iata cum zeci de vieti sunt distruse, pentru a acoperi un jaf. Iata ce se intampla atunci cand te pui cu sistemul.
Si iata ce fel de stire NU ajunge in mass media din Romania! De Remus Radoi
 

Revolta suporterilor fanatici


Nika: revolta SUPORTERILOR fanatici care a zguduit un imperiu

autor: FrontPress 04.08.2012
Timp de o săptămână, capitala Imperiului Bizantin a fost răvăşită de cea mai violentă revoltă din istoria sa. Mii de oameni au fost ucişi şi aproape jumătate dintre clădirile marelui oraş au fost distruse. Autorii distrugerilor şi crimelor nu au fost invadatori din exterior, ci chiar oameni ai cetăţii, mândri locuitori ai celui mai somptuos oraş europen din vremea aceea. Cu o mică observaţie care face diferenţa: autorii actelor de vandalism şi ai uciderilor erau suporteri ai unor echipe care concurau acerb între ele în cadrul celor mai iubite întreceri sportive din acele vremuri: cursele de care. Cum totul trebuia să poarte un nume, evenimentele sângerose au intrat în istorie sub numele de Revolta Nika – prima răscoală a unor suporteri care au schimbat cursul istoriei acelor timpuri.
Pâine şi curse de care
Anticul poet roman Juvenal scria cu obidă despre pâine şi circ ca fiind singurele deziderate pe care le căutau oamenii obişnuiţi din vremea sa. Spre ruşinea speciei umane, nici în prezent lucrurile nu stau diferit la nivelul marilor mase de oameni, pentru care hrana asigurată şi distracţia sunt principalele scopuri ale vieţii. În timpul Imperiului Roman, precum şi în perioada de început a Imperiului Bizantin, populaţia marilor oraşe care scăpase temporar de spectrul foametei îşi găsea principla preocupare în angajarea cu trup şi suflet în lumea distracţiilor violente, reprezentate de luptele între animale sălbatice, confruntările între gladiatori şi, nu în ultimul rând, de cursele de care, ultimele fiind la fel de periculoase şi sângeroase precum primele.
Cursele de care implicau câteodată chiar şi 12 care, fiecare reprezentând o anumită echipă, iar scopul era ca toate carele să înconjoare de şapte ori arena, cîştigătoare fiind desemnată echipa care termina prima cele 7 ture. Era un scop deloc uşor de atins, ţinând cont că pista de concurs a unei arene avea lungimea de 600-700 metri, iar lăţimea era de maxim 45. Cum regulile de concurs erau minime spre inexistente, accidentările (unele voite) erau extrem de frecvente, coliziunile ducând deseori la decese sau la schilodiri pe viaţă.
Inscripţiile străvechi elogiază adesea moartea unor conducători faimoşi de atelaje, zdrobiţi de “spina” (edificiul de piatră din centrul stadionului) sau încurcaţi în hamuri şi traşi până erau rupţi în bucăţi de proprii cai dezlănţuiţi, după ce carele fuseseră distruse.
Evident, în ciuda pericolelor mari, mulţi se înghesuiau să devină conducători de atelaje în cadrul curselor de care. Statutul lor era identic cu cel al marilor figuri din lume a sportului actual. Aveau o poziţie de adevărate vedete, asemănătoare cu cea a gladiatorilor de succes. Erau lăudaţi, invidiaţi, aveau femeile la picioare şi, mai presus de toate, aveau bani. Foarte mulţi bani. Conducătorii de atelaje care supravieţuiseră şi câştigaseră mai multe curse aveau averi de-a dreptul fabuloase.
Poetul roman Martial scria, în primul secol al erei noastre, că un conducător de care putea obţine 15 pungi cu aur pentru câştigarea unei singure curse. Diocles, cel mai renumit conducător de care din toate timpurile, a câştigat în decursul întregii sale cariere suma de 36 milioane sesterţi, o sumă de bani suficientă pentru a hrăni toţi cetăţenii Romei timp de un an de zile. Spectatorii şi suporterii câştigau şi ei sume importante de bani prin intermediul pariurilor. Atât de variate ajunseseră tertipurile şi trucurile folosite pentru a sabota echipele adverse, încât susţinătorii fanatici plăteau până şi amplasarea pe stadioane a unor plăci pe care erau gravate blesteme şi insulte la adresa suporterilor din taberele adverse.
Războiul culorilor
În zilele republicii romane, echipele care concurau la cursele de cai erau obligate să-şi aleagă una dintre cele patru culori instituite de organizatori. Astfel au apărut formaţiunile Roşilor, Albilor, Verzilor şi Albaştrilor, fiecare formaţiune fiind susţinută de suporteri al căror fanatism şi a căror violenţă în manifestare le întreceau uneori pe cele ale fanilor echipelor de fotbal din prezent. În secolul al cincilea aleri noastre, după căderea Imperiului Roman de Apus, doar două grupări, respectiv culori, ale participanţilor la cursele de care supravieţuiseră: Verzii, care-i încorporaseră pe Roşii, şi Albii, care-i absorbiseră la rândul lor pe Albaştri.
În perioada de început a Imperiului Bizantin, cele două grupări nu doar că deveniseră foarte puternice şi influente în Constantinopol, capitala imperiului, dar albaştrii deveniseră mult mai dominatori decât albii, astfel încât exista o singură şi neîncetată rivalitate, cea între Verzi şi Albaştri. Atât de mare era pasiunea stârnită de întrecerile lor, încât până şi împăratul Justinian (527-565) a fost cuprins de morbul curselor de cai, fiind un suporter înfocat al echipei Albaştrilor. Nimic surprinzător, încă din perioada incipientă a formării Imperiului Roman, în universul distracţiei organizate din amfiteatre şi circuri existau aşa-numitele “demes”, asociaţii de suporteri, deosebit de influente şi bine puse la punct, axate pe susţinerea diferitelor echipe rivale care concurau îndeosebi în cursele de care.
Înapoi în timp, pe vremea împăratului Justinian, acesta organizaţii de suporteri ajunseseră la un grad de putere nemaiîntâlnit până la acea dată. Se transformaseră cumva în nişte enităţi sociale în care se reuneau toate caracteristicile unor găşti de stradă şi partide politice. Ajunseseră chiar să dezbată violent probeme de ordin teologic, religios, şi să se implice în luptele pentru succesiunea la tron. Aceste asociaţii de suporteri, căci în fond asta erau, ajunseseră să influenţeze chiar deciziile politice luate de împărat, în urma scandării lozincilor cu caracter politic în timpul pauzelor între curse.
În acele vremuri, facţiunile suporterilor erau într-atât de puternice, încât forţele imperiale şi gărzile capitalei Constantinopol nu puteau menţine ordinea şi liniştea în oraş fără sprijinul lor. Evident, formaţiunile de suporteri erau puternic susţinute de familiile aristocrate din Constantinopol, unele dintre acestea crezând că sunt mai îndreptăţite să acceadă la la tron decât împăratul Justinian. Motivele exacte pentru care lucrurile au degenerat atât de sever între facţiunile rivale ale Verzilor şi Albaştrilor au rămas şi astăzi subiect de dispută între istorici.
Pentru o perioadă de timp, s-a crezut că cele două grupări au evoluat în paralel pentru a se transforma în primele partide politice din istorie. Albaştrii reprezentau clasa conducătoare, iar Verzii partida oamenilor de rând. Şi factorul religios a jucat un rol deosebit de important în rivalitatea celor două entităţi sociale. Verzii erau văzuţi ca nişte susţinători ai monofizismului, o erezie influentă la acea dată, conform căreia Mântuitorul nu ar fi avut o natură umană şi una divină, ci una singură, divină, o concepţie ce contrazicea dogma oficială. În decursul secolelor V şi VI e.n., conflictele între adepţii monofizismului şi oponenţii acestuia au fost atât de serioase, încât au căpătat şi un aspect politic, ameninţând de mai multe ori să ducă la ruperea şi destrămarea Imperiului Bizantin.
