Reda-i copilaria lui Stefanut

sâmbătă, 3 decembrie 2011

Descopera cine esti !


Descoperă cine eşti, nu conform definiţiei altcuiva, ci conform definiţiei tale proprii


Descoperă cine eşti, nu conform definiţiei altcuiva, ci conform definiţiei tale proprii. Joacă-te cu ea, înainte să o accepţi. Lasă întregul tău sine să devină prezent. Explorează dunele care se ridică la marginea mării. Simte aerul sărat şi plimbă-te de-a lungul plajei în timpul refluxului. Vezi toate formele de viaţă, toate posibilităţile, jocul gândului şi al emoţiei, atunci când fluxul se întoarce. Cunoaşte-te pe tine însuţi. Să nu te pierzi în lume, înainte de a şti cine eşti, sau înainte ca şansele tale de trezire să fie foarte puternice. Lumea va fi foarte fericită să-ţi ofere un rol şi o responsabilitate. Alţi oameni vor fi foarte fericiţi să-ţi desemneze un rol în piesa lor. Hai să privim lucrurile în faţă şi să recunoaştem că unele roluri sunt foarte atrăgătoare. Ele promit foarte mult. E greu să spui nu. „Lasă-ţi singurătatea ta sălbatică şi vino şi locuieşte cu mine. Te voi iubi şi voi avea grijă de tine." Acestea sunt cuvintele pe care aşteptă să le audă un copil al străzii. în cele din urmă, apare o cale; părinţii dispăruţi se materializează. Totul va fi bine. Aşa să fie, oare? Nu prea! Mai degrabă, acesta este modul în care şinele este trădat. In modul acesta este pavat cu asfalt locul cel sălbatic, înăbuşindu-i iarba şi pomii, invadându-i cerul. Numeşte aceasta desţelenire, tehnologie, progres. în nici un caz nu este aşa ceva! Persoana fară casă e întotdeauna nemiloasă, atunci când îşi face o locuinţă. Nu are nici un fel de milă pentm mediul înconjurător sau pentru binele altuia. Pur şi simplu, îşi manifestă în exterior mânia şi durerea. încearcă să trăieşti cu cineva, înainte de a fi învăţat să trăieşti cu tine însuţi şi vei face din acea relaţie o bătaie de joc. Nu va merge. Mai întâi, găseşte-ţi căminul în interiorul inimii tale. Numai cel care se cunoaşte şi se acceptă pe el însuşi, poate descoperi ce înseamnă a fi egal cu altul. Dacă nu o face, se autotrădează. Niciodată nu e vina celeilalte persoane, atunci când o relaţie nu merge. Orice sfârşit al unei relaţii poate fi atribuit unei singure cauze: lipsa de fidelitate faţă de sine. Atunci când nu eşti credincios ţie însuţi în momentul în care începi o relaţie, cum e cu putinţă să fii credincios ţie însuţi cât timp te afli în cadrul ei? Vezi deci că nu poate fi greşeala celeilalte persoane. Amândoi aţi căzut de acord că a vă respecta şi preţui pe voi înşivă era un lucru mult prea riguros, care presupunea mult prea multă singurătate. Aţi optat să adormiţi împreună. Foarte curând aţi descoperit că această stare de adormire împreună nu era deloc ceea ce părea a fi. V-aţi trezit şi aţi întrebat: „De ce am schimbat eu un vis pentru altul? Visul iniţial însemna singurătate, dar era mult mai simplu". N-aţi făcut altceva decât o manevră de amânare, un ocoliş. Aţi trecut de la a dormi singur, la a dormi alături de altcineva. Dar, adevărata provocare pentru voi nu a fost dormitul, ci trezitul. Dacă nu te dedici cu dăruire propriei tale treziri, ceilalţi nu-ţi vor oferi decât ocolişuri, cărări laterale, mersul pe loc. Timpul trece, dar nu se schimbă nimic. Durerea nu dispare. Vechea nemulţumire este încă prezentă. Cu timpul, îţi vei da seama că trebuie să priveşti în faţă această nemulţumire. Pare a fi o nemulţumire faţă de circumstanţele exterioare ale vieţii tale, dar ea rămâne la fel şi după ce aceste circumstanţe s-au schimbat. S-au schimbat cearceafurile, dar patul este tot prost. Problema nu este de cosmetizare. Nu e de suprafaţă. Ea se află chiar la bază. Acolo trebuie căutată. Acolo trebuie rezolvată. Nemulţumirea ta îţi spune numai şi numai un singur lucru: „Nu te respecţi şi nu te preţuieşti". Dacă ai face-o, în viaţa ta ar exista energie şi dedicare unei cauze. Nu ai fi plictisit. Nu ai fi singur. Nu ai fi dornic să înlocuieşti visul tău cu al altuia. Tu eşti cel care optează pentru ocoliş, semen al meu. Nu-l acuza pe cel care te însoţeşte. Nu este greşeala lui. Nu este greşeala ei. A fost, pur şi simplu, alegerea ta. Nu te pedepsi pentru asta. Fă o altă alegere. Alege să te respecţi şi să te preţuieşti, să păşeşti pe deplin în viaţa ta.
Paul Ferini
http://eulinterior.blogspot.com/

