Reda-i copilaria lui Stefanut

sâmbătă, 7 aprilie 2012

Marine Le Pen


MARINE LE PEN, LIDERUL FRONTULUI NATIONAL DIN FRANTA:"SA TERMINAM CU UNIUNEA SOVIETICA EUROPEANA"


Charismatica şefă a partidului de extremă dreapta din Franţa vine cu soluţii inedite pentru ieşirea din criză. „Suveranitatea“ este Evanghelia ei.
Se consideră un politician care mizează, mai presus de toate, pe sinceritate. Un politician în afara sistemului pe care castele doresc să-l marginalizeze. Denunţă minciunile şi criza continuă impuse francezilor de 40 de ani încoace. Vine şi cu soluţii concrete pentru rezolvarea crizei: renunţarea la euro şi la Uniunea Europeană, pe care o numeşte, cu convingere, „Uniunea Sovietică Europeană". Consideră că extinderile succesive ale UE, inclusiv cea care a adus România în UE, au fost nişte greşeli. Promite că va desface deciziile tehnocraţilor de la Bruxelles care au preluat libertatea şi specificitatea popoarelor europene. Pe ultima sută de metri a campaniei pentru alegerile prezidenţiale din Hexagon (al cărei prim tur se va desfăşura pe 22 aprilie), lidera Frontului Naţional - partid etichetat nedrept, spune ea, ca fiind de extremă dreapta - Marine Le Pen a explicat, pentru „Adevărul" ce fel de viitor ar avea Franţa dacă ar fi alesă în funcţia supremă.

C.Antonescu " Vrem sa fim nationalisti "


Foto: Tudor Ionescu liderul Noii Drepte.


Atentie nationalisti: VI SE FURA PORUMBUL DE PE JAR.
Acum au inteles si USL-ul ca  trebuie sa bata bine moneda nationalista pentru a castiga alegerile.
Curentul acesta  european de reinstaurare a nationalismului, bate bine in pupa USL.
Si ce s-au gandit ei sa faca? Sa bata moneda pe nationalismul de "conjuntura".
Dar adevaratii nationalisti patrioti, nu trebuie sa se lase inselati de aceste  viziuni, care s-ar putea transforma in realitate si sa actioneze pentru a  delimita graul de neghina.
ACEST LUCRU SE FACE PENTRU A CREEA CONFUZIE vazandnd  succesul nationalismului si oamenii ce vor spune:" lasa mai ca votez USL-ul nu pe nationalisti ca tot aia este? Nationalistii sunt tineri necunoscuti fara experienta(in a fura),pe cand ceilalti  reevaluati comunisti, au tot aceleasi  ganduri.
ACUM NATIONALISTII TREBUIE SA DOVEDEASCA PRIN  RETORICA, IN PROPOZITII SCURTE CE AU DE SPUS.  Sa fie constieni ca vorbesc celor 15 mil. de romani cu drept de vot  si nu unor tineri sofisticati care,  prin filozofie vor sa fie intelesi. Trebuie sa inteleaga si ultimul om despre ce este vorba. Exemplul pe care il reiau este clar. Ana Pauker in 1 min si 30 de sec. a spus de 20 de ori ce reprezinta ziua de 7 nov.1917, in asa fel incat ultimul taran de la plug, a inteles ca in acea zi s-a pornit revolutia care a maturat capitalismul  putred, caruia i se canta prohodul. Asa ca NATIONALISTI, IN GARDA !!! Acum trebuie sa va dovediti perspicacitatea, inteligenta si iuteala in a convinge ca voi sunteti adevaratii patrioti cinstiti, nu cei care fac de 22 de ani experiente si se pliaza pe ce le aduce victoria.  Curaj, daca acum la alegerile locale sunteti impiedicati sa candidati sub sigla Partidului Nationalist, macar in toamna sa fiti pregatiti. Atentie, vi se pregateste  furtul porumbului de pe jar.
ATENTIE MARITA !!! IN GARDA !!! 

Ce ar putea face nationalistii ???


Ce ar putea face naționaliștii pentru economia României?

Autor: Codrin Goia
În primul rând țin să menționez că scriu acest articol din punctul de vedere al unei persoane care nu are studii economice, deci orice acuzație că nu am soluții reale sau că nu tratez lucrurile într-un mod profesonist va fi inutilă, nu susțin că ideile mele pe această temă sunt adevărul absolut. În al doilea rând, sunt de părere că omul contează, nu programul. Probabil toate partidele au niște programe economice extraordinare. Dar câți din membrii lor chiar au intenția să le pună în practică? Atât timp cât politicienii fură din banii publici orice program e bun de nimic.
Cum tot a apărut zvonul că Partidul Naționalist nu ar avea soluții economice reale, mă văd nevoit să îmi exprim părerea. Având în vedere că Partidul Naționalist e încă în curs de înregistrare, ar fi prea devreme să fie prezentat un program economic. Și dacă PN ar prezenta cel mai bun program din lume, acesta ar fi tot o vorbă ieftină, deoarece e nevoie de oameni de calitate care să-l pună în practică. După atâția ani de minciuni, sunt sătul de programe, de vorbe, de idei, de planuri de dezvoltare și alte povești de adormit copii. Vreau fapte! Am ajuns să analizăm politica după standardele impuse de partide, nu după observarea caracterului persoanelor pe care le votăm.
Un prim pas spre dezvoltarea economică a României (proces care din păcate va dura ani de zile având în vedere ce au făcut politicienii post-decembriști cu economia țării) este exploatarea resurselor ce le avem la ora actuală. Iar primul lucru ce îmi vine în minte e terenul agricol, din care 15% e deja deținut de investitorii străini. Însă producătorii autohtoni, în mare parte, lipsiți de sprijinul statului și chiar de informarea necesară desfășurării unei afaceri au ajuns să practice o agricultură de subzistență sau să își vândă pământurile. Soluția ar fi încurajarea înființării unor asociații de propietari, după model distributist, în mediul rural, care să-și pună pământul în comun și să cultive doar câteva specii de plante și să crească doar câteva specii de animale. Asta ar duce la dispariția agriculturii de subzistență și la creșterea producției agricole, precum și la redresarea industriei alimentare. Agricultura României ar putea susține o populație mult mai mare decât numărul de locuitori ai țării, cu toate acestea industria noastră alimentară depinde de produsele importate din afară. Încurajarea acestor asociații sătești necesită bani alocați de stat și informarea cetățenilor din mediul rural asupra acestei posibilități. Cum toți angajații vor deține o parte din acțiuni, aceștia vor fi interesați să muncească cât mai eficient, ei câștigând în funcție de cât produc, neavând un salariu stabil. Acest sistem poate fi aplicat și la întreprinderile mici și mijloci din mediul urban. Exemple practice și eficiente ale propietății private puse la comun întâlnim la un nivel micro-economic în occident.
Apoi, consider că ar fi nevoie ca România să fie independentă din punct de vedere energetic. Prețul la gaz este mare și nici nu va scădea vreodată, doar va crește, datorită faptului că gazul e o resursă epuizabilă. Curentul electric va fi sursa principală de energie în viitor, o sursă de energie regenerabilă, în care merită să investim. Centralele eoliene, panourile solare și alte mijloace nepoluante de obținere a energiei electrice vor fi viitorul, așadar consider necesar ca statul să investească în acest domeniu.
Turismul poate fi un alt atu al României. Avem obiective turistice unice în Europa și în lume, acestea trebuie valorificate, nu lăsate în ruină (un bun exemplu ar fi cetățile dacice sau cetățile medievale din sudul Ardealului), iar pentru ca turiștii să poată ajunge la ele, e nevoie de investiții în infrastructură. Avem nevoie de drumuri bune. Degeaba ar fi amenajată și valorificată Sarmisegetusa dacă nu s-ar construi un drum serios până la cetate. Agroturismul ar fi o soluție pentru satele în care nu se poate practica agricultura la un nivel intensiv, în Munții Apuseni de exemplu. Însă fără ajutor din partea statului, cetățenii din zone sărace nu vor putea investi în agroturism. Consider că ar fi necesar ca statul să acorde un împrumut fără dobândă, pe termen lung, care să poată fi plătit în rate. Căci până la urmă cu cât o pensiune va fi mai dezvoltată, cu atât propietarul va plăti (și va avea de unde) un impozit mai mare către stat.
Toate acestea ar duce la crearea de locuri de muncă și eradicarea șomajului. Iar într-o țară care are atâtea resurse la îndemână ar trebui să fie făcut în așa fel încât toată populația activă a țării să ocupe un loc de muncă, sau cel puțin numărul șomerilor să fie foarte redus.
Alte lucruri ce trebuie făcute pentru ca statul să obțină mai mulți bani pentru investiții ar fi: obligarea pușcăriașilor să muncească (statul cheltuie lunar o sumă mare cu fiecare deținut), verificarea la sânge a celor ce beneficiază de ajutoare sociale (majoritatea sunt persoane capabile să muncească dar în schimb preferă să profite) și confiscarea averilor ilicite. Sunt curios câți bani s-ar obține din aplicarea ultimului punct. Ar mai fi necesar și recuperarea datoriei istorice a Germaniei față de România, din 1939, în valoare de 18 miliarde de euro, descoperită de economistul Radu Golban. Cu atitudinea umilă a clasei politice în politica externă, acest lucru nu va fi posibil. Iar în cele din urmă ar trebui interzise prin lege (propun chiar printr-o lege constituțională) împrumuturile de la instituții precum FMI sau Banca Mondială, căci vedem în prezent la ce a dus posibilitatea împrumutului unor sume imense de bani de la FMI.
Nu pretind că ideile mele sunt singura soluție, sau că ar fi perfecte. Însă nu pot fi catalogate nici ca find utopice, ele pot fi puse în practică. Dar la fel ca orice idei sau programe, aplicarea lor depinde de oameni. Așadar aceste teorii rămân vorbe goale, bune de prostit electoratul, atât timp cât în spatele lor nu se găsesc persoane dispuse să slujească interesul național. Deci oricât de frumoasă ar fi o teorie, tot omul este cărămida cu care vom construi o Românie nouă.
http://blog.nouadreapta.org/