Cu toate acestea, unii exegeţi istorici, precum Alan Cameron, combat teoria religioasă, pe motiv că, la nivelul maselor, competiţia sportivă era mai importantă decât politica. Spre exemplu, în anul 501, Verzii i-au surprins într-o ambuscadă pe Albaştri pe când aceştia ieşeau din amfiteatrul din Constatinopol şi au masacrat peste 3.000 de oameni din rândurile acestora. Patru ani mai târziu, în Antiohia, izbucnea o nouă revoltă, provocată de astă dată de triumful lui Porphyrius, un conducător de atelaj din tabăra Verzilor care a dezertat la Albaştri.
În timpul domniei lui Justinian (527-565 e.n.), Imperiul Bizantin şi-a recuperat o mare parte din teritoriile pierdute, incluzând nordul Africii şi Peninsula Italică. Aceeastă revenire spectaculoasă s-a datorat lui Belisarius, cel mai mare general şi strateg bizantin, al cărui talent îl include în galeria ilustră a unor conducători de mare clasă, precum Alexandru Macedon, Cezar sau Bonaparte.
Nika: strigătul care a intrat în istorie
La începutul anului 531, mai mulţi membri turbulenţi din grupările Verzilor şi Albaştrilor au fost prinşi de autorităţile oraşului şi întemniţaţi sub acuzaţia de crime săvârşite de aceştia în timpul revoltelor de după un concurs de care. Majoritatea acuzaţilor au fost condamnaţi la moarte prin spânzurare, doar că pe data de 10 ianuarie 531, doi dintre acuzaţi, un Albastru şi un Verde, au reuşit să evadeze din temniţe şi s-au ascuns într-o biserică. Împăratul Justinian era într-o situaţie cum nu se poate mai dificilă, fiind în mijlocul unor tratative cu persanii în privinţa încheierii unei păci care ar fi securizat graniţele de est ale imperiului. În plus, oamenii erau foarte nemulţumiţi de creşterea taxelor, iar împăratul era nevoit să mai înfrunte o nouă situaţie potenţial explozivă.
Pentru a atenua tensiunile sociale, Justinian a decis să organizeze urgent o cursă de care, pe data fatidică de 13 ianuarie. Concomitent, i-a graţiat pe cei doi suporteri fugari, dar galeriile celor două formaţiuni au replicat acid, susţinând că cei doi erau oricum nevinovaţi. La data stabilită pentru întrecere, o mulţime tensionată şi furioasă se înghesuia pe străzile care duceau spre hipodromul din Constantinopol. De cum s-au strâns în hipodrom, suporterii celor două formaţiuni au uitat de rivalitatea istorică şi au început să scandeze cu toţii lozinci şi insulte furioase împotriva împăratului. La sfârşitul zilei, în timpul cursei de cai cu numărul 22, mulţimea unită a început să scandeze Nika!, exclamaţie care însemna Victorie! sau Am învins! Şi, pe fondul acestei tensiuni ajunse la paroxism, a început răzmeriţa.
Mulţimea a ţâşnit din hipodrom şi a început asaltul asupra palatului imperial, pe care l-a atacat continuu timp de cinci zile. Incendiile izbuncnite în oraş au distrus o mare parte a clădirilor, incluzând şi cel mai important edificiu religios, biserica Hagia Sofia, pe care Justinian a restaurat-o ulterior. Anarhia domnea în oraş, violurile, jafurile, distrugerile şi crimele se întâlneau la tot pasul, iar o parte din senatori au încercat să profite de moment şi s-au gândit la răsturnarea lui Justinian, invocând creşterea taxelor şi faptul că monarhul nu era susţinut de nobilime. Răzvrătiţii, care de acum erau înarmaţi şi controlaţi de aliaţii lor din Senat, i-au cerut împăratului şi demiterea prefectului Ioan de Capadocia, cel responsabil de colectarea taxelor, precum şi exilarea chestorului Tribonian, care refăcuse codul de legi. Ultima lor dorinţă consta în instaurarea unui nou împărat, Hypatius, nepotul fostului împărat Anastasius I.
Justinian a fost cuprins de groază şi a luat în calcul fuga sa din palat, dar a fost convins să renunţe de către soţia sa, apriga împărăteasă Teodora. Întărit, Justinian a decis să rămână şi să nu capituleze în faţa mulţimii dezlănţuite. Alături de el în palat se aflau şi generalii Belisarius, Mundus şi Narses. Acesta din urmă a jucat un rol important în înăbuşirea revoltei. Eunucul Narses a intrat pur şi simplu în hipodrom, singur, fără gărzi, în faţa unei mulţimi furioase care ucisese deja sute de oameni. Narses s-a îndreptat spre tribunele Albaştrilor şi le-a reamintit acestora că împăratul i-a susţinut mereu în rivalitatea cu Verzii. Viclean, le-a reamintit şi că Hypatius era un Verde. Apoi le-a aruncat monede de aur dintr-un sac dat chiar de Justinian în acest scop.
Apoi, în timp ce mulţimea vroia să-l încoroneze pe Hypatius, Albaştrii au fugit din hipodrom. A urmat un măcel de nedescris în hipodromul unde rămăseseră suporterii Verzilor. Trupele loiale împăratului, compuse din temuţii mercenari traci şi goţi, s-au năpustit în hipodrom. În timp ce goţii din subordinea lui Belisarius măcelăreau cu săbiile şi topoarele orice om întâlnit, Narses şi tracii din garda imperială au blocat ieşirile şi au împiedicat pe oricine să scape din hipodrom. Masacrul a fost fără precedent; istoricii specializaţi în civilizaţia Bizanţului estimează că atunci şi-au pierdut viaţa peste 30.000 de oameni, adică circa 10% din populaţia oraşului la acea dată.
Epilogul curselor de cai şi apariţia iconoclasmului
După încetarea masacrului, Justinian şi Teodora au restabilit rapid controlul asupra capitalei distruse. Justinian a ordonat executarea lui Hypatius şi i-a exilat pe senatorii care susţinuseră revolta. Proprietăţile răsculaţilor au fost confiscate, Ioan de Capadocia a fost reinstalat în funcţie, iar birurile au fost înăsprite, sub pretextul reconstruirii oraşului.
Revolta Nika marchează sfârşitul unei ere în care facţiunile sportive din circuri şi amfiteatre deţineau o putere considerabilă la nivel social. La fel , Nika a fost cântecul de lebădă al curselor de cai ca un sport de masă în Bizanţ. În doar câţiva ani, rivalitatea dintre Verzi şi Albaştri a devenit istorie.
Locul vechiului hipodrom din Canstntinopol, astăzi în Istanbul, Turcia
Treptat, rivalităţile dintre suporteri au fost însă înlocuite de un alt gen de conflicte, mult mai periculoase. După moartea lui Justinian, dezbaterile teologice violente ajunseseră noul “sport” naţional în Bizanţ, crescând treptat în intensitate de-a lungul veacurilor şi reflectând o criză religioasă şi socială profundă a Imperiului Bizantin. Conflictelor dintre ortodocşi şi monofiziţi li s-a adăugat, în secolele al VIII-lea şi al IX-lea, iconoclasmul, devenit chiar doctrină oficială a statului bizantin între anii 726-787 şi 814-842, caracterizat de distrugerea icoanelor şi a altor reprezentări ale unor personaje considerate divine şi prigonirea celor care li se închinau.
Amintirea vechilor rivalităţi sportive a pălit în faţa realităţilor dure care le-au urmat: în decursul veacurilor, Bizanţul avea să îndure o serie de revolte şi războaie civile care umbresc prin dramatism şi amploare chiar şi masacrul din hipodrom. De Nicu Pârlog  - Descopera 

