Reda-i copilaria lui Stefanut

sâmbătă, 25 februarie 2012

Scrisoare pentru tine



iubito azi mi-e tare dor de tine,
c-aş veni acuma, să te iau la mine
şi să ne încuiem în dormitorul meu,
unde-i plăcut, răcoare tot mereu.
să ne-aruncăm şi cheile pe geam,
aşa un pic, măcar pentru un an
şi-n loc de a le căuta…să ne iubim,
fără a pierde vremea, să le mai găsim.
iar când anul încet se va sfârşi,
cu-n singur glas noi doi l-om prelungi,
cu unul, doi sau…câţi or mai veni
 
http://trandafirulr.blogspot.com/

"Vanatoare de nazisti "

“Vanatoare de nazisti” in randul politistilor berlinezi

autor: FrontPress 25.02.2012
Autorităţile germane au început o adevărată vânătoare pentru a da de urmele unui ofiţer de poliţie “nazist” după ce o poză controversată a fost postată pe contul de Facebook al unui naţionalist din Bavaria şi în care apare un bărbat în uniformă salutând cu braţul drept ridicat. Fotografia este datată 25 ianuarie 2012 şi oficialii cred că aceasta nu este trucată.
Conform Daily Mail, sub fotografie stătea scris următorul text: “Voi spuneţi libertate şi toleranţă. Eu o numesc dansul morţii pentru Europa. Vorbiţi despre un stat multicultural. Pentru mine este doar trădarea rasei albe”.
Autorităţile au confirmat că uniforma în care apare bărbatul mascat este autentică. Pe braţul stâng se pot descifra însemnele poliţiei berlineze iar la brâu pistolul din dotare este la vedere.
După izbucnirea scandalului, a fost lansată o investigaţie oficială pentru identificarea ofiţerului de poliţie, condusă de Biroul pentru protejarea Constituţiei.
Salutul roman cu braţul drept ridicat spre cer este în Germania automat catalogat ca fiind “nazist”. În plus, acest simplu gest poate atrage după sine amenzi de mii de euro sau pedepse de până la doi ani de închisoare pentru autori. Sursa: FrontPress.ro

Sofia

Sofia “MILITARIZEAZA” scolile din Bulgaria

autor: FrontPress 25.02.2012
Parlamentul bulgar a adoptat joi proiectul de lege pentru forţele armate care prevede introducerea unor ore de educaţie militară în şcoli, transmite Agerpres. Începând cu anul şcolar viitor, elevii din primele clase de liceu vor avea câte 5 ore pe an de educaţie militară.
Ministrul apărării a precizat că în aceste ore elevii vor învăţa care sunt obligaţiile cetăţenilor referitoare la apărarea statului, cum să acţioneze în situaţii de criză cu caracter militar, care este structura şi misiunea forţelor militare. Acesta a mai spus că nu vor avea loc instrucţii specifice soldaţilor ci vor fi predate doar lecţii teoretice.
Legea mai prevede că armata bulgară va dispune de 3.500 de rezervişti recrutaţi în mod voluntar, a indicat ministrul Anghelov. Studenţii de la universităţile civile vor avea posibilitatea să se înscrie la cursuri militare, acestea nefiind obligatorii în cazul lor. Ministerul Apărării va organiza astfel de cursuri şi pentru ceilalţi cetăţeni care doresc să primească un grad militar. Conform Agerpres, rezerviştii vor primi un salariu anual de circa 500 euro. Aceştia vor fi angajaţi pe baza unui contract de 5 ani care poate fi prelungit.
Bulgaria este stat membru NATO iar personalul militar activ din ţara vecină este de sub 35.000 de persoane. Sursa: FrontPress.ro

Patria tiganilor

Au atins VARFUL LUMII, dar au aflat ca Romania este patria TIGANILOR

autor: FrontPress 24.02.2012
Trei clujeni, Vasile Cipcican, Ciprian Pătraşcu şi Eugen Olariu, au pornit într-o expediţie pe Muntele Aconcagua (Argentina), dorind să atingă vârful situat la aproximativ 7.000 de metri.
Întreaga expediţie i-a costat pe cei trei, circa 4.000 de euro de persoană şi cel puţin 4 kilograme în minus pe cântar.
Aconcagua este simultan cel mai înalt munte de pe continentul American, din emisfera sudică, precum și cel mai înalt munte din afara Asiei.
Pornind de la baza muntelui, aflată la peste 4.000 de metri altitudine, clujenii au atins vârful Aconcagua în doar 10 zile.
Ciprian Pătraşcu spune că de acolo, din vârf, începe să se observe o curbură la nivelul orizontului.
Pericolul i-a pândit pe temerari la tot pasul, muntele Aconcagua fiind renumit pentru vremea rea.
Clujenii noşti au avut parte de o experienţă uimitoare, plină de pripeţii, însă în Argentina au aflat că România este patria-mamă a ţiganilor din toată lumea.
“Discutam cu un şofer de autobuz destul de citit, cu o engleză impecabilă, care ne-a spus că tot ce ştie despre România este că avem fotbal de calitate şi că România este patria ţiganilor. Nu avem nimic împotriva acestei comunităţi, însă din păcate se produce această asociere greşită între România şi ţigani. Într-adevăr, şi ei au ţiganii lor, de acolo, care nu înotdeauna fac lucruri bune, însă ei ştiu că aceştia vin din România. Le-am arătat poze cu România, cu Trasilvania, şi au înşeles despre ce este vorba, cum arată ţara noastră”, a spus Vasile Cipcigan.
Mândri că sunt români
Cei trei au menţionat la sosirea în Cluj-Napoca, că singurii care au dus drapelul ţării din care provin, sus, pe vârful Aconcagua, au fost ruşii şi românii.
De asemenea, la baza muntelui, în faţa galeriei de artă situate la cea mai mare altitudine din Lume, clujenii au montat, conform obiceiului, o plăcuţă pe care e scris locul din care au pornit Vasile Cipcigan, Eugen Olariu şi Ciprian Pătraşcu, în această expedinţie: Cluj-Napoca.
Vasile Cipcigan spune că alpinismul este un sport care merită să fie promovat mult mai puternic. “Nu este vorba despre un sport extrem deşi multă lume crede acest lucru. Mai multe accidente se petrec în cazul celor care merg pe bicicletă. Dacă faci totul ca la manual, nu ai cum să păţeşti ceva rău. În România, cea mai puternică mişcare în alpinism se află la Timişoara. Ne dorim ca aici, la Cluj, să avem un fenomen care cel puţin să egaleze Timişoara”. De pe NapocaNews

vineri, 24 februarie 2012

Acolo este tara mea canta Tudor Gheorghe

Prigoana Cantec legionar interzis

Se pregateste falimentul Romaniei !