Cele mai ciudate bancomate din lume

Daily Mail: Cele mai ciudate bancomate din lume se afla la TIMISOARA

autor: FrontPress 07.04.2012
Timişoara a ajuns în atenţia jurnaliştilor britanici de la cotidianul Daily Mail cu două bancomate, considerate cele mai “ciudate” din lume. Practic unul dintre bancomate, amplasat aproape de Piaţa Badea Cârţan, este montat la o înălţime atât de mare încât şi un jucător de baschet ar avea probleme serioase în a scoate bani de pe card. Cel de al doilea este montat chiar lângă intrarea principală a Primăriei şi aici un om de statură medie trebuie să îngenuncheze la propriu în faţa “altarului” bancar.
“Cu un număr estimat de 2,2 milioane de ATM-uri în lume, puţine sunt amplasate în locuri mai ciudate ca acestea”, conchide cotidianul britanic.
În primul caz, reprezentanţii unităţii bancare spun că nu au mai întâlnit niciodată astfel de situaţii şi că ar fi trebuit să existe o rampă de acces spre automat. În urma sesizării primite, reprezentanţii băncii au dat asigurări că aparatul va fi înlocuit cu un bancomat de interior.
În cazul bancomatului de la Primărie, cel mai probabil s-a dorit facilitarea accesului persoanelor cu handicap. Cu toate acestea există nişte norme clare care stabilesc exact înălţimea medie care să permită utilizarea comodă a aparatelor şi de către persoanele sănătoase şi de către cele în scaun cu rotile. Bancomatul a fost însă montat în aşa fel încât să creeze mai mult frustrare decât să fie util cetăţenilor. Sursa: FrontPress.ro

Esti roman si toti te stiu


Esti roman si toti te stiu,
Ca faci tot, dar...prea tarziu,
Bei ceai numai cand stranuti,
Faci dus doar atunci cand puti.
Bati femeia-n "stele verzi"
Si-o iubesti doar cand o pierzi.
Doar cand o-nseli ii aduci flori,
Mergi la doctor doar cand mori..
Te rogi doar cand dai de greu,
N-ai casa,da-ti iei BMW-u.
Juri ca nu mai bei..PROMITI,
Insa doar cand beat, vomiti..
Uiti de neamuri ani si ani,
Le suni doar cand nu ai bani.
Vii la bine, fugi la greu,
Esti ROMAN, ce Dumnezeu.....

http://funnyblog.ro/ 

Jos labele !!!

Un strigat de durere: “Jos labele de pe Hidroelectrica!”

autor: FrontPress 07.04.2012
“Jos labele de pe Hidroelectrica!” este un strigat de durere catre colonialistii vest-europeni! De durere pentru ca este vorba de ultima dintre valorile nationale neconfiscate inca de catre acestia!
In urma cu peste 60 de ani, imediat dupa razboi, izbucnea, pe axa noii confruntari Est-Vest, conflictul sangeros din Coreea. Propaganda comunista, aflata ea insasi in faza primitiva, tuna si fulgera, strigand catre imperialisti americani sau nedefiniti “Jos labele de pe Coreea!”. Eram pe atunci un prichindel si desigur nu intelegeam prea bine cum sta treaba, dar mi-au ramas puternic si definitiv intiparite in minte reprezentarile grafice cu mainile paroase considerate uzurpatoare, care insoteau sloganul! Si n-am crezut ca voi ajunge vreodata sa resimt nevoia din rarunchi sa strig “Jos labele”, de data aceasta in deplina cunostinta de cauza si cu intreaga indrituire.
Fapt cu atat mai bizar cu cat au trecut peste sase decenii, comunismul a disparut in negura istoriei si Romania, cel putin dupa unele teorii, a pornit pe calea capitalista a economiei de piata si democratiei. Cale minata, s-a crezut un timp, de originalitatea romaneasca desfiguranta, dar, in cele din urma, dupa douazeci de ani, indeosebi dupa aderarea la Uniunea Europeana, s-a constatat ca tara este de fapt condamnata la un statut colonial, de periferie de consum pentru un centru de decizie strain.
Strainii nu au ce cauta la gestionarea resurselor nationale hidro
Amplasamentele hidroenergetice favorabile sunt de la Dumnezeu si trebuie sa apartina celor carora El le-a lasat, adica romanilor. Valorificarea lor s-a facut cu eforturi materiale si umane uriase, cu sacrificii, toate ale romanilor. Energia din surse hidro este ieftina doar in urma acestor eforturi! Strainii n-au ce sa caute in gestionarea acestei resurse si nici in a beneficia, indiferent de cale, de pe urma ei. Este un monopol natural si de roadele acestuia trebuie sa se bucure romanii si numai romanii.
Piata de energie este deschisa investitiilor straine de ani si ani. A venit vreun strain sa faca vreun baraj sau vreo hidrocentrala?! Nu! Pur si simplu pentru ca, in timp ce costurile sunt imense, profiturile nu pot veni decat dupa perioade indelungate. Din colonia numita Romania, colonialistii vest-europeni, carora la imparteala le-a fost repartizata Romania, vor sa extraga profit lejer si rapid, daca se poate fara investitii, ci doar prin presiuni, santaj, preluari de-a gata si cumparari pe nimic.
Potrivit unui program colonialist bine ticluit, distrugerea sistemului energetic integrat romanesc – care ii deranja cel mai mult pe colonialistii vest-europeni – a inceput cu dezmembrarea acestuia. Asa au aparut componentele pe surse de producere a energiei electrice care erau evident mult mai vulnerabile decat sistemul integrat la presiuni si malversatiuni externe.
Hidroelectrica a devenit piesa de baza in atentia corbilor externi, pentru ca producea energia electrica cea mai ieftina. Pana la trecerea in maini straine, Hidroelectrica a fost extorcata sistematic cu concursul unor romani din administratia companiei si din clasa politica, cu peste doua miliarde de euro numai din contractele defavorabile de livrare de energie ieftina prin intermediul asa-numitilor “baieti destepti”, mai toti cu origine in tarile colonialiste ale centrului. Tot atatea miliarde pierdute pentru investitii necesare in infrastructura energetica a tarii!
De ce vor coloniastii sa preia Hidroelectrica
Acum, colonialistii considera ca a venit timpul sa preia direct Hidroelectrica. Motivul este simplu. Au existat doua incercari din partea coloniei – altfel timide si prost gestionate, parca doar-doar sa nu reuseasca! – de a recoagula statul din faramituri in sistemul energetic, in vederea constituirii unui jucator sau a doi jucatori energetici romanesti pe plan regional.
Ambele proiecte aveau in mod obiectiv in centru, dupa cum era si inevitabil, Hidroelectrica. Prin presiuni uriase si manevre josnice, colonialistii straini au blocat ambele proiecte. Dar noi surprize nu mai vor! Si cel mai simplu este sa ia Hidroelectrica din mana romanilor.
Agentul de vanzari al colonialismului international – FMI – preseaza sistematic pentru privatizarea Hidroelectrica. Jalnicul broker al colonialismului vest-european – respectiv Comisia de la Bruxelles – face acelasi lucru.
Beneficiarii – adica indeosebi marile companii energetice vest-europene – executa manevrele necesare. Se retrag in corpore din singurul proiect romanesc viabil pe rol – constructia reactoarelor nucleare 3 si 4 de la Cernavoda – pentru a baga in cofa guvernul roman si a-l forta astfel sa privatizeze Hidroelectrica.
Si daca din colonia numita Romania nu vine vreo alta replica, macar sa le strigam viguros colonialistilor “Jos labele de pe Hidroelectrica!”. De Ilie Serbanescu – Business 24