Comemorare


Noua Dreapta Cluj a comemorat Eliberarea Budapestei de sub comunism

autor: FrontPress 04.08.2012
Naţionaliştii clujeni au comemorat, în această dimineaţă, 93 de ani trecuţi de la Eliberarea Budapestei de către Armată Română. Deşi la evenimentul organizat de către Noua Dreaptă au fost invitate să participe şi partidele şi asociaţiile reprezentante ale minorităţi maghiare (UDMR, PCM PPMT, HVIM), aceştia din urmă au ales să ignore această dată cu o semnificaţie importantă în istoria comună a celor două ţări vecine.
 Membrii Asociaţiei Noua Dreaptă – Filiala Cluj-Napoca au depus, în Piaţa Avram Iancu din Cluj-Napoca, o coroană de flori în cinstea ostaşilor români care au luptat în anul 1919 pentru eliberarea Budapestei de sub ocupaţia comunistă a lui Bela Kuhn, şi au rostiti discursuri prin care au subliniat importanţa acestei campanii pentru combaterea bolsevismului.
 La final, participanţii au rostit mai multe rugăciuni pentru odihna sufletelor bravilor oastaşi români. De pe NapocaNews

Dezamagitorul nostru ministru de externe



Asa este, ma dezamageste  cu fiecare aparitie la tv. Chiar si aseara, privindu-l si ascultandu-l parca era in alta lume, nu era cu picioarele pe pamant. Incet in  gandire si exprimare, nefiind racordat la problemele  politici externe, de o lentoare greu de inteles. Tot timpul depasit de problematica actuala. Chiar nu intelege ca aceste  indiferente nevoite, aduce Romaniei prejudicii imense?
Cand nu era ministru de externe il ascultam cu drag, insa aseara am butonat tot timpul  pe alte canale, caci nu mai rezistam.
Mi-am amintit ca Regele Carol al 2-lea special l-a pus pe  Nicolae Iorga prim ministru, pentru  a-l  compromite, pentru a-i arata  ca numai gura este de el si a reusit.  Comparatia mea este deplasata dar, la asta m-am gandit. Aici nu cred ca a vrut cineva sa-l compromita dar, vedeti unii sunt buni  ca critici  dar cand trebuie sa faca efectiv ceva, nu  se ridica la  exigenta pretentiilor. Mi-am mai amintit si de perioada Conventiei democratice cand  un domn a fost numit ministru de finante tot asa, pentru a nu mai critica si a se implica activ. Dupa cateva luni a fost schimbat tocmai pentru ca, nu a reusit ceea ce cerea de la altii.
Lentoarea cu care se misca noii guvernanti tocmai acum, cand trebuie sa se miste rapid dauneaza Romaniei, noua romanilor si viitorului nostru, pentru ca  cei care vor sa-i decredibilizeze, profita de  naivitatile lor  si  vom  continua cu  acelerasi scandaluri, rupte de pretentiile noastre de zi cu zi si  voturile noastre vor fi pierdute. Dar probabil ca nu sunt cadre, pentru schimbarea celor care nu se pot mobiliza pentru a se inalta la  nivelul momentului actual, important pentru tara. Sunt sigura ca o persoana tanara si perspicace ar intra repede in ritm, decat sa baltim  cine stie cat fara nici o eficienta.  Am incredere in  tineret !  

vineri, 3 august 2012

Israelul provoaca !


