Reda-i copilaria lui Stefanut

luni, 31 decembrie 2012

ATAC


Atacul impotriva ortodoxiei (FOTO)

autor: FrontPress 31.12.2012
0Povestea calendarului înfaţişînd tineri costumaţi în preoţi ortodocşi şi destinat pieţei consumatoare de producţii specializate mult plăcute domnilor homosexuali şi doamnelor lesbiene nu ar avea nimic excepţional dacă o punem în contextul creaţiilor de gen din întreaga lume.
Adevărat, costumaţie de preoţi ortodocşi până acum nu erau în miile sau zecile de mii de producţii în categoria “sex clasic” sau din grupa “sado-maso” sau pedofilie sau zoofilie, unde actorii sunt costumaţi în preoţi sau călugări şi călugăriţe ale Bisericii romano-catolice, în cazul doamnelor cu o preferinţă pentru benedictine şi în cazul domnilor, preoţi în confesional.
Acesta ar fi un prim palier de analiză. Dar mai urmează şi altul, cu implicaţii mult mai serioase.
E vorba despre un atac cu rădăcini adânci în istorie, împotriva valorilor de identificare ale spaţiului creştinătăţii ortodoxe care să destabilizeze continuu o arie geografică aflată în zona de contact a două imperii şi, în consecinţă, cea mai fragilă şi cea mai instabilă.
Aşa să fie? Posibil, deoarece apariţia unui singur calendar cu preoţi homosexuali din Estul Europei face cam tot atâta vâlvă ăn presa occidentală cât miile de rapoarte devastatoare asupra unor decenii sau secole de inimaginabile abuzuri sexuale făcute de preoţii pedofili ai Bisericilor occidentale de toate orietările dar, în primul rând, ai celei Catolice.
1De ce noi? Pentru că suntem slabi, fără ştiinţa comunicării, obişnuiţi s-o încasăm fără să răspundem cu argumente şi nu cu jelanii sau insulte grobiane, gata mereu să adăpostim experimente fără să vedem mişcările următoare şi, imediat apoi, ţap ispăşitor ideal pentru oricine şi în orice moment. De aceea şi evenimente din acestea se produc în ceea ce, tradiţional, analiştii străini consideră a fi “spaţiul mort” în societatea şi politica românească, cel care începe cu o săptămînă înainte de Crăciun şi o duce tot într-un chef până la mijloc de ianuarie. Atunci capacitatea de reacţie este cvasi-nulă, mass media este supra-saturată numai de ştiri despre “spiritul Sărbătorilor”, adică ore şi ore despre cum se prepară bucatele, cum şi cât s-a mâncat şi apoi despre consecinţele medicale a toate acestea. Exact momentul pe care profesioniştii în domeniu îl identifică drept ideal pentru difuzarea unei ştiri senzaţionale dar tot pe profilul religios, doar inversând datele problemei, fiind siguri că toată lumea va cădea în plasă şi va face dintr-un non-eveniment o bombă.
Ce ar putea fi în spatele a toate acestea? S-ar putea să fie o primă etapă a unui scenariu tip multi-platformă, clasic în operaţiunile de dezinformare şi intoxicare. Căci trebuie pusă acum întrebarea: cui foloseşte o campanie de denigrare a valorilor morale ale unei societăţi în care, spre deosebire de Occident, Biserica este cotată drept unul dintre polii majori de încredere?
2În primul rând, minimizării puterii de joc, în spaţiul european, a ceea ce reprizintă arcul ortodox. Grecia, Bulgaria şi România, adaugând Serbia…În al doilea rând, în etapa următoare, demonstraţia că valorile morale ale acestui spaţiu sunt şi ele în cădere liberă, violenţa, pornografia, drogurile, constituind şi aici, ca şi în Occident, părţi constitutive ale noii realităţi post- Cortina de Fier.
E vorba despre ţări sărace, cu probleme, cu din ce în ce mai multe probleme, foarte bune să le acopere pe ale noastre, să deflecteze atenţia şi să justifice intrarea în nivelul trei.
Scriam zilele trecute despre o posibilă nouă Cortină de Fier înlăuntrul Europei Unite, construită din alt material şi bazată pe cu totul alte alte argumentaţii decât Zidul Berlinului. România se află din nou confruntată cu problemele spaţiului şi relaţiilor dintre imperii şi poate redeveni uşa prin care se deschide calea unei defăimări a valorilor acestui Est european, din ce în ce mai tare prezentat ca ţara de origine a tuturor relelor care se aciuiază în ţările Occidentului.
Atenţie, este foarte posibil, în această logică, să vedem şi alte tipuri de calendare sau producţii video, cu stampila Estului european pe ele, tranzitate sau împachetate în România, aici unde, din nefericire, nimeni nu vrea să se uite că alţii ne îngropaă în mizerie cu acceptul nostru…cu toate că toate astea ţin, fără îndoială, de ceea ce ar trebui să se numească atentate la siguranţa naţională. De Cristian Unteanu – Adevarul
3 4 5 6

Bataia de la Ruginoasa


Traditionala bataie de la Ruginoasa oprita anul acesta de jandarmi

autor: FrontPress 31.12.2012
ruginoasaTradiţionala bătaie cu bâtele între cetele de mascaţi de la Ruginoasa, judeţul Iaşi, nu a mai avut loc în acest an, jandarmii împiedicându-i pe membrii celor două tabere să ajungă faţă în faţă şi să se lovească reciproc. Anul trecut la acest eveniment au participat circa 1.000 de oameni şi patru persoane au fost rănite, printre care un tânăr de 17 ani care a suferit un traumatism cranio-cerebral sever.
Purtătorul de cuvânt al Jandarmeriei Bacău, Marius Ţăranu, a declarat, luni, pentru corespondentul Mediafax că tinerii din Ruginoasa au început să se adune încă de la ora 6.00, în trei zone din comună, după care au pornit spre centrul localităţii, cu intenţia de a se confrunta.
“S-au adunat în trei locaţii, Rediu, Dumbrăviţa şi Bugioaia, după care au plecat spre locul de întâlnire. Grupurile erau formate din câte 40 de tineri. Aceştia purtau căşti de protecţie pe cap şi erau înarmaţi cu bâte. În spatele lor erau cam 200 de civili de fiecare parte, oamenii urmând să asiste la bătaie. În momentul în care s-au apropiat unii de alţii, ne-am interpus între ei şi i-am avertizat că vor suporta rigorile legii dacă vor comite acte de violenţă”, a afirmat reprezentantul Jandarmeriei Bacău, unitate care a asigurat ordinea la manifestarea de la Ruginoasa.
Potrivit sursei citate, cetele de mascaţi nu s-au mai bătut ca în anii precedenţi, iar în jurul orei 9.30, membrii celor două grupări – Vălenii şi Delenii – s-au retras către case. “Oamenii au înţeles, nu au existat violenţe în acest an. Noi nu le interzicem tradiţia, însă nu permitem actele de violenţă. Una este tradiţia, altceva este bătaia. S-a dansat, s-a cântat, dar nu a fost nimeni lovit”, a precizat purtătorul de cuvânt al Jandarmeriei Bacău.
În ultima săptămână, reprezentanţi ai Prefecturii Iaşi, ai Jandarmeriei şi Poliţiei s-au întâlnit de câteva ori cu tinerii din Ruginoasa, informându-i că în acest an nu vor mai fi permise manifestări violente la tradiţionala bătaie din ultima zi a anului.
Bătaia care se desfăşoară în fiecare an în 31 decembrie la Ruginoasa, între “Deleni” şi “Văleni”, are ca scop stabilirea ierarhiei în comună pentru anul următor între tinerii din localitate. Potrivit tradiţiei, câştigătorii bătăliei au dreptul de a organiza balurile din sat, dar şi de a solicita întâlniri cu fetele nemăritate.
În fiecare an taberele celor din deal şi celor din vale, unele foarte numeroase, se înfruntă pentru supremaţia comunei. Zeci şi uneori sute de tineri mascaţi şi înarmaţi cu bâte participă la confruntarea tradiţională. Învingătorii au în anul următor dreptul să organizeze balurile şi să invite la aceste petreceri orice fete din comună doresc.
Obiceiul este unul foarte vechi, transmis din generaţie în generaţie, devenind popular doar prin 1967. De atunci, în fiecare an tot mai mulţi spectatori din împrejurimi vin să asiste la bătaia de la Ruginoasa.
În urmă cu cinci ani, confruntarea de la Ruginoasa a degenerat, mascaţii şi localnicii atacând forţele de ordine şi existând câţiva răniţi. În urma incidentelor din 31 decembrie 2007, au fost întocmite şase dosare penale iar 20 de persoane au fost amendate. În ultimii patru ani, bătaia mascaţilor de la Ruginoasa a avut loc fără a se înregistra incidente majore. Sursa: FrontPress.ro