Deepak Chopra Legile iubirii


1. Stadiul (Legea) ATRACTIEI Deschidem portile iubirii cand suntem autentici… Autenticitatea este primul pas catre atractie, conform primei legi spirituale a iubirii. A fi tu insuti, tu natural, tu in starea ta primara, originala, fara neafectare, fara masca, fara adaosuri si tertipuri te face sa fii cu adevarat atractiv in ochii celuilalt. A fi tu insuti cu sinceritate si simtindu-te confortabil in legatura cu acest lucru inseamna a fi atractiv. De ce? Pentru ca naturaletea determina o persoana sa fie perceputa drept atractiva, este de parere Deepak Chopra. “In fiecare dintre noi exista limitarea si infinitul, adevarul si iluzia, pacatosul si sfantul si in fiecare moment putem alege ce anume sa exprimam, constientizand acel ceva. Suntem atractivi cand alegem autoexprimarea onesta si totala”, se arata pe blogul ajourneytolove.com.au
 2. Stadiul (Legea) DRAGOSTEI NEBUNE (LEGEA ORBIRII) Suntem mai mult decat un corp care simte dorinta nebuna de a atinge un alt corp… Cand Atractia dintre doua persoane este foarte puternica, cand suntem mai mult decat un corp care simte dorinta irezistibila de a atinge un alt corp, atunci interactionam la un alt nivel, un nivel mult mai profund… Ne indreptam catre o alta realitate, una transcendenta, una care nu mai este deloc ordinara, ci ametitoare. Noi, fiintele umane, avem abilitatea de a experimenta iubirea la un nivel transcendental. Avem insa nevoie de o alta fiinta umana care sa declanseze aceasta traire. De aceea, atunci cand suntem in acest stadiu al indragostirii, vedem brusc lumea din jur cu alti ochi si totul ni se pare a avea un farmec de nedescris. Sunt ochii iubirii deschisi momentan doar pe jumatate.
3. Stadiul (Legea) COMUNIUNII Iei de la celalalt ceea ce nu ai fi putut sa obtii niciodata singur. Dai ceea ce nimeni nu ar fi putut sa dea vreodata… Aceasta etapa a iubirii este profunda, este minunata, este greu de atins si mentinut, dar totusi provocatoare. Comuniunea este contactul sufletului cu un alt suflet, este impartasirea propriului suflet cu sufletul unei alte persoane, este premisa pe care se cladeste de fapt increderea in celalalt. “In aceasta etapa, cei doi iubiti se muta intr-un teritoriu al necunoscutului, fiecare luand de la celalalt ceea ce singur nu ar fi dobandit niciodata”, se arata intr-un articol publicat in revista care2.com/greenliving, intr-un articol preluat si simplificat dupa cartea Kama Sutra, a lui Chopra. In etapa Legaturii stranse, sufletele celor doi reusesc sa se atinga unul pe celalalt, iar o persoana reuseste sa-si transfere gandurile si tot ceea ce simte in cealalta persoana. Nu este usor sa lasi aceasta etapa sa se desfasoare. Impartasindu-te cu totul unei alte persoane, risti sa fii vulnerabil. Cine vrea sa fie vulnerabil? Multi dintre noi se feresc sa intre in aceasta etapa din cauza sentimentului de a pierde controlul asupra situatiei. Cine vrea sa piarda controlul asupra situatiei? Dar in aceasta etapa, iubirea deschide drumul catre o iubire deplina…
4. Stadiul (Legea) INTIMITATII Daruindu-te pe tine fara nicio masca… In cartea ‘Kama Sutra’, Deepak Chopra explica stadiul Intimitatii. Ca fiinte umane, suntem alcatuiti din carne si spirit. In aceasta etapa, afirma Chopra in ‘Kama Sutra’, cele doua aspecte care formeaza identitatea fiintei umane fuzioneaza. In etapa Intimitatii, carnea se contopeste cu carnea, iar spiritul fuzioneaza cu spiritul. Fizicul se uneste cu fizicul, corpul subtil cu corpul subtil, sufletul cu sufletul. In aceasta etapa, considera autorul, energia sexuala si energia spirituala fuzioneaza intr-o singura energie, o energie creatoare si sacra a universului. Aceasta uniune in intimitate este cu siguranta o uniune aparte. Prin Intimitate, ne revelam si impartasim din noi insine celuilalt. Poate ca tocmai de aceea adevarata intimitate este infricosatoare pentru o buna parte dintre oameni. In momentul in care atingem acest tip de intimitate “nu putem ascunde nimic, nu putem purta nicio masca, nu putem camufla nicio un sentiment de dubiu sau securitate. Trebuie doar sa fim pur si simplu acolo, in acel moment, fara niciun fel de limita”. (http://ajourneytolove.com.au/2011/04/07/deepak-chopras-seven-stages-of-love/_)
5. Stadiul (Legea) ABANDONARII si al (a) NON-ATASAMENTULUI Te pierzi in celalalt pentru a te regasi apoi… Conform acestei legi a iubirii, abandonarea in celalalt nu este deloc un act impotriva iubirii de sine. Ci dimpotriva. A te abandona in celalalt, afirma Chopra, este calea cea mai buna de a-ti gasi adevaratul eu si a renunta la egoul nostru care simte nevoia de separare. In aceasta etapa, renuntam la atasament. Atasamentul inseamna dependenta, inseamna pretentii, inseamna sclavie, inseamna control, manipular, a incerca sa convingi pe cineva de ceva anume. Iubirea este libertate, este non-atasament, ea permite celor doi sa evolueze frumos, fara limite si constrangeri. “In adevarata Abandonare, nu simtim niciodata nevoia sa controlam persoana iubita, sa o seducem, sa insistam, sa fortam, sa obtinem ceva dand ceva. In adevarata abandonare, stim cum sa PERMITEM sa fie”, spune Chopra in cartea sa.
6. Stadiul (Legea) Pasiunii Iubind, traiesti... Pentru ca iubirea este viata. “Pasiunea pentru viata si pasiunea pentru iubire sunt acelasi lucru. Aceasta din cauza ca viata, in esenta sa, este iubire”, afirma Chopra. Unirea masculinului si a femininului intr-un singur corp ne poate aduce mai aproape de sufletul nostru si al celui pe care il iubim, este de parere Chopra. Pasiunea nu este doar la nivel fizic si nu are in vedere doar dorinta sau eliberarea de dorinta carnala. Pasiunea nu este pentru ceva anume. Ea doar este.
7. Stadiul (Legea) Extazului Venim din extaz si in extaz trebuie sa ajungem…. Din aceasta stare venim si aici trebuie sa ne intoarcem, considera Chopra... Venim din extaz, caci extazul nu reprezinta altceva decat starea noastra originala, situatia de gratie de unde am plecat. Iar extazul este ultima etapa a iubirii. El inseamna depasirea naturii noastre umane, inseamna depasirea limitelor si atingerea unui punct inalt, cel al transformarii spirituale. Cum? Traversand toate cele 5 etape, ajungand la intimitate si ajungand si la mai mult de atat, la extaz… Aici este punctul final de destinatie al iubirii. Aici ajunge iubirea sa fie completa.