Frankenstein dezvaluit

Frankenstein dezvaluit: povestea lui Johann Conrad Dippel

autor: FrontPress 07.04.2012
Majoritatea oamenilor care au citit nuvela „Frankenstein” a scriitoarei britanice Mary Shelley (o operă clasică a genului) au fost fascinaţi şi înspăimântaţi în egală măsură de povestea doctorului Victor Frankenstein şi a monstrului pe care acesta l-a creat. În ciuda celebrităţii cucerite în timp de nuvelă – graţie şi numeroaselor ei ecranizări -, puţini oameni bănuiesc faptul că Mary Shelley s-a inspirat, în conceperea monstrului său lugubru şi a creatorului lui, din viaţa şi faptele unui personaj cât se poate de real şi credibil. Mai mult decât atât, personalitatea lui Johann Conrad Dippel s-a ridicat pe deplin la înălţimea corespondentului său ficţional.
Castelul lui Frankenstein există!
În toate filmele ce aduc pe ecran povestea publicată de Mary Shelley în anul 1818 transpare imaginea, deja devenită clasică, a unui savant periculos şi imprevizibil, atins în egală măsură de aripa nebuniei şi a geniului. Personajul neliniştit – şi odios în cele din urmă -, conduce experimente terifiante, care încalcă legile eticii şi moralei umane.
Cel care a stat la baza creării acestui personaj a fost un om cu o personalitate şi aspiraţii ieşite din comun. Este vorba de Joseph Konrad Dippel, un alchimist, fizician şi teolog pietist de origine germană. “Savantul blestemat”, cum a fost denumit mai apoi, a văzut lumina zilei pe data de 10 august 1673 în Castelul Frankenstein, o fortăreaţă medivală situată la circa 5 kilometri sud de oraşul Darmstadt şi ale cărei ruine pot fi vizitate şi admirate şi astăzi. De fapt, graţie faimei aduse de nuvelă şi filme, castelul a devenit rapid un obiectiv turistic căutat, beneficiind din plin de “brandul” Frankenstein.
Fire curioasă, neliniştită, provocatoare şi cutezătoare în egală măsură, Johann Conrad Dippel a studiat temeinic teologia, filozofia şi alchimia în cadrul Universităţii din Giessen, obţinând un prestigios titlul de master în teologie, în preajma anului 1693.
Atras de dimensiunea religioasă a cotidianului, personajul controversat de mai târziu a publicat numeroase lucrări care aveau ca subiect teologia, sub numele de Christianus Democritus, multe din ele păstrându-se până astăzi. Firea sa neliniştită şi curioasă l-a vârât în multe dispute ideologice, cum au fost cele dintre anii 1700-1702, interval de timp în care Joseph Conrad s-a angajat într-o polemică aprinsă cu un personaj influent al vremii, Conrad Broeske, predicatorul reformat al Curţii din Offenbach.
Cu toate că, iniţial, Dippel împărtăşea aceleaşi viziuni şi speranţe de inspiraţie milenaristă, în privinţa aşteptatei renaşteri a creştinătăţii, cu rivalul său Conrad Broeske, prietenia dintre cei doi teologi s-a sfârşit brusc. Dippel l-a acuzat făţiş pe Broeske de compromis cu autorităţile, după ce acesta din urmă a refuzat să-i publice manifestul incendiar, intitulat mai mult decât sugestiv “Flagelul papistaş al protestanţilor”.
Reputaţia de teolog controversat a lui Dippel i-a adus acestuia atât opozanţi, cât şi susţinători în întreaga Europă apuseană. Celebrul Emanuel Swedenborg a început ca un susţinător al ideilor lui Dippel, sfârşind în cele din urmă în rolul de oponent feroce al acestuia, caracterizându-l cu expresii de genul “cel mai temut diavol care a încercat lucruri vrăjitoreşti”. Swedenborg s-a declarat la început un partizan al scrierilor cu o bogată încărcătură emoţională ale lui Dippel şi susţinea ideile acestuia cu privire la dizolvarea bisericii tradiţionale în favoarea unei credinţe mai libere şi mai personale. Swedenborg susţinea şi respingerea Bibliei drept sursă credibilă a cuvântului lui Dumnezeu, o altă idee extremă promovată de Dippel.
Dar, mai apoi, tot Swedenborg l-a descris şi ca pe un om “fără principii, o fire care se opunea la tot şi toate, care respingea orice principiu al credinţei, devenind furios pe oricine încerca să-l constrângă în vreun fel”. Swedenborg l-a intuit ca pe un oportunist religios care se folosea de carisma sa teologică şi ideologică pentru propriul interes financiar şi influenţă în plan social. Un om periculos, care avea puterea de a-i abate pe ceilalţi de la credinţa dogmatic-tradiţională, după care profita de ei, lăsându-le în urmă doar o stare de tristeţe şi delir religios.
Părintele Albastrului de Prusia?
Dippel a avut o viaţă aventuroasă, ajungând deseori în mijlocul necazurilor, preponderent din cauza ideilor sale controversate şi virulente, precum şi din cauza problemelor de ordin financiar. La un moment dat a ajuns şi la închisoare, fiind condamnat pentru erezie.
Latura sa întunecată nu se domolise deloc în urma experienţei din spatele gratiilor, astfel încât, după eliberare se apucă să creeze un amestec de grăsimi animale, cunoscut în rândul ocultiştilor sub denumirea de “Uleiul lui Dippel”. Personajul nostru susţinea că unsoarea produsă de el era nici mai mult nici mai puţin decât un adevărat “Elixir al Vieţii”, o variantă originală a elixirului cu proprietăţi miraculoase, căutat timp de secole de alchimişti.
Dippel era atât de încrezător în “elixirul” său , încât la un moment dat a încercat să cumpere Castelul Frankenstein în schimbul formulei sale. Evident, a fost refuzat…
Conform unor autori, Johann Dippel şi un obscur fabricant de pigmenţi, pe numele său Diesbach, s-au folosit de unsoarea cu pricina, la care au adăugat carbonat de potasiu, pentru a obţine o vopsea într-o nouă nuanţă de roşu. Spre surpriza celor doi, rezultatul amestecului a venit sub forma unui pigment de culoare albastră, cunoscut mai apoi sub denumirile de Albastru de Berlin şi Albastru de Prusia şi utilizat până azi în pictură.
Aventuros şi ocult: un amestec periculos
Johann Dippel a rămas totuşi un pasionat al căutărilor şi călătoriilor în necunoscut. În perioada în care a locuit în Castelul Frankenstein s-a ocupat serios de aprofundarea cercetărilor personale în domeniul alchimiei şi anatomiei umane şi animale.
