Reda-i copilaria lui Stefanut

sâmbătă, 2 iunie 2012

Cum faci fata situatiilor jenante ?



În fiecare relaţie există momente jenante, însă ce contează este cum te descurci să treci peste aceste clipe ruşinoase. Iată câteva exemple şi cum le-ai putea gestiona:

Îţi face cunoştinţă cu prietenii lui... dar nu te numeşte iubită...
În primul rând nu te lua de el de faţă cu toată lumea, ci aşteaptă să rămâneţi doar voi doi. În al doilea rând, nu îl ataca, ci încearcă să-l întrebi calmi, să simtă că de fapt sunteţi de aceeaşi parte a baricadei. L-ai putea întreba cum ar vrea să-l numeşti în faţa prietenilor tăi şi de aici să porniţi o discuţie despre voi doi. 

Îţi spune "Te iubesc", dar tu nu simţi la fel...
Sărută-l şi spune-i cât de specială te simţi că el nutreşte sentimentele acestea pentru tine. Nu îi explica de ce nu îi răspunzi acelaşi lucru decât dacă te întreabă, altfel pare că te scuzi. În cazul în care te întreabă dacă simţi acelaşi lucru explică-i că sentimentele tale încă nu sunt la fel de puternice, dar te simţi mai apropiată de el cu fiecare zi. 

Ai lăsat lucruri la el acasă, dar ţi le dă înapoi...
Când se întâmplă asta nu te pripi să te gândeşti că nu vrea ca relaţia voastră să avanseze, ci mai degrabă poate simţi că îi invadezi spaţiul personal. Ideal este să începi o discuţie cu el în care să-i propui să-şi lase lucruri la tine când mai rămâne peste noapte şi explică-i că te-ar ajuta şi pe tine daca ai lăsa lucruri la el când dormiţi împreună. 

Ai scăpat un... vânt în faţa lui. Ce e de făcut?...
Cu siguranţă toate ne dorim ca iubiţii noştri să ne vadă perfecte - sau măcar foarte aproape de perfecţiune - iar un astfel de faux pas ar putea fi o pată uriaşă pe imaginea impecabilă. Important e cum gestionezi această situaţie. Ei bine, bărbaţilor nu le pasă atât de tare de chestia asta, iar dacă tu reuşeşti să râzi un pic de tine, poţi trece cu brio peste moment. Singurul lucru pe care-l va şti despre tine e că eşti un om ca oricare altul, cu un organism care funcţionează ca oricare altul.

Sursa: revista Unica
Daca ti-a placut articolul, apasa LIKE, pentru a-l citi si altii.
http://despredragoste2009.blogspot.ro/

Povestea fetitei din fotografie


DUPA 40 DE ANI. Povestea fetitei din fotografia care a socat intreaga lume

autor: FrontPress 02.06.2012
Cu 40 de ani în urmă, Huynh Cong Ut, un jurnalist vietnamez angajat de Associated Press, a realizat o fotografie care a devenit ulterior simbolul tragediei provocată de război.
Copii fugeau și strigau îngroziti, iar printre ei era și o fetiță complet dezbrăcată, plângând. Ea striga: “Prea fierbinte, prea fierbinte”, în timp ce alerga departe de satul ei natal care ardea. Această imagine a arătat ororile războiului din Vietnam, într-un mod în care cuvintele nu ar fi reușit să o facă.
Copiii și soldații din spatele lor încercau să scape cu viață, după ce armata americană lansase un atac aerian cu napalm asupra orașului Trang Bang, pe 8 iunie 1972.
Fetița care apare complet goală în această poză se numește Phan Thi Kim Phuc și atunci avea nouă ani. “Am vrut să evadez din aceea fetiță, dar se pare că poza nu m-a lăsat să plec”, afirmă acum ea.
Se întâmpla în iunie 1972. Fetița se adăpostise împreună cu familia într-un templu, când atacul aerian a fost lansat. A apucat să audă un soldat strigându-le că trebuie să fugă de-acolo, pentru că vor fi bombardați și vor muri.
Apoi a auzit un zgomot asurzitor, iar hainele de pe ea au luat foc, la fel și copacii din apropiere. “O să fiu urâtă”, s-a gândit ea în acel moment.”Oamenii mă vor privi într-un mod diferit”.
Fetița a fugit pe șosea, încercând să se salveze, alături de frații ei. La scurt timp, și-a pierdut cunoștința, din cauza durerii cumplite.
Jurnalistul care i-a făcut poza a salvat-o
Spre norocul ei, fotograful care a imortalizat acele clipe de teroare a dus-o la un spital unde i s-a spus că micuța era prea grav rănită pentru a scapa cu viață, însă el a insistat, a arătat că este jurnalist și le-a cerut doctorilor să o ajute. În final copila a primit îngrijirea necesară.
“Am plâns când am văzut-o alergând. M-am gândit că dacă ea va muri, o sa ma sinucid și eu”, povestește fotograful Cong Ut.
Un alt jurnalist, Christopher Wain, a aranjat transferul fetiței la un spital american, unde a fost mai bine îngrijită. “Nu știam ce mi s-a întâmplat”, povestește Phan Thi Kim Phuc, acum în vârstă de 49 de ani. “M-am trezit în spital, aveam dureri cumplite și îmi era frica”.
Fetița a supraviețuit, deși suferise arsuri de gradul III pe 30 la sută din suprafața corpului. Ea își amintește și acum cele 13 luni de chin petrecute în spital, când asistentele îi făceau zilnic baie și îi răzuiau bucățile de piele arsă. “Plângeam continuu și când nu mai puteam să suport durerea, leșinam”. spune femeia.
Între timp, fotografia realizată de Ut a primit Premiul Pulitzer. Tânărul jurnalist a mai vizitat-o de câteva ori, până cand regimul comunist din Vietnam le-a interzis orice legătura, iar viața copilei a redevenit un adevarat calvar.
Viața sub noul regim devenise grea. Fata avea dureri și medicamentele erau scumpe și greu de găsit.
Comuniștii au încercat să se folosească de fotografia care a făcut-o celebră, ca să facă propaganda anti-americană.
Ea a fost obligată să renunțe la studii, deși își dorea să devină doctor. “Inima mea era exact ca o ceașcă de cafea neagră. Atunci mi-am dorit să fi murit în atacul cu napalm, așa cum a murit vărul meu, să fi murit și eu, ca sa nu mai sufăr durerea și umilința”.
Cu toate acestea, viata ei începea să intre treptat pe un făgaș normal. Într-o zi, în timp ce era la bibliotecă, Phuc a găsit o biblie. Pentru prima dată, ea a început să creadă că viața ei se desfășoară după un plan.
A călătorit în Germania în 1982 pentru îngrijiri medicale și cu ajutorul unui jurnalist străin, impresionat de povestea ei, a reușit să meragă la studii în Cuba.
Și-a finalizat studiile în Cuba comunistă, iar aici l-a întâlnit și pe cel care avea să-i devina soț. S-a căsătorit cu Bui Huy Toan în anul 1992 și, dupa luna de miere petrecută la Moscova, cei doi au reușit să fugă în Canada. Cuplul locuiește acum la Toronto și au împreuna doi copii, scrie Huffington Post.
Phan Thi Kim Phuc încearcă să ducă o viață normală
“Am un șoț și o viață nouă și vreau să fiu normală ca toți celilați”, a declarat ea. Phan Thi Kim Phuc a reluat legatura cu fotograful care i-a salvat viața, iar în anul 1999 a fost scrisă o carte și s-a realizat un documentar despre povestea vieții ei.
După patru decenii, Phuc poate să se uite la fotografie și să realizeze de ce a avut un impact atât de puternic asupra ei. Acea poză a salvat-o, a testat-o și în cele din urmă, a eliberat-o.
“Majoritatea oamenilor știu despre acea fotografie, însă puțini îmi cunosc viața”, a declarat femeia. De Dorina Călin – Adevarul