“Deepak Chopra Legile iubirii”

http://eulinterior.blogspot.com/

Ce spun chinezii !!!!!

Ce spun chinezii: “Vom apăra Iranul chiar dacă asta ar însemna Al Treilea Război Mondial”

autor: FrontPress 03.12.2011
Dușmanii Iranului sunt și dușmanii chinezilor, indiferent ce ar însemna acest lucru. Asta este concluzia trasă în urma afirmației lui Zhang Zhaozhong, un important general chinez, care a declarat că ei, chinezii nu vor ezita să apere Iranul chiar dacă acest lucru ar însemna declanșarea celui De-al Treilea Război Mondial.
Afirmația vine după ce guvernul de la Beijing a estimat miercuri că sancţiunile occidentale împotriva Iranului ‘vor complica, vor agrava situaţia’ şi vor conduce la intensificarea confruntării pe tema programului nuclear al Teheranului.
‘China a fost totdeauna împotriva sancţiunilor unilaterale faţă de Iran’, a precizat purtătorul de cuvânt al Ministerului Afacerilor Externe, Liu Weimin, după ce SUA, Marea Britanie şi Canada au anunţat sancţiuni împotriva Iranului.
Potrivit Chinei, presiunile şi sancţiunile nu pot rezolva ‘fundamental’ problema dosarului nuclear iranian. ‘Din contră, ele vor complica, vor agrava situaţia şi vor intensifica disputa (pe această temă), mergând împotriva păcii şi a stabilităţii regionale’, a spus Liu Weimin.
Noile sancţiuni vizează în special sectoarele bancar şi petrolier. Ele au fost anunţate în urma unui recent raport al Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică (AIEA), în care se menţionează o ‘posibilă dimensiune militară’ a programului nuclear iranian.
China – care cumpără mult petrol – a devenit primul partener comercial al Iranului, cu schimburi bilaterale în valoare de 30 miliarde de dolari, faţă de numai 400 milioane acum 15 ani.
Rusia, aliat al Iranului şi ale cărei poziţii sunt apropiate de cele ale Chinei, a calificat aceste noi măsuri drept ‘inacceptabile’.
Iranul nu va da înapoi cu privire la programul său nuclear în pofida unor noi sancţiuni occidentale, a declarat miercuri preşedintele iranian, Mahmoud Ahmadinejad, în cursul unui discurs transmis în direct de televiziunea de stat, informează AFP.
‘Vă sfătuiesc să renunţaţi la aceste metode (sancţiuni), să nu credeţi că starea rea de spirit, faptul că vă arătaţi dinţii şi ghearele vor opri poporul iranian din calea sa de a stăpâni tehnologia nucleară’, a declarat Ahmadinejad la Pakdasht, oraş la est de Teheran, reafirmând că Iranul ‘nu doreşte armă atomică’. De Valentin Vioreanu – Capital
«

Liviu Vasilica(1950-2004) Fir-ai tu, sa fii, de murg

vineri, 2 decembrie 2011

Amy Winehouse Rehab

Amy Winehouse

Así suena la última Amy



El disco póstumo de Amy Winehouse, que se publica el lunes día 5 y ya se puede encargar en iTunes, confirma de largo que su muerte nos ha privado de una cantante auténticamente excepcional. Son piezas fechadas entre 2002 y 2011 que tienen el valor de un tesoro oculto, de ahí el título 'Lioness: hidden treasures' (Universal). [Álbum: Amy, recuerdos fotográficos]
ELMUNDO.es ofrece en primicia un análisis de cada una de las canciones del CD a cargo de los productores con los que trabajó la artista, fallecida este verano a los 27 años. Una muerte "accidental por abuso de alcohol", según la investigación.
El productor Salaam Remi acompañó a la tan díscola como genial vocalista de 'Frank' y 'Back to black', los dos únicos álbumes que editó en vida. "Quería asegurarme de que la gente escuchara estas cosas, que no se quedara en un disco duro, en alguna parte, para mí ha sido algo terapéutico porque me ha ayudado a asimilar el hecho de que ya no esté con nosotros", afirma.
Amy a la guitarra. Amy bordando una versión de 'The girl from Ipanema'. Amy sublimando el 'Will you still love me tomorrow' de Carole King (inmortalizado en su día por The Shirelles). Amy cantando al amor sin cesar. Todo un lujo.
http://drrobert-impresiones.blogspot.com/

10 recomandari !!!