Legenda spune că nu s-ar fi ţinut departe nici de experimente periculoase, cum a fost spre exemplu cel în care a lucrat cu nitroglicerină, iar experimentul s-ar fi sfârşit cu o puternică explozie, care a distrus unul dintre turnurile castelului. Evenimentul este tratat astăzi ca un mit, pe baza unor fapte evidente: nitroglicerina nu fusese încă descoperită în perioada în care trăia Dippel, iar în arhivele castelului nu se pomeneşte nicăieri de vreo distrugere a turnului.
Alte zvonuri în privinţa sa îl propagă în sfera inventicii macabre cu un aer fantastic. Bunăoară, se pare că Johann Dippel ar fi făcut numeroase experimente cutremurătoare pe cadavre, experimente în care lunaticul personaj ar fi încercat să transfere sufletul dintr-un cadavru în celălalt. Cu toate că încercările de a transfera sufletul în cadavre era o componentă de bază a activităţii alchimiştilor din acea perioadă, nu există dovezi clare în privinţa implicării lui Dippel în astfel de experimente, cu excepţia zvonisticii vremii şi a folclorului local.
Nu există dovezi scrise nici în privinţa izgonirii sale din castel şi oraş, după ce zvonuri despre activităţile sale au ajuns la urechile autorităţilor de atunci. Cu toate acestea, faima sa se răspândise deja în Europa, deoarece unele ţări precum Suedia şi Rusia îi dăduseră deja ordin de interdicţie pe teritoriile proprii. Scrierile sale scandaloase şi controversele de ordin religios provocate de ideile lui îl transformaseră deja într-un personaj indezirabil.
Cu toate că nu există dovezi care să-l implice în experimente pe cadavre umane, Dippel a realizat numeroase acţiuni de acest gen pe cadavre de animale. Cunoscut ca pasionat al disecţiilor, Dippel a susţinut, în dizertaţia sa intitulată “Maladii şi Remedii ale Vieţii ascunse în Carne”, că a descoperit însuşi Elixirul Vieţii, precum şi metode eficiente de exorcizare a demonilor, tot prin intermediul poţiunilor făcute de el – fierturi din carnea şi oasele animalelor pe care le diseca şi studia.
Johann Heinrich Jung, unul dintre contemporanii săi, susţinea că, spre sfârşitul vieţii sale, Dippel îşi pierduse orice urmă de credinţă creştină, mai ales ca urmare a disputelor acide avute de el cu diverse oficialităţi ale Bisericii.
Numindu-l pe Hristos “o fiinţă indiferentă”, Dippel şi-a canalizat energia exclusiv în direcţia experimentelor sale cu iz ocult-alchimic. Şi-a înjeghebat un laborator propriu în Wittgenstein, laborator ajuns în cele din urmă o cârciumă care se va numi după el, Dippelshof. Din acest moment, relatările cu privire la activităţile sale devin tot mai vagi şi greu de urmărit. În acea perioadă, Dippel a fost acuzat de nenumărate ori de jefuire de morminte, experimente pe cadavre umane şi, mai ales, de colaborare strânsă cu Diavolul… Evident, ţinând cont de climatul social al vremurilor şi de isprăvile sale, Dippel nu putea rata o asemenea acuzaţie!
Dippel a rămas credincios propriilor convingeri şi experimente, unii autori susţinând că a întreţinut cu bună ştiinţă zvonurile cu privire la faptul că şi-a fi vândut sufletul Necuratului în schimbul cunoaşterii secrete, interzise muritorilor de rând.
În aceeaşi notă, Dippel nu s-a sfiit să-şi cultive aura de magician negru, care-i permitea să aibă succes în rândul celor dornici să-i plătească în schimbul accesului la Piatra Filozofală şi Elixirul Vieţii.
Firul vieţii sale s-a sfârşit brusc pe data de 25 aprilie 1734. Probabil cel mai controversat ocultist german, Johann Conrad Dippel a murit în Castelul Wittgenstein de lângă Bad Laasphe. Nu se cunoaşte exact cauza decesului său, unele surse indicând un atac vascular cerebral, în timp ce altele sugerează o otrăvire. În mod mai mult decât ironic, cu un an înainte de a se stinge din viaţă, Dippel nota într-un pamflet că tocmai descoperise un elixir care i-ar fi permis să atingă vârsta de 135 ani…
Dippel şi Frankenstein
Legătura lui Dippel cu Castelul Frankenstein a dat naştere teoriei conform căreia controversatul teolog-ocultist ar fi fost modelul inspiraţional al nuvelei Frankenstein, cu toate că ideea în sine a rămas deschisă dezbaterilor.
Cel care a sugerat pentru prima dată această ipoteză, a fost istoricul şi cercetătorul român Radu Florescu, cel care în lucrarea sa In Search of Frankenstein, din anul 1975, sugera că autoarea Mary Wollstonecraft Godwin (viitoarea Mary Shelley, prin căsătorie) a vizitat castelul respectiv, pe când călătorea pe Rin în compania lui Percy Shelley, cel care avea să-i devină soţ. Atunci, se pare că cei doi ar fi auzit poveştile locale cu privire la viaţa şi faptele lui Johann Dippel.
Radu Florescu a semnalat în notele lui Mary Shelley o referire la interacţiunea autoarei cu un grup de studenţi germani, care i-ar fi relatat poveşti despre personajul real Johann Conrad Dippel. În paralel, Mary Shelley a cunoscut câţiva membri ai aşa-numitei Societăţi Darmstadt, celebri pentru faptul că se întâlneau frecvent în incinta Castelului Frankenstein.
Monstrul lui Victor Frankenstein, aici în cea mai celebră ecranizare a nuvelei, personaj interpretat ca nimeni altcineva de către actorul Boris Karloff.
Un specialist în istoria locală, Walter Scheele, crede că legendele menţinute în satele din jurul castelului au fost transmise de către Jacob Grimm lui Mary Jane Clairmont, cea care a tradus pentru prima dată în engleză poveştile fraţilor Grimm. Întâmplător sau nu, Mary Jane Clairmont era mama vitregă a autoarei Mary Shelley.
Trasând o paralelă evidentă, se pare că mitul despre Johann Dippel ca fiind omul din spatele personajului Victor Frankenstein este cumva asemănător cu legătura forţată care încă se face în cazul mitului Dracula şi al personajului istoric Vlad Ţepeş.
Cu toate că o serie de lucrări non-fiction susţin ipoteza istoricului Radu Florescu, dezbaterea privind legătura dintre Victor Frankenstein şi Johann Conrad Dippel este în continuare deschisă. În orice caz, Dippel rămâne un personaj interesant, un rebel original în felul său, o personalitate a cărei viaţă ar merita cercetată amănunţit şi în zilele noastre. De pe Descopera