La sala si de Anul nou

Ioan Gura de Aur


Sfantul Ioan Gura de Aur: Cuvant la Anul Nou

autor: FrontPress 31.12.2012
Anul îţi va merge bine nu când tu vei sta beat în ziua cea dintâi a lui, ci când, atât în ziua cea dintâi, cât şi în cea de pe urmă, şi în fiecare zi, tu vei face fapte plăcute lui Dumnezeu.
Nu beţia înseninează, ci rugăciunea; nu vinul, ci cuvântul înfrânării. Vinul stârneşte furtună, cuvântul lui Dumnezeu aduce linişte. Acela aduce nelinişte în inimă, acesta alungă zgomotul; acela întunecă mintea, acesta luminează pe cea întunecată; acela aduce întristarea, care înainte era departe, acesta ridică grija, care este de faţă.
Căci nimic nu poate aşa de tare a însenina ca învăţătura înţelepciunii: a preţui puţin lucrurile de acum, a ţinti la cele viitoare, a recunoaşte cele pământeşti ca trecătoare şi a nu le socoti statornice, nici bogăţia, nici puterea, nici cinstea, nici măgulirile. Dacă tu ai o astfel de înţelepciune, atunci poţi să priveşti pe un bogat fără ca să-l zavistuieşti, poţi să ajungi la nevoie şi la sărăcie, şi totuşi să nu-ţi pierzi curajul.
Creştinul nu trebuie să prăznuiască sărbătorile numai în anumite zile, ci tot anul trebuie să fie pentru el sărbătoare. Cum însă trebuie să fie sărbătoarea care se cuvine lui? Pavel zice: „Să prăznuim nu întru aluatul cel vechi, nici întru aluatul răutăţii şi al vicleşugului, ci întru azimele curăţiei şi ale adevărului” (I Corinteni 6, 8).
Dacă ai conştiinţa curată, tu serbezi în toate zilele, săturându-te cu nădejdile cele slăvite şi îndestulându-te cu aşteptarea bunurilor viitoare. Iar dacă nu ai conştiinţa liniştită şi eşti împovărat cu multe păcate, atunci poţi sfl ţii mii de sărbători, că nu te vei afla mai bine decât cel ce jeleşte.
Căci ce-mi foloseşte mie o zi senină, când conştiinţa mea este întunecată?
Aşadar, dacă voieşti să ai vreun folos de la Anul Nou, mulţumeşte acum când a trecut un an, mulţumeşte Domnului că El te-a adus până aici, frânge inima ta, numără zilele vieţii tale şi zi către tine însuţi: „Zilele aleargă şi trec, numărul anilor se împlineşte, eu am si săvârşit o mare parte din cale, dar ce bine am făcut? Oare, nu mă voi duce de aici deşert şi gol de toată dreptatea? Judecata este înaintea uşii, viaţa mea merge spre bătrâneţe”.
Acestea le cumpăneşte în ziua Anului Nou, la acestea să gândeşti în curgerea anului. Să cugetăm la cele viitoare, ca să nu ne zică cineva ceea ce proorocul zicea iudeilor: „Zilele lor s-au stins întru deşertăciune şi anii lor au trecut repede” (Psalmul 77, 37).
Această sărbătoare neîncetată despre care am vorbit, care nu cunoaşte vreo curgere a anului şi nu este legată cu vreo zi hotărâtă, pe aceasta poate să o prăznuiască deopotrivă săracul şi bogatul. Pentru ea nu este de trebuinţă nici cheltuială şi nici avere, ci numai singura fapta cea bună.
Tu nu ai avere, dar ai frica lui Dumnezeu, care este mai preţioasă decât toate comorile; o comoară netrecătoare, neschimbătoare, nesecată.
Priveşte cerul, cerul cerurilor, pământul, marea, aerul, speciile dobitoacelor, feluritele plante şi tot neamul omenesc. Priveşte îngerii, arhanghelii şi stăpâniile cele de sus.
Toate acestea sunt proprietatea Domnului. Robul unui Domn atât de bogat nu poate să fie sărac, când acest Domn este cu milă spre el.
A te veseli în astfel de zile, a avea mare îndestulare într-însele, a lumina cu făclii locurile publice şi a împleti cununi, şi altele asemenea, este o nebunie copilărească.
Tu eşti liber de aceste slăbiciuni, ai vârsta creştinească şi eşti cetăţean al cerului.
De aceea, nu mai aprinde în această zi focuri în pieţe, ci aprinde înăuntrul tău lumina cea duhovnicească, căci „Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, încât să vadă faptele voastre cele bune şi să proslăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri” (Matei 5, 16). Această lumină îţi va face mare câştig.
Nu împodobi uşile casei tale, ci poartă-te bine, ca să dobândeşti din mâna lui Hristos cununa dreptăţii.
Nu face nimic în zadar, nimic fără temei, ci toate întru cinstea lui Dumnezeu, precum Pavel zice: „Ori de mâncaţi, ori de beţi, ori altceva de faceţi, toate întru slava lui Dumnezeu să le faceţi” (I Corinteni 10, 31).
Tu întrebi: „Cum poate cineva să mănânce şi să bea intru slava lui Dumnezeu”.
Cheamă un sărac, primeşte printr-însul pe Insuşi Hristos la masa ta, şi tu ai mâncat şi ai băut întru slava lui Dumnezeu.
Dar El voieşte ca noi, nu numai să mâncăm spre slava lui Dumnezeu, ci şi toate celelalte să le facem tot aşa.
De exemplu, ieşirea din casă şi rămânerea noastră acasă. Şi una şi alta trebuie să se facă pentru Dumnezeu. Cum însă putem să le facem pe amândouă pentru Dumnezeu? Iată cum.
Când tu ieşi spre a merge la biserică să iei parte la rugăciune şi la învăţătura cea duhovnicească, atunci eşti întru slava lui Dumnezeu. Dar tu poţi să rămâi şi acasă întru slava lui Dumnezeu. Cum şi în ce chip? Când auzi zgomote, vezi neorânduieli şi prăznuiri păcătoase, sau vezi piaţa plină de oameni răi şi obraznici, atunci nu ieşi, nu lua parte la neorânduială, şi astfel tu ai rămas acasă întru slava lui Dumnezeu.
Iar dacă cineva poate ieşi din casă şi a rămâne în casă întru slava lui Dumnezeu, apoi poate încă a lăuda şi a dojeni întru slava Lui. „Dar – întrebi tu – cum se poate a lăuda sau a dojeni pe cineva întru slava lui Dumnezeu?”.
Voi, adeseori, şedeţi la locurile voastre de lucru şi vedeţi trecând oameni răi şi pierduţi, care sunt cu sprâncenele încreţite şi îngâmfaţi, înconjuraţi de slugarnici şi de linguşitori, îmbrăcaţi în haine scumpe, plini de un lux deşert, oameni jefuitori şi lacomi de avere. Deci, dacă tu vei auzi pe cineva zicând: „Iată un om fericit şi vrednic de râvnit”, dojeneşte această vorbă, jeleşte şi tânguieşte. Aceasta vrea să zică a dojeni întru slava lui Dumnezeu, căci astfel de dojana este pentru cei de faţă o învăţătură de înţelepciune şi de faptă bună, ca ei să nu mai fie aşa de poftitori de cele pământeşti.
Zi celui ce a rostit vorba de mai sus: „Pentru ce acest om este fericit? Poate pentru că are un cal frumos, împodobit cu frâu scump şi multe slugi, o haină luxoasă şi în toate zilele petrece în beţie şi în desfătare?”. Tocmai pentru aceea el este nenorocit şi în treapta cea mai înaltă vrednic de jelit. Eu văd că voi nimic nu puteţi lăuda la el decât numai lucrurile cele dinafară: calul, frâul, haina, care nu fac parte din el.
Spuneţi, poate, oare, să fie ceva mai sărăcăcios, decât atunci când calul, frâul, frumuseţea hainei şi mulţimea slugilor se admiră, iar stăpânul trece fără nici o laudă? Cine poate să fie mai sărac decât cel care întru sine nu are nimic frumos, ci se împodobeşte numai cu cele străine?
