Reda-i copilaria lui Stefanut

sâmbătă, 17 martie 2012

NOUA DREAPTA la Marsul memorial Avram Iancu

Peste 300 de membri ai NOII DREPTE la marsul memorial Avram Iancu (FOTO+VIDEO)

autor: FrontPress 17.03.2012
Peste 300 de membri şi simpatizanţi ai Noii Drepte au participat sâmbătă la un marş în memoria lui Avram Iancu, în centrul municipiului Cluj-Napoca, fluturând drapele naţionale şi cu crucea celtică şi strigând “România românilor”, “Unitate naţională”, “România mare, în vechile hotare”, “Nu vrem să fim o naţie de sclavi!” sau “Harghita, Covasna, pământ românesc”. Deasemenea au fost afişate mai multe bannere cu mesaje precum  ”Marşul Memorial Avram Iancu – 163 de ani de la victoria Revoluţiei Române în Ardeal”, “Pentru o Românie mare, demnă şi puternică” sau “Împotriva separatismului maghiar, pentru unitate naţională”.
Naţionaliştii români, veniţi la Cluj din mai multe judeţe ale ţării şi din Basarabia, s-au strâns în jurul orei 12.00 în Piaţa Mihai Viteazu pentru a-l comemora pe Avram Iancu şi pentru a marca împlinirea a 163 de ani de la victoria Revoluţiei Române în Ardeal. Traseul marşului, devenit deja tradiţional, a fost mărit faţă de anii precedenţi, incluzând Piaţa Mihai Viteazu, Strada Regele Ferdinand, Bulevardul Eroilor şi Piaţa Avram Iancu.
“Noua Dreaptă sărbătoreşte Revoluţia de la 1848 şi vrem să arătăm prin marşul organizat la Cluj că Avram Iancu este în continuare viu în inimile românilor din Cluj şi Transilvania şi trebuie să păstrăm memoria Crăişorului Munţilor. Anunţăm şi înfiinţarea Partidului Naţionalist, aripa politică a Noii Drepte, care este în curs de înregistrare la tribunal. Vrem să protestăm faţă de legea reorganizării administrative, faţă de desfiinţarea judeţelor şi înfiinţarea regiunilor, dar şi faţă de intenţia de segregare pe criterii etnice a UMF Târgu Mureş. Considerăm că înfiinţarea unei facultăţi maghiare aici constituie un precedent pentru UBB şi este o trădare a actualei clase politice”, a declarat în discursul său preşedintele Noii Drepte, avocatul Tudor Ionescu.
„Personalitatea lui Avram Iancu a depăşit demult limitele Ardealului, este o personalitate la care se raportează toţi românii. Ne aflăm astăzi aici într-un loc cu istorie. În 2008 a avut loc, exact în acest loc, primul miting din Ardeal împotriva separatismului maghiar. Am ştiut atunci să luptăm pentru drepturile noastre şi să ne impunem punctele de vedere, exact cum a făcut Avram Iancu la 1848. Trebuie să urmăm exemplul lui. El a luptat pentru un Ardeal românesc, pentru un Ardeal liber” a declarat la rândul lui Codrin Goia, liderul Noii Drepte Sibiu şi unul dintre organizatori, în faţa statuii lui Mihai Viteazul.
Eroul românilor ardeleni s-a născut în 1824, într-o familie de moţi înstăriţi din comuna Vidra de Sus. De profesie avocat, la Revoluţia de la 1848, Avram Iancu făcea parte dintre fruntaşii intelectualităţii româneşti transilvănene care lupta pentru emancipare socială şi naţională. A fost unul dintre iniţiatorii şi organizatorii adunărilor publice de la Blaj, din 30 aprilie, 15-17 mai şi 15-23 septembrie 1848, şi conducătorul cetelor înarmate de ţărani şi mineri din Munţii Apuseni, în rândurile cărora se bucura de o mare popularitate.
Atrocităţile antiromâneşti, punerea greoaie în practică a legii privitoare la desfiinţarea iobăgiei în Transilvania, refuzul guvernului revoluţionar ungar de a acorda libertăţi naţionale românilor şi votarea unirii Transilvaniei cu Ungaria la Dieta din Cluj, au dus la dezbinarea forţelor revoluţionare române şi ungare şi la ridicarea ţărănimii la luptă pentru rezolvarea problemei sociale şi a celei naţionale. Avram Iancu, la numai 25 de ani, a devenit astfel conducătorul oştii ţărăneşti antirevoluţionare. În fruntea acestei oşti şi în colaborare cu autorităţile militare imperiale austriece a organizat apărarea în Munţii Apuseni şi a respins numeroasele atacuri ale trupelor maghiare, superioare ca număr şi ca armament, câştigându-şi renumele de “Crai al munţilor”.
Avram Iancu s-a stins din viaţă la 10 septembrie 1872, în comuna Baia de Criş, şi a fost înmormântat în cimitirul de la Ţebea, la umbra Gorunului lui Horea, conducătorul răscoalei ţărăneşti din 1784. Sursa: FrontPress.ro  
 