Israelul incearca provocarea unui razboi regional

autor: FrontPress 03.08.2012
Mai multe avioane de luptă israeliene şi un aparat de recunoaştere au violat spaţiul aerian al Libanului, încălcând flagrant Rezoluţia numărul 1701 a Consiliului de Securitate al ONU.
Conform presei locale, care citează surse militare, avioanele israeliene au survolat miercuri dimineaţa Libanul timp de peste 4 ore.
Regimul sionist încalcă aproape zilnic spaţiul aerian al vecinului din nord. Din această cauză Libanul s-a adresat comunităţii internaţionale, prezentând peste 7.000 de documente care dovedeau violarea teritorială a ţării. Consiliul de Securitate al ONU a adoptat astfel o rezoluţie prin care cere Israelului să respecte suveranitatea şi integritatea teritorială a Libanului.
Unltimul conflict armat dintre cele două ţări, considerat cel de al doilea război dintre Israel şi Liban, a început la 12 iulie 2006 şi a fost declanșat de un atac cu rachete al militanților Hezbollah lansat asupra unor autovehicule Humvee care au încălcat zona de securitate dintre cele două state. Ca urmare a ambuscadei, 3 soldați au murit. Alți doi soldați, despre care s-a crezut inițial că au fost uciși sau răniți grav, au fost capturaţi de Hezbollah. Încă cinci au fost uciși într-o încercare eșuată de salvare. Israelul a răspuns cu un atac aerian și cu focuri de artilerie asupra unor ținte din Liban care au avariat infrastructura civilă, inclusiv Aeroportul Internațional Rafic Hariri. Deasemenea a fost impusă o blocadă aeriană și navală și a fost iniţiată o invazie terestră în sudul Libanului. Hezbollah a lansat mai multe rachete asupra nordului Israelului și a atras armata israeliană într-un război de gherilă de pe poziții întărite.
Războiul a continuat până când o încetare a focului ordonată de Organizația Națiunilor Unite a intrat în vigoare la 14 august 2006. Totuşi conflictul s-a încheiat în mod oficial la 8 septembrie 2006, când Israelul a ridicat blocada navală impusă asupra Libanului, şi a fost considerat o victorie a Hezbollah deoarece organizaţia şi-a păstrat intactă capacitatea de reacţie militară şi şi-a sporit influenţa politică.
Pierderile armatei israeliene au fost de 121 morți, 628 răniți şi 2 militari luaţi prizonieri. Pierderile Hezbollah au fost estimate la 250-500 de morţi. De paretea combatanţilor libanezi s-au mai înregistrat alte circa 20 de victime în rândul altor organizaţii paramilitare antisioniste, precum Milițiile Amal, Milițiile Partidului Comunist din Liban sau Milițiile Frontului Popular pentru Eliberarea Palestinei.
În total, cel puțin 1.300 de oameni și-au pierdut viața, cei mai mulți fiind cetăţeni libanezi. Infrastructura civilă libaneză a fost grav avariată și au fost dislocați aproximativ un milion de libanezi și 300.000 – 500.000 de israelieni. După încetarea focului, unele părți din sudul Libanului nu au mai putut fi locuite din cauza bombelor cu dispersie israeliene neexplodate. Sursa: FrontPress.ro
 

La Multi Ani Timisoara !



autor: FrontPress 03.08.2012
Consiliul Local a hotărât în 1999 ca Ziua Oraşului să fie sărbătorită în 3 august, dată care marchează momentul intrării trupelor româneşti în Timişoara, în 1919, şi instaurarea administraţiei româneşti.
În dimineaţa zilei de 2 august 1919 a sosit la Timişoara un detaşament de 480 de jandarmi români de la Arad, iar în după-amiaza aceleiaşi zile, un detaşament de 500 de jandarmi de la Lugoj.
A doua zi, 3 august 1919, unităţi ale armatei române, aflate sub comanda colonelului Virgil Economu, şi-au făcut intrarea în Timişoara. Aspectul oraşului era cu totul schimbat: flamura tricoloră împodobea casele oraşului, poporul era îmbrăcat în haine de sărbătoare şi se grăbea să-i salute pe dorobanţii români.
Sosirea armatei era anunţată pentru ora 8,30. Străzile erau deja inundate de o mulţime de zeci de mii de oameni, postaţi de-a lungul trotuarelor încă de la ora 8. Armata română a intrat în Timişoara pe fosta cale a Recaşului, azi Calea Dorobanţilor, pe sub un splendid arc de triumf, apoi s-a deplasat până în piaţa care, de atunci, se numeşte Piaţa Unirii, unde s-a desfăşurat solemnitatea oficială de primire. La intrarea în Piaţa Unirii a avut loc defilarea Armatei, compusă din două batalioane de infanterie a Regimentului 2 Româneşti, două companii de mitraliere şi baterii de artilerie. Trupele au fost trecute în revistă de colonelul de jandarmi Constantin Sterea.
În după amiaza aceleiaşi zile, în jurul orei 17,00, la Timişoara a sosit cu un tren special, care i-a adus pe I. C. Brătianu, liderul Partidului Naţional Liberal, care deţinea funcţia de premier, însoţit de Ştefan Cicio-Pop, reprezentant de frunte al Partidului Naţional Român, ministru în Consiliul Dirigent, Mihai Popovici, colonelul Tuhari şi şeful său de cabinet, Alimănăşteanu.
Această dată continuă să fie un subiect de contestaţii, unii timişoreni considerând că mai potrivită ar fi celebrarea urbei în 20 decembrie, deoarece atunci, în 1989, Timişoara devenea primul oraş liber de comunism. Sursa: FrontPress.ro

Indemn la ura si razvratire


UDMR si preotii maghiari din Baia Mare: NU va mai casatoriti cu romanii, NU va mai lasati copiii sa se joace cu romanii!