 Falimentul controlat al Greciei... Se pregăteşte România

Azi Grecia trăieşte din mila Europei ... la fel şi România! Acest articol e o analiză comparată care ne arată ce ne asteaptă peste 2-3 ani:
Toată lumea se uită cu stupefacţie cum a ajuns Grecia, o ţară a Uniunii Europene şi cu moneda euro, un "cadavru în putrefacţie", care este lăsat să falimenteze controlat pentru a nu dărâma tot sistemul financiar european. Practic Grecia trăieşte din mila Europei şi treptat s-a predat comisarilor financiari europeni. Grecia nu mai are brand de ţară, iar investitorii nu mai au încredere în ea. Cât poţi să trăieşti, ca economie şi ţară, numai din reducerea tarifelor în turism şi din austeritate? Pentru a vedea unde a ajuns Grecia trebuie să ne uităm la parcursul ei din ultimul deceniu în care toată clasa politică elenă s-a înfrăţit cu lumea afacerilor devalizându-şi propria ţară. Banii Greciei sunt în conturile din străinătate.
Este România împinsă pe acelaşi drum de liderii săi politici actuali? Extrapolaţi datele statistice actuale şi combinaţi-le cu înfrăţirea politică şi economică de la noi...
Acum un deceniu Grecia a intrat în zona euro, iar liderii ei politici au deschis sticlele de şampanie. Atunci, Grecia a beneficiat de un "wild card" din partea Europei ca să nu fie lăsată pe margine şi astfel proiectul politic european de şase decenii la care a muncit generaţia de după cel de-al Doilea Război Mondial să fie ciunt.
După zece ani, grecii au ajuns să se trezească în fiecare zi cu ameninţarea ieşirii pe uşa din dos din zona euro şi să se îndrepte sigur spre un faliment "controlat" al întregului brand de ţară.
În doi ani de zile Grecia a fost salvată de două ori de la un faliment necontrolat, în corpul ei injectându-se în total 240 de miliarde de euro, adică cât PIB-ul lor. Cele mai puternice ţări ale Europei trebuie să scoată bani din buzunar şi să ajute Grecia să îşi plătească datoriile astfel încât lumea financiară să nu se prăbuşească precum un domino.
Când au intrat în zona euro Grecia avea o datorie de 100% din PIB. În zece ani a mai adăugat 50% din PIB (în 2011 PIB-ul este estimat la 217,8 mld. euro, iar datoria publică la 347 mld. euro). Dar ce au făcut cu banii întrucât economia lor nu a avut o creştere spectaculoasă, ci practic s-a târâit. Într-un deceniu au adunat datorii de 170 de miliarde de euro, dar PIB-ul a crescut cu numai 70 de miliarde de euro.
Grecia a fost pasată la fiecare ciclu electoral între practic aceleaşi "familii" de politicieni. Atâta timp cât cel care ajungea la putere majora salariile şi pensiile din condei, adică din împrumuturi, lumea era fericită şi nimeni nu punea întrebări. Contractele publice erau adjudecate de "familii", iar banii plecau în conturile din străinătate. Cazul Olimpiadei din 2004 a fost cel mai elocvent. Grecia a plătit o factură de 9-10 miliarde de euro, când în realitate costurile erau de 4-5 miliarde de euro. Acum toată infrastructura sportivă stă nefolosită şi înghite anual sute de milioane de euro de la buget pentru întreţinere. Autostrăzile au costat dublu sau triplu, iar toate construcţiile publice erau cele mai râvnite contracte.
Grecii se bazează numai pe turism în susţinerea economică, având în vedere că exporturile sunt de numai 20 de miliarde de euro, iar deficitul comercial - exporturi minus importuri - se situează în jurul a 20 de miliarde de euro. O întreagă generaţie de politicieni a luat bani ca să aibă linişte în ţară, dar nu a construit nimic. Criza financiară mondială izbucnită la finalul lui 2008 a dezvelit situaţia Greciei. În momentul în care toată lumea a început să fugă cu banii de peste tot şi nimeni nu mai voia să împrumute ţările slabe, Grecia a rămas practic fără bani. În mai 2010 a venit primul pachet de salvare în valoare de 110 miliarde de euro. Liderii politici eleni nu au făcut nimic în schimbul acestui pachet, iar practic totul s-a blocat timp de un an şi jumătate. Scăderea economică a venit peste ei, iar grecii şi-au retras chiar ei banii din bănci şi mulţi i-au dus în străinătate. 60 de miliarde de euro au plecat din depozite din septembrie 2009, când erau 237 de miliarde de euro. În aceste condiţii, cu ce să mai finanţezi economia? Şi cu ce să mai plăteşti datoriile?
Practic Grecia a intrat într-un faliment controlat al întregului brand de ţară. Nimeni nu o mai împrumută şi stă la mila Europei. Fără bani nu îşi poate reforma economia astfel încât să genereze surplus din care să plătească treptat datoriile.
Liderii politici vor fi practic obligaţi să vândă sau să pună gaj toate activele în contul datoriilor. Poate să reziste Grecia în aceste condiţii sau inevitabil va ieşi singură sau va fi expulzată din zona euro?
Dacă iese şi revine la drahmă, atunci o întreagă ţară îşi va pierde puterea de cumpărare peste noapte prin devalorizare, iar un salariu minim de 750 de euro acum se va înjumătăţi. Chiar şi în aceste condiţii Grecia va trebui să îşi găsească alţi "sponsori" care să o finanţeze, dacă Europa îşi întoarce spatele cu totul. Chinezii şi ruşii sunt singurii pentru care Grecia prezintă interes. Pentru ruşi ar fi practic a reluare a istoriei, având în vedere că la Ialta în 1945 au făcut schimb de ţări cu americanii şi englezii. Au dat Grecia, au luat România.
Cu puţine excepţii (exporturile României sunt duble faţă de ale Greciei - 40 de miliarde de euro versus 20 de miliarde) România prin liderii ei politici mai face câte un pas pe drumul deschis de Grecia.
România are o datorie publică în jurul a 33% din PIB ( 129 de miliarde de euro estimat pentru 2011), dar dacă se adaugă şi cea privată, datoria este de 108% din PIB, adică aproximativ 140 de miliarde de euro! 
Mulţi analişti spun că la datoria totala nu ar trebui socotita si cea privată, ceea ce este fals deoarece pentru  firmele private ajunse in  incapacitate de plată, - până la urma tot Statul plăteste, este exact ce se petrece acum in Grecia!
Cititi si:

În trei ani de criză România a adunat la datoria publică peste 25 de miliarde de euro fără ca acest lucru să se vadă cumva în economie prin reduceri de taxe şi impozite sau proiecte de investiţii care să genereze creştere.
Cele 25 de miliarde de euro au fost luate pentru acoperirea deficitelor de pensii, de asigurări sociale şi plata facturilor pentru autostrăzi şi drumuri care încă nu se văd, pentru bazine de înot care sunt închise pentru că nu mai sunt bani de întreţinere, pentru plantat de flori, pentru contracte publice mai mari cu o treime, pentru aparatură medicală pe care nu o foloseşte nimeni sau pentru sisteme informatice care nu funcţionează, dar au fost plătite. În sistemele informatice publice au fost investiţii în zece ani de peste 2 miliarde de euro, dar instituţiile nu comunică deloc între ele informatic.
În sistemul de sănătate a fost nevoie de un deceniu şi de peste 100 de milioane de euro ca să se facă o bază de date cu privire la consumul de medicamente şi nici până acum nu este funcţional în totalitate.
De trei ani economia se zbate între -1,5% în 2010, 2,5 creştere în 2011 şi speranţa unui plus de 1,5% în acest an. La aceste ritmuri economice soldul datoriei creşte cu 2 miliarde de euro pe an, asta în condiţiile în care nu se preiau datoriile firmelor de stat sau ale primăriilor. România are nevoie de o creştere economică de cel puţin 5% pe an în următorul deceniu pentru a nu deveni ea o victimă a pieţelor financiare prin creşterea gradului de îndatorare. Cum să obţii o creştere economică de 5%, în condiţiile în care o întreagă clasă politică, de la preşedinte la premier, miniştri şi funcţionari, şi-a bătut joc de cea mai ieftină sursă de finanţare - fondurile europene. Mandatul de trei ani al premierului Boc a fost catastrofal din această privinţă, iar cel mai bine se vede prin cei trei miniştri care au trecut pe la Ministerul Muncii şi nu au reuşit să supravegheze programul POSDRU si am pierdut o finantare de 3,5 md. euro...
Cum poţi să atragi 6 miliarde de euro în acest an din fonduri europene când puterea a acceptat, mai mult de faţadă, să creeze un post de ministru de afaceri europene care practic nu poate să facă nimic.
Odată cu izbucnirea crizei ritmul de creştere al salariilor s-a oprit brusc în toată economia şi chiar s-au operat scăderi, având în vederea căderea vânzărilor şi lipsa banilor odată cu închiderea robinetului de finanţare de către bănci. Cu salarii care se învârt între 200 şi 400 de euro nu se poate crea o piaţă internă care să stimuleze consumul şi să nu depindem atât de mult de exporturi pentru a avea un plus economic.
De douăzeci de ani, aceiaşi lideri conduc România, iar alternarea la putere s-a produs numai la televizor. În spate afacerile firmelor de partid merg înainte, iar singura problemă este pentru ce sumă se scoală cineva "din pat" ca să rezolve un contract. Şi exact ca la greci probabil că banii sunt în afară.
La o creştere economică ce se învârte între +1/-1% niciun investitor străin nu va mai călca în România, iar exemplul cel mai bun sunt aceşti trei ani, când de la investiţii străine de 16 miliarde de euro am căzut la 1,9 miliarde de euro şi nici după trei ani guvernul, fie că a fost Boc sau acum Ungureanu, nu are o strategie de a readuce investitorii străini în economia românească.
Nu totul stă numai în garanţiile pe care le oferă statul, mai trebuie să oferi şi o economie şi o administraţie mai puţin coruptă şi birocratică. Reforma statului, sloganul din ultimii doi ani de zile, nu are rezultate practice în economie. Degeaba vrea guvernatorul BNR Mugur Isărescu să "scape" de FMI când nu are ce să pună în loc. Ce să prezinţi şi cu ce să te duci în faţa pieţelor? Cu un deficit bugetar care este ţinut sub control numai prin amânarea plăţii facturilor? Cu fonduri europene care îţi explodează în faţă şi riscă să fie oprite? Cu un sistem bancar care este practic controlat de zece bănci, dintre care două sunt greceşti? Cu menţinerea la limită a finanţărilor către România, doar ca să mai aibă puţin oxigen operaţiunile locale? Cu o piaţă internă unde oamenilor le este frică să consume pentru că nu ştiu ce se întâmplă mâine şi nici nu au încredere în liderii lor? Cu contracte ale firmelor de stat din care pleacă 100-200 de milioane de euro mai departe? Cu un sistem medical devalizat de toată lumea? Cu o administraţie plătită la limita subzistenţei, dar unde toată lumea se bate să intre având în vedere că "şpăgile" care ies depăşesc orice imaginaţie (vezi cazul pri­marului Clujului Sorin Apostu)? Cu jumătate din Parlament care încasează 1.000 de euro pe lună net de deputat sau senator şi care lucrează şi legiferează fluierând de la balcon sau fiind în grevă parlamentară? Cu oameni de partid care sunt treziţi noaptea din somn şi puşi miniştri? Cu o clasă de lideri români de business care nu vor să audă de politică şi care nu sunt uniţi? Cu vânzări de active şi apoi închideri de unităţi? Cu TVA de 24% pe care mai bine nu îl plăteşti şi preferi să lucrezi la negru? Cu taxe pe forţa de muncă de jumătate din salariu de care fug toţi? Cu "impresari" care ameninţă în sala de judecată? Sau cu finanţatori care fac agenda publică? Cu cine să înlocuim profesoratul FMI?
Nici când am fost inundaţi de miliarde de euro nu am pus ceva în loc.
Dacă liderii politici, cei cărora populaţia le-a încredinţat cu bună credinţă administrarea ţării, nu schimbă cursul pe care a intrat România sau dacă România nu îşi schimbă liderii, atunci Grecia de acum este imaginea României din viitor. Dacă....
Cititi si:

Scoala romane !!!!

Dragalasul

De ce nu stim ????

Romania s-a inteles cu Lockheed Martin?! Da noi de ce nu stim?!

Romania s-a inteles cu Lockheed Martin?! Da noi de ce nu stim?!
Desi subiectul viitorului avion multirol al RoAF este arhicunoscut si arhicomentat, disecat pe toate partile posibile, din toate punctele de vedere, este, poate mai mult ca niciodata, cel mai important eveniment care s-ar putea produce in Armata Romana. Si este, se pare, iminent!

Lockheed Martin F-16…
Desi ni se tot spune ca nu sunt bani, iar asta este doar o minciuna, orice producator ar veni cu oferte de finantare fara nici o problema, apar semne, reale sau nu, ca decizia in privinta viitorului avion, ca si problema finantarii, ar fi fost deja rezolvate.

…si unul din motivele pentru care trebuie sa-l cumparam!
Informatia care m-a pus pe ganduri a fost declaratia lui Gabriel Oprea, facuta in fata Comisiei de Aparare, odata cu instalarea guvernului Ungureanu: “In momentul de fata, MApN cred ca poate aloca 100 de milioane de euro, iar daca am mai primi de la Guvern minimum 200 de milioane, am putea sa incepem pregatirea pilotilor. Fortele Aeriene Romane au optat pentru F 16, stiti bine ca a fost hotararea CSAT, a fost pe masa dumneavoastra (n.r. – a Comisiilor de specialitate din Parlament). Asteptam in primul rand resurse”!
Pai cum dracu sa incepi pregatirea pilotilor fara sa ai un contract ferm privind achizitia avionului?! Cum putem noi crede ca americanii vor fi de acord cu antrenamentul pilotilor pentru F-16, DACA noi nu am semnat nimic privind F-16?! Sau cum poate Romania sa arunce 300 de milioane de euro pe pregatirea pilotilor, DACA nu suntem siguri, in sens de contract, pre-contact semnat in vedere achizitiei de avioane de la Lockheed Martin?!
Basescu a fost in SUA si a revenit schimbat! Nu mai vrea avioane sh, ci avioane noi. Ponta a fost si el acum cateva zile si SUA, ExxonMobile tocmai a anuntat ieri descoperirea unui zacamant urias de gaze naturale in Marea Neagra, iar tot ieri bombardiere strategice ruseti, TU-22M, au zburat aproape tangent pe granita noastra maritima, aducand inca un argument in favoare avionului multirol.
Nu stiu daca toate aceste evenimente sunt inrudite, cel mai probabil nu toate, insa declaratia lui Oprea este exploziva prin implicatile sale! Daca MapN cere bani pentru PREGATIREA PILOTILOR PE F-16, asta arata extrem de clar ca la nivel contractual, juridic adica, ceva s-a semnat: pre-contract, contract, etc, Pentru ca altfel este imposibil sa-ti trimiti pilotii sa se pregateasca pe F-16 iar tu sa nu ai nimic concret.
Ba mai mult decat atat, un pilot pregatit sa zboare un anumit tip de avion, trebuie in mod obligatoriu sa aiba acel avion disponibil la el acasa, odata ce a terminat pregatirea de baza. Nu poti pregati personalul si sa cumperi aparatul peste 2-3 ani, pentru ca atunci faci pregatirea degeaba…
Asadar, a semnat MapN-ul ceva cu Lockheed Martin?! Cel mai probabil DA! De ce tin secret acest lucru?! Cea mai plauzibila explicatie ar fi politico-electorala. Asa cum am scris in alt articol, s-ar putea ca anuntul sa se faca in primavara, cat mai aproape de alegeri si sa se bata darabana mai ales pe offset-ul ce vine in spatele acestui contract. Atunci actuala guvernare se va putea umfla in pene cu Siguranta Nationala, cu Parteneriatul Strategic cu SUA, cu mii de locuri de munca create de investitile derivate din offset!
Ar fi o buna reclama electorala si o strategie normala. Sper ca asa va fi, sper ca anuntul privind cele 48 de avioane sa fie facut cat mai curand, dar mai ales sunt extrem de curios de preturi, conditii si offset! Extrem de curios!
Iar odata achizitia de avioane rezolvata, ne putem indrepta spatele si privii mai optimisti toate celelalte programe de inzestrare aflate in diferite stadii de pregatire. Avionul multirol Is The King, odata ce am trecut de el, vor urma si restul…