Acuzat de ANTISEMITISM

Liderul opozitiei germane acuzat de “ANTISEMITISM”

autor: FrontPress 17.03.2012
Mai multe organizaţii evreieşti şi lideri politici germani au reacţionat dur la declaraţiile de joi ale liderului celui mai mare partid de opoziţie, care a comparat politica Israelului în ceea ce-i priveşte pe palestinieni cu fostul regim segregaţionist de apartheid din Africa de Sud.
După ce a efectuat o vizită în oraşul Hebron din Cisiordania, liderul Partidului Social-Democrat (SPD),  Sigmar Gabriel, a postat pe pagina sa de Facebook că acolo a putut vedea “un regim de apartheid care nu îşi are nici o justificare”.
Printre primii care au ieşit la rampă să critice îndrăzneala politicianului s-a numărat directoarea biroului din Berlin a Comitetului Americano-Evreiesc, Deidre Berger. Aceasta a spus că simpla comparare a statului sionist cu un regim segregaţionist ar “delegitimiza Israelul”, ceea ce este un lucru inacceptabil.
Şi adversarii săi politici, prin vocea secretarului general al Partidului Creştin Democrat (CDU), Hermann Groehe, au cerut ca social-democratul să-şi ceară imediat scuze oficiale.
Liderul SPD speră să îi ia locul cancelarului Angela Merkel în urma alagerilor din 2013 şi pentru aceasta a căutat să amortizeze tot scandalul. Acesta a recunoscut că remarcile lui au fost “dramatice” şi şi-a cerut iertare: “Dacă formularea mea a dus la o interpretare greşită precum că eu am dorit compararea Israelului cu vechiul regim de apartheid din Africa de Sud, îmi cer scuze”.
Cu toate acestea el a ţinut să facă referire din nou la condiţiile terbibile în care trăiesc palestinienii sub ocupaţia sionistă. “Eu cred că politica (israeliană) de colonizare este greşită. Eu cred că condiţiile din Hebron sunt ruşinoase”, a continuat liderul opoziţiei germane. Iar pentru a nu stârni din nou un val de acuze, acesta a fost suficient de prudent pentru a-şi închiea declaraţiile prin reafirmarea “prieteniei” faţă de Israel.  Sursa: FrontPress.ro

Cea mai batrana prostituata din tara



Se prostituează la 50 de ani! | FOTO

Mariana Pişu, o prostituată de 50 de ani din Braşov, care e încă activă în meseria sa, va planta flori în parcuri pentru a-şi achita prin ore de muncă amenzile de 160.000 de lei strânse în ultimii 20 de ani.
În ultimii 20 de ani de muncă, Mariana Pişu a acumulat amenzi în valoare de peste 160.000 de lei. Numai anul trecut, femeia a avut 90, însă nu a plătit nici un leu, astfel că, zilele trecute, instanţa a condamnat-o la 120 de ore de muncă în folosul comunităţii. Până va începe însă să planteze flori în parcurile din Braşov, Mariana profită să mai facă un ban, aşa că, ieri, era tot pe marginea unei şosele din Braşov, unde îşi aşteaptă în fiecare zi clienţii. Femeia de 50 de ani era supărată de decizie, pentru că îi afectează rutina bine stabilită.