autor: FrontPress 03.08.2012
Strigătul intoleranţei entice. Respectarea constituţiei, toleranţa etnică, fidelitatea faţă de ţară sunt catalogate de liderii maghiarilor din Baia Mare drept „boli”. Recent, într-un cotidian maghiar, a fost publicat un memoriu halucinant, care face apel, fără perdea, la exclusivism şi intoleranţă etnică.
Halucinant! Într-o ţară europeană, care promovează toleranţa etnică şi respectă drepturile minorităţilor naţionale, mergând uneori până la discriminare pozitivă, liderii comunităţii maghiare înfierează orice apropiere, chiar şi de prietenie, între unguri şi români! Recent, în cotidianul maghiar “Banyavideki Uj Szo” a fost publicat un manifest şocant, intitulat sugestiv “Noul strigăt pentru ungurimea din Baia Mare!”, semnat de “pedagogi, persoane civile şi publice, capi ai bisericilor responsabili pentru soarta ungurimii din Baia Mare şi zona Băii Mari”.
Liderii maghiarilor vorbesc despre o „boală” care le afectează identitatea naţională şi fac apel la părinţi, tineri, intelectuali: preoţi, pedagogi, întreprinzători – „chemându-i să spună NU partenerului străin, şcolii străine, ademenirii comunităţii străine”.
Un apel demn de evul mediu, în care exclusivismul şi intoleranţa sunt promovate „fără mască”: “Noi, toţi semnatarii prezentului manifest (pedagogi, persoane civile şi publice, capii bisericilor responsabili pentru soarta ungurimii din Baia Mare şi zona Băii Mari), urmărim cu îngrijorare răspândirea unei gândiri şi a unui comportament care renunţă la identitate, care ameninţă existenţa comunităţii noastre. Boala ale cărei simptome sunt: răspândirea căsniciilor mixte, refuzarea educaţiei în limba maternă, exilul, contopirea cu corpul naţional majoritar, delăsarea faţă de noi înşine şi letargia au infestat şi cei mai buni oameni din comunitatea noastră: se răspândeşte ca o boală contagioasă şi în cadrul intelectualităţii din comunitatea noastră. În 1992, acum 20 de ani, mai mult de 25.000 de băimăreni se declarau maghiari. După ultimul recensământ, suntem doar 14.000. Aceasta, matematic, înseamnă o scădere de aproximativ 50% în doar două decenii. (…) Calculând cu un timp de înjumătăţire de 20 de ani, peste o jumătate de secol de-abia o să mai fie unguri în zona Baia Mare. Putem avea oare conştiinţa curată? Am făcut oare totul pentru a opri acest proces?”.
Baia Mare este numită „cetate ungurească”. Apoi, semnatarii apelului continuă elucubraţiile, încercând să le explice părinţilor „pericolul” unei prietenii sau a unei căsătorii între români şi maghiari: „Şcoală în limba străină înseamnă încă un cerc de prieteni cu limbă străină, iar apoi căsnicii mixte. Cu fiecare copil “lăsat”, putem pierde o familie maghiară, vom fi nimicitorii nemiloşi ai unei comunităţi maghiare seculare!”. Culmea, şi tinerii sunt îndemnaţi să-şi caute numai prieteni maghiari: „Căutaţi compania unul altuia. Căutaţi-vă prieteni maghiari, perechea maghiară. Asta înseamnă o viaţă oarecum închisă, orientată spre noi înşine, dar nu uitaţi, această închidere a conservat cele mai valoroase comunităţi din Ardeal, secole de-a rândul. Vă dăm, pentru drum, legea: scoateţi afară din voi tot ce e străin! Nu lăsaţi aproape de inimă cuvânt străin, cultură străină, prieteni străini, pentru că prietenul străin devine uşor IUBIT străin!”.
Şi pedagogii sunt înfieraţi să spună „nu” partenerului străin, cum este numită practic ţara a căror cetăţeni sunt, care le acordă drepturi şi privilegii. Lectorul universitar, doctor Ilie Gherheş, spune că: „E o reacţie nedemnă zilelor noastre, specifică unor epoci revolute, de acum 2-300 de ani, am crezut că trăim într-o altă paradigmă, ei s-au teleportat în trecut. E rasism, e fundamentalism etnic. Nu se poate să interzici unor copii să fie prieteni cu copiii români, să aibă iubiţi sau să spună „te iubesc” în limba română. E ceva îngrozitor pentru momentul în care ne aflăm, pentru secolul XXI, pentru ideea de europenitate”. Gherheş crede că atacurile iredentiste din ultima vreme ar putea avea substrat electoral, UDMR încercând să câştige din terenul luat de extremiştii din UCM: „Eu le pun pe seama apropierii alegerilor. UDMR e normal să-şi radicalizeze discursul pentru că a apărut Partidul Civic Maghiar. Sunt acte periculoase pentru statul de drept şi întreţinerea unei astfel de atmosfere te duce cu gândul că e posibil orice, mai ales în condiţiile slăbirii autorităţii statului de acum”.
Semnatarii „strigătului”: VARGA KAROLY, preot reformat, LIEB JOZSEF, preot romano-catolic la Biserica “Sf. Treime” de lângă Teatrul Municipal, BAK LASZLO, preot la Biserica Reformată de pe Podul Viilor, TASNADI ANDRAS-ZSOLT, preot reformat, LUDESCHER ISTVAN, preşedintele UDMR, HUPKA FELIX, SZANISZLO JOZSEF, VARADI ENIKO, VIDA NOEMI, UDMR, NAGY-JENEI ZOLTAN, preşedintele Asociaţiei pedagogilor maghiari din România (Maramureş), DAVID LAJOS, casa Teleki, MARKO HAJNAL, casa Teleki, APJOK NORBERT, organizator tineretul maghiar Baia Mare, PINTER ZSOLT, Uniunea Virtuală Baia Mare. Sursa: Ioana Lucacel – Gazeta de Maramureș
MANIFESTUL “Noul strigăt pentru ungurimea din Baia Mare!”
- APEL la promovarea exclusivismului şi intoleranţei naţionale -
Sub titlul “Noul strigăt pentru ungurimea din Baia Mare!” ziarul local în limba maghiară “Banyavideki Uj Szo” publică în 8 iunie 2012 un manifest semnat de “pedagogi, persoane civile şi publice, capi ai bisericilor responsabili pentru soarta ungurimii din Baia Mare şi zona Băii Mari” prin care îşi exprimă îngrijorarea faţă de ceea ce numesc “răspîndirea unei gîndiri şi a unui comportament care renunţă la propria identitate, care ameninţă existenţa comunităţii noastre”. Simptomele “bolii” sînt identificate în răspîndirea căsniciilor mixte, refuzul educaţiei în limba maternă, exilul, contopirea cu corpul naţional majoritar, prietenia celor mai mulţi copii maghiari cu copii avînd limba maternă româna, neutilizarea de către copiii maghiari a limbii materne în discuţiile dintre ei sau nici chiar în familie. Semnatarii manifestului constată că victime ale acestui proces cad, din ce în ce mai des şi copiii părinţilor intelectuali. Şi conchid: “Este de temut că prin exemplul negativ arătat de aceştia, procesul de asimilare în zona noastră se va accelera mai mult decît oricînd”.
Pentru redresarea situaţiei prezentate, pentru asumarea maghiarimii, semnatarii manifestului se adresează părinţilor, tinerilor, intelectualilor: preoţi, pedagogi, întreprinzători – chemîndu-i să spună NU partenerului străin, şcolii străine, ademenirii comunităţii străine, aşa cum rezultă din textul manifestului din care reproducem pasaje, în continuare. Cu alte cuvinte, un apel la promovarea exclusivismului şi intoleranţei naţionale. Precizăm că traducerea este adaptată.
“Noi toţi semnatarii prezentului manifest (pedagogi, persoane civile şi publice, capii bisericilor responsabili pentru soarta ungurimii din Baia Mare şi zona Băii Mari) urmărim cu îngrijorare răspîndirea unei gîndiri şi a unui comportament care renunţă la identitate, care ameninţă existenţa comunităţii noastre. Boala ale cărei simptome sînt: răspîndirea căsniciilor mixte, refuzarea educaţiei în limba maternă, exilul, contopirea cu corpul naţional majoritar, delăsarea faţă de noi înşine şi letargia au infestat şi cei mai buni oameni din comunitatea noastră: se răspîndeşte ca o boală contagioasă şi în cadrul intelectualităţii din comunitatea noastră. În 1992, acum 20 de ani, mai mult de 25.000 de băimăreni se declarau maghiari. După ultimul recensămînt, sîntem doar 14.000. Aceasta, matematic, înseamnă o scădere de aproximativ 50% în doar două decenii. Realitatea palpabilă este însă şi mai înspăimîntătoare: nici măcar pe aceşti 14.000 de unguri nu-i găsim nicăieri. (…) În bisericile noastre abia se leagă căsnicii curat maghiare, abia se botează copii maghiari. Grădiniţele noastre, cît de cît se umplu de copii maghiari, dar cînd aceştia ajung în clasa I sau la liceu, dispar pe capilarele sistemului de învăţămînt românesc şi a unei conştiinţe sfărîmate părinteşti. Cei mai mulţi dintre copiii noştri au prieteni cu limba maternă română. În compania acestora ascultă muzică străină. De multe ori, nici chiar între ei sau în familie nu mai folosesc limba maternă şi asta nu de puţine ori, noi, adulţii, le sîntem complici. Unde sînteţi unguri din Baia Mare şi zona Baia Mare? (…)