Drama nemtilor deportati

Drama nemtilor deportati din Romania în URSS

autor: FrontPress 07.04.2012
Înfrângerea naziştilor în război a adus şi o campanie de răzbunare în masă asupra etnicilor germani. Îmbarcaţi în trenuri de marfă, aceştia au luat drumul Siberiei, la muncă silnică.
Încă înainte de sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial, Stalin a dispus deportarea în masă a unor grupuri etnice pe motiv de colaborare cu ocupantul nazist. Astfel, în primele luni ale anului 1945 a ordonat deportarea etnicilor germani din ţările estice ale Europei. A început drama saşilor şi şvabilor din Transilvania şi din Banat, care au fost urcaţi în grabă în trenuri de marfă şi trecuţi peste Prut.
Pe teritoriul învingătorilor sovietici au fost supuşi cinci ani la muncă. Multă vreme, cărţile de istorie n-au scris despre atrocităţile comise cu această tristă ocazie, referindu-se exclusiv la crime naziste. Sovieticii au repetat însă procedura utilizată de nazişti. După legislaţia internaţională în vigoare, aceste decizii sunt taxate ca „genocid, crime de război şi crime împotriva umanităţii”. Dar în momentul aplicării lor, însuşi premierului britanic i s-au părut „despăgubiri de război prin prestaţii”. „De ce facem atâta caz cu privire la deportarea în Rusia a saşilor din România şi a altora?!” – s-ar fi mirat Winston Churchill.
Preotul Ignat Bernard Fischer este preşedintele Asociaţiei Foştilor Deportaţi din România în URSS. S-a născut în 1926, la Bacova (Timiş). Din ianuarie 1945 până în ianuarie 1949, el a muncit la reconstrucţia unei fabrici de aluminiu din Zaporoje (Ucraina). La data deportării era încă elev în internatul Parohiei Romano-Catolice din Timişoara.
O pregătire de 15 minute
„Au fost nişte zvonuri despre deportare, dar nu le-am dat crezare”, povesteşte acum. „Cu o săptămână înainte de a ne deporta pe noi, am fost la gară. Şi am văzut trenuri cu germani din Iugoslavia. În data de 13 ianuarie 1945 au început şi la noi. Dar n-am crezut nici atunci că s-ar putea să mă ia şi pe mine. Şi m-au luat în seara de 14 ianuarie 1945.
M-au anunţat cu un sfert de oră înainte de plecare. N-am luat cu mine decât câteva haine şi ceva hrană din ce era pe la Parohie.”
Etnicii germani au fost înştiinţaţi şi conduşi de autorităţile române la locul de îmbarcare. „Noi am crezut, prima dată, că statul român e de vină”, îşi aminteşte fostul deportat.
„Se spunea că sovieticii au cerut României 100.000 de muncitori şi că românii ne-au dat pe noi, nemţii din ţară. Abia după 1990, când s-au deschis arhivele la Moscova, am aflat adevărul. Ministerul de Interne german ne-a comunicat atunci că Stalin ne ceruse pe noi statului român. Au impus românilor să-i ajute, iar ei au făcut listele. N-au avut încotro ca învinşi în război.”
„Măcar cu oasele să ne întoarcem acasă”
Două săptămâni a durat călătoria. Oamenilor îmbarcaţi în vagoane de marfă nu li s-a comunicat nici destinaţia, nici durata şederii în URSS.
„După ce ne-au descărcat, am pornit, în coloană, 5 kilometri pe jos”, îşi aminteşte interlocutorul. „Acolo, la Nipru, la cererea lui Lenin se făcuse primul baraj sovietic. Lagărul nostru era cam la 3 kilometri depărtare de acel baraj, dar la numai o sută de metri de Nipru. Regiunea era frumoasă, dar noi eram sub sârmă ghimpată şi supravegheaţi din turnuri de pază. Din lagăr nu aveai cum fugi. Am fost duşi în fabrică, la construcţii. În grupul de deportaţi erau şi oameni cu calificări, dar eu fusesem elev, nu aveam niciuna. Pe cei ca mine, ne-au pus la muncile cele mai grele. Şi totdeauna munceam afară, fie iarnă, fie vară. Cel mai greu a fost cu mâncarea. Dacă eşti acum flămând, te gândeşti că la amiază mănânci şi te saturi. Şi dacă nu se poate la amiază, te saturi seara. Dar dacă nu mănânci niciodată destul!… Aceasta a fost cel mai greu de îndurat. Cu fiecare zi, slăbeai. Iarna era frig. Minus 15-20 de grade. Dacă temperatura cobora sub minus 23 grade Celsius, nu te scotea la lucru. Dar când urca la minus 22, ieşeai imediat. Şi nu atât gerul, cât vântul te atingea. Acolo totdeauna bătea un vânt îngheţat. Dar mai rea decât frigul a fost foamea. Ne-am adaptat. Ce puteam face altceva? Singura speranţă era să pot supravieţui. Dacă aici ne-am lăsat carnea, ziceam, măcar cu oasele să ne întoarcem acasă. Căutam orice «gaură» de unde-am fi putut lua o gură de mâncare. Mergeam la ruşi cu lemne, cu cărbuni, ca să primim o bucată de pâine. Cel care n-a îndrăznit să facă asta acolo a murit.”
„Moarte fasciştilor!”
Una dintre lozincile sovietice de război a fost „Moarte fasciştilor!”.Pentru populaţia locală care-şi plângea morţii şi distrugerile, apariţia acestei categorii de deportaţi putea stârni multe resentimente şi accese de răzbunare. Munceau în fabrică împreună – nemţi şi sovietici. Săraci, aproape la fel ca deportaţii, localnicii s-au apropiat treptat de etnicii germani. Primii paşi i-au făcut ucrainenii care fuseseră duşi în vremea războiului la muncă forţată în Germania şi foştii soldaţi.
„Ce-am văzut în Uniunea Sovietică?” – rememorează martorul. „În primul rând, muncitorii lor erau aproape la fel de săraci ca noi. Vedeam că acolo sunt două clase: una, a «nacialnicilor», şi cealaltă, a muncitorilor. Pentru primii era şi în cantină un loc aparte, lor li se dădea pâine albă. Nu erau o singură clasă, clasa muncitoare, cum zicea Stalin. Am auzit nu puţini ruşi înjurându-l pe Stalin. Dar de faţă cu noi şi ferindu-se de «nacialnicii» lor. Am venit acasă pe 17 decembrie 1949. Chiar în ziua de 23 august 1949, după muncă am fost duşi la apel. Şi vine ofiţerul sovietic în mijlocul careului. Ne spune că a venit o înştiinţare de la Moscova că în viitorul cincinal, care începe de la 1 ianuarie 1950, noi, nemţii, nu mai suntem cuprinşi. Vă daţi seama ce explozie de bucurie a fost acolo! După aceea nu ne-au mai închis. Şi pe 5 decembrie ne-au pus în vagoane. Tot în vagoane de marfă am venit până la Sighet. Ruşii ne-au predat, acolo, românilor. Ne-au dat românii câte 200 de lei şi cu ei am ajuns acasă. Cu asta s-a terminat şi «aventura» noastră.”
Hrana credinţei în Dumnezeu
„Momentul cel mai deosebit pe care l-am trăit a fost primul Paşte”, povesteşte preotul Ignat Bernard Fischer. „La 1 aprilie 1945 a căzut Paştele catolic. Între noi n-a fost nici un preot şi mi-am zis să facem ceva. M-am dus la ai noştri care ştiau limba rusă, rugându-i să vorbească ei cu sovieticii. Cum, mi-au zis, că ăştia sunt atei?!
Nu ştiu cum, căpitanul rus care era mai mare peste pază, a auzit. Şi m-a chemat la el. O femeie era translatoare. A zis: «Faceţi-vă slujba, dar să vă rugaţi ca să câştigăm noi războiul». «Ne vom ruga pentru o pace dreaptă!», am zis eu. «Haraşo!».
Am făcut repetiţii pentru cântece cu femei, cu bărbaţi… Atunci am ţinut prima predică din viaţa mea. Într-o ţară străină, în război… Au venit şi «nacialnicii» să vadă ce facem. S-au convins că-i linişte şi au plecat.
Preotul timişorean Ignat Bernard Fischer, preşedintele Asociaţiei Foştilor Deportaţi în URSS  
Dacă am reuşit să supravieţuim acolo, mi-am spus, poţi face orice. Iar credinţa în Dumnezeu îţi dă tărie sufletească. Citeam seara din Noul Testament câte 10-15 minute. Cam în două luni l-am terminat. În cifre ani l-am citit cam de 30 de ori.
În primul an, de Crăciun am fost la lucru. Însă, într-al doilea, ruşii, când au auzit că e Crăciunul nostru, ne-au lăsat «acasă». Ruşii lor au lucrat, dar pe noi ne-au lăsat să ne ţinem sărbătoarea. Adică, am mers de la o cameră la alta, am citit Evanghelia, ne-am rugat să ne dea Dumnezeu putere să rezistăm.
Deportarea noastră n-a folosit nimănui. A fost multă suferinţă. 18-20% dintre deportaţi au murit acolo (n.r. – Zaporoje) . În fiecare an însă, un transport de bolnavi a fost trimis acasă. Dacă nu, 50-60% ar fi fost morţi. Pentru ce s-a întâmplat îl învinovăţeam pe Hitler cu fascismul lui. El a început războiul, el a luat ruşi la muncă în Germania, iar Stalin a fost un bun elev al lui Hitler. A făcut acelaşi lucru. Amândoi au fost oameni fără Dumnezeu.
Dacă nu are credinţă în Dumnezeu, omul îşi face alţi zei – banii, puterea… Iar zeii aceştia îl degradează. Dacă toţi sunt degradaţi, vine dictatura. În istorie, momentul acesta al deportării etnicilor germani în Uniunea Sovietică ar trebui să fie explicat prin regimul de dictatură.
Au fost dictatura lui Hitler şi dictatura lui Stalin. Într-o democraţie nu s-ar fi putut. Orice dictatură ar trebui eliminată. Cea mai bună dictatură ar fi fost una a filosofilor, cum zice Platon. Dar filosofii aceia ar trebui să fie şi sfinţi. O dictatură a sfinţilor, da, aceea ar fi bună. Însă cum toţi oamenii suntem păcătoşi…?!Dar destinul omului e în mâna lui Dumnezeu.”
63.000 de germani duşi în URSS
Centrele de deportare din România au fost Bucureşti, Braşov, Timişoara, Satu Mare. Ordinul sovietic se referea la bărbaţii cu vârsta între 17 şi 45 de ani şi femeile între 18 şi 30 de ani, fiind exceptate persoanele inapte de muncă, femeile gravide şi cele cu copii sub un an.
Deportarea a început în 2-3 ianuarie 1945, cu circa 5.000 de şvabi sătmăreni. Peste 30.000 de saşi tranilvăneni şi circa 33.000 de şvabi bănăţeni au fost în zilele următoare urcaţi în trenurile care au trecut graniţele URSS. Marea lor majoritate au muncit în mine, uzine, agricultură şi pe şantiere de construcţii din Ucraina.
Circa 18% din deportaţi au decedat. Procentul deceselor ar fi fost, probabil, aproape egal cu cel al supravieţuitorilor, dacă bolnavii inapţi de muncă n-ar fi fost repatriaţi în timpul deportării. Majoritatea bolnavilor au fost însă transferaţi în zona de ocupaţie sovietică din Germania.
Forumul Democrat German şi asociaţiile foştilor deportaţi din România comemorează anual tragicul eveniment, menţinându-i astfel vie memoria. De Lavinia Betea – Adevarul