Antonesculatul


24 februarie 2012 Doru Buşcu 
Antonesculatul
Crin Antonescu e şeful unui partid cu resurse nebănuite. PNL e un brand cu patină, cu strămoşi interbelici, cu patrimoniu recuperabil şi cu viitor. E un partid şi vechi şi nou, aşa cum nu e niciunul. E un fel de boiernaş scăpătat, care poate face studii strălucite şi se poate însura profitabil. E cel mai aspiraţional dintre partide şi, din perspectiva doctrinei, cel mai modernizabil. Dacă ar fi maşină englezească, ar fi Aston Martin. Dacă ar fi oraş, ar fi Sibiu. Dacă ar fi apă minerală, ar fi Borsec. Dacă ar fi bere, ar fi Stella Artois. Dacă ar fi rege, ar fi Ferdinand. Dacă ar fi fotbalist, ar fi Ştefan Dobay. Dacă ar fi film, ar fi Casablanca. Dacă ar fi scriitor român, ar fi Mateiu Caragiale. În fine, dacă ar fi ceva mai serios, n-ar strica.
Crin conduce, aşadar, o mină de aur exploatabilă fără cianuri. O conduce bine? Să vedem. Toată bogăţia PNL este potenţială. Ca să extragi valoare din zăcămînt trebuie să umbli la costuri, la personal, să vii cu planuri, cu prospecţii, cu energie, cu un program de lucru. Trebuie să te mişti. Dacă stai culcat pe aşteptări, pur şi simplu stai.
Antonescu nu e nici pe departe ceea ce se scrie şi se spune despre el. Adică e mai bun decît atît. Lui i se datorează relansarea PNL după congresul din 2009. Lui i se datorează noua voce a partidului, cea mai limpede şi articulată de la Radu Cîmpeanu încoace. Tot în seama lui se poate pune învingerea lui Băsescu în 2009, dacă Geoană ar fi lipsit din finală. Dar cele bune vin în umbra celor rele. Zgomotul produs de nemişcarea sa îi acoperă vorbele. Crin Antonescu e miezul unei legende despre lene şi somn, alimentată de comoditatea sa patologică. Dacă n-ar ieşi în exces la televizor, ai zice că e singurul animal politic care hibernează şi în lunile de vară. În curînd, adversarii vor alimenta folclorul cu balada jucătorului de poker şi vor răsturna eticheta preşedintelui jucător. Va urma mitul nevorbitorului de engleză şi alte detalii cu impact la coafeze, pe care Crin Antonescu n-a făcut niciun efort să le rectifice între timp. Pe scurt, imobilitatea, lipsa efortului în raport cu sine, îl slăbesc neîntrerupt. Şi, desigur, Felix.
Fac o ipoteză. Mihai Răzvan Ungureanu răspunde la discursul lui Victor Ponta şi, prin interpuşii partidului, o schimbă pe Roberta din fruntea Camerei. În locul ei vine un pedelist mai bun, mai frumos, mai neutru şi - cel mai simplu - mai deştept. Opoziţia se vede nevoită să se ţină de cuvînt şi să revină în Parlament. Revenirea e văzută de public şi confirmată de sondaje ca un gest civilizat de conlucrare a Puterii cu Opoziţia într-un an greu. Punţile care unesc adversarii din generaţia tînără se înmulţesc. Tonul moderat al USL începe să fie apreciat mai bine decît atacul clasic, demodat. USL cîştigă alegerile generale din noiembrie şi Victor Ponta vine premier la capătul unui an economic mai puţin prost decît erau aşteptările. Dar - surpriză! - suspendarea lui Băsescu, piatra de temelie a USL, nu mai e prioritate. Sînt lucruri de făcut, statul trebuie reparat, economia scoasă din declin. Alegerile prezidenţiale presupun noi turbulenţe, noi abateri de la binele public, formulat prin hărnicie, linişte şi seriozitate. Antonescu se vede confruntat cu o aşteptare de doi ani, doi ani de eroziune la guvernare, doi ani de stat, practic, pe bară. Ameninţă cu ruperea USL, dar PSD are acum sprijinul PDL - pe aceleaşi argumente de stabilitate. Prin ironia sorţii, Crin e obligat să stea în pat, adică acea situaţie din şah în care nu poţi muta. Şi, desigur, să privească neputincios la MRU, care creşte în Opoziţie pentru scaunul de la Cotroceni. Cine va candida, la o adică, din partea PSD? Păi Alexandru Athanasiu, de exemplu, un intelectual de provenienţă social democrată (din partidul lui Titel Petrescu, via Sergiu Cunescu) ale cărui profil şi educaţie corespund ca turnate ideii de preşedinte relaxat. Sau poate Victor Ponta însuşi.
Ipoteza are sens dacă Victor Ponta va întina sfintele idealuri ale uniunii. Dar Victor Ponta nu va trăda, a spus-o în mai multe ocazii. Ei, în cazul ăsta intervine Traian Băsescu. Iese ca de obicei şi anunţă că e dispus să îşi scurteze mandatul în baza unor înţelegeri. La suprafaţă, înţelegerile vorbesc despre modificarea Constituţiei şi alte modernizări. În profunzime, ele se referă la imunitatea post mandat.
Impactul public e mare, PDL capitalizează sacrificiul preşedintelui, care se transformă din suspendabil în părinte al naţiunii. Candidatul MRU merge pe val. E parte din mişcările înnoitoare. Crin Antonescu are de înfruntat acum un adversar injectat cu steroizi, care ştie, de la SIE, amănunte.
Acesta e un text de weekend, neserios, care vrea să trezească, dacă nu oameni, măcar curiozităţi. Crin Antonescu e un politician subevaluat, care se supraevaluează. E mai bun decît pare, dar mai leneş decît crede. Dacă ar fi carte, ar fi asul de treflă. Dar dacă ar fi pastilă, ar fi Diazepam.
http://catavencii.ro/