Calculînd cu un timp de înjumătăţire de 20 de ani, peste o jumătate de secol de-abia o să mai fie unguri în zona Baia Mare. Putem avea oare conştiinţa curată? Am făcut oare totul pentru a opri acest proces?
Noi, semnatarii acestui manifest simţim că nu putem trece fără nici un cuvînt pe lîngă acest fenomen. Citînd spiritul lui Kiss Karoly, unul dintre cei mai mari gînditori ai maghiarimii ardelene, strigăm şi noi parola: “TREZIŢI-VĂ DIN SOMNUL DE 20 DE ANI”. Deschideţi ochii! Observaţi greşelile şi erorile. Ajunge cu pasivitatea, retragerea şi renunţarea la sine. Trebuie să construim. (…) Şi chiar dacă ne-am împuţinat, tot sîntem mai mulţi ca acum 100 de ani. Şi sîntem mai mulţi decît acum 400-500 de ani. Ca atunci cînd înaintaşii noştri au construit bisericile noastre, şcolile noastre, ORAŞUL ACESTA AŞA CUM ARATĂ EL ASTĂZI. SĂ NU-L LĂSĂM SĂ SE PIARDĂ. SĂ NU PĂRĂSIM, INFIDELI, ACEASTĂ CETATE UNGUREASCĂ DIN ARDEALUL DE NORD, ÎN CARE BUNICII ŞI STRĂBUNICII NOŞTRI ŞI-AU TRĂIT VIAŢA, ÎN CARE V-AU NĂSCUT ŞI V-AU CRESCUT, UNEORI ADUCÎND SACRIFICII, V-AU EDUCAT SA FIŢI UNGURI, în speranţa că şi strănepoţii şi stră-strănepoţii voştri vor fi unguri.
PĂRINŢI!
Nu vă lăsaţi pradă modei “aşa se va evidenţia mai bine copilul meu”. Nu îi lipsiţi de posibilitatea educaţiei în limba maternă, pentru că astfel îi lipsiţi de posibilitatea de a rămîne maghiari. Nu mai puţin, ci mai mare e valoarea omului care învaţă în limba maternă. Şcoală în limba străină înseamnă încă un cerc de prieteni cu limbă străină, iar apoi căsnicii mixte. Cu fiecare copil “lăsat” putem pierde o familie maghiară, vom fi nimicitorii nemiloşi ai unei comunităţi maghiare seculare! Nu lăsaţi copiii să decidă în spiritul unei prost înţelese libertăţi. Nu uitaţi, ei încă nu ştiu să decidă, voi trebuie să-i învăţaţi cum să ia decizii. Alegeţi pentru copiii voştri şcoli maghiare şi dacă capacitatea copiilor voştri depăşeşte posibilităţile locale, îi aşteaptă cu braţele deschise instituţii şi colegii maghiare din Ardeal, unele mai bune ca celelalte. Creşteţi-vă fiii şi fiicele maghiare după cum ştiţi mai bine, pentru ca şi nepoţii voştri să se nască maghiari.
TINERI!
Căutaţi compania unul altuia. Căutaţi-vă prieteni maghiari, perechea maghiară. Asta înseamnă o viaţă oarecum închisă, orientată spre noi înşine, dar nu uitaţi, această închidere a conservat cele mai valoroase comunităţi din Ardeal, secole de-a rîndul. Vă dăm pentru drum legea: scoateţi afară din voi tot ce e străin. Nu lăsaţi aproape de inimă cuvînt străin, cultură străină, prieteni străini pentru că prietenul străin devine uşor IUBIT străin. Şi cine nu-şi declară iubirea pentru prima dată în limba maternă, mai tîrziu, cu mare probabilitate îşi va alege şi pentru viaţă partener din FIII ALTUI NEAM. Nu vă amăgiţi că vouă o să vă reuşească şi aşa. Uitaţi-vă în jur printre cunoştinţele voastre: oare din cîte căsnicii mixte rezultă copii şi nepoţi maghiari? Fiţi fideli locului vostru natal, rădăcinilor voastre dătătoare de viaţă. Citiţi cărţi maghiare, ascultaţi muzică maghiară, cunoaşteţi istoria maghiară. Fiţi mîndri că sînteţi maghiari pentru că asta vă face unici, vă deosebeşte de restul lumii.
PEDAGOGI!
Purtători ai celei mai nobile moşteniri a educaţiei mai bine de 1000 de ani: asemănător înaintaşilor voştri, priviţi munca voastră ca o misiune, ca o vocaţie, ce vine deodată cu sacrificii infinite. Ştim, aveţi pe umeri 1000 de poveri, dar musai să luaţi pe umeri şi pe cea de-a 1001 povară! Pentru ca şcolile noastre trebuie să fie mult mai bune decît ale naţionalităţii majoritare. Munca voastră nu este muncă de funcţionar public. Nu puteţi cunoaşte nici odihnă, nici orar. Nu poate să vă stea în faţă nici o putere superioară şi asta este o cerinţă a calităţii, a pretenţiei faţă de voi înşivă. Fiţi modele, mai punctuali decît cei mai punctuali, mai disciplinaţi decît cei mai disciplinaţi, fiţi pretenţioşi mai ales faţă de voi înşivă. Nici o oră de curs nu poate să fie amînată. Nu puteţi scăpa nici o ocazie prin care puteţi să vă faceţi şcoala mai atractivă şi calitativă. Nu aveţi voie să scăpaţi mîna nici unui copil, dimpotrivă, trebuie să căutaţi şi să prindeţi mîinile întinse spre voi, chiar şi pe cele care vă resping. Nu învăţaţi copiii, educaţi-i! Nu-i învăţaţi să fie libertini, ci să ştie să profite de libertate. Fiţi deschişi faţă de tot ce-i valoros, dar refuzaţi fără tîrg categoric tot ceea ce e fără valoare şi superficial. Şi pentru că acest tineret asemănător unui crin ce se apleacă spre străini, slăbit în identitate şi în ungurime are nevoie de o educaţie naţională, fiţi mai ales şi mai presus de toate, maghiar! Fiţi perfecţi pentru că nu aveţi o altă opţiune. Acest manifest nu este împotrvia voastră, ci pentru voi. Nu putem face compromisuri. Nu există DAR… Trebuie să fim unguri de calitate, tari, puternici, mîndri şi conştienţi. Unguri responsabili unul pentru celălalt.
(…) Trebuie să ştim să-i spunem NU partenerului străin, şcolii străine, ademenirii comunităţii străine. Trebuie să spunem NU letargiei, indiferenţei, delăsării. (…)
Tot în cadrul acestui manifest se propune înfiinţarea unei instituţii civile care să supervizeze activitatea şcolilor cu educaţie în limba maghiară. Această societate ar avea ca sarcină să vegheze asupra calităţii educaţiei, să influenţeze instituţiile de educaţie maghiară din zonă, să elaboreze strategii, să asigure dialogul şi schimbul de informaţii şi în final, colaborînd cu instituţiile de educaţie, să le aplice. În final se adaugă un citat din Koss: “ŞI VREM SĂ CREDEM CĂ NU SÎNTEM UN STRIGĂT ÎN PUSTIU”.
Semnatarii acestui manifest sînt:
1. VARGA KAROLY, preot reformat
2. LIEB JOZSEF, preot romano-catolic la Biserica “Sf. Treime” de lîngă Teatrul Municipal
3. BAK LASZLO, preot la Biserica Reformată de pe Podul Viilor
4. TASNADI ANDRAS-ZSOLT, preot reformat
5. LUDESCHER ISTVAN, preşedintele UDMR (viceprimarul Băii Mari, n.n.)
6. HUPKA FELIX
7. SZANISZLO JOZSEF
8. VARADI ENIKO
9. VIDA NOEMI, UDMR ( membru în Consiliul Local Baia Mare, n.n.)
10. NAGY-JENEI ZOLTAN, preşedintele Asociaţiei pedagogilor maghiari din România (Maramureş)
11. DAVID LAJOS, casa Teleki
12. MARKO HAJNAL, casa Teleki
13. APJOK NORBERT, organizator tineretul maghiar Baia Mare
14. PINTER ZSOLT, Uniunea Virtuală Baia Mare.
În urma publicării acestui manifest au apărut, evident, comentarii. Spicuim cîteva dintre acestea: “De ce se ţine slujbă în limba română în bisericile romano-catolice? Dacă se continuă un cuvînt românesc în biserică maghiară nu peste mult timp o să dispară cuvîntul maghiar din oraşul lui Horty… (…) • “Prima dată cînd am citit acest manifest am fost foarte hotărîtă să-l semnez. Dar cînd am citit totul, inclusiv comentariile, mi s-a făcut piele de găină de acest naţionalism extremist. N-aş fi crezut că în Baia Mare se întîmplă aşa ceva. Eu sînt sătmăreancă, am soţ şi copii maghiari însă avem prieteni români.”. • “În Baia Mare a fost întotdeauna locul unde am trăit bine. De ce să rămînă aşa? Doar trebuie să distrugem totul cu acest manifest! Eu sînt maghiară, dar nu fanatică. Nu cred că are cineva dreptul să se bage în căsnicii. Omul trebuie să-şi aleagă o pereche cu care crede că e bine să-şi trăiască viaţa. • O altă persoană de etnie maghiară: “Ăsta se cheamă primitivism. Nu mă bag în aşa ceva şi nu mă interesează”. Sursa: Cotidianul Graiul via Dan Tanasa