Podoaba şi bogăţia noastră cea adevărată, cea proprie, constă nu în slugi, nu în haine şi în cai, ci în fapta cea buna a inimii, in bogatia faptelor bune şi în fericita incredere in Dumnezeu.
Iar dacă tu vezi trecând un sărac, un puţin-preţuit şi nebăgat în seamă, care trăieşte foarte greu, dar foarte îmbunătăţit, laudă-l înaintea celor de faţă, iar lauda ta va fi o îndemnare pentru dânşii, o chemare la viaţa cea îmbunătăţită şi dreaptă.
Dacă ei zic: „Acesta este ticălos şi nenorocit”, răspunde-le: „Dimpotrivă, el este cel mai fericit, căci el are prieten pe Dumnezeu, soaţă a vieţii, fapta cea bună; el stăpâneşte o comoară netrecătoare, adică o conştiinţă curată. Cum poate să-l vatăme pe el lipsa bogăţiei pământeşti, când el are să moştenească cerul şi bunătăţile cereşti?”. Când tu vei vorbi aşa cu dânşii şi îi vei învăţa aşa, vei primi mare plată pentru laudă şi pentru dojana, căci pe amândouă le faci întru slava lui Dumnezeu.
Noi putem încă să şi pedepsim întru slava lui Dumnezeu. Cum? Adeseori ne supărăm pe slugile şi pe supuşii noştri; dar cum putem să-i pedepsim pentru Dumnezeu? Când vezi că sluga ta sau un cunoscut, sau altcineva din cei legaţi cu tine s-a îmbătat, ori a răpit ceva, umblă la locuri rele, nu se îngrijeşte de sufletul său, jură, minte, ocărăşte-l şi-l pedepseşte, readu-l pe calea cea dreaptă, pune-l în rânduială, şi toate acestea vor fi făcute întru slava lui Dumnezeu. Iar dacă vezi că el a greşit împotriva ta, şi în slujba ta a fost leneş, iartă-l şi tu îl vei ierta întru slava lui Dumnezeu.
Dar, cu părere de rău, mulţi fac cu totul din contra, atât cu cei cunoscuţi, cât şi cu slugile lor. Când aceştia păcătuiesc împotriva noastră, atunci ne facem judecători aspri şi nemilostivi; dimpotrivă, dacă ei au jignit pe Dumnezeu şi şi-au aruncat sufletele lor în pieire, noi nu pierdem nici o vorbă pentru aceasta.
Mai departe. Poate tu trebuie să-ţi faci prieteni. Fă-ţi prieteni pentru Dumnezeu! De trebuie să-ţi faci vrăjmaşi, fă-ţi-i pentru Dumnezeu!
Insă cum putem noi să ne facem prieteni şi vrăjmaşi pentru Dumnezeu?
Să nu căutăm prieteni de la care primim daruri, de care suntem invitaţi la masă şi care ne părtinesc în lucrurile cele pământeşti, ci să ni-i câştigăm pe acei prieteni care totdeauna ţin sufletul nostru în rânduială, ne îndeamnă la datoriile noastre, pedepsesc greşelile noastre, dojenesc încălcările de lege ale noastre; când cădem, iarăşi ne ridică, şi prin sfat şi rugăciune ajută apropierea noastră de Dumnezeu.
Dar şi vrăjmaşi trebuie să-şi facă cineva pentru Dumnezeu. Când tu vezi pe un om destrămat, încălcător de lege, plin de păcate şi de socotinţe rele, care voieşte să te ducă la cădere şi să te amăgească, retrage-te şi fugi, precum a poruncit Hristos să faci, când a zis: „De te sminteşte ochiul tău cel drept, scoate-l şi-l aruncă de la tine” (Matei 5, 29). Prin aceasta, El îţi porunceşte ca şi pe prietenii pe care tu îi iubeşti ca pe ochiul tău, şi care îţi sunt foarte folositori în viaţă, să-i smulgi şi să-i arunci de la tine, când mântuirea ta cere aceasta.
Când te duci în societate şi trebuie să vorbeşti multe, fă şi aceasta pentru Dumnezeu. Şi când taci, să taci pentru Dumnezeu.
Cum poate însă cineva să facă acestea pentru Dumnezeu?
Când tu, în societate, nu vorbeşti cu alţii despre lucruri pământeşti, despre lucruri deşarte şi nefolositoare, ci despre adevărata înţelepciune, despre cer şi iad; când nu vorbeşti nimic de prisos şi fără de minte, precum: cine a dobândit o dregătorie, cine a fost pedepsit şi pentru ce, cum a câştigat cutare aşa de mult şi s-a făcut aşa de bogat, ce a lăsat celălalt la moartea sa, pentru ce unul nu a moştenit, pe când el socotesti că are cea mai mare nădejde la aceasta, şi altele asemenea.
Despre astfel de lucruri noi nici să nu începem vorba, nici cu alţii să nu vorbim despre ele. Mai vârtos să avem in vedere ca să facem şi să vorbim ceea ce place lui Dumnezeu.
Iarăşi, tu poţi să taci pentru Dumnezeu atunci când vei fi tratat cu îndrăzneală sau ocărât, sau vei suferi mii de necazuri, dar toate acestea le vei îngădui cu nobleţe de suflet şi nu vei răspunde cu nici o vorbă defăimătoare.
Dar noi putem, întru slava lui Dumnezeu, nu numai a lăuda şi a dojeni, nu numai a rămâne acasă şi a ieşi, nu numai a vorbi şi a tăcea, ci putem şi a ne întrista şi a ne bucura spre slava lui Dumnezeu.
Atunci când tu te vezi pe tine sau pe vreun frate căzând în păcat, jeleşte şi te întristează, şi prin această întristare tu vei câştiga mântuirea cea fără de căinţă, după cum zice Apostolul Pavel: „întristarea cea după Dumnezeu aduce pocăinţă spre mântuire, fără părere de rău” (II Corinteni 7, 10).
De asemenea, când vezi pe unul slăvit, nu-l pizmui, ci mulţumeşte lui Dumnezeu ca pentru binele tău propriu, căci El a făcut aşa de slăvit pe fratele tău, şi această bucurie îţi va aduce mare plată.
Căci, spune mie: Poate să fie cineva mai vrednic de jelit decât cel care pizmuieşte, care, în loc de a se bucura şi a trage câştig din bucurie, se întristează când altuia îi merge bine, iar prin această întristare el totodată îşi atrage pedeapsa lui Dumnezeu?
Trebuie, oare, să mai adaug că noi putem şi a cumpăra şi a vinde întru slava lui Dumnezeu? Când? Atunci când, de exemplu, nu cerem preţ mai mare decât cel obişnuit, nu abuzăm de timpurile în care toate sunt scumpe, şi încă atunci dăm săracilor din proviziile noastre. „Cel ce ţine grâul este blestemat…” (Pilde 11, 26), zice Domnul.
Insă ce trebuie să număr toate îndeosebi? Un exemplu poate sluji pentru toate. Precum zidarii, când voiesc a zidi o casă, măsoară din unghi în unghi cu sfoara şi aşa întocmesc zidirea, pentru ca partea ei cea din afară să nu fie nepotrivită, aşa trebuie şi noi, de-a pururea să întrebuinţăm, ca o sfoară, cuvintele Apostolului: „Ori de mâncaţi, ori de beţi, ori altceva de faceţi, toate să le faceţi spre slava lui Dumnezeu” (I Corinteni 10, 31).
Aşadar, de ne rugăm ori de postim, de pedepsim ori iertăm, de lăudăm sau dojenim, de intrăm ori ieşim, sau orice facem, toate să fie spre slava lui Dumnezeu.
Ceea ce nu poate sluji spre slava lui Dumnezeu, nici să facem, nici să grăim.
Iar cuvântul Apostolului totdeauna să-l purtăm cu noi, ca pe un toiag puternic, ca pe o armă sigură şi ca pe o comoară scumpă; să-l înscriem în inima noastră, ca noi toate să le facem, să le grăim, să le săvârşim spre slava lui Dumnezeu, ca să dobândim slavă de la Domnul, atât aici, cât şi la sfârşitul acestei călătorii pământeşti.
Căci El zice: „Cine Mă cinsteşte pe Mine, şi Eu îl voi cinsti pe acela” (I Regi 2, 30). Insă nu numai cu cuvintele, ci şi cu faptele să slăvim totdeauna pe Tatăl, împreună cu Hristos Dumnezeul nostru, căci Lui se cuvine cinstea şi slava şi închinăciunea, acum şi în vecii vecilor. Amin. De pe IoanGuradeAur.ro 