Nu lucrează de sărbători

“Eu am cam patru clienţi pe zi, lucrez de la 9.00 şi stau până la 17.00, mai puţin în zilele de sărbători religioase sau când plouă. Acum mă trimit ăştia să muncesc pentru ei, fir-ar mama lor”, ne-a povestit indignată Mariana, care, culmea!, e căsătorită şi are şi un fiu.
Obişnuită de atâţia ani să fie propriul ei şef, prostituata nu lasă pe nimeni să îşi bată joc de munca ei: “Unu m-a luat cu japca, m-a dus pe câmp şi m-a violat, aşa că l-am băgat la puşcărie. Altul a scos un cuţit şi mi-a zis să-i dau tot ce am: aur, bijuterii. Mi-a luat telefonul şi 60 de lei şi m-a lăsat pe câmp. Am sunat la jandarmi şi imediat l-au prins”, îşi aminteşte Mariana. Conştientă de vârsta pe care o are, femeia are şi un plan de pensionare: “Încă mai sunt în putere, am mai mulţi clienţi decât fetele de pe aici şi majoritatea sunt tineri, dar mai am un an şi mă las. Îmi ajunge!”

TANCUL T-34

T-34: tancul care a castigat al Doilea Razboi Mondial

autor: FrontPress 17.03.2012
În anul 1937, inginerii din cadrul Fabricii de Tancuri din Harkov primiseră de la temuţii politruci sovietici ordinul de a produce un nou tanc – unul de neînvins. Aşa s-a născut celebrul tanc T-34. Nu a fost cel mai puternic, nici cel mai masiv, nici cel mai precis tanc din cel de al Doilea Război Mondial. Dar a fost tancul care a făcut diferenţa. Tancul câştigător. Cel mai fiabil, cel mai eficient, cel mai de temut dintre toate aceste adevărate care de fier ale unui Ares modern. În opinia multor experţi în domeniu, T-34 a fost cel mai bun tanc din războiul care a îndoliat jumătate din omenire.
Vehiculele blindate cuceresc fronturile
Tancurile au jucat un rol hotărâtor pe câmpurile semănate cu moarte ale celui de-al Doilea Război Mondial. Inventate de britanici în timpul primei conflagraţii mondiale, tancurile au fost perfecţionate continuu, în principal de către germani, sovietici şi americani, pe parcursul celui de-al Doilea Război Mondial.
Concepute iniţial cu rolul de a susţine asalturile trupelor de infanterie, tancurile au trecut într-o nouă etapă a tacticii militare moderne odată cu succesul fără precedent al operaţiunii Blitzkrieg. De fapt, după operaţiunea Blitzkrieg, tancurile şi-au cucerit gloria, devenind asociate unui un corp de sine stătător al tuturor forţelor militare moderne.
Înainte de încheierea conflagraţiei amintite, tancurile deveniseră deja cea mai importantă forţă de pe câmpurile de bătălie. Chiar dacă unele părţi co-beligerante precum Italia, Marea Britanie şi Japonia au produs un număr considerabil de tancuri, grosul acestor care de luptă moderne a provenit din Germania nazistă şi din Uniunea Sovietică.
De fapt, Uniunea Sovietică a început şi terminat războiul cu un număr de tancuri mai mare decât al tuturor forţelor militare oponente laolaltă, adică aproximativ 18.000-20.000 de bucăţi.
La începutul conflagraţiei, vedeta blindatelor cu şenile de fabricaţie sovietică era tancul de tip T-26. Majoritatea acestor tancuri erau echipate cu tunuri de calibrul 45 mm, puţine erau echipate cu radio şi toate aveau un design rigid şi butucănos chiar pentru standardele sovietice.
Prin urmare, generalii din fruntea Armatei Roşii ordonă inginerului proiectant militar Mihail Koşkin să îşi aleagă o echipă nouă pentru a crea un model eficient care să înlocuiască atât tancurile model T-26, cât şi pe cele din clasa BT.
Koşkin şi-a început titanica muncă în uriaşele hale ale Fabricii de Locomotive Komintern din Harkov, în secţia de producţie pentru tancuri şi alte vehicule militare. Încercările lui Koşkin de a-l influenţa pe Stalin în privinţa deblocării unor fonduri care să-i permită să proiecteze un tanc cu adevărat eficient au fost influenţate şi de bătălia de la Khalkhin Gol, din Mongolia, dintre sovietici şi trupele imperiale nipone dislocate în Manciuria. Cu lecţiile odată învăţate, sovieticii au trecut repede la treabă. Noţiuni şi concepte noi legate de blindaj, armament din dotare, mobilitate pe terenuri dificile şi multe altele au fost incorporate în noul prototip, botezat de Koşkin T-34. T, de la tanc şi 34 de la anul 1934, an în care începuse deja să pună bazele unui vehicul blindat de concepţie proprie.
Mândria Armatei Roşii
“Nu avem nimic comparabil cu el” – Friedrich von Mellenthin (Panzer Battles)
Versiunea iniţială a tancului T-34 avea un tun de calibrul 76,2, modelele ulterioare -produse începând cu anul 1944 – beneficiind de o turelă mai masivă, capabilă să susţină un tun mai mare, respectiv de calibrul 85 mm.
T-34 era echipat cu acelaşi tip de suspensii pe arc, prezente şi la vechiul model BT. Primele tancuri aveau instalată o aparatură radio de tip 10-RT 26 E, înlocuită ulterior de radiouri de tipul 9-RS şi R-113 Granat.