Vestitorii primaverii

http://drrobert-impresiones.blogspot.com/

In apararea Comandantului Horia Sima


Autor: Alexandru Sudițoiu
Observ că foarte mulţi dintre ”legionarii” zilelor noastre, alături de antonescianişti, au dezvoltat un sentiment de opoziţie şi de ură faţă de persoana lui Horia Sima, Comandantul Mişcării Legionare şi succesorul lui Corneliu Zelea Codreanu la conducerea acesteia. Un sentiment de ură pe care nu reuşesc să-l înţeleg decât din două puncte de vedere, fie acela al lipsei de informare, fie reaua intenţie pe care o au foarte mulţi ”naţionalişti” de tastatură dedicaţi unui singur obiectiv şi anume acela de a crea dezbinare între cei care caută să lupte în spirit legionar pentru viitorul neamului Românesc.
În principiu atacurile la adresa lui Horia Sima sunt dintre cele mai patetice : că a fost agentul lui Moruzov infiltrat în legiune, că era evreu, că nu era rău intenţionat dar era un simplu om politic nu un legionar autentic, că nu merita poziţia de comandant legionar şi alte lucruri de acest gen. Toate aceste atacuri au câteva argumente dar care, pentru un cunoscător al doctrinei legionare şi al istoriei acesteia din toate punctele de vedere, nu au nici cea mai mică valoare. De ce ? Fiindcă dacă le luăm rând pe rând şi analizăm situaţia şi din alt punct de vedere decât acela al unor dizidenţi ”codrenişti” vânduţi securităţii sau influenţaţi de orgoliul lor o să înţelegem că Horia Sima nu a fost doar un autentic lider legionar, ci unul dintre cele mai nobile suflete formate în Legiune, un suflet care întruchipa ethosul românesc.
Pentru început să analizăm problema infiltrării dintr-un punct de vedere logic, de care mulţi ”codrenişti” duc lipsă. Dizidenţii au pretins de foarte multe ori, şi încă o fac, că Horia Sima a fost infiltrat în Mişcarea Legionară, că a fost aservit altor interese s-au că doar a încercat să-şi facă un nume de pe urma legionarismului. Nimic mai patetic şi mai jignitor la adresa Mişcării Legionare şi a persoanei Comandantului Horia Sima. Avem mărturiile unor oameni, legionari autentici care au suferit în închisorile comuniste şi au luptat în munţi, că Horia Sima la început nici nu vroia să audă de titlul de Comandant al Legiunii, simpla asemănare cu Căpitanul fiind considerată de el o erezie, dar pronia divină la adus în această poziţie şi nu mai putea da înapoi. Horia Sima a fost singurul om care s-a dovedit vrednic de a conduce Mişcarea Legionară după moartea Căpitanului, a fost singurul care a avut curajul să vină din exil şi să preia frâiele acestei mişcări în timpul unei prigoane, motiv pentru care până şi membrii fondatori ai Mişcării Legionare l-au acceptat pe Horia Sima ca şi liderul lor.
Aceste mărturii sunt întărite şi de loialitatea altor legionari ( Virgil Maxim, Mircea Nicolau, Valeriu Gafencu, etc. ) care la rândul lor s-au dovedit vrednici de această titulatură şi care deşi nu l-au cunoscut la sânge pe Comandant i-au rămaşi loiali acestuia, asta deşi în închisoare primul pas spre dezicerea de Căpitan era dezicerea de Comandant pe care comuniştii îl atacau prin intermediul unor legionari decăzuţi, distruşi moral şi spiritual în mediul din Aiud, Piteşti şi alte închisori cunoscute pentru metodele de tortură aplicate în numele ”reeducării” în spirit comunist. Dar spusele lor nu sunt singurul lucru pe care trebuie să-l luăm în calcul, să ne uităm şi mai bine la faptele lui Horia Sima de după 23 August 1944 când s-a dedicat trup şi suflet unei ultime rezistenţe a demnităţii neamului nostru prin Armată Naţională a Guvernului de la Viena, o armată pe care dizidenţii ”codrenişti” au încercat permanent să o dezbine şi să o ruineze, precum încearcă şi astăzi cu noii legionari.
Deşi iniţiativă guvernării din exil a fost înfrântă odată cu terminarea războiului nu putem nega că această iniţiativă a păstrat o fărâmă din onoarea şi demnitatea noastră ca şi popor, o onoare distrusă prin trădare şi o demnitate sfâşiată prin laşitatea unui rege şi a camarilei acestuia. Iar cel mai important factor de menţionat rămâne perioada postbelică în care Horia Sima s-a dedicat în continuare trup şi suflet perpetuării cugetului legionar şi, implicit, apărării intereselor neamului Românesc în faţa occidentului, prezentând prin scrierile sale şi faptele sale politice adevărul despre evenimentele petrecute în România. Tot Horia Sima a sprijinit iniţiativele de rezistenţă armată din România, colaborând în acest sen cu forţele occidentale, lucru rezultat în paraşutarea mai multor legionari în interiorul României pentru a întări rezistenţa anti-comunistă şi a păstra o speranţă în cugetul neamului.
Horia Sima la bătrânețe, în anii 80, la Majadahonda
Ori un om care se dedică într-o asemenea măsură unui ideal chiar şi atunci când i se dă şansa să stea deoparte, când nu mai are nimic de câştigat, care îşi foloseşte toate resorturile sufleteşti şi trupeşti pentru a păstra vie credinţa pentru care a luptat, poate fi într-adevăr un infiltrat ? Orice infiltrat s-ar fi dat la o parte imediat ce nu mai putea profita de pe urma Legiunii, Horia Sima n-a făcut acest lucru ci a continuat o luptă permanentă pe toate planurile pentru propagarea doctrinei legionare ( ca dovadă ne stau lucrările sale publicate pe banii propri alături de alte cărţi de doctrină legionară! ) şi pentru eliberarea neamului Românesc de sub jugul comunist. Ăsta a fost Horia Sima, un om care a luptat până la sfârşit. Dar oare cine erau şi sunt persoanele care au încercat şi încearcă compromitatea acestui mare legionar şi filosof al istoriei ?
Papanace, preotul Dumitrescu Borşa, Şerban Milcoveanu şi Nicador ( defapt Florea ) Zelea Codreanu alături de mulţi alţi mari anonimi. Dacă stăm să le analizăm trecutul acestor oameni pe lângă unele lucruri ce ne-ar sugera o anumită autoritate morală o să găsim o mulţime de slăbiciuni care i-au condus împotriva lui Horia Sima. La Papanace găsim o aroganţă şi o mândrie specifică originilor sale, era într-adevăr loial Căpitanului dar odată ce acesta a fost asasinat el se visa noul lider al Legiunii deşi nu era în stare să facă absolut nimic în această direcţie, motiv pentru care se tot bâlbâia în privinţa lui Horia Sima pe care îl sprijinea în mod făţis dar pe la spate îl critica în faţa tuturor. Tot el în perioada formării guvernului din exil a încercat să ruineze acest guvern, spunând că nu era loial Reichului deşi mai târziu a ajuns să îndruge o propagandă seacă precum că Horia Sima era un nazist fanatic. Bravo!!! Dumitrescu Borşa la rândul său după moartea Căpitanului a intrat într-o stare de melancolie, nu mai putea să vadă dincolo de persoana Căpitanului aşa că oricine i-ar fi urmat era diferit de Căpitan deci automat rău. Şerban Milcoveanu a fost închis în temniţele comuniste unde fără doar şi poate nu a mai rezistat în faţa presiunilor, şi el s-a numărat printre legionarii distruşi sufleteşte care au ajuns îndoctrinaţi în contra lui Horia Sima. Nicador n-a făcut nimic serios înafară de un ziar de la revoluţie încoace şi se pretinde lider al Legiunii pe baza unui grad de rudenie cu Căpitanul, asta deşi Căpitanul a respins ereditatea ca sistem de conducere al Legiunii.
Acum, trecând mai departe, există şi o altă poziţie menită să compromită persoana lui Horia Sima şi anume aceea că el nu era neapărat rău dar nu era un lider adevărat, nu era un legionar autentic, etc, etc, etc. Cred că aceste persoane se cred mai inteligente decât Căpitanul fiindcă Horia Sima a devenit legionar şi lider pe zona Banatului în perioada Căpitanului, sub supravegherea acestuia care la felicitat pentru sistemul din Banat. Dar mă rog, să ignorim această problemă. Unul dintre argumentele cel mai des folosite de către aceşti indivizi este faptul că a fugit din ţară în timpul prigoanei antonescianiste. Dar oare câţi legionari n-au fugit şi în timpul prigoanei carliste şi în orice altă prigoane ? Lideri legionari chiar. Legionarul trebuie să fie viteaz în faţa morţii dar nu şi prost, ori moartea lui Horia Sima la mâna lui Antonescu era sigură şi n-ar fi adus nimic Legiunii care ar fi fost complet devastată de moartea unui alt lider, de moartea omului care a reorganizat-o când a rămas ”orfană”. Totuşi Horia Sima ar fi rămas în ţară dacă nu ar fi insistat camarazii săi să scape.
Argumentul fugii este slab şi nu reprezintă nimic serios, jertfa făcută de Horia Sima chiar şi în exil ne arată caracterul său puternic. Un alt argument este acela că a acceptat transformarea Legiunii într-o mişcare de masă ( deşi aceasta deja avea o masă într-un fel, fiindcă exista şi elită legionară, existau legionari şi existau membri, da mă rog ), un argument care se clatină la fel de uşor ca şi precedentul. În primul rând fiindcă nu era de datoria lui Horia Sima să recruteze membri, cu asta se ocupau doar şefii de cuib! În al doilea rând că nu putem vorbi de multe persoane cu adevărat infiltrate în Legiune fiindcă majoritatea celor care se dădeau drept legionari şi făceau ravagii în ţară puteau să-şi procure o cămaşă verde fără mari probleme şi să se pretindă legionari, dar oricum recrutarea era la fel ca şi pe vremea Căpitanului şi aceasta se făcea de la om la om, prin cadrul cuibului şi al garnizoanei.
Cred că pentru o astfel de poziţie mai rămâne un singur argument, acela că nu a lăsat un moştenitor la conducerea Legiunii. Dar acest lucru era practic imposibil fiindcă doctrina legionară este clară, liderul devine lider prin faptele sale, se impune, nu este ales de nimeni. Elita legionară nu are altă menire în această privinţă decât să ”sfinţească” impunerea noului lider. Deci un lider vine la conducere prin fapte, legionarul fiind şef doar peste cea ce creează, aşa cum a făcut şi Horia Sima şi cum o să facă orice persoană care vrea să-i urmeze.
Acestea fiind spuse nu ştiu în ce măsură Comandantul poate fi contestat de un om bine informat, cel puţin dacă are intenţii bune. Horia Sima s-a impus ca şi Comandant al Legiunii prin faptele sale când toţi se ascundeau, a fost acceptat în această funcţie de către membrii fondatori ai Mişcării Legionare şi a fost urmat până la moarte de către cele mai importante figuri legionare ale temniţelor comuniste, ale exilului şi ale rezistenţei anti-comuniste din munţi : Valeriu Gafencu, Virgil Maxim, Mircea Nicolau, Ion Gavrilă Ogoranu, Gheorghe Grecu, etc. Faptele sale au vorbit şi vorbesc mai bine decât mişelia vorbelor celor care se străduiesc să-i altereze imaginea. Tot aşa faptele urmaşilor săi sunt de zece ori mai vizibile şi mai grăitoare decât cele ale ”codreniştilor” care se ceartă toată ziua pentru monopolizarea legionarismului.
http://blog.nouadreapta.org/