10 recomandari pentru fiecare zi !

1. Stai departe de probleme.

1.3389982510@web38206.mail.mud.yahoo.com


2. Aspira la o greutate ideala.



2.3389982511@web38206.mail.mud.yahoo.com


3. Stai concentrat pe munca ta.

3.3389982511@web38206.mail.mud.yahoo.com






4. Exercitii fizice te mentin in forma..


4.3389982511@web38206.mail.mud.yahoo.com






5. Practice team work.
6. Ia-ti un partener de incredere sa-ti pazeasca spatele, tu ai grija de restul.
6.3389982511@web38206.mail.mud.yahoo.com






7. Pazeste-te de ploaie..


7.3389982511@web38206.mail.mud.yahoo.com






8. Odihneste-te si relaxeaza-te.


8.3389982511@web38206.mail.mud.yahoo.com






9. Zambeste oricand.


9.3389982511@web38206.mail.mud.yahoo.com


AND







10. Intelege ca nimic nu e imposibil.


10.3389982511@web38206.mail.mud.yahoo.com


Asta te va face sa zambesti:


11.3389982511@web38206.mail.mud.yahoo.com

Acum, retrimite aceasta la o grămadă de prieteni, dacă vă puteţi aminti cine sunt ei!
!


Always Remember:


Nu incetam sa mai radem fiindca imbatrinim, ci, imbatranim fiindca nu mai radem !!!!







JOHN ONOJE stie ca Basarabia este Pamant Romanesc !


http://nationalisti.ro/

WikiLeaks

WikiLeaks: Guvernele isi spioneaza cetatenii folosind telefoanele mobile, e-mailul si Internetul

autor: FrontPress 02.12.2011
Ceea ce unii bănuiau de multă vreme, şi anume că oamenii simplii sunt monitorizaţi permanent, dreptul la viaţă privată fiind doar o iluzie, a fost confirmat şi de WikiLeaks, care a anunţat joi că şi-a reluat activitatea, suspendată în octombrie din cauza lipsei de fonduri. În acest sens au fost date publicităţii documente care arată cum guvernele îşi spionează propriii cetăţeni graţie unor tehnologii furnizate de industriile specializate în supraveghere.
În cadrul unei conferinţe de presă, fondatorul site-ului WikiLeaks, Julian Assange, a lansat publicarea a sute de documente provenind de la 160 de companii din 25 de ţări, specializate în supravegherea şi interceptarea telecomunicaţiilor, anunta Mediafax. AICI poti studia toate documentele.
Acestea arată cum aceste sisteme permit guvernelor să supravegheze persoanele prin telefoanele mobile, conturile de e-mail şi urmele lăsate pe Internet. “Publicăm astăzi peste 287 de dosare care arată realitatea unei industrii de supraveghere la scară mare – o industrie care vinde echipamente atât democraţiilor, cât şi dictaturilor pentru a spiona populaţii întregi“, a declarat fondatorul WikiLeaks la Londra.
În paralel, site-ul Owni.fr a dezvăluit în parteneriat cu WikiLeaks aproximativ 1.100 de documente provenind de la companii, între care o firmă franceză, Amesys, care a făcut afaceri cu regimul fostului lider libian Muammar Kadhafi. E-mailurile a şapte opozanţi libieni în exil, care locuiesc în Marea Britanie sau Statele Unite, au fost spionate în aceste ţări prin sistemul de interceptare şi supraveghere vândut Libiei de Amesys, potrivit acestui site.
Documentele publicate joi de WikiLeaks includ manuale de supraveghere vândute în trecut regimurilor autoritare din lumea arabă cum ar fi Siria, Libia, Tunisia şi Egipt. Potrivit lui Julian Assange, industria de supraveghere şi interceptare a comunicaţiilor a trecut de la un cerc restrâns de clienţi din domeniul serviciilor de informaţii, cum ar fi agenţiile de informaţii americane sau britanice, la o reţea mondială.
Conform Mediafax, experţii care au lucrat cu WikiLeaks în vederea publicării documentelor, au cerut o reglementare a acestor tehnologii. “Guvernele occidentale nu pot rămâne inactive când acest tip de tehnologie este vândut“, a subliniat Eric King, de la organizaţia neguvernamentală Privacy International.
Julian Assange se află în prezent în arest la domiciliu în Marea Britanie, în aşteptarea apelului formulat împotriva deciziei de extrădare în Suedia unde trebuie să răspundă acuzaţiei de agresiune sexuală. Tribunalul va decide la 5 decembrie dacă va primi apelul. Sursa: FrontPress.ro
H

joi, 1 decembrie 2011

La Multi Ani Romania Mare !!!!

La mulţi ani,Rone!