Armamentul suplimentar consta în două mitraliere grele de calibrul 7,62 mm. Colosul de oţel atingea greutatea de 26 tone, lungimea de 6,68 metri, lăţimea de 3 metri, înălţimea de 2, 45 metri şi putea atinge o viteză maximă de 53 kilometri pe oră. Autonomia era de 400 kilometri şi era acţionat de un motor diesel model V-2 cu 12 cilindri, capabil să dezvolte o forţă de 500 cai-putere. Blindajul său atingea grosimea de 60 mm în partea din faţă a turelei, iar trapa turelei avea o grosime de 16 mm.
Încă de la primele sale apariţii pe câmpurile de bătălie, tancul T-34 a provocat groază inamicilor. Era practic impenetrabil pentru obuzele trase de majoritatea tunurilor germane. Doar tunurile antiaeriene ale celebrelor baterii “Flak” de calibru 88 mm sau tunurile montate pe uriaşele tancuri germane de tip Tiger puteau penetra armura butucănoasă, dar eficientă, a tancului sovietic. Bătăliile de pe fluviul Nipru s-au dovedit un coşmar pentru diviziile de tancuri ale Wermacht-ului.
Apariţia şirurilor necruţătoare de T-34 ajunsese să provoace adevărate şocuri de ordin psihologic soldaţilor germani care, pe baza propagandei fără acoperire a lui Goebbels, se aşteptau la un adversar inferior din punct de vedere militar.
O altă mare calitate a tancului conceput de Koşkin era mobilitatea sa fără egal. T-34 era un tanc lat, cu suspensii ideale şi un motor puternic care îl putea propulsa fără probleme pe cele mai dificile terenuri şi în cele mai diverse condiţii meteo. Echipajul său, compus din 4 oameni, se simţea la adăpost şi beneficia de un tanc cu comenzi simple, extrem de fiabil şi uşor de reparat, comparativ cu alte tipuri de vehicule blindate.
Evident, ca orice produs sovietic, avea şi defecte, concretizate în principal în vizibilitate scăzută şi compartimente pentru muniţie amplasate defectuos. Dar care tanchist sovietic ar fi încercat să se plângă, ştiind că riscă o excursie – numai dus – spre temutele Gulaguri?
Oricum, comandanţii germani ai diviziilor de blindate au învăţat rapid să evite orice confruntare deschisă cu şirurile de T-34. Blindajul său de 76,2 mm era pur şi simplu impenetrabil de la distanţe mari.
Singurii factori care afectau impactul nimicitor al lui T-34 erau mai degrabă de ordin uman.
Epurarea armatei, declanşată de paranoia lui Stalin şi încheiată cu eliminarea a mulţi ofiţeri şi subofiţeri valoroşi, lipsa antrenamentului specific al echipajelor, lipsa unor tactici de teren pe măsura capabilităţii unui T-34, toţi aceşti factori au influenţat negativ eficienţa tancului în primii ani de folosinţă pe frontul din est. Aceste probleme au fost însă eliminate în stil sovietic, odată cu anii 1943-1944. În cumplita iarnă din 1941-1942, T-34 a surclasat clar toate tancurile germane trimise să-l înfrunte.
Abilitatea sa de a străbate noroaie adânci şi nămeţi uriaşi era de neegalat. Acolo unde tancurile germane se împotmoleau şi deveneau ţinte fără apărare, T-34 se deplasa fără probleme. Deja în pragul anului 1942, prestigioasa revistă Life îl desemnase drept “Probabil del mai bun tanc din lume”…
Epopeea unui tanc prin lume (inclusiv la noi…)
Clipele de glorie ale lui T-34 au survenit în două momente istorice decisive, care au marcat desfăşurarea şi încheierea celui de-al Doilea Război Mondial. T-34 este tancul vedetă care a câştigat Bătălia de la Kursk, cea mai mare bătălie de tancuri din istorie, şi tot el a jucat un rol-cheie la Stalingrad.
De asemenea, acesta este tancul cu care sovieticii au pătruns triumfători în Berlin pentru a urca steagul roşu al comunismului pe clădirea ruinată a Reichstag-ului. Iar T-34 a continuat să-şi consolideze o temută reputaţie şi după încheierea conflagraţiei mondiale.
Îl regăsim, aşadar, în teatrele de operaţiuni din Coreea, Cipru, războaiele statului Israel cu vecinii săi, precum şi în luptele din Vietnam, dintre Vietcong şi armata americană.
Tot el este tancul care a zdrobit revoltele din Ungaria anului 1956 şi Cehoslovacia anului 1968. A fost produs până în anul 1958, dar a rămas în funcţiune mulţi ani după ce a ieşit din producţie. Bunăoară, la nivelul anului 1996, T-34 era încă folosit de forţele armate din 27 de ţări.
Ultima apariţie în cadrul unor confruntări militare din Europa a avut loc în decursul războaielor din fosta Iugoslavie. Este vorba de luna mai a anului 1995, când un T-34 sârbesc a atacat un post militar al UNPROFOR din Bosnia.
Forţele armate române aveau circa 1060 tancuri T-34 la nivelul anului 1990, unele surse susţinând că toate au fost retrase între anii 1994-1996.
În decursul întregii istorii a acestui tanc, sovieticii au produs un număr de 80.070 de bucăţi. T-34 a devenit aşadar cel mai fabricat tanc din lume, recordul său nefiind doborât nici astăzi.
Oricum, ca români, nu trebuie să uităm că pe tancuri de tip T-34 au pătruns trupele invadatoare sovietice în România, inaugurând o epocă cu multe aspecte sumbre în istoria noastră. De pe Descopera
 