duminică, 30 decembrie 2012

Antisemitism


Top 10 al “ANTISEMITISMULUI” pentru anul 2012

autor: FrontPress 30.12.2012
space invadersCentrul Simon Wiesenthal, o organizaţie sionistă internaţională cu sediul central în Los Angeles, a anunţat joi că a întocmit un Top 10 al “antisemiţilor” şi al acelora care “urăsc Israelul”. Această listă include artişti, jurnalişti, clerici musulmani, lideri naţionalişti europeni şi chiar suporteri de fotbal.
zMorsi atriclePe primul loc a fost clasat regimul islamic din Egipt, condus de Fraţii Musulmani. În acest sens sunt menţionaţi doi clerici importanţi, Muhammad Badie şi Futouh Abd al-Nabi Mansour, ambii cunoscuţi pentru retorica lor antisionistă. Cei doi sunt apropiaţi ai preşedintelui Mohamed Morsi.
wPe locul al II-lea se află regimul din Republica Islamică Iran. Sunt amintiţi aici cu declaraţii împotriva Israelului preşedintele Mahmoud Ahmadinejad, vicepreşedintele Mohamed Rahimi şi şeful Statului Major al Forţelor Armate, generalul Hassan Firouzabadi.
carlos latuff74Pe locul al III-lea îl găsim pe Carlos Latuff, un celebru caricaturist brazilian de origine libaneză, cunoscut pentru desenele sale anticapitaliste şi prin care îşi exprimă solidaritatea cu cauza palestiniană.
palestinePe locul al IV-lea sunt menţionaţi suporterii echipelor de fotbal europene. Este amintit cazul scandărilor împotriva clubului englez Tottenham Hotspur, situat într-o zonă evreiască a Londrei.
DSC_4410Pe locul al V-lea sunt clasaţi naţionaliştii ucrainieni de la partidul parlamentar Svoboda. Este citat liderul formaţiunii, Oleg Tyagnibok, care s-a pronunţat de mai multe ori împotriva “mafiei ruso-evreieşti”.
nazi22q-2-webPe locul al VI-lea sunt plasaţi tot nişte naţionalişti europeni, de data aceasta fiind vorba de grecii de la Zorii Aurii. Sunt amintiţi purtătorul de cuvânt al partidului, Ilias Kasidiaris, şi liderul acestuia, Nikolaos Michaloliakos, acuzat că ar fi negat Holocaustul.
1354053809359Pe locul al VII-lea a fost clasat partidul radical maghiar Jobbik. Este nominalizat explicit responsabilul cu departamentul de relaţii externe al partidului, Marton Gyongyosi, care a cerut recent Guvernului de la Budapesta să întocmească liste cu evreii din ţară, motivând cu faptul că aceștia ar reprezenta “un risc pentru securitatea naţională”.
wPe locul al VIII-lea se află norvegianul Trond Ali Linstad, medic comunist, convertit la islam. Acesta coordonează un site unde avertizează asupra “influenţei evreieşti” din presă şi din politica SUA. Anul acesta a fost decorat de regele Harald al V-lea cu Medalia de merit pentru munca depusă în slujba publicului, artelor şi ştiinţei.
121212_Jakob_Augstein_Freitag_dpaPe locul al IX-lea s-a clasat editorialistul german Jakob Augstein de la revista Spiegel. Drept argumente sunt aduse mai multe citate despre influenţa lobby-ului evreiesc asupra Washingtonului. Ziaristul german a mai scris într-un mod critic şi despre evreii extremişti ultra-religioşi şi despre pericolul reprezentat de programul militar nuclear al Israelului, singurul stat din Orientul Mijlociu care deţine arma atomică.
louis-farrakhanPe locul al X-lea îl găsim pe singurul cetăţean american din Top. Este vorba despre Louis Farrakhan, liderul de culoare al organizaţiei Naţiunea Islamului. Acesta este acuzat că ar fi vorbit despre “influenţa evreiască” din mass-media. Deasemenea acesta ar mai fi rostit într-un discurs că “evreii sunt cel mai violent popor”. Sursa: FrontPress.ro

sâmbătă, 29 decembrie 2012

Patrick Swayze

Bancuri....


Doi nebuni mergeau prin pădure, bucurându-se de răcoarea pe care le-o oferă aceasta. La un moment dat, unul vede o puşcă. O ridică şi, mirat, îl întreabă pe celălalt:
- Măi, ce-o fi asta?
Şi se uită pe ţevi. Al doilea se apucă şi mângâie arma întrebându-se ce-o fi şi îi spune primului:
- Uite, am găsit aici ceva şi se mişcă.
Apasă pe trăgaci. Cel care se uita pe ţevi cade desfigurat, la care al doilea îl întreabă:
- No’, amu’ de ce faci faţa asta, că şi eu m-am speriat?!
***
Gigel intră în biroul șefei lui și o plesnește peste fund zicându-i:
- Ce mai faci, păpușă, mai merge una mica?
Șefa, indignată:
- Gigel, dar cum îți permiți?
- Ete, așa vorbesc eu cu tipele cu care am dormit împreună!
- Da’ când am dormit noi doi împreună, Gigele?, replică nedumerită șefa.
- Ieri, la ședința de analiză a rezultatelor departamentului nostru…

Foarte frumos.....


Bancuri....





= Un politist opreste o masina condusa de o blonda deoarece mergea pe o strada, cu sens unic, pe cuntrasens:
- Stiti unde mergeti?
- Nu, dar trebuie sa fie tare rau acolo! Toti se intorc...

= La interviul pentru angajare:
- Nu. 
- Ne pare rau, noi avem nevoie de persoane care sunt obisnuite sa se subordoneze....

= Tatal vine de la crese cu copilul, mama isi pune mainile in cap:
- Mai barbate , asta nu-i copilul nostru! 
El, mirat: 
-Ce importanta are, maine tot la crese il duc!