1 decembrie ieri si astazi

autor: FrontPress 01.12.2011
Carte poştală a voluntarilor români  din Italia (1918)
S-a tot spus că data de 1 Decembrie 1918 a reprezentat apogeul românilor, ora astrală a românismului, punctul unic de maxim al neamului nostru. Adevărul nu stă chiar aşa. 1 Decembrie 1918 a fost o zi deosebită, cu adevărat, dar nu a fost totul, şi mai ales, nu ar fi însemnat prea mare lucru, dacă acţiunea nu ar fi continuat. Dacă toţi românii ar fi plecat liniştiţi acasă după marea adunare de la Alba Iulia, România Mare ar fi continuat să rămână un vis, iar data de 1 decembrie ne-ar fi rămas în memorie ca şi, de exemplu, data proclamaţiei de la Islaz.
Dacă ne reducem la 1 Decembrie 1918, atunci încă nu exista România Mare, şi este absurd să crezi că din 2 decembrie 1918 s-a creat această Românie Mare, în urma adunării populare. Este ca şi cum ai reduce un întreg proces la o singură zi. Deoarece la 1 Decembrie 1918 mai mult de jumătate din Transilvania era încă sub ocupaţia ungurilor care, cum era de aşteptat, n-au luat-o la fugă nici de spaima proclamaţiei de la Alba Iulia şi nici de groaza hotărârilor de la Conferinţa de Pace de la Paris, ci doar când au simţit pe piele tăişul usturător al baionetelor româneşti. Astfel, o dată importantă o consider cea de 1 mai 1919, când trupele române au ajuns cu întregul front la Tisa în urma contraatacului împotriva trupelor ungare bolşevice (vezi Războiul româno-ungar de la 1919 (I) Din Apuseni pe Tisa) realizând cu arma în mână stăpânirea românească pe teritoriul menţionat de Eminescu în Doină, „De la Nistru pân-la Tisa”.
Totuşi, data de 1 Decembrie 1918 rămâne o dată extrem de importantă, o dată crucială, mai ales prin importanţa semnificaţiei sale ca şi voinţă a maselor. A fost singura adunare naţională, practic un plebiscit, un referendum, cu delegaţi din toate părţile Transilvaniei şi Banatului, singura adunare naţională ţinută în toate provinciile desprinse din imperiul Austro-Ungar, prin care populaţia să fie întrebată ce doreşte să facă cu viitorul ei. Independenţa cehoslovacilor, polonezilor, slovenilor, croaţilor, s-a decis de către conducătorii lor, era un curent favorabil, de necontestat pentru independenţă, dar singurii din cuprinsul întregului imperiu care au chemat populaţia să se exprime liber, au fost românii ardeleni. Şi ei au spus prin glasul celor peste o sută de mii de delegaţi, reprezentând poporul din toate colţurile Transilvaniei, „NOI VREM SĂ NE UNIM CU ŢARA!” Este un fapt de necontestat, şi nimeni nu a îndrăznit să conteste adunarea naţională de la Alba Iulia. Până şi cei mai extremişti maghiari contestă tratatul de la Trianon, din 4 iunie 1920, dar despre valabilitatea rezoluţiei de la Alba Iulia nimeni nu zice vreun cuvânt, deoarece s-ar acoperi de ridicol. La fel cum astăzi s-ar acoperi de ridicol, de exemplu, toţi cei care ar contesta independenţa Muntenegrului, obţinută tot prin referendum în mai 2006. Nici sârbii, cei mai defavorizaţi de acest referendum, nu contestă valabilitatea votului muntenegrean.
Deci, 1 Decembrie 1918 reprezintă o dată importantă într-un proces, nicidecum începutul sau sfârşitul procesului, un proces jalonat de alte date importante, începând cu 15 august 1916, data intrării României în război pentru Transilvania şi Bucovina. Au fost zilele de luptă şi eroism, de înfrângeri şi trădări, de glorie şi tragedii, ale căror date sunt aşa de multe încât nu au cum să fie toate amintite aici. În răstimp de trei ani, între 1916 şi 1919, România şi românii au trecut prin cele mai cumplite chinuri, de la victoriile din Transilvania toamnei lui 1916 la dezastrul de la Turtucaia, de la eroismul soldaţilor prost echipaţi şi înarmaţi în faţa unui inamic superior ca oameni şi armament, trădaţi de singurul aliat de pe câmpul de luptă, la disperarea evacuării a două treimi din teritoriu şi drama retragerii în Moldova bântuită de frig, foame şi tifos în iarna lui 1917. Eroismul şi victoriile de la Mărăşeşti, Mărăşti şi Oituz şi trădarea rusească care ne-a lăsat singuri în faţa duşmanilor germani, austro-ungari, bulgari şi turci. Am început lupta împotriva inamicilor şi am sfârşit-o împotriva aliaţilor care ne-au înfipt cuţitul în spate (vezi Primele lupte cu bolşevicii).
Puţine cazuri au mai fost în istorie de un asemenea dramatism, singuri împotriva tuturor, asaltaţi de nenumăraţi duşmani, trădaţi şi apoi atacaţi de aliaţi, şi totuşi, neamul românesc a renăscut în 1918 din propria cenuşă, înfigând drapelul românesc şi ridicând opinca chiar în inima duşmanului, la Budapesta, la 4 august 1919, o altă dată importantă în acest proces de creare a României Mari (vezi Cum au pus românii opinca pe parlamentul de la Budapesta).