Pact


Pact israeliano-european pentru incurajarea studiului Holocaustului in scoli

autor: FrontPress 02.06.2012
Muzeul Holocaustui Yad Vashem din Ierusalim şi Consiliul Europei (CE) au semnat un memorandum în vederea “încurajării promovării studierii Holocaustului” în toate cele 47 de state membre ale organizaţiei din care fac parte toate ţările europene (inclusiv Rusia), cu excepţia Bielorusiei.
Documentul a fost semnat miercuri la Ierusalim de către directorul muzeului Avner Shalev şi secretarul general al CE Thorbjorn Jagland. Acesta are o valabilitate de 15 ani, cu posibilitatea prelungirii ulterioare.
“Acest memorandum denotă dorinţa de consolidare a studierii Holocaustului în Europa, de încurajare a instruirii profesorilor şi de retrezire a conştiinţei istorice”, a declarat Avner.
În prezent, Institutul de Studii și Cercetări ale Holocaustulu din cadrul Yad Vashem organizează anual circa 70 de seminarii pentru cadrele didactice din afara Israelului şi produce materiale informative tipărite în 20 de limbi de circulaţie internaţională.
Pe de altă parte, preşedintele Germaniei Joachim Gauck, aflat joi într-o vizită oficială în Cisiordania, a avertizat asupra ridicării “la o dimensiune religioasă şi suprarealistă” a comemorărilor Holocaustului, scrie săptămânalul  Die Zeit. Acesta a precizat însă că nu doreşte să ştirbească prin aceste afirmaţii importanţa Holocaustului. Sursa: FrontPress.ro

Popor superior



Nu inteleg de ce se infiereaza cu atata patima faptul ca  Germania nazista prin exponentul ei Hitler a cautat mereu sa arate ca   poporul german este arian  si  ca este superior celorlalte popoare?
A facut asta pentru a da un imbold asupra germanilor si mai ales asupra soldatilor  pentru a le ridica moralul si a da un exces de vitejie.
Cred ca ei  cautand  chiar si in Africa, au inteles ca  nu este chiar asa, pentru ca nu s-au gasit negrii blonzi.
Dar acest procedeu  intre adevar si realitate, niciodata stabilite precis in alb si negru, fara gri, este si a fost de bun augur de-a lungul  miilor de ani, pentru determinarea precisa, a unor fapte care se voiau sa aiba la origine superioritatea combatantilor.
Si in luptele  din antichitate si mai demult nu comandantul bataliei  inainte de lupta,  tinea un  discurs mobilizator, chiar daca  combatantii lui nu  erau nici jumatate ca numar din trupele adversarilor? Si le spuneau ca ei sunt superiori.
Chiar daca erau niste mamaligi, niste perdanti din start, nu trebuia sa le spuna asta, caci ii demobilizau de tot. De multe ori au reusit sa iasa invingatori, aparent in mod inexplicabil.
Dar un  parinte cum isi  apreciaza copilul spunand ca  este mai bun decat arata , dar  anul urmator va arata ce poate?
Poate ca nu a  aratat nimic anul urmator, insa s-a straduit si  atata a putut.
Asa si cu nemtii   ei au vrut  si au dovedit si dupa razboi ca sunt mai buni, poate cei mai buni. Asta chiar acum cand Germania se straduieste sa scoata din mocirla  mlastinii tarile din  zona euro, popoarele care  se dovedesc neputincioase si de o calitate mai slaba.
Nu acesta este exemplul cei mai elocvent?
Europenii nu au vrut si nu au crezut ca sunt cei mai buni si au recunoscut chiar tacit ca sunt mai slabi si germanii sunt cu cateva clase peste ei.
Daca nu era coalitia,  cu americani si rusi, germanii terminau razboiul invingatori. Nu stiu daca  era bine dar, cerneau malaiul de tarite.
Nu mai intram in cheltuieli fara acoperire asa de mari intretinand sute de milioane de  lenesi si.... si mai ales tigani.Ele atarna ca o piatra de moara nu numai Germaniei, ci si fiecaruia dintre noi. Numai in  Romania daca nu s-ar intretine si nu ne-am lasa furati la propriu...., nu vreau sa dau nume atatia, din banii nostrii, ce am fi putut face? Dar nici acum  nu este tarziu. Altfel daca nu concepem sa schimbam  tactica, ne vom scufunda mai devreme sau mai tarziu in cacat cu totii si nu ne va mai scoate nici DRACUL.:((((