Un banc fara perdea....:))))



- Mamico, ce faci goala pe taticul ?
-Sar pe el ca sa-i dezumflu burta...
-Te obosesti degeaba ! In fiecare dimineata, matusa ingenuncheaza si i-o umfla la loc :)))) 

Baba Novac

Maghiarii cer indepartarea placutei de pe statuia lui Baba Novac

autor: FrontPress 17.03.2012
Conducerea Partidului Popular Maghiar din Transilvania (PPMT) a sesizat Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD) în legătură cu o plăcuţă de pe statuia lui Baba Novac din Cluj-Napoca, solicitând îndepărtarea acesteia pe motiv că are „un mesaj ofensator la adresa maghiarilor”.
„PPMT a sesizat Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării în legătură cu o plăcuţă instalată pe vremea fostului primar al Clujului, Gheorghe Funar, pe statuia lui Baba Novac. Aceasta conţine un mesaj ofensator la adresa maghiarilor, în condiţiile în care se spune că fostul căpitan al lui Mihai Viteazu a fost ucis de unguri. În Clujul secolului al XXI-lea credem că a venit vremea ca această plăcuţă să fie schimbată şi cerem CNCD îndepărtarea acesteia pentru că are un mesaj antimaghiar”, a declarat, joi, liderul regional al PPMT, Gergely Balazs.
Potrivit acestuia, sesizarea va fi analizată de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării în 26 martie, la Bucureşti.
Plăcuţa cu textul „Baba Novac, căpitan al lui Mihai Viteazul, ucis în chinuri groaznice de către unguri în data de 5 februarie 1601″ a fost amplasată pe statuia lui Baba Novac de lângă Turnul Croitorilor din Cluj-Napoca în septembrie 1998, în perioada în care Gheorghe Funar era primarul Clujului. De Monika Krajnik – Adevarul

vineri, 16 martie 2012

PUNK


BANI, CAT MAI MULTI BANI !