Ca şi exemplu, aş putea menţiona situaţia conducătorului României la acea vreme, regele Ferdinand. A ajuns pe tron în 1914, în plin război mondial, după moartea lui Carol I. Plin de speranţă în vara lui 1916, se retrage în toamnă în Moldova, la Iaşi, împreună cu guvernul şi ce a mai rămas din armata ţării. Din nou cu mândrie şi speranţă în vara lui 1917, după victoriile de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz, pentru ca mai târziu dinastia să-i fie ameninţată (germanii cereau ca şi o condiţie a păcii alungarea regelui ”trădător” faţă de naţia germană) şi chiar şi viaţa să-i stea în cumpănă (de mâna aliaţilor ruşi deveniţi bolşevici). Apoi urmează unirea cu Basarabia, şi ulterior regele intră în Bucureşti tot de 1 decembrie 1918. Câteva zile mai târziu primeşte vestea unirii Bucovinei şi apoi a Ardealului la România, pentru ca în 1922 să fie încoronat la Alba Iulia ca şi rege al tuturor românilor.
Românii au luptat cu încăpăţânare şi eroism nemaiîntâlnit în acei ani, au luptat nu numai în România, ci s-au înscris voluntari pentru cauza românească în Rusia (vezi Luptătorii români din Siberia), în Franţa, Italia, în Statele Unite ale Americii. Au fost voluntari români care s-au organizat până şi în Turcia, din elemente româneşti din unităţile austro-ungare din Siria. O suflare naţională fără precedent a parcurs întregul mapamond cuprinzând întreaga suflare românească pe toate meridianele, cu un singur scop suprem: România Mare.
Şi au realizat-o, străbunicii noştri au făcut România Mare pe care ne-au lăsat-o moştenire cu un preţ îngrozitor: unul din cinci bărbaţi mort, rănit sau invalid. Cu un imens preţ de sânge, străbunicii noştri ne-au lăsat România Mare, clădită pe oasele şi sângele lor. Ne-au dăruit-o ca şi pe o moştenire de preţ, plătită cu preţ greu, prea greu. Numai rememorându-le faptele te întrebi din ce aluat au fost făcuţi înaintaşii noştri.
Bunicii noştri au luptat să o păstreze, semănând cu oasele lor şi stropind cu sângele lor câmpurile de luptă din Basarabia până în Crimeea şi Caucaz, Cotul Donului şi stepa kalmucă, la Stalingrad, apoi din nou, spre vest, de la Oarba de Mureş până în munţii Tatra şi la râul Hron, trecând prin Carei şi Budapesta. Soldaţilor noştri nu le-a fost dat să se întoarcă la căminele lor în pace după mai 1945, ci în cea mai cruntă dintre dictaturi, cea comunistă, aruncaţi în temniţe şi lagăre de muncă. Ofiţerii şi generalii care se acoperiseră de glorie pe câmpurile de luptă erau exterminaţi în lagărele comuniste. Cea mai mare rezistenţă armată anticomunistă din ţările căzute după 1945 în robia comunistă a fost înfrântă definitiv în 1962. Asta au făcut bunicii noştri să arate demni de moştenirea lăsată lor de către părinţi.
Dar noi?
1 decembrie astăzi
Ce înseamnă 1 decembrie astăzi, pentru noi? Ce reprezintă astăzi 1 decembrie pentru marea masă a populaţiei? Un prilej de chef şi beţie prilejuită de o zi liberă? Posibilitatea de a se înghesui pentru o porţie gratuită de fasole cu cârnaţi?
În SUA, de ziua lor naţională, 4 iulie, veţi vedea steagurile americane arborate la fiecare casă. Număraţi steagurile româneşti arborate la casele românilor de 1 decembrie! Care este diferenţa, unii simt mai bine spiritul unei zile naţionale decât alţii?
Am auzit de nenumărate ori pe la televiziuni expresia că de 1 decembrie ne simţim cu toţii români. Dar în rest, în celelalte 364 de zile din an? Ce fac aceleaşi televiziuni ca să ne simţim români şi în restul anului? Ne difuzează până la saturaţie ştiri cu babe violate sau emisiuni cu pipiţe siliconate pe post de vedete de moment care habar nu au până unde se întinde România? Sau cu manelişti inculţi şi fotbalişti agramaţi, pe post de modele pentru toţi românii? Cum pot românii de rând consumatori de televiziune să se simtă români când li se servesc în exces doar astfel de modele? Ce fel de ideal în viaţă poate să-şi aleagă un tânăr român dintre aceste piţipoance ale căror IQ poate fi exprimat printr-o singură cifră? Sau modelul unui politician compromis de afaceri murdare, care îşi modelează discursul public plin de contradicţii în funcţie de linia de moment a partidului care îi acordă imunitate pentru furtişaguri din banul contribuabililor?