Romania ar putea bloca

Romania ar putea BLOCA aderarea Serbiei la UE din cauza nerespectarii drepturilor timocenilor

autor: FrontPress 24.02.2012
România ar fi hotărâtă să blocheze o hotărâre privind acordarea statutului de candidat la aderarea la UE al Serbiei, “dacă nu sunt efectuaţi paşi rapizi pentru ameliorarea situaţiei minorităţii vlahe” din această ţară, anunţă publicaţia Danas, relatează postul B92 în pagina online.
Postul sârb de radio comentează că această informaţie a cotidianului din Belgrad reprezintă “un nou obstacol, în contextul în care Serbia se confruntă deja cu un parcurs dificil către obiectivul de a deveni candidat la aderarea la Uniunea Europeană (UE)”, informează România Tv.
Se pare că vestea a ajuns la oficialii sârbi joi, în timp ce se pregăteau să se întâlnească cu ministrul german de Externe Guido Westerwelle, tocmai pentru o nouă rundă de negocieri, scrie Evenimentul Zilei. “Românii au anunţat că vor bloca candidatura din cauza problemei etnicilor vlahi. Acest lucru aruncă o umbră asupra negocierilor şi aşa dificile”, au declarat surse oficiale care au mai adăugat că „este nevoie urgentă de o angajare imediată în discuţii intensive cu vecinul prieten România, unul dintre cele cinci state membre ale Uniunii Europene, alături de Slovacia, Spania, Grecia şi Cipru,  care nu au recunoscut declaraţia unilaterală de independenţă a Kosovo.
În prezent în Serbia trăiesc între 250.000 şi 350.000 de etnici români / vlahi, majoritatea stabiliţi în Voivodina şi Valea Timocului. Sursa: FrontPress.ro

Le Monde

Le Monde: Noua ruta a imigratiei ilegale trece prin Timisoara

autor: FrontPress 24.02.2012
Reporterul de la cotidianul francez a reuşit să fie primit într-un grup de imigranţi ilegali aflaţi la Timişoara. Tot mai mulţi magrebieni aleg această rută pentru a ajunge în Occident.
Nu-şi dau jos niciodată ciupilica, nici când stau la o cafea în supermarket, unde vin ca să scape de primii fulgi de nea căzuţi la Timişoara. Aşa îi recunoşti pe imigranţi. În fiecare dimineaţă, Rafiq, Hassan şi alţi 40 de tovarăşi de drum de-ai lor vin aici, după ce au intrat ilegal în România. La peste 20 de ani după povestea falsului cimitir, Timişoara, aglomeraţia urbană cea mai apropiată de Ungaria, revine în actualitate, scrie cotidianul francez “Le Monde” într-un reportaj dedicate acestei probleme.
Sunt tot mai mulţi imigranţi ilegali care rătăcesc în nord-vestul Timişoarei, unii dintre ei minori. În noiembrie, poliţia de frontieră a arestat aproape 300 de imigranţi ilegali la frontierele cu Ungaria şi Serbia. “Din februarie, am constatat o creştere mare a numărului de persoane intrate ilegal pe teritoriu. Noua rută (n.r. a imigraţiei ilegale) trece prin Timişoara”, spune Gabriel Vasilescu, responsanbil al Oficiului de imigraţie din Timişoara.
Imigranţii ilegali vin de foarte departe. Din Irak, Pakistan, Afganistan şi tot mai mulţi şi din Africa de Nord. Cererile de azil formulate de magrebieni s-au înmulţit considerabil de un an. “În primul semestru din 2010, din 523 de cereri depuse, 11 erau de la algerieni, 11 de la tunisieni şi 16 de la marocani. În 2011, conform primelor cifre furnizate de Agenţia Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi, au fost 177 de algerieni, 112 tunisieni. Sigur că aceste cifre nu includ şi migraţia clandestină, dar această creştere de cereri de azil indică faptul că se petrece ceva nou în România”, spune Thomas Liebig, specialist în migraţii internaţionale la OCDE (Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică).
O chestiune de bani
Imigranţii din Africa de Nord sunt tot mai puţin dispuşi să-şi provoace norocul în cimitirul marin al Mediteranei. Aleg să intre în Turcia cu avionul şi apoi să treacă graniţa ilegal, pe mai multe rute: Grecia, Macedonia, Serbia, România.
Alegerea României ţine în primul rând de bani. Din Timişoara, “serviciul” costă între 450 şi 600 de euro. Marocanul Chafii, de 25 de ani, a făcut un calcul rapid. “Nu mai aveam bani, cheltuisem deja 3.000 de euro de când am ajuns în Turcia”.
Drumul e presărat cu greutăţi şi adesea, când ajung în România sunt arestaţi. Noaptea în care au încercat să ajungă la Jimbolia (50 de km vest de Timişoara), Chafii şi trei compatrioţi de-ai săi nu au scăpat poliţiei de frontieră. “Când făceam o pauză de un sandviş, ne-a zărit poliţia. Au îndreptat armele spre noi şi ne-au dus la Timişoara”, povesteşte marocanul.
Imigranţii au două soluţii: să treacă printr-o detenţie de şase luni sau să ceară azilul, ceea ce îi obligă să se lase amprentaţi. Pentru aceşti tineri de 30 de ani şi mai puţin, azilul e o sancţiune. “Sunt convinşi că noi vrem să rămânem în închisoare. Dar noi nu vrem să rămânem aici, e doar o trecere spre Europa. Însă din cauza amprentelor, dacă suntem prinşi în Germania, vom fi trimişi înapoi aici”, explică Rafiq, de 20 de ani, originar din Fes.
O dată ce cererea de azil e pusă pe rol, fiecare primeşte un document care dovedeşte dreptul de a rămâne temporar la Timişoara, până la audierea cu judecătorul. Hassan de pildă a decis însă să nu se prezinte la niciuna dintre aceste întâlniri cu judecătorul. Nu are documente care să dovedească că a fost persecutat în Maroc, niciun magrebian nu are aşa ceva. Dacă azi va fi arestat de poliţie, riscă să fie trimis la centrul de detenţie. Ştie asta. “Ştiu exact cine face parte din poliţia civilă, fiecare devine puţin paranoic”, spune el, urmărind persoanele care se aşează în jurul grupului.
“De altfel, de la ora 14, mai bine pleci, pentru că aia e ora la care încep să apară. De când am ajuns aici, ne-am cumpărat haine noi, bascheţi, jeanşi, pulovere, pentru a ne pierde în mulţime. Dar asta nu ajunge”, mai spune Hassan.
La începutul după-amiezii, Rachid, Rafiq, Hassan şi Chafii încep să caute călăuze. Pleacă din supermarket, dar iau cu iei pliculeţele de zahăr şi cutiuţele cu miere care se servesc cu ceaiul. Unii spun că nu mănâncă deloc. Iau autobuzul în direcţia unui internet café, nu departe de Piaţa Unirii. Acolo se decid multe dintre plecări. “Intrăm pe Google Earth pentru a vedea cum arată frontiera. Studiem tot. Şi tot acolo vin şi călăuzele. Sunt şi arabi şi români. Îşi cunosc bine ţara”, povesteşte acelaşi Hassan.
Această modalitate de a traversa frontier pare foarte riscantă. Trecerea ilegală se face în grupuri de şapte-opt persoane. Hassan a încercat deja de două ori, dar a fost arestat, aşa că acum se gândeşte să încerce singur sau împreună cu doi-trei prieteni. “Dacă voi fi din nou arestat cu grupul, risc să fiu acuzat că sunt călăuză”, explică el.
Chafii a plătit deja o călăuză, un tunisian căruia i-a dat 450 de euro şi pe care nu l-a mai revăzut după aceea. Se gândeşte şi el să treacă singur “chiar dacă m-aş agăţa de un tren sau dacă aş urca într-un camion în mers”. În fiecare zi, şoferii de tir care se duc spre Austria, Ungaria, Italia, opresc în parcarea supermarketului.
Imposibil de găsit un loc de muncă
Toţi ezită când e vorba de modalitatea de a ieşi din ţară deoarece, pentru unii, a strânge bani ia timp. Spre deosebire de algerianul Khaled, care are un teanc de bancnote de 100 de euro înfăşurate în hârtie igienică, Chafii nu are nici măcar bani să îşi cumpere alte încălţări. Tălpile mocasinilor lui aproape s-au topit, abia mai poate merge. Familia ar putea să îi trimită bani “dar nu îndrăznesc să le spun pentru ce îmi trebuie”.
E imposibil pentru ei să găsească de muncă aici, ar trebui să aştepte un an până să le fie acceptată cererea de azil, iar munca la negru e la fel de complicată. “Nimeni nu angajează străini, şi românii au probleme în a-şi găsi de muncă. Nici măcar traficul de marijuana nu merge, prea puţini au bani chiar şi pentru un gram de marijuana”, dezvăluie Hassan.
Toţi au însă speranţa că vor pleca. “Ştim că frontiera e ultraprotejată, dar nu e sfârşitul lumii. Nu există ţară mai protejată ca Statele Unite şi totuşi mexicanii reuşesc să treacă. Vom săpa un tunel dacă e nevoie”, e de părere şi marocanul Omar, care a lăsat în urmă o soţie şi doi copii.
Fiecare a plecat dintr-un anume motiv. La 40 de ani, Omar a dezertat din armată deoarece nu câştoga destui bani pentru a-şi hrăni soţia şi copiii. Alţii mai tineri – cei patru marocani – au abandonat meseriile pe care le aveau (electrician, frizer, ospătar) pentru că visează să le fie mai bine în Occident. Adică să câştige mai mulţi bani, să aibă o casă şi o maşină.
Khlaed şi Kamel, algerieni, erau unul profesor, celălalt avocet (aproape). Nu le lipseau neapărat banii, cât “o libertate de gândire, de expresie şi fericirea”. Care e destinaţia lor? Ţinta nu e Franţa, unde “există prea mult control. Şi ne e frică de faptul că va fi şi mai dur dacă Sarkozy va fi realeas. Răspund toţi, în cor: “Canada”. Vor să stea un timp întâi în Belgia sau în Italia ca să câştige nişte bani, apoi vor încerca să treacă Atlanticul cu un paşaport fals. Acolo, vor face totul pentru a-şi găsi un loc de muncă “halal”. “Dacă nu vom avea de ales, ne vom îndrepta către mafia arabă şi vom face afaceri”, spune Chafii.
Înainte de asta, revenind la prezent, vor mai da o tură prin “Blu Caffe”, apoi îşi vor petrece noaptea într-o casă abandonată. Au două saltele pentru opt persoane. Îşi fac un foc în casă şi ascultă muzică. Aşteaptă să mai dea o zăpadă. “Atunci va fi momentul să încercăm să ajungem în Ungaria, în nordul râului Mureş, între ora 10 noaptea şi 4 dimineaţa. Cu frigul şi zăpada, grănicerii ies mai puţin. Inch’allah!” De pe Adevarul