Castele


10 curiozitati despre castele

autor: FrontPress 02.06.2012
Maiestuoasele construcţii acum pãrãsite şi demodate erau odinioarã reşedinţele impozante ale personajelor importante care au scris istoria. Veritabile simboluri ale puterii, castelele nu ofereau totuşi un confort ieşit din comun. Iatã câteva caracteristici ale acestora.
Probabil unul dintre cele mai mari dezavantaje ale fortificaţiei îl reprezenta absenţa toaletelor. Rezidenţii castelului beneficiau doar de nişte simple gãuri prin care reziduurile ajungeau în şanţul care îl înconjura. Micile ”latrine” mai erau numite ”garderobe” pentru cã utilizatorii nu se debarasau niciodatã de haine din cauza frigului şi insectelor.
Primele castele se construiau din lemn. Când normanzii au sosit în Anglia, au ridicat fortificaţii de lemn pe coline, la care atât localnicii din vale cât şi duşmanii ajungeau cu greu din cauza pantelor. Terenul era bine folosit, în schimb zidurile firave cedau repede unui eventual atac.
Cel mai vechi castel european încã locuit este castelul Windsor, în vârstã de 900 de ani, una din reşedinţele reginei Elisabeta a II-a. Iniţial şi acesta se încadra în tipologia forturilor de lemn, fãcând parte dintr-un ansamblu de 9 astfel de forturi ridicate de William I. Mai târziu s-a transformat într-o construcţie de piatrã, adãugându-i-se inclusiv un turn rotund de cãtre Henry al II-lea.
Un castel se construia strict în scopuri defensive. Toate accesoriile sale puncteazã acest aspect: şanţuri, turnuri, metereze, guri de pãcurã, ochiuri pentru sãgeţi. Fiecare detaliu tehnic era menit sã ţinã inamicul la distanţã. Asediul unui castel cerea mari eforturi, numai turnarea de lichide fierbinţi şi lansarea insesizabilã de proiectile provocând pagube uriaşe.
Scãrile din interiorul castelului şerpuiau în direcţia acelor de ceasornic. Aceste design servea unui scop foarte concret, deoarece invadatorii care urcau erau dezavantajaţi la mânuirea spadelor, cum majoritatea se foloseau de mâna dreaptã. Pe de altã parte rezidenţilor le venea mai uşor sã lupte la coborâre. Dacã nu aveau de-a face cu stângaci…
În Anglia existã în jur de 1500 de situri cu castele medievale, conform datelor din Castellarium Anglicanum, autoritatea supremã în materie de castele din Anglia şi Tara Galilor. Se întrebuinţeazã termenul de sit întrucât multe dintre fortificaţii sunt în ruinã aproape totala, 800 au ceva rãmãşiţe, iar 300 sunt încã în picioare şi relativ intacte structural. Anumite locaţii încã se aflã în discuţie pentru cã nu se încadreazã complet în definiţia castelului.
Fortificaţiile erau pe minus în materie de confort. Încãperile, ce-i drept spaţioase, miroseau de obicei a grajd şi a noroi. Iluminarea era foarte slabã, umiditatea atingea cote ridicate, iar aerisirea avea şi ea de suferit. Asta deoarece pânã la urmã construcţia valora mult mai mult ca armã defensivã decât ca reşedinţã propriu-zisã. Nu lipseau totuşi covoarele frumos decorate, geamurile viu colorate şi alte facilitãţi care contribuiau la crearea unei simbolici interioare care sã arate bogãţia în aceeaşi mãsurã în care o arãta exteriorul grandios.
Amuzamentul principal consta în banchete. Plictisul îşi fãcea repede loc, ţinând cont cã rezidenţii erau în primul rând îngrijoraţi sã nu le ia nimeni din bunuri. Afarã se mai ocupau de vânãtoare sau antrenamente de luptã, dar înãuntru atmosfera era destul de monotonã. Se mai juca şah, dar metoda esenţialã de distracţie şi relaxare era mâncatul, organizându-se mereu banchete fastuoase pe lângã care îşi fãcea numãrul o pleiadã de menestreli şi bufoni.
Servitorii din castel primeau tratamentul…animalelor de casã. Iar în evul mediu asta nu era un lucru rãu, pentru cã, de pildã, slugile dormeau în partea din castel unde se afla şi nobilul, unde exista un şemineu. Dormeau pe podea, dar aveau pãturi. Alţi localnici de condiţie şi mai joasã ocupau ungherele friguroase ale castelului, neprimind nicio atenţie de la stãpâni.
Punctul vulnerabil al fortificaţiilor era cu siguranţã fântâna. Sigur cã apãrãtorii inventau multe metode de a respinge inamicul, bombardându-l cu tot soiul de substanţe, menţinând impenetrabilitatea fortãreţei, dar dacã fântâna seca sau duşmanul reuşeau sã o otrãveascã, restul conta prea puţin. O înfrângere garantatã cãci la castel fântâna este cãlcâiul lui Ahile. De Irina-Maria Manea – Historia
 

Armata rusa


Armata rusa va efectua in urmatoarele luni peste 1000 de exercitii militare

autor: FrontPress 02.06.2012
Armata rusă va efectua peste 1.000 de exerciţii militare între lunile iunie şi noiembrie, a anunţat joi Ministerul Apărării de la Moscova. Antrenamentele se vor axa pe îmbunătăţirea conlucrării diferitelor structuri militare şi a sistemelor de comandă, transmite RIA Novosti.
În fiecare săptămână vor avea loc cel puţin 2-3 exerciţii de acest fel. Totul va culmina cu exerciţiul strategic de amploare Kavkaz 2012 din sudul Rusiei, la care vor participa şi soldaţi din Abhazia şi Oseţia de Sud, două regiuni separatiste din Georgia.
În plus, Rusia va organiza 50 de exerciţii militare internaţionale, precum Slavic Commonwealth – 2012 (împreună cu armatele Ucrainei şi Bielorusiei), INDRA-2012 (împreună cu armata Indiei) şi Selegna (împreună cu armata Mongoliei). Deasemenea Marina va efectua mai multe exerciţii navale, inclusiv în Marea Neagră. Sursa: FrontPress.ro