= Anchetatorul: 
- De ce v-ati injunghiat sotul?
- Pai daca il impuscam, trezeam copilul ... si e cam bolnavior...

= Un tip intra intr-o berarie:
- Dati-mi o bere, imi astept nevasta aici.
- Bruna s-au blonda?, il intreaba chelnerul.
- Nu stiu, de-abia a intrat la coafoar.

= O tanara se duce suparata la parintii sai.
- Mama, sotul iarasi a urlat la mine. Vin sa traiesc la voi!
- Nu, draga mea, el trebuie sa plateasca pentru pacate. Ma mut eu la voi!

= Consultatie la ginecolog:
- Trebuie sa va previn, domnule doctor, ca sotul meu vine dupa mine peste o jumatate de ora!
- Dar nu fac nimic condamnabil!
- Tocmai... si timpul trece!

= Doamna, stiti ca sotul dv. va inseala?
- Bineinteles, stiu unde si cand, dar nu mi-am dat sama cu ce...

= Nu stiu ce sa fac, domnule doctor. Casatoria mea a intrat intr-un impas. 
- Cum asa?
- Pai sotia mea nu ma poate suferi cand sunt beat, iar eu n-o pot suferi cand sunt treaz.

= Ploua torential. Un betiv se impiedica si cade intr-o baltoaca...
- Cineva vrea sa-l ridice, dar el protesteaza:
- Lasati-ma! Ma descurc! Eu stiu sa inot! Salvati mai intai femeile si copiii!

Bancuri...




= Un politist opreste o masina condusa de o blonda deoarece mergea pe o strada, cu sens unic, pe cuntrasens:
- Stiti unde mergeti?
- Nu, dar trebuie sa fie tare rau acolo! Toti se intorc...

= La interviul pentru angajare:
- Nu. 
- Ne pare rau, noi avem nevoie de persoane care sunt obisnuite sa se subordoneze....

= Tatal vine de la crese cu copilul, mama isi pune mainile in cap:
- Mai barbate , asta nu-i copilul nostru! 
El, mirat: 
-Ce importanta are, maine tot la crese il duc!

= Anchetatorul: 
- De ce v-ati injunghiat sotul?
- Pai daca il impuscam, trezeam copilul ... si e cam bolnavior...

= Un tip intra intr-o berarie:
- Dati-mi o bere, imi astept nevasta aici.
- Bruna s-au blonda?, il intreaba chelnerul.
- Nu stiu, de-abia a intrat la coafoar.

= O tanara se duce suparata la parintii sai.
- Mama, sotul iarasi a urlat la mine. Vin sa traiesc la voi!
- Nu, draga mea, el trebuie sa plateasca pentru pacate. Ma mut eu la voi!

= Consultatie la ginecolog:
- Trebuie sa va previn, domnule doctor, ca sotul meu vine dupa mine peste o jumatate de ora!
- Dar nu fac nimic condamnabil!
- Tocmai... si timpul trece!

= Doamna, stiti ca sotul dv. va inseala?
- Bineinteles, stiu unde si cand, dar nu mi-am dat sama cu ce...

= Nu stiu ce sa fac, domnule doctor. Casatoria mea a intrat intr-un impas. 
- Cum asa?
- Pai sotia mea nu ma poate suferi cand sunt beat, iar eu n-o pot suferi cand sunt treaz.

= Ploua torential. Un betiv se impiedica si cade intr-o baltoaca...
- Cineva vrea sa-l ridice, dar el protesteaza:
- Lasati-ma! Ma descurc! Eu stiu sa inot! Salvati mai intai femeile si copiii!


Pasta de scortisoara cu miere



 

Pasta de scorţișoară cu miere revigorează memoria
Scorţișoara cu miere este un excelent remediu pentru afecţiuni grave. O porţie de pastă, obţinută dintr-o linguriţă de miere amestecată cu o linguriţă de scorţișoară, degustată dimineaţa, la micul dejun, revigorează memoria. De asemenea, reumaticii, cardiacii, persoanele supraponderale și pesimiștii se vor simţi mai puternice , după o astfel de cură, dacă acesta este continuată timp de patru săptămâni.



Mai ieftin


“Razboiul satelitilor”: China anunta o alternativa mai ieftina pentru sistemul GPS

autor: FrontPress 29.12.2012
China spatiuChina şi-a propus să rivalizeze GPS-ul american (Sitemul de Poziţionare Globală) cu propria versiune de ghidare prin satelit, denumită BeiDou. Sistemul poate fi deja achiziţionat de doritorii din regiunea Asia-Pacific. Până în prezent, constelaţia de sateliţi chinezeşti era folosită exclusiv de Armata de Eliberare Populară.
“Serviciul este acum disponibil şi include opţiuni de poziţionare, navigare şi de transmitere de mesaje scurte în China şi în zonele limitrofe. Sperăm ca BeiDou să cucerească 15-20 la sută din piaţa serviciilor prin satelit din regiunea Asia-Pacific până în 2015″, a declarat un oficial chinez citat de agenţia de presă Xinhua.
Autorităţile comuniste susţin că sistemul naţional de navigare, finanţat prin bugetul de stat, ar putea aduce un profit anual de peste 60 de miliarde de dolari americani.
În prezent, semnalul BeiDou poate determina poziţia unui obiect cu o variabilă de 10 metri. Prin comparaţie, majoritatea aparatelor GPS pentru uz civil pot realiza acelaşi lucru cu o variabilă de doar 2 metri. Avantajul sistemului chinezesc este însă costul mult mai scăzut decât cel al sistemului deţinut de guvernul SUA.
Sistemul GPS, format din 30 de sateliţi, este funcţional din anii ’70, în vreme ce China a lansat primii sateliţi destinaţi proiectului BeiDou în urmă cu 5 ani. În prezent sistemul chinezesc beneficiază de semnalul trimis de peste 15 sateliţi. Aceştia vor face parte dintr-o constelaţie formată din circa 60 de aparate. Se estimează că proiectul va fi complet până în 2020. Numărul mare de sateliţi va ajuta la îmbunătăţirea calculelor privind locaţia exactă a unui obiect şi viteza de deplasare.
Cu toate că BeiDou este un proiect ambiţios, vor trece totuşi câţiva ani buni până când chinezii vor putea zdruncina influenţa serviciului american. În prezent 95 la sută din echipamentul tehnic specific folosit în China (inclusiv telefonia mobilă sau sistemele de navigare) se bazează pe semnalul GPS.
Alternative pentru GPS sunt dezvoltate şi în alte state şi puteri ale lumii. Rusia a finalizat reţeaua de sateliţi Glonass în timp ce europenii lucrează la sistemul Galileo. Alte ţări, precum India sau Japonia, intenţionează să realizeze propriile sisteme regionale de navigaţie. Rămâne de văzut însă în următoarea decadă dacă aceste proiecte vor putea rivaliza cu adevărat cu GPS-ul americanilor. Sursa: FrontPress.ro

Sterie Ciumetti (1904-1933)


Sterie Ciumetti – PREZENT!