Romania cumpara ce arunca altii !!!

ROMANIA cumpara ce arunca altii! TURCIA doreste inlocuirea avioanelor de vanatoare F-16

autor: FrontPress 24.02.2012
Turcia intenţionează să achiziţioneze nu mai puţin de 100 de avioane de vânătoare americane de tip F-35, dintre care două vor fi livrate în 2015, valoarea contractului fiind estimată la 16 miliarde de dolari, a declarat ministrul turc al Apărării, Ismet Yilmaz, citat joi de publicaţia Milliyet.
Turcia, asociată acestui proiect aeronautic major, anunţase deja posibilitatea de a cumpăra 100 de aparate F-35 sau Joint Strike Fighter (JSF), un avion de vânătoare dotat cu o tehnologie care îl face invizibil pe radare produs de Lockheed Martin, pentru a-şi înlocui flota compusă din avioane F-4 McDonnell Douglas şi Falcon F-16.
Este o premieră faptul că un responsabil turc anunţă costul proiectului pe care Turcia îl va suporta. Ministrul a mai menţionat şi că va reconsidera numărul aparatelor de zbor pe care ţara sa le va cumpăra, transmite Mediafax. Pentagonul a confirmat recent că preţul de cumpărare al avionului va creşte din cauza întârzierilor şi a numărului de comenzi mai puţin importante venite din partea ţărilor aliate.
F-35 este cel mai costisitor program de înarmare al Pentagonului, selectat de către Statele Unite şi alte nouă ţări: Marea Britanie, Italia, Olanda, Turcia, Canada, Australia, Danemarca, Norvegia şi bineînţeles şi Israel. Zborul inaugural al acestui aparat ultramodern a avut loc în 2006.  Avionul de asalt monoloc, cu un singur motor, este proiectat şi pentru a evita detectarea radar. Are o autonomie de zbor de 1.000 de kilometri şi poate atinge o viteză maximă de 2.000 de km/oră. Armata SUA intenţionează să achiziţioneze în viitorul apropiat nu mai puţin de 2.440 de aparate.
Pe de altă parte, în timp ce alte state încearcă să scape de aparatele învechite F-16, România ar putea să cumpere acest tip de avioane pentru dotarea Forţelor Aeriene, la presiunea SUA.  Faptul că acest model de avion de vânătoare este depăşit din punct de vedere tehnic a fost recunoscut chiar de producătorii americani. Sursa: FrontPress.ro

joi, 23 februarie 2012

UCRAINA reprezentata de o mulatra !

UCRAINA va fi reprezentata la Eurovision de o MULATRA. Partid nationalist acuzat de “RASISM” (VIDEO)

autor: FrontPress 23.02.2012
Interpreta de culoare Gaitana, care a obţinut dreptul să reprezinte Ucraina la concursul “Eurovision” din acest an, după ce a fost aleasă de un juriu format din specialişti şi votată de telespectatori, a anunţat că intenţionează să-l cheme în faţa instanţei pe un lider al partidului naţionalist Svoboda (Libertate) pentru declaraţii “rasiste”.
Tot scandalul a început după ce Iuri Sirotiuk a afirmat public la începutul săptămânii că din cauza faptului că interpreta este de culoare, Ucraina va fi asociată de multă lume cu Africa.
“Da, Gaitana cântă bine, dar ea nu reprezintă cultura noastră”, a declrat Sirotyuk, adăugând că “Eurovision ar trebui să fie un spectacol al talentelor naţionale”. “Este ca şi când nu am vrea să ne arătăm faţa şi Ucraina va fi asociată cu un continent diferit, cu o ţară din Africa”, a concluzionat acesta.
Pe de altă parte, cântăreaţa a declarat că îi este “ruşine” de asemenea declaraţii “rasiste” deoarece acestea ar putea distruge imaginea Ucrainei în lume. “Noi facem tot ce putem ca Ucraina să devină parte a familiei europene, parte a lumii, pentru ca nimeni să nu se teamă să vină aici şi să aibă copii aici”, a spus aceasta.
Lurdes Essami (numele real al cântăreţei) s-a născut în Kiev, în anul 1979, în timpul Uniunii Sovietice. Mama ei este o ucraineancă nativă iar tatăl congolez. Sursa: FrontPress.ro

La tribunal !