RASISM


Cancerul RASIST – Prada lui Ghenghis-Han

autor: FrontPress 02.06.2012
Tocmai mă obişnuisem cu gândul că Părinţii Fondatori ai Statelor Unite au fost, nu numai niste rasişti fanatici ci, mai mult, adevăraţi ucigaşi în masă ai nativilor americani. Era cea mai bună dovadă că “adevărurile” progresiştilor, ale adepţilor corectitudinii politice, prind şi acolo unde te aştepţi mai puţin.
Când… a căzut bomba: “Încă de la 9 luni, bebeluşii albi sunt rasişti”! Această constatare nu a făcut-o “vreun fiştecine” ci, după îndelungi experimente, chiar colectivul de cercetători al Universităţii Massachussetts! Cercetătorii au ajuns la concluzia că bebeluşii supuşi experimentului (48 la număr) îi discriminează deja pe indivizii de altă rasă decât a lor datorită dificultăţii de a le identifica feţele şi expresiile emoţionale. Unul dintre oamenii de știință a declarat că în următoarea perioadă cercetările se vor axa pe înţelegerea naturii acestor prejudecăţi în vederea reducerii sau, de ce nu, a eliminării lor totale. În sfârşit, o veste bună, o rază de speranţă! Şi o dovadă că imperialiştii americani nu-şi cheltuiesc banii numai pentru înarmare ci, încercând să-si răscumpere păcatele, fac asta dezinteresat şi pentru binele umanităţii.
Citeam şi nu-mi venea să cred; nu unu – doi, ci toţi 48! Săracii de noi! Bine cel puţin că până la 5 luni suntem normali! Ce să le mai zici lui George Washington, Benjanim Franklin sau Thomas Jefferson când, acum aflu: încă din fragedă pruncie toţi albii sunt rasişti! Eram deci oarecum pregătit sufleteşte; mă aşteptam, cum s-ar spune, la ce e mai rău, aşa că, atunci când am aflat de “cazul Elliot Dearlove”, nu am fost luat prin surprindere. Alt rasist!
Da, la 7 ani, Elliot Dearlove, din oraşul englez Hull este, fără discuţie – ţinând seama de faptul că nu mai are 9 luni – un rasist irecuperabil! Englezii încă nu studiază rasismul în laboratoare, dar asta nu înseamnă că nu sunt vigilenţi şi nu îl pedepsesc atunci când el îşi arată coltii; în cazul nostru, dinţii de lapte. Ca dovadă, conducerea şcolii la care Elliot Dearlove a fost, până de curând, elev, a hotărât să-l exmatriculeze; mama a fost chemată la şcoală pentru a semna o declaraţie prin care să ia la cunoştinţă şi să certifice că fiul ei este rasist! Dar ce act înfiorător de rasism, se vor întreba unii, a comis Elliot Dearlove, pentru a merita o asemenea sancţiune? El l-a jignit grav pe un copil de 5 ani, întrebându-l în timpul unei recreaţii: ”Tu eşti negru pentru că vii din Africa?”
Într-adevăr, revoltător, mai ales dacă te gândeşti că încă din anii ’60 mişcarea Black Power transmisese tuturor mesajul imperativ: “Mă respecţi pentru că sunt negru!” Prin urmare, nu Omul pur şi simplu, nu individul cu personalitatea şi valoarea lui intrinsecă atrag, atunci când este cazul, respectul, ci culoarea, dacă se poate cât mai neagră! Asta este cea mai importantă calitate a unui individ, pe care, dacă nu o preţuieşti, devii automat rasist! Fără nici un dubiu, vina principală în “cazul Elliot Dearlove” îi aparţine mamei, doamnei Dearlove, care ar fi trebuit să ştie lucrul acesta; din păcate a scăpat nepedepsită! Şi nu este un caz izolat, aşa cum poate v-aţi imagina: în Anglia, numai în cursul anului trecut, 34.000 de copii (dintre care 20.000 sub 11 ani) au fost pedepsiţi pentru rasism!
Da, Anglia şi-a revenit şi merge pe drumul cel bun! Situaţia s-a schimbat în bine faţă de trecutul apropiat pentru că, în urmă cu câteva decenii, un filozof scria despre călătoria unui prieten de-al său: “J.T, revenit de la Londra, îmi spunea că Anglia i-a facut impresia unei corăbii pe care mateloţii sunt nebuni iar căpitanul beat. Englezii ştiu că ţara lor nu are viitor şi chiar că e pierdută, dar nu suferă, îşi acceptă decăderea ca pe o evidenţă asupra căreia nu se cuvine să insişti.”
Singura salvare pe care o văd pentru omenirea ameninţată este că cercetătorii de la Universitatea din Massachussetts să descopere cât mai repede posibil un antidot care să le fie administrat, încă de la naştere, tuturor copiilor albi; până atunci, pe bună dreptate, Anglia va continua să-i pedepsească! Spre cinstea lor, autorităţile Marelui Regat Multicultural nu-i vânează pe rasişti numai în interior ci, prevăzătoare, acţionează încă de la frontiere. De acest lucru s-a convins unul din stirpea Părinţilor Fondatori, şi anume americanul David Jones. În vârstă de 67 de ani, creatorul de desene animate a fost controlat cu minuţiozitate pe aeroportul Gatwick. Era, în ochii agentei de securitate de origine musulmană, de trei ori suspect: era alb, era în vârstă şi, lucru impardonabil, era american! În timp ce aceasta îi “studia” cu scrupulozitate proteza metalică cu care era înarmat, David Jones a remarcat – privind o musulmancă complet acoperită de burqa, ce urma să se îmbarce fără a fi deranjată în vreun fel: “Dacă eu aş fi purtat acest fular pe faţă, mă întreb ce s-ar fi întâmplat?”. I s-a răspuns pe loc: a fost reţinut, deoarece agenta musulmană, auzindu-i remarca, s-a declarat ofensată. Agentul de securitate, un administrator al companiei aeriene şi un poliţist britanic, l-au sechestrat timp de o oră, acuzându-l de rasism şi încercând să-l facă să-şi ceară scuze! Domnul Jones a fost atenţionat: “Trăim acum într-o epocă diferită, şi astfel de lucruri nu trebuiesc spuse”. El a recuperat astfel, într-un timp scurt, multumită vizitei în regat, decalajul ce-l despărţea de generaţiile mai tinere, care sunt conştiente deja de aceste adevăruri.