autor: FrontPress 29.12.2012
În noaptea de 29 spre 30 decembrie 1933, în sediul Poliţiei din Bucureşti este asasinat mişeleşte de “oamenii legii”, din ordinul ministrului Iamandi, legionarul macedo-român Sterie Ciumetti, după ce chiar în aceeaşi zi fusese eliberat din închisoare împreună cu fruntaşii Mişcării Legionare Ion Moţa şi Vasile Marin. Acesta s-a refugiat în România interbelică din cauza politicii Greciei de asimilare a aromânilor. Este arestat şi închis la Văcăreşti în 1930 ca militant pentru dreptul macedo-românilor de a se stabili în Dobrogea. Aici îl cunoaşte pe Corneliu Codreanu, liderul tineretului naţionalist român reunit sub aripa protectoare a Arganghelului Mihail, de care rămâne legat până la moarte. Devine casier central al Gărzii de Fier. Este rănit grav de jandarmi în timpul campaniei electorale din 1933. La sfârşitul lunii aceluiaş an, abia eliberat de câteva ore din închisoare, este din nou arestat şi anchetat de poliţie pentru a divulga unde se ascunde Corneliu Codreanu. Pentru că refuză, este schingiuit, împuşcat şi aruncat într-un lac.
În continuare reproducem integral articolul dedicat acestui erou de comandantul Mişcării Legionare Horia Sima. Textul apare în publicaţia ŢARA ŞI EXILUL – Curier Informativ al Miscãrii Legionare, din Madrid, în numărul 9, din iulie 1965.
“În cartea Căpitanului, “Pentru legionari”, găsim următoarele rânduri despre Sterie Ciumetti: „Sterie Ciumetti trăieşte zi şi noapte cu mine. E un tânăr de o mare corectitudine şi de o credinţă de câine. El devine casier central al Gărzii. Sterie Ciumetti Toate zilele – câte le va mai avea – nu se va gândi decât la Gardă, nu se va frământa şi nu va acţiona decât pentru Gardă, nu va trăi viaţa decât pentru ea”.
Când a evocat in termenii de mai sus viaţa legionară a lui Sterie Ciumetti, Căpitanul s-a gândit şi la finalul sublim al acestei vieţi. Au fost mii de legionari care au căzut pentru Legiune, dar in cazul lui Ciumetti avea de-a face cu o situaţie exceptională, când soarta întregei mişcări era in joc, când de atitudinea lui, in momentul in care duşmanii au pus mâna pe el, depindea continuitatea sau dispariţia Legiunii. Dacă ar fi cedat in noaptea de 29-30 Decembrie 1933 presiunilor, torturilor şi amenintarilor, acela in care îşi pusese nădejdile întreg tineretul ţării, Comeliu Codreanu, ar fi fost descoperit şi ucis. Daca i-ar fi fost mai dragă viaţa lui, ar fi tăiat firul vieţii legionare. Căpitanul ucis in 1933, după toate prevederile omeneşti, s-ar fi destrămat şi Legiunea. Mişcarea era încâ prea puţin extinsă ca să poată recupera şi dăinui şi după moartea întemeietorului ei. Abia in cei patru ani următori, 1934-1937, si-a creat cadre putemice şi a prins rădăcini in toată ţara. Ciumetti, şi in aceasta constă măreţia unică a jertfei lui, a respins alternativa salvării şi s-a hotărât pentru moarte. Si-a zdrobit existenţa lui proprie pentru a îndepărta fâlfâirea morţii de deasupra capului şefului său.
Ionel Mota si Sterie Ciumetti la inchisoarea Jilava – decembrie 1933
Sunt cunoscute împrejurările in care Căpitanul s-a întâlnit cu grupul de studenti români din Macedonia, o întâmplare din acelea pe care nu le poti atribui decât Providentei: in duba care transporta pe aceşti tineri la închisoarea Văcareşti, după atentatul neisbutit a lui Beza contra ministrului Angelescu. În celulele acestei închisori, sub privirea ocrotitoare a Arhanghelului, s-a plămadit frătia de cruce între Căpitanul oastei legionare, pe atunci destul de mică, şi grupul de luptători nationalişti veniti din Macedonia. Aceşti români, renumiti prin vitejia şi dârzenia lor in apărarea patrimoniului national, in loc să găsească sprijin in Patria-Mamă, erau prigoniti de autorităti, tratati ca duşmani ai Statului şi azvârliti in închisori. Între cei întemnitati se găsea şi Sterie Ciumetti. “Atunci l-am cunoscut pe Sterie Ciumetti, scrie Căpitanul, pe care Dumnezeu l-a ales, pentru sufletul său bun şi curat ca roua să fie, prin tragica sa soartă şi chinuire, cel mai mare martir al Mişcării Legionare, al României legionare”.
Corneliu Codreanu şi tovarăşii lui de suferintă au folosit timpul petrecut in închisoare in vara anului 1930 pentru a dezbate problemele vitale ale neamului românesc de pretutindeni. Căpitanul a avut prilejul să cunoască in amanunt, chiar din mărturia cutremurătoare a acelora care au trăit-o, tragedia Românilor din Balcani, iar tinerii originari din Macedonia au fost cuceriti nu numai de personalitatea umană a Căpitanului, bunătatea lui fără margini, dar şi de conceptia lui politică, a cărei viziune nu se limita la fruntariile unui Stat, ci îmbrătişa totalitatea natiunii noastre, de la Nistru şi până in Pind. Luptele şi suferintele Românilor din Macedonia fac parte integrantă din zbuciumul neamului întreg. De altă parte însă, din convorbirile cu Căpitanul, ei şi-au dat seama că problema lor nu poate fi rezolvată fară existenta unei Români puternice şi respectate in afară. Drumul de salvare al elementului românesc din Balcani trece prin Bucureşti. Dar cum România însăşi suferea de plaga politicianismului, trebuia ca mai înainte să se dea bătălia in Patria-Mamă, pentru a impune un regim sănătos la cârma tării. Odată ce s-ar fi întărit Statul Român, influenta lui binefăcătoare s-ar fi resimţit asupra tuturor aşezărilor româneşti din întreaga lume. Legiunea lui Codreanu era instrumentul politic destinat să opereze “schimbarea la fată a României” şi, in consecintă, locul lor era in această organizatie.
Aceste discutii şi confruntări fără îndoială că nu ar fi avut acelaşi ecou in sufletul acestor tineri dacă s-ar fi desfăşurat in alte împrejurări, mai putin dramatice, şi nu îndărătul gratiilor unei închisori. Ceea ce i-a impresionat mai mult pe studentii macedoneni, care nu erau nişte însăilători de vorbe goale, ci oameni de actiune, haiduci şi revolutionari, a fost solidarizarea Căpitanului cu cauza lor. In toată tara, in toate partidele, nu s-a găsit nimeni să-i înteleagă şi să le ia apărarea. În afară de acest om. El însuşi într-o situatie grea, el însuşi pândit de duşmani din toate părtile. Căpitanul risca mai mult decât toti cei închişi in chestiunea manifestului lansat de studentimea macedoneană. Risca existenta organizatiei abia înfiripate. Risca o condamnare care l-ar fi desfiintat politic. O cât de uşoară condamnare, cereau duşmanii, pentru ca să aibă prilejul să se năpustească asupra Legiunii. Dar onoarea lui de luptător nationalist nu putea suporta ca el să tacă, in timp ce se săvârşea o mare nedreptate acestor Români din partea unor politicieni vânduti străinilor. El a sărit in ajutorul altor Români obiditi sau primejduiti, ca la Iaşi, la Universitate, la Nicolina, sau in Maramureş, fară nici un calcul, fără a măsura primejdiile ce le atrage asupra lui.
Acest gest, tinerii români din Macedonia nu l-au uitat. Unitatea lor de simtire şi gândire cu Căpitanul s-a pecetluit in focul luptei. De îndată ce au fost liberi, s-au înrolat in Legiune, atrăgând după ei cea mai mare parte a tineretului universitar originar din Peninsula Balcanică şi a coloniştilor aşezaţi in Cadrilater. Căpitanul a fost răsplătit din belşug pentru ajutorul dat acestor oameni in momente de restrişte. Tocmai atunci luase hotărârea să se stabilească la Bucureşti. Elementul macedonean i-a fost de nepreţuit sprijin tocmai in această perioada dificilă, a primului contact cu Capitala, o lume necunoscută şi in mare parte străină de aspiraţiile Mişcării. De atunci încoace nu a fost luptă legionară in care ei să nu fie prezenţi, cu munca lor, cu banul lor, cu sacrificiul lor, cu viaţa lor.
Sterie Ciumetti a luat parte la toată această eroică afirmare a ramurii de romani macedoneni in sanul Legiunii, in perioada 1930-1933. E umbra credincioasă a Căpitanului. E numit casier central al Gărzii, funcţiune care presupune nu numai corectitudine in mânuirea banilor, dar şi strădania zilnică şi penibilă de a acoperi nevoile minime ale organizaţiei. Legiunea nu era finanţată de nimeni. Toate mijloacele ei materiale proveneau din cotizaţii sau din ajutoare benevole ale membrilor ei. Campaniile electorale din 1932 si 1933 au impus însă Legiunii un efort financiar covârşitor, care nu mai putea fi susţinut din cotizaţii. Situaţia era critică. Atunci Sterie Ciumetti a făcut apel la generozitatea negustorilor macedoneni din Capitală şi Legiunea a fost salvată din impas. Listele de candidaturi au putut fi depuse la timp in toată ţara.
Ne-am oprit câteva clipe asupra antecedentelor legionare ale lui Sterie Ciumetti pentru că numai pe firul lor putem încerca să pătrundem in taina sufletului său. Cununa martiriului nu s-a aşezat întâmplător pe capul lui, n-a fost un gest temerar de ultimă oră, ci intra in vocaţia lui de luptător, era împlinirea concepţiilor lui de viaţă. Fără îndoială că ultimul lui act de serviciu pentru Legiune depăşeşte tot ce a făcut el pâna atunci, dar între masa sacrificiilor zilnice săvârşite in cursul funcţiunilor ce le-a îndeplinit in Mişcare, adeseori anonime, adeseori cunoscute numai de cel care le poartă povara, şi între ultima lui zvacnire de energie, care a spart plafonul acestei lumi pentru a salva viaţa Căpitanului, exista o legătură naturală şi o continuitate logică. Sterie Ciumetti era aeelaşi şi când strângea un ban pentru Legiune şi când murea pentru Capitan. Aceeaşi vână spirituală hrănea amândouă sacrificiile, deşi valoarea lor nici nu se poate compara.
După împuşcarea lui Duca, Victor Iamandi, subsecretar de stat la Inteme, dăduse ordin organelor de poliţie şi jandarmerie că dacă îl prind pe Corneliu Codreanu să facă justiţie sumara cu el. Sterie Ciumetti fusese eliberat de la Jilava in după amiaza zilei de 29 Decembrie, cu câteva ore înainte de atentatul de la Sinaia, împreună cu Ion Moţa şi Vasile Marin. Abia poposise in mijlocul familiei lui, când zbirii bat din nou la uşă şi îl ridică. De asta dată pentru totdeauna. Dus la poliţie, a fost groaznic chinuit ca să spună unde poate fi găsit Căpitanul. Cum Ciumetti lucrase permanent la secretariatul Mişcării, era cel mai indicat să le dezvăluie legăturile Căpitanului, persoanele pe care le frecventa in Capitală şi unde eventual s-ar putea ascunde. Cu toate chinurile ce le-a suferit, comisarii n-au putut smulge nimic de la el. L-au ameninţat cu moartea. Ciumetti nu s-a turburat, atunci într-un acces de furie şi disperare, au tras in el şi apoi i-au azvârlit trupul neînsufleţit la marginea unui lac in jurul Bucureştilor.
Comisarii de politie, Panova si Aurelian Negrescu, responsabili de moartea lui Ciumetti, au fost reclamaţi justiţiei şi s-au început cercetările împotriva lor. Dar procesul n-a ajuns să se judece. Prin corupţie şi presiuni guvemamentale asupra organelor de anchetă, afacerea a fost înmormântată. Abia in toamna anului 1940 vinovaţii si-au luat cuvenita pedeapsă.
Trebuie să ne închipuim ce s-a petrecut in sufletul lui Sterie Ciumetti in timp ce loviturile cădeau cu grămada asupra trupului său slăbit. De o parte era viaţa caldă şi ademenitoare, era căminul abia înfiripat, de unde fusese smuls abia de câteva ore; de alta, era viziunea măreaţă a destinului românesc in lume, Căpitanul, Ţara, Legiunea, care-şi croise drum vitejeşte până atunci in mijlocul a mii de primejdii şi duşmănii. Toate aceste cuceriri şi realizari să se prăbuşească acum, după atâtea suferinte şi sacrificii, dacă ar fi Căpitanul descoperit şi ucis? Nimeni n-ar mai fi in stare să ia de la capăt mişcarea de renaştere natională. Totul se putea pierde pentru un moment de slăbiciune al lui. Atunci, gândindu-se la figurile legendare ale Armatolilor, într-un efort supraomenesc s-a ghemuit in durerea lui, pentru a rămânea credincios visului de înăltare românească in lume. Carnea si oasele zdrobite au fost învinse de forţa spiritului până ce călăii l-au eliberat de chinuri şi dureri, dându-i lovitura de graţie.
În toată viaţa lui de luptător pentru mântuirea neamului românesc, Sterie Ciumetti a fost de o consecvenţă severă. Odată ce s-a hotărât să apuce drumul spinos al luptei naţionale, pentru el nu au mai existat întoarceri, revizuiri, sau îndoieli. Având formaţie de luptător încă din mediul in care s-a născut şi in care şi-a petrecut adolescenţa, prin Legiune a îmbrăţişat aspiraţiile neamului întreg şi şi-a încheiat viaţa dând un exemplu cutremurător de lealitate fată de idealul care i-a încălzit sufletul. Căpitanul i-a cinstit memoria, aşezându-l in fruntea martirilor pomeniţi la şedinţele de cuib.
Sterie Ciumetti a fost un caracter tăiat in stâncă. Viaţa şi moartea lui formează un bloc de granit, o unitate indestructubilă. O existenţă rar întâlnită, modelată până in ultima clipă de văpaia spiritului nemuritor.” Sursa: FrontPress.ro