Dinamo vs. DinamoMania. LA TRIBUNAL!

autor: FrontPress 23.02.2012
Poate ca, de-a lungul timpului, ati ajuns sa credeti ca le-ati vazut pe toate la Dinamo – asta depinzand evident si de varsta – dar ceea ce va vom prezenta in continuare, are tocmai darul de a va contrazice. Continuand politica de dialog deschis si sincer cu suporterii, stiti dumneavoastra – cei care sustin echipa la bine si la greu si o sprijina spre performanta – conducerea lui Dinamo a decis sa mearga mai departe in aceasta directie si, in premiera in Romania si poate chiar in lume, a facut cu un act probabil unic in analele fotbalului mondial!
S-o luam de la capat. De la inceputul sezonului, conducerea clubului, in spiritul respectului fata de suporteri evident, a reusit sa goleasca stadionul si sa scape de toti suporterii, astfel incat la meciul cu Steaua am ajuns in situatia unica in istoria clubului, de a juca cu stadionul pe jumatate gol si pe jumatate umplut cu invitatiile pe care dl. Badea le-a impartit cu generozitate (probabil gratuit). Astfel, a rezultat la acel meci un stadion umplut de stelisti.
Urmatorul pas in eradicarea completa a suporterilor dinamovisti care nu se lasa dusi de nas cu vorbe frumoase sau cu propaganda grosolana din media romaneasca era, logic, „domesticirea” celor de pe internet. Libera exprimare nu poate fi pe placul conducatorilor deveniti in atatia ani de zile un soi de zeitati intangibile, indignate de nemultumirile muritorilor de rand. Este deranjant sa nu poti face si tu o manevra, fara sa auzi claxoanele agasante ale suporterilor care nu te mai slabesc…
In acest sens, SC DINAMO 1948 SA a gasit de cuviinta sa dea in judecata situl DinamoMania (si nu numai), pentru ca, invocand diverse motive, sa-si poata atinge scopul de a-l inchide si a termina odata si pentru totdeauna cu opiniile astea libere are suporterilor “nealiniati” politicii oficiale a clubului!…
Gestul de simpatie aratat de club fata de noi nu este nicidecum intamplator. Pregatirile s-au desfasurat cu atentie si cu gandire in perspectiva de aproape un an, fapt ce ne face invidiosi un pic, tinand cont de faptul ca, prin comparatie, in privinta echipei, gandirea pe termen lung inseamna maximum 3 luni, dupa cum se poate observa cu ochiul liber. Astfel, SC Dinamo 1948 SA a inregistrat mai intai marca „DinamoMania” la OSIM , apoi a trecut la atac cu dosarele in instanta: 3 la numar! Intentia este clara, prima data se ataca domeniul .ro apoi se ataca domeniul .net. Cea mai spectaculoasa este insa a treia actiunea intentata de urgenta prin ordonanta presedentiala. Aceasta, aruncata poate la plesneala, le-ar fi putut aduce un succes ca la casele de pariuri, pentru ca daca nu ne miscam rapid, ne-am trezim cu un verdict defavorabil, definitiv si irevocabil.
Badea & Co spera ca prin „sufocarea” pe cale legala, sa obtina ceea ce vor cu toate ca motivele invocate sunt la fel de legale ca si penaltiurile scoase de Marius Lacatus… Investitia SC Dinamo 1948 SA in aceasta aventura juridica nu este neglijabila, ei angajand pentru aceasta serviciile unei firme de avocati cu note de plata la fel de mondene ca si personajele carora le acorda consultanta (acum am inteles de ce n-au mai avut bani destui pentru Parvulescu!…).
Desi nu e greu de intuit raspunsul, intrebarea este inevitabila: ce anume i-a determinat sa treaca la un asemenea gest? Articolele care ating subiecte altfel evitate in mass-media din cauza aspectelor inconfortabile pentru conducatori? Duritatea comentariilor picante, postate fara manusile albe cu care sunt scrise articolele?… Sau pur si simplu “aflatul in treaba”? La prima vedere pare greu de spus, iar de intrebat pe cei cu pricina n-are rost… dl. Badea este recunoscut ca avand un talent nativ in arta de a vorbi fara a spune nimic, iar dl. Borcea e ocupat si cu alte procese (de la care noi tragem mari sperante). In ceea ce-l priveste pe dl. Savulescu, este putin probabil sa aiba timp de noi – domnia sa fiind un filfizo… fin filozof pe Facebook, unde-si expune public personalitatea delicata.
Practic, acest gest demonstreaza ca Dinamo nu are nevoie de suporteri, ci doar de echivalentul dinamovist al frigigistilor din ghena. In conditiile in care dialogul deschis si transparent cu suporterii pare exclus ca o optiune pentru impacarea, conducerii nu ii mai ramane decat metoda pumnului in gura. Din experienta pe care am avut-o cu Ioan B, pe vremea cand individul se imagina si el mare jupan la Dinamo, acest lucru tradeaza nu doar disperarea, dar si un sfarsit din ce in ce mai apropiat si mai inevitabil. Ramane de vazut (si de sperat)…
AVEM NEVOIE DE SPRIJINUL VOSTRU!
Daca pana acum ne-am descurcat singuri si am oferit suporterilor dinamovisti atat informatia pe care si-o doreau, cat mai ales locul adecvat de intalnire pe internet, unde sa-si poata exprima liberi opiniile, acum este randul nostru sa apelam la voi, fanii lui Dinamo si fani ai DinamoMania, pentru sprijin. Daca sunteti alaturi de noi si credeti ca acest site merita sa ramana in picioare, daca nu vreti sa dam satisfactie trioului BBS, atunci asteptam sa ne contactati la webmaster@dinamomania.net.
Desi acuzele aduse de reprezentantii clubului sunt relative, demontarea acestora necesita consultanta juridica pentru a putea fi combatute cu succes. In acest sens, sprijinul juridic si material, este esential.
Ne-am propus, de asemenea, sa nu ne lasam intimidati de actiunile clubului. Asteptam email la webmaster@dinamomania.net orice informatie care le poate reaminti oficialilor dinamovisti motivele pentru care DinamoMania le sta in gat. De pe DinamoMania

BRIGITTE BARDOT SUSTINE FRONTUL NATIONAL DIN FRANTA

Brigitte Bardot alaturi de FRONTUL NATIONAL la alegerile prezidentiale din Franta

autor: FrontPress 23.02.2012
Legendara actriţă Brigitte Bardot, devenită militantă pentru drepturile animalelor, şi-a anunţat susţinerea pentru Marine Le Pen, lidera Frontului Naţional, la alegerile prezidenţiale din Franţa.
Actriţa a scris de mână un mesaj pentru primarii francezi prin care aceasta îi îndeamnă să semneze pentru validarea candidaturii Marinei, deoarece conform legii în vigoare toţi cei care doresc să participe în cursa electorală trebuie să obţină susţinerea scrisă a minim 500 de aleşi locali. Scrisoarea a fost publicată miercuri de cotidianul regional Nice-Matin.
Liderei Frontului Naţional îi lipsesc în momentul de faţă circa 60 de semnături şi riscă să repete situaţia din 1981, când tatăl ei, Jean Marie Le Pen, nu a putut candida tocmai din aceeaşi cauză. Data limită la care pot fi depuse aceste formulare este 16 martie.
Prtidul anti-imigraţionist a cerut justiţiei să permită oficialilor locali să susţină candidatura Marinei Le Pen, fără ca numele lor să fie date publicităţii, tocmai pentru a evita şantajarea acestora. Marţi însă Curtea Constituţională a respins această cerere.
“Sunt scandalizată de faptul că primarii francezi sunt atât de reci încât nu au onestitatea să o susţină pe Marine Le Pen, care este un candidat de top, apără animalele şi are curajul să ofere Franţei locul ei meritat în lume”, a scris Brigitte Bardot în mesajul ei adresat edililor. ”Le cer, prin urmare, să aibă puţin curaj o dată în viaţă şi să-şi asume datoria.”
“Urmările prezenţei la putere a lui Nicolas Sarkozy sunt de o negativitate şi de o mediocritate neliniştitoare. Dumneavoastră, ca şi miniştrii dumneavoastră, la fel de inutili pe cât sunt de laşi, la limita necinstei şi ridicolului, nu aţi reuşit şi nu veţi reuşi să mulţumiţi poporul francez care v-a ales şi care a crezut cu o forţă de fier în promisiunile dumneavoastră, iar dumneavoastră nu aţi ţinut aceste promisiuni”, a continuat aceasta.
Poziţia publică a actriţei a venit după doar câteva zile după ce Le Pen a criticat modul barbar în care sunt ucise animalele în abatoarele din Paris, conform cerinţelor religiei islamice.
Ultimele două sondaje de opinie o creditează cu 16 şi respectiv 17 la sută din intenţiile de vot pe candidata Frontului Naţional, pentru primul tur al alegerilor prezidenţiale din 22 aprilie. Sursa: FrontPress.ro