Mars la Riga

Mars in memoria voluntarilor WAFFEN SS pe strazile din Riga (VIDEO+FOTO)

autor: FrontPress 16.03.2012
Tineri naţionalişti, parlamentari şi veterani ai celui de al doilea război mondial au mărşăluit vineri dimineaţă pe străzile din Riga, capitala Letoniei, în memoria voluntarilor Waffen SS care au luptat alături de camarazii lor din alianţa paneuropeană, condusă de Germania, împotriva Uniunii Sovietice.
În ciuda controverselor şi a criticilor din partea Rusiei şi a unor organizaţii evreieşti, peste 2.000 de letoni au participat la marşul de astăzi, care a început cu o slujbă religioasă în catedrala lutherană din centrul oraşului.
Cei proximativ 100 de contrademonstranţi comunişti şi nostalgici rusofoni ai URSS au depus flori la Monumentul libertăţii din Riga şi au purtat imagini cu atrocităţi din timpul războiului.
Circa 1.000 de poliţişti au fost mobilizaţi pentru a preîntâmpina orice violenţe. Astfel, spre deosebire de anii precedenţi, nu au fost înregistrate incidente majore, doar trei persoane fiind reţinute pentru că au afişat simboluri naţional-socialiste şi sovietice, interzise de lege.
Iniţial marşul comemorativ a fost interzis de autorităţi, dar organizatorii s-au adresat justiţiei pentru a beneficia de dreptul lor de a manifesta public. Un tribunal a decis marţi că nu a existat un temei legal pentru interzicerea acţiunii.
În urmă cu câteva zile, preşedintele micului stat baltic de numai 2 milioane de locuitori, din care peste un sfert sunt ruşi, a declarat într-un interviu că naţiunea letonă ar trebui să plece capul în faţa veteranilor Waffen SS şi că este absurd ca aceştia să fie numiţi criminali de război din moment ce au luptat pentru independenţa ţării.
Legiunea Letonă a fost o unitate Waffen SS care a cuprins peste 80.000 de voluntari şi soldaţi în termen, care au pornit la luptă pentru recâştigarea independenţei naţionale, după ce Uniunea Sovietică a ocupat statele baltice în 1940. A fost printre ultimele unităţi militare ale Axei care au capitulat în primăvara anului 1945. Alţi 23.000 de letoni au luptat alături de germani ca soldaţi auxiliari ai Wermachtului. După ce armatele europene, conduse de cel de al Treilea Reich, au invadat gigantul comunist, soldaţii Axei au fost primiţi ca eliberatori de letoni. Cu puţin timp înainte de a ajunge trupele germane în Letonia, peste 15.000 de cetăţeni au fost deportaţi în Siberia din ordinul lui Stalin.
Unitatea Waffen SS a fost creată în 1943 şi a suferit pierderi grele în luptele contra Armatei Roşii, aproximativ o treime dintre combatanţii letoni pierzându-şi viaţa pe frontul de est. Dârzenia lor nu a putut împiedica reocuparea ţării de către sovietici în 1944, ţara rămânând sub autoritatea Moscovei până în 1991, când şi-a recăpătat independenţa. Letonia este membră a Uniunii Europene din 2004. Sursa: FrontPress.ro

Banc....cam fara perdea....


  
Pe Titanic, se pare ca a fost si un roman.
Dupa impact, tipul ia o barca si vasleste disperat sa se salveze.
- Unde pleci dom'le singur, ca mai sunt femei aici, zice unu ? Romanul replica :
- Lasa-ma in pace omule, mie de f... imi arde acum ?   