vineri, 28 decembrie 2012

Anul sarpelui


Potrivit zodiacului chinezesc, Anul 2013 este Anul Şarpelui, un an care începe in ziua de 10 februarie 2013 şi se încheie in ziua de 30 ianuarie 2014

Cum destul de curând vom intra într-un Nou An Chinezesc, ar fi util să avem câteva informaţii despre horoscopul chinezesc 2013, să aflăm ce ne aşteaptă în anul următor, în Anul Şarpelui. 

Până in data de 10 februarie ne vom afla încă în Anul Dragonului, un an care a reprezentat, pentru majoritatea dintre noi, un an în care ne-am luptat să izbândim, în care am elaborat planuri şi proiecte, uneori chiar foarte ambiţioase. Până pe 10 februarie 2013, anul 2013 va fi un an favorabil întreprinzătorilor şi demarării de noi proiecte. Anul Dragonului favorizează cu precădere îndrăzneala şi pionieratul.

Anul Şarpelui 2013 - Anul dobândirii înţelepciunii

zodiac chinezesc 2013

In ziua de 10 februarie 2013 vom intra în Anul Şarpelui. Şarpele este semnul al şasea din zodiacul chinezesc, zodiac care constă, cum am mai spus, în 12 semne zodiacale. Şarpele este considerat o zodie enigmatică, intuitivă, introspectivă, rafinată. În general persoanele născute în Anul Şarpelui sunt inteligente şi înţelepte şi sunt pricepute în afaceri. Anul Şarpelui 2013 va fi un an prielnic pentru autodezvoltare, învăţare. 

În cultura occidentală insa şarpele este adesea văzut că o forţă malefică, capabilă de a ispiti omul şi de a-l pune în situaţii compromiţătoare.