După părerea mea, administraţia aeroportului Gatwick procedează foarte bine atrăgând atenţia celor ce încă nu ştiu că Marele Regat Multicultural a intrat în epoca descrisă în cărţile lui Orwell, părăsind-o de mult pe cea a cărţilor lui Shakespeare! Nu ştiu dacă Marele Regat a devenit un tărâm orwellian, încercând să-l onoreze astfel pe marele scriitor; important este că a reuşit!
Un mod original de pedepsire a rasismului latent – de data aceasta în rândul “tinerelor” albe, ce trăiesc pe tărâmul orwellian – l-am descoperit lecturând următoarea ştire: “opt pakistanezi şi un afgan au fost condamnaţi la un total de 77 de ani de închisoare pentru că au violat şi obligat să se prostitueze un număr de 47 de tinere englezoaice, cu vârste cuprinse între 13 şi 15 ani. Victimile au fost alese în primul rând datorită originii lor, dar şi vulnerabilităţii psihologice şi problemelor familiale. Una dintre tinerele fete a fost violată, într-o singură noapte, de 20 de bărbaţi.
Judecătorul Gerald Clifton şi-a motivat verdictul afirmând: “Fiecare dintre voi a tratat victimile ca şi cum ele ar fi fost lipsite de valoare şi nevrednice de respect… pentru că nu făceau parte din comunitatea voastră etnică şi religioasă”.
O eroare judiciară gravă, din fericire singulară! O sentinţă nemiloasă care îmi readuce în memorie amintirea unor vremuri barbare ce, dacă nu suntem vigilenţi, pot reveni; mă gândesc la timpurile lui Constantin Vodă Mavrocordat care, pentru pedepsirea violului, scosese următoarea legiuire: “Cel ce va fi prins cu ştromeleagul învârtoşat primprejurul părţilor fătătoare ale muierii, i se va tăia scârbavnicul mădular spre veşnica lui nefolosire.”
Deşi acuzaţii au recunoscut de la început că au procedat astfel pentru că fetele erau albe – prin urmare nişte rasiste care, mai devreme sau mai târziu, ar fi trebuit oricum pedepsite – judecătorul Gerald Clifton nu a acordat atenţie acestor mărturii şi a pus totul pe seama dorinţei de sex şi de bani. A neglijat cu rea intenţie şi provocarea continuă – căreia i-au căzut victime inculpaţii – venită din partea tinerelor şi ispititoarelor englezoaice, ce au luat în răspăr avertismentul Coranului : “Rămâneti liniştite în casele voastre şi nu va afişati în mod strălucitor.”
Privite prin prisma “valorilor culturale”, faptele arată clar că cei 9 războinici musulmani nu sunt vinovaţi! Le spun “războinici” pentru că tradiţiile ancestrale ale triburilor din care provin îi învaţă că, odată cucerit un teritoriu, femeile celor învinşi li se cuvin, de drept, ca pradă; aşa cum spunea şi Ghenghis–Han: “Cea mai înaltă menire a bărbatului e să alerge, în goana calului, după duşman, să-l învingă, să-i ia în stăpânire avutul, să-i înece femeile în lacrimi, să-i cheltuiască aurul şi să folosească trupul femeilor lui”.
Era normal ca după ce i-au fugărit şi învins pe eunucii, ce în regat umblă îmbrăcaţi în uniforme de poliţisti; după ce s-au înfruptat atâta timp din banii ajutoarelor sociale oferite de cei învinşi, războinicii musulmani să treacă, într-un târziu şi la partea cu femeile. A fost rostit în timpul procesului, într-adevăr cu timiditate, cuvântul “pedofilie”. Trebuie lămurit şi acest aspect: nu Pedofilie, ci Islam! Profetul Mohamed avea 53 de ani şi soţia sa, credincioasa şi mult iubita Aisha, 9! Când e trecută în Coran, pedofilia se numeşte credinţă!
Şi argumentul cel mai important pe care-l aduc în apărarea celor 9 războinici: în ţările lor de origine nu există universităţi Massachussetts şi cercetători dedicaţi studiului prejudecăţilor rasiale şi a eliminării lor încă din leagăn. Autorităţile Marelui Regat Multicultural şi-au făcut datoria până aproape de capăt. Ele – mai ales poliţia – s-au remarcat prin amânarea repetată a plângerilor înaintate de-a lungul timpului de fete şi familiile lor; doar le cereau sprijinul niste rasişti inveteraţi. Au respectat astfel riguros preceptele corectitudinii politice; dacă ar fi intervenit încă de la început s-ar fi făcut vinovate, pe bună dreptate, de rasism!
Singurul vinovat este judecătorul Gerald Clifton! Unul dintre condamnaţii pe nedrept a apucat, dealtfel, să-i strige în faţă, înainte de a fi evacuat în mod abuziv din sala de judecată: “Racist bastard”! În Regat, cei care nu sunt încă nebuni, sunt rasişti! De Bogdan Calehari – In Linie Dreapta
 