vineri, 6 aprilie 2012

Mega spionaj 2012



Foto: Ignatiu de Loyola (1491-1556)

Iezuitii si Contrareforma... Mega-Spionaj 2012




La vremea apariţiei pe scenă a lui Ignaţiu de Loyola, reforma protestantă cauzase pagube serioase sistemului romano-catolic. Ignaţiu de Loyola a ajuns la concluzia că singura cale prin care "biserica" sa putea supravieţui, era întărirea canoanelor şi doctrinelor puterii temporare a papei şi instituţiei romano-catolice; nu numai prin distrugerea vieţii fizice a oamenilor, cum făcuseră preoţii dominicani prin Inchiziţie, ci prin infiltrarea şi penetrarea fiecărui sector al vieţii omului. Protestantismul trebuia cucerit şi folosit în beneficiul papei. Aceasta a fost, printre altele, propunerea lui Ignaţiu de Loyola făcută Papei Paul al III-lea.
Imediat iezuiţii au trecut la treabă infiltrându-se în secret în TOATE grupările protestante, inclusiv în familiile lor, la locurile lor de muncă, spitale, şcoli, licee, universităţi, etc.
Astăzi, iezuiţii aproape că şi-au îndeplinit misiunea. Citind "Istoria secretă a iezuiţilor", veţi observa o paralelă între domeniul religios şi cel politic. Autorul, Edmond Paris, pune în evidenţă penetrarea şi infiltrarea iezuiţilor în guvernele şi naţiunile lumii pentru a manipula cursul istoriei prin ridicarea dictatorilor şi slăbirea democraţiei, cum ar fi în Statele Unite, pavând astfel drumul pentru anarhia socială, politică, morală, militară, educaţională şi religioasă...
***

Nicolini de la Roma scria: "Iezuitii, prin chemarea lor, prin esenta institutiei lor, sunt destinati sa caute, prin orice mijloace, drepte sau nedrepte, distrugerea Protestantismului.
Aceasta este conditia existentei lor, datoria pe care trebuie sa o împlineasca, altfel ei înceteaza sa fie iezuiti."
Footprints of the Jezuits (Pe urmele iezuitilor), R. W. Thompson, 1894
În scopul acesta iezuitii de profesie s-au obligat cu un juramânt, din care s-a publicat o parte în 1899.
"Din momentul acesta renunt si reneg supunerea mea datorata oricarui Monarh, Print sau Stat eretic, numit Protestant, sau liberalilor, sau ascultarea de legile, magistratii sau functionarii lor. Declar în continuare ca doctrina Bisericilor Angliei si Scotiei, a Calvinistilor, hughenotilor si a celorlalti care se numesc Protestanti sau Liberali este de condamnat precum sunt de condamnat si aceia care nu vor sa se lepede de acestea.
În continuare ma angajez sa ajut, asist si sfatuiesc pe toti sau pe oricare din agentii Sfinteniei Sale, oriunde ma voi afla, în Elvetia, Germania, Olanda, Danemarca, Suedia, Norvegia, Anglia, Irlanda sau America, sau în orice alt stat sau teritoriu în care voi ajunge, facând tot ceea ce îmi sta în putinta pentru distrugerea doctrinelor eretice Protestante sau Liberale si a tuturor pretinselor lor puteri, legale sau de alta natura."
Errors of the Roman Catholic Church (Erori ale Bisericii Romano-Catolice, 15 colaboratori, 1894