Unde s-a rupt echilibrul, unde s-a rupt legătura dintre alegător şi ales? Răspunsul este mai simplu decât pare la prima vedere. Acum mai bine de o sută de ani, Gustave le Bon, membru al Academiei Franceze, întemeietorul psihosociologiei, vorbea despre socialism şi doctrina acestuia, asta înainte de apariţia comunismului. El explică faptul că societatea este dusă înainte de către elite, care trag masele după ele. Este normal, doar marii cărturari şi marii lideri au fost cei care au dus popoarele pe calea progresului, ele au fost cele care au impus schimbarea în bine a ordinii de fapt. Socialismul, mai apoi comunismul, erau adepţii egalitarismului, pe principiul că toţi oamenii sunt egali. dar toţi oamenii nu au cum să fie egali, este o imposibilitate. Unde au cucerit puterea, aceştia au acţionat pentru egalizarea maselor. Cum nu aveau cum să aducă masa la nivelul elitelor, au retezat elitele. Astfel, toţi intelectualii, oamenii de vază, fruntaşii, au fost exterminaţi sau înlăturaţi. Este ceea ce s-a petrecut şi la noi în anii stalinismului. Ulterior, elitele nou apărute erau de origine sănătoasă, dar mult inferioare. Aşa este şi în cazul nostru, liderii politici sunt dintre cei apăruţi în urma anihilării elitelor vechi, interbelice, şi promovaţi ca atare, rude sau urmaşi ale noilor elite comuniste. Iar prestaţia şi cunoştinţele acestora, ca şi tradiţia lor ca elite sunt incomparabile cu cele vechi, exterminate de comunişti în lagăre sau închisori. Găsiţi echivalentul de astăzi al unui Brătianu, de exemplu!
Iar aceste noi elite se feresc ca de foc să facă vreun gest care să amintească de originea lor comunistă. De aceea se feresc de orice gest patriotic ca să nu poată fi interpretat ca şi unul patriotard ca şi pe vremea spectacolelor de stadion de pe vremea lui Ceauşescu. Atunci ni se spunea că românii au fost cei mai bravi, cei mai grozavi, cei mai şi cei mai, iar cel mai dintre cei mai trebuia să fie conducătorul suprem, Nicolae Ceauşescu. N-am fost cei mai bravi, dar am fost bravi în momentele de cumpănă. N-am fost cei mai grozavi, dar am fost extraordinari când a trebuit. Dar am fost şi altfel în alte momente, şi asta va trebui să ne-o asumăm, cu toată tăria şi toată responsabilitatea.
Dar asta nu întunecă cu nimic faptul că suntem români, şi putem fi mândri de asta. Alte popoare au mult mai puţine momente de glorie, mult mai puţine realizări, au o vechime incomparabil mai mică ca şi a noastră, dar sunt mândri de ei. Noi de ce nu putem fi mândri de noi, de realizările noastre, mai ales că au fost obţinute în condiţii incomparabil mai grele? După cum spunea marele Nicolae Iorga, după atâtea furtuni, „este un miracol că mai avem o ţară şi un steag căruia să ne închinăm”. Ori, acesta nu este puţin lucru.
Chiar nu putem fi mândri de originea noastră, de faptul că suntem români? Trebuie neapărat ca cineva să ne reamintească din când în când de necesitatea mândriei de a fi român? Nu putem fi mândri de noi numai atunci când un mare sportiv şi un mare român ne reaminteşte acest lucru, ridicând centura de campion mondial deasupra capului în faţa întregii lumi spunând „Sunt mândru că sunt român”? Sau când un antrenor român câştigă cu o echipă străină în care juca doar un singur român cupa UEFA şi poartă pe umeri steagul românesc în faţa întregii lumi care urmărea finala la televizor? Doar atunci putem fi mândri de faptul că suntem români? În rest, ne întoarcem la pălăvrăgeala noastră cotidiană, în care politica internă şi ultimele bârfe joacă rolul de prim rang?
Ne-am bătut cu cele mai mari imperii ale momentului şi ne văicărim ca nişte babe pentru fel de fel de mărunţişuri, gen austeritate şi criză. Dacă acum este criză, ce a fost pentru străbunicii noştri în Moldova bântuită de foamete şi tifos în 1917 sau pentru bunicii noştri împilaţi de cotropitorii ruşi? Apocalipsă? Oameni buni, poporul român s-a născut în criză şi atunci a dat ce era mai bun din el, din criză s-a născut prosperitatea de mâine, din criză s-a născut inclusiv România Mare pe care o sărbătorim de 1 decembrie!
Dar este posibil ca un popor cu astfel de tradiţii să se scufunde în timpurile prezente, să uite de ceea ce au realizat strămoşii lor şi să se complacă într-o atitudine de autodistrugere lentă sau rapidă, aruncând la gunoi secole de jertfă şi glorie? Din păcate, răspunsul este afirmativ, este de ajuns să privim în jur. Grecii, care au creat cea mai veche civilizaţie europeană şi cea dintâi democraţie din lume acum două mii cinci sute de ani, astăzi se bat cu scutierii pentru a nu li se impune un regim de austeritate ca să returneze o parte din banii împrumutaţi şi cheltuiţi tot de ei şi pentru ei. Arabii, o civilizaţie înfloritoare acum o mie de ani, astăzi sunt unde sunt, sub regimuri tiranice de care unii abia s-au scuturat, dar votul lor nu se ştie cum va fi, ei încă învinuind lumea întreagă pentru eşecurile lor, făcându-i pe mulţi să îmbrăţişeze cauza fundamentalistă.