vineri, 1 iunie 2012

Golful Katlian



In golful Katlian


Aceasta fotografie a fost făcută la intrarea in golful Katlian , pe drumul de la Sitka, Alaska
Balena iese la suprafata pentru a înghiţi o parte din bancul de heringi găsit acolo.
(Se văd heringi pe suprafaţa apei în jurul caiacului).
Caiacistul este un medic dentist în Sitka, el nu a fost rănit şi a supravieţuit experienţei oarecum terifiant.
Balena era vizavi de terminalul de feribot, şi tot ce puteam face era să   “Vâslesc cât de repede posibil!”
FOTO:
Caiacul între fălcile balenei!

UCM RESITA


Cea mai veche fabrica din Romania si-ar putea inchide portile

autor: FrontPress 01.06.2012
Tribunalul Bucureşti a desemnat Euro Insol drept administrator al UCM Reşiţa, companie cu datorii de 190 milioane euro aflată în insolvenţă.
“În tabelul preliminar al creanţelor sunt înscrişi 185 de creditori, care reclamă datorii de 859,46 milioane lei, din care doar ANAF are o creanţă de 501,11 milioane lei (111 milioane euro)”, arată Euro Insol, liderul consorţiului, într-un comunicat.
UCM Reşiţa a avut anul trecut afaceri de 123,08 milioane lei, uşor peste cele din 2010, de 121,3 milioane lei. Compania a raportat în ultimii doi ani pierderi de 376,6 milioane lei, respectiv 328,08 milioane lei.
Administratorul susţine că UCM Reşiţa poate fi redresată
“Este o mare provocare să aducem pe linia de plutire şi să putem propune un plan de reorganizare sustenabil pentru o societate cu datorii de peste 190 milioane euro, cu 2.200 de salariaţi şi cu o cifră de afaceri de şase ori mai mică decât totalul datoriilor şi cu o pierdere de trei ori mai mare decat totalul veniturilor. Va trebui să implementăm imediat măsuri care să duca la creşterea veniturilor prin încheierea de noi contracte comerciale, în special pe pieţele externe, să reducem costurile, în special pe zona regiilor, a indirectelor, şi a celor de personal, câtă vreme avem de a face cu o organigramă supradimensionată, raportată la volumul şi valoarea producţiei, prin măsuri de relocare şi comasare a capacităţilor de producţie, retehnologizare şi eficientizare a fluxurilor de producţie”, a declarat Remus Borza, managing partner Euro Insol.
Complexul Industrial înfiinţat acum 250 de ani
Complexul Industrial Reşiţa a fost fondat în anul 1771 de către Fiscul austriac, fiind cea mai veche unitate industrială din România şi una dintre primele din Europa. Producţia uzinei s-a diversificat în cei peste 200 de ani de la cuie şi cercuri pentru roţi de căruţă la locomotive, poduri metalice, utilaj petrolier, transformatoare şi motoare electrice, poduri rulante şi macarale, compresoare, generatoare, servomotoare şi turbine hidraulice. Compania a trecut în 2003 în proprietate privată, fiind preluată de INET AG (Austria) şi salariaţii UCM. De pe Romania Libera
 

66 de ani de la executie


66 de ani de la executia Maresalului Ion Antonescu de catre autoritatile comuniste

autor: FrontPress 01.06.2012
Procesul si executia Maresalului Ion Antonescu



Tancul BIZONUL


TANCUL TR 85M1 “BIZONUL”. Cum arata tancul pe care Romarm vrea sa il vanda armatei din Columbia

autor: FrontPress 01.06.2012
Tancul TR 85M1 este poreclit “Bizonul”. “TR” vine de la “tanc românesc”, în timp ce “85M1″ sugerează că e vorba de un model “modernizat” al mai vechiului model românesc “TR 85″ (care, la rândul său, se bazează pe foarte vechiul T 55 sovietic – cifrele “55″ vin de la anul fabricaţiei: 1955).
Motorul TR 85M1 este inspirat după un model german mai vechi, cu opt cilindri, de 860 CP (spre comparaţie, ultimul model de tanc german, Leopard, are un motor de 1500 CP). “Bizonul” atinge o viteză maximă de 60 km/h, pe şosea.
Văzut din faţă, singurul semn vizibil al modernităţii “Bizonului” îl reprezintă brâul de oţel care se întinde în semicerc, în jurul turelei. Blindajul suplimentar asigură părţii frontale a turelei o duritate echivalentă unei plăci de oţel de peste 30 de centimetri grosime. Din acest punct de vedere, raportat la cele mai moderne tancuri occidentale – care posedă un blindaj frontal echivalent ca duritate unei plăci de oţel de circa 80 de centimetri -, tancul românesc este catalogat drept un tanc “mediu”.
În ciuda faptului că “Bizonul” încă mai cară cu demnitate venerabilul tun sovietic de 100 mm – care popula, odinioară, vechile tancuri T-55 -, tancul bate precis până la 4 kilometri. Şi o face graţie noilor sisteme de comandă a focului. Francezii de la Aerospatiale Matra, Sagem şi Kollmorgen-Artus au avut grijă ca actualii comandanţi de tanc români să dispună de acelaşi sistem de tragere ca cel instalat pe tancurile occidentale Leclerc. “Bizonul” mai ai are un sistem modern de stabilizare electrică a tunului şi o cameră termală pentru comandant, pe care le găsim şi la tancurile moderne. Cel mai modern proiectil perforant cu care trage este de inspiraţie israeliană. “Zboară” cu 1320 m/s şi poate să treacă prin jumătate de metru de oţel.
TANC TR85M1 “Bizonul”
Aventuri în deşertul egiptean
România nu este la prima încercare de a vinde tancuri. Pe la mijlocul anilor ’80, egiptenii s-au arătat interesaţi de TR-85-ul românesc. Oameni serioşi, egiptenii au cerut 62 de bucăţi. Românii aveau disponibile doar 42. Ca să iasă la numărătoare, au completat restul de 20 cu nişte tancuri luate de la o unitate militară din Galaţi, cărora le-a dat un strat de “vopsea tropicală” peste vopseaua originală. Tancurile au fost urcate pe vapor şi expediate. Egiptenii au observat însă că, la unele din tancurile recepţionate, sub stratul de vopsea gălbuie se vedea vopseaua veche, de culoare verde-închis.
Cu toate acestea, tancul românesc a intrat în testări lângă Ifuin, în plin deşert, într-un poligon situat la 60 km de Cairo. La o tragere, un proiectil a explodat pe ţeavă, omorând doi membri ai echipajului, un egiptean şi un român. Egiptenii au renunţat la comandă, iar lotul de tancuri a ajuns, în cele din urmă, pe la irakieni. Se presupune că au fost folosite apoi în războiul cu iranienii, dar nu există suficiente informaţii precise legate de faptele lor de arme.
După egipteni, marocanii s-au arătat şi ei interesaţi de TR-ul românesc. După testări în poligonul Agadâr, marocanii au făcut oferta: voi ne daţi 60 de tancuri, noi vă plătim 50% în bani şi 50% în “fosfaţi”. Contraoferta românilor a fost promptă: daţi-ne 100% cash. Înţelegerea a căzut.  De Mihnea Lazăr – Gandul
TR-85M1 “Bizonul”
Tun: D9 cal. 100 mm
Capacitate penetrare proiectil: circa 50 cm
Blindaj Maxim (frontal) *: circa 33 cm
Greutate: 50 t
Viteză **: 60 km/h
*echivalent placă de oţel la 90 de grade
** pe şosea

Trezirea la realitate....