CEREMONIA DE INSTALARE SI JURAMÂNTUL EXTREM AL IEZUITILOR (Administrata unui iezuit de rang inferior când este pe punctul de a fi înaintat într-o pozitie de comanda.)
Superiorul vorbeste:
"Fiul meu, pâna în clipa de fata ai fost învatat sa joci rolul fatarnicului printre romano-catolici, sa fii un romano-catolic si sa fii un spion chiar si între fratii tai: sa nu crezi pe nimeni, sa nu ai încredere în nimeni. sa fii reformator cu reformatorii, sa fii hughenot cu hughenotii (protestantii francezi), sa fii calvinist cu calvinistii, sa fii în general un protestant cu protestantii (aceia care protesteaza si care nu sunt de acord cu Institutia Romano-Catolica); si câstigând încrederea lor sa cauti chiar sa predici de la amvoanele lor si sa învinuiesti cu toata vehementa (emotie violenta) de care dispui, Sfânta noastra Religie si pe Papa; si chiar sa te cobori atât de jos încât sa fii evreu cu evreii, ca sa capeti astfel posibilitatea sa aduni toate informatiile necesare pentru binele ordinului tau ca soldat credincios sub steagul Papei.
Ai fost învatat sa plantezi în mod insidios semintele geloziei si ale urii între statele care traiau în pace, si sa le inciti la fapte sângeroase, antrenându-le în razboaie unul cu altul, si sa creezi revolutii si razboaie civile în cadrul comunitatilor, provinciilor si tarilor care au fost independente si prospere, cultivând artele si stiintele si bucurându-se de binecuvântarea pacii; sa te declari de partea combatantilor si sa actionezi în secret în acelasi sens cu fratele tau iezuit care ar putea sa fie angajat de cealalta parte, dar declarat în mod deschis contra aceleia de care tu esti legat;Numai ca biserica sa poata sa fie cea care are de câstigat în cele din urma prin conditiile fixate în tratatele de pace si ca scopul sa justifice mijloacele.
Ai fost învatat care este datoria ta de spion, sa aduni toate statisticile, faptele si informatiile care stau în puterea ta, din orice sursa: sa intri în gratiile cercului de familie al protestantilor si al ereticilor de orice fel sau caracter, ca si al comerciantilor, bancherilor, avocatilor, printre scoli si universitati, în parlamente si adunari legislative, în curtile de justitie si consiliile de stat, si sa fii "totul pentru toti", de dragul Papei, ai carui servi suntem pâna la moarte.
Pâna acum ai fost instruit ca novice (ca unul care nu avea pregatire), ca neofit (un preot nou-ordinat) si ai servit ca un asistent (ai lucrat ca un ajutor), duhovnic si preot, dar nu ai fost înca învestit cu tot necesarul de comanda în armata lui Loyola si în serviciul Papei.
Trebuie sa servesti un anumit timp ca instrument si calau asa cum esti îndrumat de catre superiorii tai; pentru ca nimeni nu poate sa comande aici daca nu si-a consacrat lucrarile cu sânge eretic; pentru ca "fara varsare de sânge nici un om nu poate fi salvat."
Consemnat: Tim Ronin
http://ordinulnegru.blogspot.com/ 

AJUNGEM AL DOILEA ISRAEL

Daca nu stim ce sa alegem…AJUNGEM AL DOILEA ISRAEL! Romania o sa dispara ca tara de pe fata pamantului…

Rusii, care sunt ortodocsi ca si noi, sau jidovii masoni inchinati Washingtonului si Ierusalimului…NE-AU VANDUT TARA PE BUCATI?! Daca ne lasam in continuare manipulati de presa jidoveasca, daca ne lasam in continuare condusi de clica lor iudeo-masonica ( Basescu, Ponta, Nastase, Iliescu, Geoana, Crin Antonescu, etc )…O SA AJUNGEM COLONIE SIONISTA! Il punem in fruntea tarii pe un agent al Israelului, ca Mihai Razvan Ungureanu…SI VREM SA-L ALEGEM PRESEDINTE PE SLUGOIUL DE PONTA ( SERVITORUL UMIL AL WASHINGTONULUI SIONIST ).

SUA ajuta KOSOVO

SUA vor “ajuta” KOSOVO sa adere la UE si NATO

autor: FrontPress 06.04.2012
Statele Unite vor ajuta Kosovo să adere la UE şi la NATO, a declarat secretarul american de stat Hillary Clinton, după discuţii cu premierul kosovar, teroristul Hashim Thaci, aflat într-o vizită la Washington.
“Cred cu tărie în independenţa şi integritatea teritorială a Kosovo şi în aspiraţia sa de a deveni partener cu drepturi depline în comunitatea internaţională, membru al Uniunii Europene şi, în cele din urmă, al NATO”, a spus Clinton, citată de NewsIn. “Statele Unite vor susţine în continuare Kosovo şi vor lucra împreună cu Uniunea Europeană pentru a rezolva problemele care există între Kosovo şi Serbia”, a adăugat ea.
Pe de altă parte, arestarea recentă a şefului unităţii anti-corupţie din Kosovo, Nazmi Mustafi, chiar în baza acuzaţiei de corupţie, întăreşte acuzaţiile conform cărora regiunea separatistă a ajuns pe mâinile clanurilor mafiote şi a foştilor insurgenţi albanezi. Mustafi şi doi asociaţi ai săi au fost acuzaţi că au luat mită de la Pashk Mirashi, un fost lichidator al Băncii de Credite din Pristina. Mirashi a fost acuzat în martie 2011 că a delapidat 200.000 de euro şi a executat o sentinţa de trei luni de arest la domiciliu, dar a fost eliberat după ce i-a dat lui Mustafi mită în valoare de 20.000 de euro, potrivit postului de televiziune kosovar KTV.
Din 1999, după bombardarea timp de 78 de zile a Serbiei de către NATO, Kosovo s-a aflat sub adimistraţia Naţiunilor Unite. În anii imediat urmatori, mii de sârbi au fost răpiţi, ucişi sau forţaţi să se refugieze. Casele sârbeşti au fost incendiate sau ocupate de albanezi iar multe biserici au fost distruse de majoritatea musulmană. Independenţa Kosovo a fost proclamată unilateral pe 17 februarie 2008 şi acestă stare de fapt a alimentat şi mai mult tensiunile separatiste din ţările europene, inclusiv în regiuni problemă de interes major pentru România, precum Transnistria sau aşa-zisul “Ţinut Secuiesc”. Până acum, statul kosovar a fost recunoscut de peste 80 de ţări din cele 193 membre ale ONU. Dintre statele membre ale Uniunii Europene, Slovacia, Spania, Grecia, Cipru şi România nu au recunoscut independeţa provinciei sârbeşti Kosovo.
În prezent Kosovo este o regiune populată în proporţie de circa 90 la sută de etnici albanezi (aproximativ 2 milioane). Sârbii kosovari, 120.000 de persoane, locuiesc în enclave izolate şi în câteva zone din nord (40.000), aflate la graniţa cu Serbia. Sursa: FrontPress.ro  

Jandarmeria INTERZICE un miting

Jandarmeria INTERZICE un miting nationalist in Bucuresti

autor: FrontPress 06.04.2012
Pe această cale facem cunoscut opiniei publice româneşti şi internationale indignarea noastră faţă de inadmisibilul abuz al Jandarmeriei, care a interzis practic manifestaţia publică iniţiată de patru organizaţii ale foştilor deţinuţi politici anticomunişti şi urmaşi ai acestora, reunite sub titulatura Rezistenţa Naţională (Fundaţia Ogoranu, Federaţia Română a Foştilor Deţinuţi Politici, Fundaţia Bunavestire şi Partidul Totul pentru Ţară).
Protestul nostru faţă de jaful naţional şi persistenţa elementelor regimului comunist şi Securităţii în actualul sistem politico-economic, a fost interzis prin refuzul reprezentanţilor Ministerului de Interne de a aproba manifestaţia conform Legii 60/1990, în cadrul şedinţei Comisiei de ordine publică din cadrul Primăriei Bucureşti.
Faptul că este o măsură restrictivă cu caracter politic este dovedit de motivaţiile puerile invocate de Jandarmerie.
1.În faţa acestei încălcări grosolane a libertăţii de expresie şi de manifestare pe care Constituţia şi Legea 60 ni le garantează, în numele Partidului “Totul pentru Ţară”, anunţăm următoarele:
2.În spiritul principiilor trasate de Corneliu Zelea Codreanu, noi nu vom răspunde acestei provocări şi nu vom forţa organizarea manifestaţiei, chiar dacă atitudinea Jandarmeriei este ilegală. Nu vom provoca tulburări înaintea Sărbătorilor Paştelui.
3.Vom sesiza forurile abilitate din ţară şi din afara ţării în legătură cu acest abuz al Ministerului de Interne împotriva libertăţii şi statului de drept.
4.Cerem premierului M. R. Ungureanu să dispună demiterea actualului ministru de externe care patronează o instituţie cu comportament totalitar.
5.Vom întreprinde o nouă declarare prealabilă a unui protest public, pentru ziua de 22 aprilie a.c., orele 13.oo, când chemăm alături de noi toţi patrioţii, cu ocazia împlinirii a 22 de ani de la începutul manifestaţiei-maraton din Piaţa Universităţii în 1990.
Vom transmite pe toate căile LEGALE mesajul nostru de chemare la Rezistenţă Naţională şi de condamnare a modului în care actuala guvernare trădătoare de ţară înţelege să vândă în detrimentul statului român resursele naturale precum exploatările de cupru şi gazele de şist.
Preşedinte executiv
Florin Dobrescu
 Bucureşti, 6.04.2012