Ce este dragostea ???


Fosti membrii KKK iertati


Politisti germani, fosti membri KKK, iertati de superiori pentru trecutul “rasist”

autor: FrontPress 03.08.2012
Ministerul de interne din Germania a confirmat faptul că doi ofiţeri de poliţie din landul sudic Baden-Wurttemberg, care au fost pentru scurt timp membri ai filialei europene a Ku Klux Klan-ului, o organizaţie originară din sudul Statelor Unite care militează pentru o societate segregată rasial, au fost iertaţi şi li s-a permis să îşi păstreze locurile de muncă.
Conform unui comunicat de presă al ministerului, trimis ca reacţie la un articol din publicaţia Der Spiegel, cei doi ofiţeri participau regulat la întrunirile organizaţiei Cavalerii Albi Europeni ai Ku Klux Klanului (EWK) în anul 2002. Ambii au părăsit însă grupul şi au declarat în faţa superiorilor că nu aveau cunoştinţă despre ideologia promovată de cei de la EWK. Legăturile lor cu organizaţia au fost descoperite în 2003, în urma unei percheziţii în locuinţa liderului local al EWK.  Organizaţia EWK a fost actică în Baden-Wurttemberg doar între anii 2000 şi 2002.
Mai mult, unul dintre cei doi ofiţeri a fost superiorul direct al poliţistei Michele Kiesewetter, ucisă în 2007 de gruparea Naţional-Socialimul Subteran (NSU), alcătuită din trei persoane acuzate că au executat mai mulţi imigranţi între 2000 şi 2006. Parlamentarii social-democraţi au cerut acum o achetă care să lămurească dacă cei doi poliţişti au fost implicaţi şi ei sau nu în asasinarea colegei lor, deşi procurorii au declarat că nu există nici cea mai mică dovadă în acest sens. Sursa: FrontPress.ro
Citeste si:

Unirea a fost o ANEXARE


Traian Vuia: UNIREA n-a fost decat o ANEXARE deghizata

autor: FrontPress 03.08.2012
Azi aniversăm Ziua Timişoarei, zi aleasă pe data de 3 august datorită faptului că, în acea zi, la 1919, au intrat trupele româneşti în Timişoara, consfinţind instaurarea administraţiei româneşti în Banat. A fost bine sau nu? Fiecare îşi are propriile opinii. Noi vă oferim fragmente dintr-o scrisoare trimisă de Traian Vuia avocatului George Dobrin, întâiul prefect al Lugojului de după Unire, la anul 1922. 
“Iubite Domnule Dobrin,
Am urmat cu mare atenţiune campania electorală. Dacă vă reportaţi la scrisorile mele din 1919, aflaţi că toate s-au petrecut aşa cum trebuiau să se petreacă. „Cum îţi aşterni, aşa dormi”.
Când s-a făcut unirea, nu s-a pus nici o condiţiune. Au fost două momente istorice când trebuiau discutate condiţiunile Unirei.
1. Înainte de intrarea României în războiul european, când România, cu concursul mandatarului Partidului Naţional Român a stabilit frontierele României Mari, cari au servit de bază guvernului român în tratativele sale cu aliaţii. Era momentul cel mai favorabil pentru fixarea condiţiunilor noastre.
2. După armistiţiu, la Alba Iulia, sau mai bine zis înainte cu ceva. Aici au lucrat oamenii noştri în mod copilăresc. S-au făcut declaraţiuni platonice, cari angajează mai mult pe aceia cari le-au făcut, decât pe guvernul român. Unirei trebuia să precedereze un pact bilateral între guvernul român şi mandatarii poporului nostru întrunit la Alba Iulia şi ratificat apoi printr-o Constituantă. Toată Unirea s-a redus la un gest pur teatral, pe care ciocoii din Vechiul Regat l-au primit cu zâmbet şi au zis că suntem naivi că n-au avut nevoie decât de a deschide uşa casei în care noi am intrat de voie.
Când doi indivizi se asociază, cînd două societăţi fuzionează, se face un contract, un pact. Condiţiunile Unirei trebuiau stipulate. E. g., că în decurs de 10-20 ani soldaţii recrutaţi din Transilvania şi Bănat să fie lăsaţi în garnizoaneledin acestei provincii. O lege electorală clară şi precisă etc. Mă dispensez de a vă înşira motivele acestor condiţiuni şi a altora, cari ar fi trebuit să fie corolarul garanţiilor fundamentale. Cînd în 1917 şi 1918, prin forţa împrejurărilor şi neîmpins de nici o ambiţiune personală, am fost silit să mă ocup de prepararea Unirei noastre a trebuit să văd vârful urechilor lor (ale politicienilor din VechiulRegat, n. H. M.). Ei nu admiteau nici măcar termenul „unire”. Baza anexărei după dânşii trebuia să fie sacrificiul adus de Vechiul Regat prin participarea lui în războiul european. Raţionamentul lor ducea drept la acea ce dreptul internaţional numeşte droit de conquète . Într-adevar, Unirea s-a făcut pe această bază. Ei, ca să nu vatăme susceptibilitatea şi ştiind că suntem naivi şi neexperimentaţi, ne-au lăsat să vorbim despre Unire, lăsând ca timpul să ne trezească. De altcum dânşii, evident mai iscusiţi, mai şireţi, mai inteligenţi decât noi – asta trebuie s-o recunoaştem, deşi au un fond moral inferior – au priceperea afacerilor şi experienţa, să nu uităm proverbul maghiar: „zemesé avilág” (“Lumea e a celui îndrăzneţ”) – au avut nevoie de un timp oareşcare, ca să se înstăpînească la noi, să se aşeze administrativ şi milităreşte. Împrejurările, în special expediţiunea contra lui Kun Béla, i-a favorizat. Proba, că îndată ce s-au simţit stăpâni, prin un ucaz au trimis la plimbare consiliul dirigent.
C-un cuvînt, „Unirea” a fost o bătaie de cuvinte, ea n-a fost decât o anexare deghizată, un hap amar învăluit în zahăr. N-avem să ne învinovăţim decît pe noi înşine: lipsa noastră de înţelepciune, de pricepere, superficialitatea noastră proverbială, absenţa unui bărbat cu pregătire europeană, o naivitate nepermisă la aceia, cari pretind a conduce destinele unui popor. Vorba noastră: „mintea românului este cea din urmă”. „Denkfacilheit” a românului despre care ne vorbea fericitul director Billmann. Ceea ce mă întristează mai mult şi mă face să mă lapăd de optimismul meu obicinuit este când mă gândesc la acea ce mi-aţi repetat de atâtea ori: „Suntem un popor nefericit”. Trebuie să rămânem şi de aici înainte slugi şi cerşitori pe la uşile domnilor.
În 1918 am atras atenţiunea dlor. Sever Bocu, Octavian Goga şi Vasile Lucaciu asupra chestiunei Unirei, le-am expus că Unirei trebuie să-i dăm o bază juridică şi conformă dreptului internaţional. Am văzut însă imediat că mă aflu în prezenţa unor ignoranţi, fără nici o pregătire serioasă, hableuri. N-am fost înţeles şi am fost suspiţionat, că voiesc independenţa Transilvaniei. Dar pentru ca să ne putem uni cu Regatul Român, trebuia mai întîi să rupem cu Ungaria, adică să ne declarăm independenţi şi apoi ca popor liber, printr-un act bilateral, luând angajamente reciproce, să ne unim cu Vechiul Regat spre a forma Noua Românie. Cînd am văzut în ce mâini necompetente, peşti politici ai fanarioţilor, este depusă soarta poporului român aici, m-am retras scârbit.Bărbaţii noştri cred că marile probleme politice se rezolvă prin discursuri frumoase, fraze alese, alegorii patriotice şi ditirambe poetice.
Când a sosit Al. Vaida aici cu delegaţiunea transilvăneană şi când m-a invitat să fac parte din ea, mi-am luat libertatea de a-i expune situaţiunea fără nici un înconjur. A recunoscut că s-au comis greşeli. Era evident că critica mea se purta şi contra Partidului Naţional Român, care a comis greşeli ireparabile. Cuvintele mele i s-au părut exagerate. Am adăugat că la ultimul mijloc, capabil de a repara această eroare, nu vom avea niciodată recurs, pentru că este în contrazicere cu tot trecutul nostru şi cu caracterul intelectualilor de la noi.
V-am făcut acest preambul istoric, pentru ca să pot trage concluziunile. N-am nici o nevoie de a fi profet, pentru ca să ştiu ce curs vor lua evenimentele şi care va fi atitudinea noastră şi în special a Partidului Naţional Român. N-am crezut niciodată că ungurii ne vor maghiariza. Pînă în timpurile mai recente am avut credinţa nu ne vor fanariotiza, acum mă tem că nu vom putea scăpade acest virus bizantin, pentru că fanarioţii dispun de mijloace, cari lipseau ungurilor. De altcum ei nu par prea grăbiţi a ne ciocoi. Ei au probe istorice despre blândeţea, răbdarea noastră fără margini, resemnarea cu care am purtat atâtea juguri în decurs de atâtea secole. Ei nu ignorează nici teama noastră de rezistenţa violentă. Ne vor lăsa să strigăm şi să ne lamentăm până ce vom obosi şi ne vom calma. Când citesc gazetele noastre şi frumoasele discursuri ale şefilor partidului, îmi aduc aminte de teribilul din poveste, care, pus în faţa adversarului, strigă către soţii lui: „Reţineţi-mă ca să nu se întâmple o nenorocire”. Bărbaţii noştri vor continua a umbla pe la icoane, vor adresa telegrame şi petiţiuni către rege şi vor epuiza toate căile legale. Ştim ce înseamnă asta.
Dacă guvernul din Bucureşti nu comite greşeli prea mari, nu se duce să danseze pe ghiaţă, ca măgarul, şi dacă o nouă comoţiune europeană nu zguduie din temelii România Nouă, de acum 20-30 de ani ne vom trezi balcanizaţi. După ce am avut frumosul vis de a debalcaniza pe fraţii noştri de dincolo de Carpaţi. De altcum, dacă amestecăm fructe sănătoase cu fructe stricate, este evident că nu cele stricate se vor însănătoşi prin contactul lor cu cele sănătoase, ci şi cele bune vor putrezi.[...]” Traian VUIA De pe Vestul