Aseara auzind raspunsul d. Ilie Serbanescu pus de moderatoare,ca daca ar pleca din tara, a raspuns ca la varsta lui (70 de ani),  e tarziu dar daca ar fi mai tanar ar pleca.
In paranteza spun ca d.Serbanescu nu este lasat sa vorbeasca, moderatoarea vorbeste peste el si dansul este nevoit  sa-si strige  comentariile.
Dar faptul ca si d.Serbanescu s-ar duce.... de s-ar tot duce... daca ar fi mai tanar, m-a facut sa simt inutilitatea existentei mele si a eforturilor mele pentru a   demonstra ca trebuie sa ne trezim.
Dar acum daca acest om care stie ceva despre perspectivele economice ale tarii si implicit  imbunatatirea vietii noastre  m-a descumpanit.
Inca odata spun ca pentru tinerii patrioti urmeaza o perioada grea, in care trebuie sa-si arate dragostea de tara si de popor, la sfarsitul careia trebuie sa  ramana  invingatori.
Pentru asta nu trebuie facut nici un rabat de la adevar si dreptate, cu orice risc. 

Elena Udrea si.....



Politisti israelieni arestati


Politisti israelieni arestati pentru talharirea muncitorilor palestinieni

autor: FrontPress 01.06.2012
Trei poliţişti israelieni au fost arestaţi pentru că au bătut şi tâlhărit mai mulţi muncitori palestinieni din Ierusalim, informează cotidianul Haaretz.  Doi dintre “oamenii legii” au fost prinşi miercuri în flagrant. 
Un oficial din poliţie a declarat joi în faţa instanţei că Uziel Hanun, Osama al-Sahly şi Reuven Dhokerker atacau civilii palestinieni pe străzile lăturalnice din oraşul istoric. “Cei care nu aveau bani asupra lor erau bătuţi”, a spus acesta. Poliţia susţine deasemenea că aceste fapte se petreceau regulat. Sursa: FrontPress.ro

Siria a identificat


Siria anunta ca a identificat gruparile teroriste responsabile de comiterea masacrului din Hula. SUA si NATO acuzate ca instiga la razboi civil

autor: FrontPress 01.06.2012



Mungiu


Mungiu – dupa dealurile ipocriziei

autor: FrontPress 01.06.2012
Nu vreau să spun mai mult despre Mungiu şi noua lui ispravă de la Cannes decât că părerea mea este că omul a descoperit la ce răspund falsele elite ale decazutei arte cinematografice moderne şi prin urmare trage tunuri unul după altul (cum a reuşit şi Kusturica acum câţiva ani) furând francezilor premiile aşa cum faimosul ţigan viorist din relatările lui Puric, care cerşind la gura unei staţii de metrou din Viena se prefăcea că îşi pregăteşte arcuşul. Dar pentru că toată lumea trecea în grabă şi nu avea timp să prindă “concertul” el nu trebuia să cânte niciodată. Oricum mai mult decăt zângănitul arcuşului nu ştia să cânte. Cu toate acestea, ţiganul reuşea să mai stoarcă câte un cent – doi de la proştii care îl credeau mare maestru.
Aşa precum unii ţigani plecaţi de pe la noi reuşesc să îi facă pe francezi să îi creadă mari maeştri, tot aşa şi Mungiu, prin filmele sale, găsindu-le coarda sensibilă reuşeşte să facă oarece vâlvă în străinătate, iar la noi corul de papagali începe să aplaude voioşi, mai ales cei care nici măcare nu au văzut filmul. Şi cum să nu fie sensibili onorabilii din juriul festivalului mai ales dacă în film Mungiu le-a servit şi ceva erotism “rafinat” cu lesbiene şi le-a mai presărat şi o bolnavă mintală, iar subiect bineînţeles tabu şi piperat căci “maestrul” a mirosit bine potenţialul.
Dincolo de intuiţia sa de a afla o metodă de a face filme comerciale proaste, Mungiu deranjază în primul rând prin ipocrizia cu care pretinde că el e preocupat de “oamenii” despre care se vorbeşte în film şi acuză nedreptatea şi gravitatea faptele cu pricina. Şi el, dar mai ales toţi papagalii care au prins încă o dată ocazia să mai tragă câteva înjurături “popilor” şi “îndoctrinaţilor” care încă mai cred în “exorcizari” “precum in evul mediu” (la nici un comentariu nu va lipsi acest şablon mistificator), toată gloata dreptacilor omului sunt ipocriţi în primul rând pentru că spre deosebire de acest caz singular şi nereprezentativ petrecut în societatea românească, există multe alte crime barbare şi incredibile pentru lumea în care trăim, dar la care România (şi întreaga Europă) se face părtaşă şi ei nu spun nici o vorbă şi nu acuză nedreptatea şi barbarismul în aceste cazuri reale şi mult documentate. Mă refer aici la crimele oribile făcute de americani peste tot pe unde au războaie despre care ştim nu doar din romanele unor ziarişti şi din filme inspirate din aceste romane, ci mulţumită Wikileaks avem chiar filmări de la elicopterele care au dus aceste atacuri sau de la dronele aflate în misiune. Ba chiar, la unele fapte oribile făcute de americani din Afganistan avem chiar poze cu care soldaţii s-au mândrit şi au dorit să arăte şi lumii întregi de ce sunt ei în stare.
Exibiţionismul barbarismului soldaţilor americani trage deja semnale de alarmă periculoase. Pe mine unul mă îngrozeşte faptul că lor nu le e frică de consecinţe şi nu doresc să îşi ascundă faptele, ci se cred (pentru ca probabil sunt) deasupra oricărei justiţii. Ca locuitor al unei ţări în care vor stagna soldaţi americani la câţiva kilometrii de oraşul meu natal şi în care un soldat american beat care a călcat un român a rămas până azi nepedepsit, recunosc că mă tem şi că sunt intrigat de ipocrizia lui Mungiu şi a tuturor celor care îl aclamă. Iată doar câteva exemple de barbarisme americane recente:
1) reporterul Reuters omorât într-un raid al unor elicoptere americane, crimă oribilă în care mai mulţi trecători neînarmaţi au fost seceraţi de tunurile elicopterelor, urmată de atacarea maşinii unui tată irakian care întorcându-se cu copilul de la şcoală şi văzându-l pe rănit a încercat sa îl ia în maşină şi să îl ducă la spital. În timp ce îl transporta însă, soldaţii s-au decis să îl “neutralizeze” şi pe el:
2) adolescentul irakian batut cu bestialitate de catre soldati desi nu prezenta nici un risc, fiind deja capturat si neavand arma la el:
3) profesorul afgan omorat intr-un raid nocturn de trupe americane:
etc, etc
De ce nu a făcut Mungiu film despre nici unul dintre aceste cazuri? Putea să îi zică: “După bombe”. Sau “Dupa asalturi”. Sau “Dupa noi praf şi moarte”. Oare nu ne priveşte pe noi asta? Oare nu suntem şi noi în Afganistan şi Irak şi nu ne facem părtaşi acestor crime în serie pe care americanii le fac de multe ori gratuit şi de multe ori cu placere diabolică în vremea de azi, într-o lume pe care o pretindem umană şi civilizată? Nu sunt acestea cazuri şocante şi demne de a fi tratate în filme? Nu trăiesc Mungiu şi acolişii lui pe aceeaşi planetă cu noi? Nu vede şi el ce se întâmplă, de ce toată lumea îl bate acum cu palma pe umăr că iată cum a realizat el un film tare prin care atrage atenţia asupra unor lucruri şocante şi triste care nu ar trebui să se întâmple azi?
Aştept cu nerăbdare ca măcar o singură emisiune TV să trateze şi problema participării românilor în aceste războaie murdare peste mări şi ţări în slujba americanilor. Abia atunci falşii dreptacii ai omului vor putea să emită o minimă pretenţie că se luptă pentru bine şi dreptate în lumea nebună de astăzi. Până atunci, doar bârfe, şmenuri, şuşanele politice şi mediatice. De Gigel Chiazna