Qatarul cumpara Europa

Qatarul cumpara Europa, tara cu tara

autor: FrontPress 16.03.2012
Micul stat din Golf a achiziţionat o mare parte din edificiile celebre ale Marii Britanii, după ce a cumpărat tot ce a putut în Franţa.
Pe malul Tamisei, pe London Bridge, se va ridica un turn imens, vizibil de la kilometri distanţă. Clădirea „Shard” (Ciobul), căci despre ea este vorba, va fi cea mai înaltă din Europa atunci când va fi gata. Este un monument din sticlă şi oţel şi va fi cel mai reprezentativ simbol al dominaţiei Qatarului în Marea Britanie, scrie „Daily Mail”.
Edificiul va avea o sută de etaje şi va găzdui birouri, restaurante, hoteluri, apartamente, fiind proiectat de Renzo Piano, coarhitect al Centrului Pompidou din Paris. Turnul Shard costă 1,8 miliarde de euro şi este finanţat în proporţie de 80% de patru bănci şi fonduri de investiţii ale emiratului. Se zvoneşte că două apartamente de lux, ce se extind pe câte un etaj fiecare, vor fi rezervate familiei regale din Qatar. De la ferestrele acestora, şeicii vor putea admira capitala brita-nică.
De aproximativ cinci ani, prin intermediul unor entităţi precum Qatar Holding, Qatari Diar, Barwa Chesfield , emiratul a investit zeci de miliarde de euro în Marea Britanie. Banii au fost parţial injectaţi în capitalul social al marilor companii britanice listate la Bursă.
În estul Londrei, micul stat din Golf deţine întregul cartier financiar Canary Wharf, clădirile aparţinând în majoritate grupului Songbird Estates. Când Barclays a avut probleme financiare, Qatar Investment Authority a devenit principalul acţionar al centrului financiar al Londrei. QIA a investit deja 10 miliarde de lire în Marea Britanie, mult mai mult decât plănuise iniţial.
Cel mai exclusivist magazin din Londra, The Harrods, dar şi lanţul de supermarket Sainsbury sunt deţinute tot de investitori qatarioţi, dar şi cel mai scump complex de locuinţe – Hyde Park. 20% din London Stock Exchange şi acelaşi procent din Camden Market sunt deţinute tot de Qatar.
Satul olimpic va fi preluat de QIA
Dincolo de Stratford se ridică Satul Olimpic, iar după terminarea Olimpiadei, în vara acestui an, QIA îl va prelua şi pe acesta.
În februarie,qatarioţii şi-au mai adăugat la colecţie Cabbott Square, un turn unde şi-a stabilit sediul din Marea Britanie banca Credit Suisse, dar şi clădirea Mayfair, unde se mai află încă sediul Ambasadei Statelor Unite şi care va fi transformată în hotel şi apartamente.
Regatul Unit, dependent de gazul din emirat
Este de înţeles de ce atât actualul premier David Cameron, cât şi predecesorul său Gordon Brown „i-au curtat” pe emirul Hamad bin Khalifa Al-Thani şi pe frumoasa lui soţie Moza bint Nasser Al-Missned.
Anul trecut, cei doi au fost într-o vizită de stat în Marea Britanie şi au fost primiţi de regina Elisabeta a II-a şi prinţul consort Philip la Palatul Windsor. De altfel, cele două familii regale sunt în relaţii excelente. În ultimii doi ani, Qatarul a devenit principalul furnizor de gaze lichefiate pentru Marea Britanie. Pentru mulţi britanici, dependenţa gazul qatariot reprezintă un motiv de îngrijorare.
Qatarul are o suprafaţă de 11.437 kilometri pătraţi (cât două judeţe mai mari ale Românei), 1,7 milioane de locuitori, din care doar 200.000 de qatarioţi, restul fiind imigranţi. Emiratul este al treilea producător mondial de petrol şi gaze. Această bogăţie îi permite să gestioneze unul dintre cele mai mari fonduri suverane de pe planetă, Qatar Investment Authority (QIA). Activele entităţilor acestui fond se apropie de 700 de miliarde de dolari.
95,5 este procentul din totalul importurilor de gaze lichefiate importate de Marea Britanie din Qatar.
Bătaie pe petrodolari
În Franţa, Fondul suveran din Qatar este acţionar sau încearcă să devină acţionar la grupurile strategice cum ar fi Lagardère (apărare şi presă), Veolia (mediu şi servicii), Suez (energie şi servicii), Vinci, CMA CGM (shipping) şi Areva (nuclear). Şi alte state europene curtează micul emirat să investească în economiile lor. Premierul bulgar a făcut, săptămâna aceasta, o vizită la Doha unde s-a întâlnit cu omologul său Hamad bin Jassim bin Jaber bin Muhammad Al-Thani.
Presa bulgară scrie că cei doi au discutat despre posibilitatea ca emiratul din Golful Persic să finanţeze autostrada „Marea Neagră” care nu face parte din reţeaua coridoarelor europene şi nu poate fi construită cu fonduri de la UE. Investiţiile qatariote în Bulgaria vor fi în trei domenii: turism, infrastructură şi agricultură. De Viorica Marin – Adevarul