În Anul Şarpelui 2013 trebuie să învăţăm cum putem să supravieţuim în condiţiile răului, însă fără să ne folosim de rău, ci de bine. Va trebui să facem eforturi de a ieşi cu bine din situaţiile dificile, critice sau din mâinile răului, folosindu-ne nu de răutate şi viclenie, ci de  înţelepciune şi inteligenţa. Asemeni Şarpelui, care ştie că pentru a supravieţui trebuie să-şi păzească permanent capul (care deţine şi cea mai temută arma a sa - muşcătura veninoasă), tot aşa şi Anul Şarpelui 2013 va reprezenta pentru noi un an în care va trebui să ne păzim capul şi mintea. Ni se va cere să facem eforturi de autodezvoltare, să ne adaptăm condiţiilor în care trăim şi să ne folosim arma pe care o avem la dispoziţie: înţelepciunea şi inteligenta. Doar în felul acesta vom reuşi să facem din Anul Şarpelui un an cu adevărat bun - încercamd să supravieţuim pericolelor şi evenimentelor din viaţa noastră fără să fim vicleni, naivi sau proşti, ci înţelepţi.


Ceausescu razbunat


Ceausescu razbunat pentru sangele varsat

autor: FrontPress 28.12.2012
executie ceausescuIliescu şi FSN au oferit poporului român în decembrie 1989 cel mai însângerat şi urât Crăciun din istoria României. Zilele acestea m-am uitat la filmul execuţiei cuplului dictatorial Ceauşescu de la Târgovişte. La un moment dat când paraşutiştii încearcă să o lege cu sfoară pe Elena Ceauşescu, în încăperea procesului, un subofiţer o întreabă cine sunt cei şi de ce mai trag pe străzi, pe 25 decembrie 1989. Elena Ceauşescu răspunde prompt, lucru care până acum nimeni nu l-a sesizat: “Întrebaţi noua putere, pe cei care au preluat puterea cine trage în popor acum!” Citez din memorie, dar cam aşa a sunat în esenţă răspunsul Elenei.
Deci cuplul Ceauşescu ştia clar că este o lovitură de stat şi că noua putere reprezentată de autorii loviturii de stat au pus la cale măcelul de pe străzile oraşelor României, cu diversiunea mercenarilor şi teroriştilor ca să distragă atenţia că un grup organizat şi fiinanţat de URSS va prelua puterea. Ceauşeştii au continuat demn în faţa plutonului de execuţie: “Împreuna am luptat, să murim împreună. Daca vreti să ne omorati, ne omorâţi pe amandoi, împreuna, nelegaţi.”
Acestea au fost printre ultimele cuvinte ale Elenei Ceausescu în timp ce era condusă, alaturi de Nicolae, către zidul sfârşitului lor. Un pluton de execuţie alcătuit din trei soldaţi paraşutişti – deşi se spune că alte sute de soldati se oferiseră voluntari – a îndeplinit sentinţa tribunalului improvizat la Târgoviste, în ziua de 25 decembrie 1989. în urma unui proces expediat rapid, în doua ore, în care atat procurorii cât şi avocaţii apărării au părut că se răfuiesc personal cu cei doi inculpaţi, stenograma înregistrează: “Tribunalul, in nu­mele legii si al po­porului, deliberand in secret, condamna in unanimitate de voturi pe inculpatii Ceausescu Nicolae si Ceausescu Elena la pedeapsa capitala si confiscarea totala a averii, pentru savarsirea infractiunilor de genocid (…); subminarea puterii de stat (…); act de diversiune (…); si sub­minarea economiei nationale (…).” “Puteaţi să ne împuşcati şi fără mascarada asta” se pronunţase, în timpul procesului, Nicolae Ceausescu. Lucrurile ar fi putut la fel de bine să stea şi aşa, de vreme ce soldaţii din plutonul de executie au ajuns la Targoviste în acelaşi elicopter cu judecatorii.
Cârlan, şeful plutonului de execuţie, şi-a dat seama că a fost un pion folosit autorilor loviturii de stat. “Am fost ca nişte roboti…Totul s-a întâmplat foarte repede. Imediat dupa aceea mi-am dorit sa studiez filosofia si dreptul, pentru a înţelege din punct de vedere legal ce s-a întâmplat. Eram un subofiţer care a ascultat ordinele superiorilor, însă am ucis un om după un proces fals. L-am ucis pe Ceausescu în ziua de Crăciun, dar decretul de înfiinţare a Curţii care l-a judecat a fost semnat abia pe 27 decembrie, când Ceauşescu era deja mort de doua zile. Omul pe care l-am omorât era un dictator şi toţi spuneau ca il urasc, dar si pe mine m-au ostracizat după aceea. Iliescu nu m-a placut, presa m-a blamat, iar în 1998 am fost concediat din Ministerul Apararii”.
Mai mult, conspiratorii din completul de judecată conduşi de generalul Victor Stănculescu s-au pus pe chefuit şi băut whisky confiscat încă din elicopterul care ducea cadavrele dictatorilor spre Cimitirul Militar Ghencea. Nu aveau nicio mustrare de conştiinţă, numai o sete nebună să bea şi să mănânce în cinstea victoriei loviturii de stat că o facţiune moscovită a preluat în mod criminal puterea la Bucureşti. La doar câteva ore după execuţia soţilor Ceauşescu, completul de judecată de la Târgovişte s-a întors la Bucureşti cu două elicoptere, în care a adus şi cadavrele celor doi. După ce au aterizat pe stadionul de rugby din Complexul Sportiv Steaua, membrii completului au luat masa. Iar mâncarea a fost aleasă, pentru a sărbători libertatea proaspăt câştigată. Dan Voinea, procurorul din procesul Ceauşeştilor, a istorisit în faţa Comisiei Senatoriale pentru cercetarea evenimentelor din decembrie 1989 ce s-a întâmplat după execuţie. “Ne-a dat nişte aperitive: brânză, salam, ne-a dat câte o friptură cu piure de cartofi şi ne-a dat să bem vin negru. Şi whisky. Cristian Gaţu a venit cu whisky. A venit cu nişte sticle cu whisky şi era o noutate”, a declarat Dan Voinea. Preocupaţi cu mâncarea şi băutura, membrii completului de judecată au uitat de cadavrele Ceauşeştilor, care până la urmă au fost rătăcite.Cei din completul de judecată au coborât din elicoptere şi s-au dus direct la masă, fără să vadă unde sunt lăsate cele două colete însângerate. Iar soldaţii care au fost puşi să le păzească s-au speriat de o Dacie neagră care trecea prin zona stadionului Ghencea şi au luat-o la fugă, fără să se mai întoarcă. Ceauşeştii au stat o noapte întreagă sub cerul liber, pe stadionul 2 din Ghencea.
Pentru circul însângerat şi morţii din decembrie 1989, când noua putere FSN condusă de Ion Iliescu a preluat puterea, nu a plătit nimeni. E timpul ca justiţia să-şi facă treaba şi dosarul crimelor revoluţiei române de după data de 22 decembrie 1989, când pentru morţii nevinovaţi este responsabil Iliescu şi clica sa de agenţi KGB, să fie finalizat. Iliescu pentru sângele vârsat în acele zile, cu terorişti inventaţi şi pentru sângele din ziua de Crăciun, trebuie să fie judecat. Sângele morţilor nevinovaţi strigă de dincolo de morminte să fie răzbunat. Ion Iliescu trebuie să plătească juridic pentru crimele sale înainte să plătească în ceruri, iar locul lui trebuie să fie astăzi la Jilava lângă generalul Victor Stănculescu, nu de pensionar de lux ce-şi râde în barbă de morţii revoluţiei. Românii încep să nu mai creadă în revoluţia română din decembrie 1989, ci să vadă în ea doar o lovitură de stat sângeroasă pusă la cale de o clică conspirativă însetată de sânge şi plătită de Moscova. Nu va fi pace socială şi politică în ţară dacă cei vinovaţi de crimele din decembrie 1989 nu vor plăti în faţa instanţelor de judecată. De Ionuţ Ţene – NapocaNews