joi, 31 mai 2012

Masuri dure


Rusia: Masuri dure impotriva nationalistilor radicali

autor: Ursu 31.05.2012
Procurorul general al Rusiei, Marina Gridneva, intr-o declaratie oficiala a anuntat decizia Curtii Supreme din Rusia, prin care aceasta a hotarat prin decizie definitiva ca organizatia radicala Blood & Honour, fiind de tip extremist, ii este interzisa desfasurerea activitatii pe teritoriul statului rus.
Conform motivarii deciziei, activitatea organizatiei se caracteriza prin nationalism, ura rasiala, intoleranta religioasa si actiuni violente impotriva imigrantilor din Caucaz, din Africa sau a minoritatii tiganesti.
Conform declaratiei procurorului general, liderii si membrii miscarii Blood & Honour, prin activitatile desfasurate “intentionau schimbarea ordinii constitutionale din Federatia Rusa”. De altfel, un numar considerabil de membri si simpatizanti ai acestei grupari au suferit deja condamnari sub acuzatii grave de crime si terorism.
Prin aceasta decizie a Curtii Supreme, se anunta inceputul unui val de actiuni politienesti de represiune impotriva gruparilor considerate de autoritati ca fiind neonaziste sau care promoveaza ura si intoleranta. Sursa: FrontPress.ro

Un banc... sec....



Scufita Rosie leagana cosuletul in manuta mergind vioaie si vesela spre bunicuta. La un moment dat o voce groasa si cam infundata din tufis: - Stai pe loc, sunt lupul fioros, ce-ai in cosulet? - Ia, niste placinta de mere pentru bunicuta, ca-i bolnava. Vocea, cu rasuflarea intretaiata: - Bine, bine, si-altceva? - Pai, niste dulceata de mure, facuta de mine. Vocea geme dureros: - Lasa, lasa, si-altceva ce mai ai? - Aoleu, nu mai am nimic adica ar mai fi niste servetele de hirtie. Vocea pitigaiata si scremuta. - Lasa servetelele si cara-te.
beep.ro/

Incetineala paguboasa



Incetineala cu care se desfasoara in demascarea  hotilor, face un mare serviciu bandei care a condus. Au timp sa-si acopere urmele  si in continuare trai Nineaca pe banii Babachii.
Dar noua celor multi si saraci nu ne face  nici un fel de serviciu. Asta ca nici acum nu putem pune mana pe bani sau o mai mare parte din banii furati, dar dupa ce vor trece prin toate mainile murdare si hoate ale institutiilor statului care au principala sarcina sa demaste banda de infractori? O mana, se spala pe alta.
Nu gasesc scuza ca totul merge in pas de melc.  Macar sa fie suspendata activitatea  capilor mafiei.
Pana ce nu va fi decapitata  banda mafiota care conduce toate  magariile adicaseful ei, primul om in stat, nu se va schimba nimic.  Pune bete in roate si nimic  nu se va schimba. Minte diabolica!
Cei care sar cu gura sa spuna ca s-a mai facut ceva, nu fac decat sa  stinga elanul ca,  mai este mult de facut pana la stingerea valvataiei.
Traiul bun si onorurile nemeritate  ale acestor jigodii, nu se mai pot lua inapoi. Sunt putrezi de bogati si cand va fi timpul potrivit isi vor lua zborul :)))) Si vor rade zeci de ani si va ramane de pomina in urmasii lor, ce desteapti au fost de au falimentat o tara impreuna si pe mana oilor ei.

Un banc .... sec .....




Intr-o dimineata, sotul o ciupeste de fund pe nevasta si-i zice:
- Vezi? Daca fesele tale ar fi tari, ai putea renunta la chilotii elastici.
Sotia se gandi ca tacerea e cel mai bun raspuns.
A doua zi, barbatul isi trezeste sotia ciupind-o de san si-i zice:
- Vezi? Daca sanii tai ar fi tari, ai putea renunta la sutien.
La faza asta femeia nu mai indura si, apucandu-l puternic de penis, ii zice furioasa:
- Vezi? Daca penisul tau ar fi tare, as putea renunta la frate-tu.  

Bai Victore !