Liderul Ligii Nordului si-a dat demisia

Liderul SEPARATISTILOR italieni si-a dat demisia din functia de conducere a Ligii Nordului

autor: FrontPress 06.04.2012
Liderul partidului separatist Liga Nordului, care militează împotriva imigraţiei şi pentru acordarea unei autonomii sporite regiunilor mai bogate din nordul Italiei, şi-a dat joi demisia din funcţia de secretar general al formaţiunii. Gestul lui  Umberto Bossi,  un aliat al fostului premier Silvio Berlusconi, vine pe fondul unui scandal de corupţie şi deturnare de fonduri în care ar fi implicat partidul său.
“Îmi dau demisia pentru binele mişcării şi pentru cel al activiştilor. Prioritatea mea este binele Ligii şi continuarea luptei”, s-a adresat acesta Consiliului Federal al partidului reunit la Milano, cu ocazia înaintării demisiei. Bossi a ocupat până în 2011 postul de ministru al reformelor pe perioada guvernului conservator condus de Silvio Berlusconi.
Membrii Ligii Nordului, din fosta coaliţie guvernamentală, sunt anchetaţi de câteva zile de procurorii italieni pentru fraudă. Deasemenea au fost efectuate mai multe percheziţii la sediile partidului. Ancheta a început printr-o verificare a unor plăţi facute spre rude ale lui Bossi şi a unor investiţii făcute de Liga Nordului în Cipru şi Tanzania.
Francesco Belsito, care se ocupa cu finanţele Ligii Nordului, a demisionat deasemenea pe fondul acuzaţiilor procurorilor de deturnare de fonduri, informează Radio România Actualităţi.
Ca urmare a scandalului, conducerea Ligii Nordului va fi asigurată de un trio format din doi foşti miniştri, Roberto Calderoli şi Roberto Maroni şi de un responsabil local, Manuela Dal Lago. Sursa: FrontPress.ro

Grecia a refuzat vizita lui Vladimir Putin

Grecia i-a REFUZAT lui Vladimir Putin o vizita pe Muntele Athos

autor: FrontPress 06.04.2012
Autorităţile elene i-au refuzat preşedintelui ales al Rusiei, Vladimir Putin, permisiunea de a vizita Sfântul Munte Athos în Săptămâna Mare, informează Region. ru, care citează agenţia elenă Romfea.
Potrivit sursei citate, Vladimir Putin intenţiona să meargă două zile la Mănăstirea rusă Sfântul Pantelimon şi la Mănăstirea Vatoped, la aceasta din urmă pentru a-l vizita pe stareţul Efrem, recent eliberat din închisoare după trei luni de arest preventiv.
Refuzul cererii liderului forte al Rusiei a fost explicat de autorităţile elene prin faptul că instituţiile au vacanţă de Sărbătorile Pascale şi în consecinţă nu pot organiza vizita premierului rus.
Potrivit agenţiei elene, Kremlinul şi-a manifestat „marea dezamăgire” faţă de acest refuz neaşteptat din partea autorităţilor Greciei.
Părintele Efrem, unul din cei mai cunoscuţi şi apreciaţi duhovnici din Sfântul Munte Athos, care s-a aflat în arest preventiv de la sfârşitul lunii decembrie în închisoarea Korydallo din capitala elenă, a fost eliberat vineri după trei luni de detenţie, în urma unei decizii a Consiliului Curţii de Apel din Atena, care a decis punerea sa în libertate condiţionată.
El fusese arestat sub acuzaţia de comiterea unor ilegalităţi într-o afacere de schimb de terenuri între mânăstire şi stat, care ar fi adus prejudicii statului grec, potrivit Agerpres.
Arestarea în ajunul Crăciunului a stareţului Mânăstirii Vatoped, considerată un vârf al spiritualităţii monahale ortodoxe, a provocat multă îngrijorare şi nedumerire şi a ridicat mai multe semne de întrebare în lumea creştin-ortodoxă, mai mulţi ierarhi din Grecia, Rusia, Bulgaria, România luând atitudine faţă de gestul autorităţilor elene. De  Paul Ciocoiu – Evenimentul Zilei

PREMIERII ROMANIEI RECUNOSC CA AU GRESIT

Fostii premieri romani recunosc ca au GRESIT cand au ascultat orbeste sfaturile interesate din OCCIDENT

autor: FrontPress 06.04.2012
Dezastrul economic actual este rezultatul aplicării proiectelor economice propuse, provenite şi promovate de laboratoarele politice interesate ale Europei Occidentale. Pentru a fi “elevii” premianţi şi cuminţi pe drumul integrării în UE, liderii politici români au făcut concesii specifice unei ţări subcoloniale. Recent doi foşti premieri ai României recunosc indirect acest lucru.
Ministrul turc al Afacerilor Europene, Egemen Bagis a povestit joi, la Bucuresti, ca, in timpul unei intrevederi de acum doi ani cu Emil Boc, fostul premier l-a sfatuit sa nu faca tot ceea ce îi spun europenii. Egemen Bagis a relatat ca Turcia a învăţat foarte multe, inclusiv de la români, din 1959, an din care Ankara încearcă să devină membru al Uniunii Europene. În replică la ce a spus premierul turc, Emil Boc trist i-a oferit si el un sfat. “El s-a uitat la mine si mi-a spus: ‘Domnule ministru, haideti sa va dau si eu un sfat’. I-am raspuns: ‘Va rog, domnule premier. Sunt nerabdator sa invat’. Si el mi-a spus: ‘Nu faceti tot ce va spun europenii sa faceti! Motivul pentru care suntem in aceasta situatie economica este acela ca in timpul negocierilor am fost probabil prea flexibili. Poate ca am acceptat lucrurile prea repede’. Aia a fost una dintre cele mai educative zile din viata mea”, a marturisit ministrul turc al Afacerilor Europene.
Alt politician de rang şi fost prim-ministru Adrian Năstase care recunoaşte acum, prea târziu, pe blogul personal, că a greştit că nu trebuia să asculte de sfaturile “sirenelor” venite din Occident pentru a le da economia pe nimic, mai ales averea subsolului şi minele.
Zilele acestea chiar FMI a recunoscut că a greşit cu politica de austeritate aplicată României, care a fost de fapt un test ştiinţific, pentru a se putea vedea cât rezistă un popor la constrângeri economice şi financiare înrobitoare şi dacă pe viitor se pot aplica planuri similare în ţările occidentale. Ies tot mai mult în evidenţă dovezi că România a fost un poligon de scenarii economice şi o piaţă de desfacere pentru marile companii occidentale şi subcolonie pentru interesele guvernelor europene. Liderii noştri politici au fost numai marionete ale acestor interese străine de economia naţională. Ei recunosc acum pentru că românilor le-a ajuns cuţitul la os şi nu mai pot fi minţiţi. De fapt, românii nu mai cred în această clasă politică coruptă, care a reprezentat 22 de ani interesele financiare ale unor mari puteri în dauna economiei naţionale. Ceea ce face MRU acum în cazul CupruMin sau Roşia Montana nu este decât o prelungire a activităţii foştilor premieri ai României de subminare a economei naţionale. Înainte de 1989 astfel de politicieni, care au trădat interesele naţionale, ar fi fost condamnaţi la moarte şi împuşcaţi în Valea Piersicilor de la Fortul Jilava. Azi, în schimb, politicienii marionetă sunt decoraţi şi promovaţi părinteşte de cancelariile occidentale. De Ionuţ Ţene - NapocaNews