Ce vină are Pericle pentru situaţia de astăzi a grecilor? Sau ce vină au arabii de acum o mie de ani pentru situaţia arabilor de astăzi? Sau ce vină are Coandă dacă nepotul său ajunge o secătură? Sau ce vină au străbunicii sau bunicii noştri dacă noi ne arătăm nedemni de moştenirea lor lăsată nouă cu preţul sângelui lor? Dacă noi ne arătăm nedemni de idealul lor, România Mare? Ce pot face ei, cum ar reacţiona ei, dacă noi astăzi uităm în fiecare zi că suntem români, sau plecăm capul ruşinaţi la auzul acestui termen?
Suntem împroşcaţi cu noroi la fiecare ceas de către alţii, care nu prididesc să ne arunce cele mai diferite invective. Dar acesta ar trebui să fie un motiv de mândrie, nu de ruşine. Credeţi că Putin s-ar lua de papuaşi, de exemplu? Sau de somalezi? Nu, el şi inamicii noştri se iau de noi fiindcă îi deranjăm, îi supărăm şi le încurcăm socotelile numai prin faptul că încă mai existăm, şi chiar şi asta este o mare victorie. Se iau de noi fiindcă ne consideră o ameninţare pentru planurile lor, dacă nu ar fi aşa nu ar avea de ce să o facă. Şi chiar acest fapt este important, suntem o piedică şi o ameninţare pentru toţi vecinii noştri ce nu ne suportă, şi ar trebui să fim mândri de asta. Se iau de noi, înseamnă că se tem de noi. Se tem de ceea ce am putea fi sau am putea deveni dacă pentru o clipă ne-am aduce aminte de jertfa şi idealul străbunicilor noştri, se tem de o unificare inevitabilă cu Basarabia, pentru ce ameninţare ar reprezenta asta pentru Ucraina, se tem de tot ceea ce însemnă român şi România. Se tem de un stat românesc puternic, care aliat cu Polonia ar putea redeveni stavila expansionismului rusesc spre vest aşa cum a fost în perioada interbelică. Şi această teamă a lor are şi temei.
Restul depinde doar de noi, şi este atât de simplu. Nu trebuie altceva decât să fim români în fiecare zi, nu doar de 1 decembrie. Să fim români, adică drepţi şi corecţi, şi să ne facem datoria, fiecare la locul său de muncă. Să fii român în fiecare zi nu înseamnă mult, dar poate fi esenţial. La fel cum în fiecare zi te rogi la Dumnezeu şi Îi mulţumeşti pentru tot ce ţi-a dat, la fel să îţi zici că eşti român şi punctum, vorba marelui Eminescu. Înseamnă să fi corect, să refuzi plicul cu şpagă sau să nu îl dai, să vorbeşti politicos şi răbdător în limba română pentru care au suferit atâţia înaintaşi, să dai bună ziua şi să respecţi pe cei care muncesc. Să-l respecţi şi să-i strângi mâna bătătorită a ţăranului ce lucrează pământul şi a celui care mătură strada, la fel cum o strângi pe cea a preşedintelui unei corporaţii, fiindcă toţi muncesc. Să-l tratezi cu respect pe omul care vine la ghişeu, deoarece din mâna lui îţi iei salariul, din taxele şi impozitele plătite de acesta. Şi să-ţi plăteşti taxele şi impozitele, deoarece de acolo vin banii pentru sănătate, învăţământ şi securitate naţională. Şi să nu furi. Toţi cei care fac asta sunt români care îşi fac datoria, sunt eroii zilelor noastre, sunt adevărata Românie, nu cerşetorii de peste hotare.
Uneori, trebuie să li reamintească şi străinilor acest lucru, aşa cum au făcut tinerii români din Franţa care i-au invitat pe francezi să-şi ia banii înapoi daţi cerşetorilor din bolurile cu mărunţiş pe care le ţineau în mâini, un protest foarte inteligent. La fel, aceşti tineri români au arătat o altă faţă Franţei, şi au spus că sunt mândri de originea lor românească. Asta este adevărata Românie, cea profundă, în faţa căreia trebuie să ne descoperim, la fel cum trebuie să ne descoperim în faţa oricărui român ce munceşte.
Atunci când am putea realiza toate acestea, ne-am putea arăta demni de străbunicii noştri, am putea privi cu mândrie spre ei, spunând că nu am uitat sacrificiul lor. Şi poate, dacă va fi cazul, vom putea răspunde ca şi ei la chemarea ţării, arătând lumii încă o dată că românul nu piere.
Până atunci, La mulţi ani, România! Oriunde te-ai ascunde! De Cristian Negrea
«

Legiunea straina

Legiunea Straina Newsletter 1 Decembrie 2011
Mesaje primite
x






PRESEDINTELE NOSTRU PLANGACIOS !!!!


Presedintele nostru plangacios , si-a dat iar in petec la parada militara. EU STIU CA NUMAI BETIVII PLANG, CACI NU CRED CA A PLANS DE MILA ARMATEI CARE,  FIIND CONFRUNTATA CU O SARACIE LUCIE, S-A PREZENTAT LA PARADA DE 1 DECEMBRIE ANUL ACESTA, CA O ARMATA DE ELITA, FARA LIPSURI MATERIALE. RUSINE SA-I FIE CACI, MIE MI-A FOST  RUSINE DE RUSINEA LUI, CAND AM VAZUT CAT DE DEMNA SI MANDRA S-A PREZENTAT ARMATA NOASTRA. MA ALATUR SI EU CELOR CARE AU HUIDUIT PRESEDINTELE NOSTRU, BANDIT, HOT,  TRADATOR, LICHEA, BETIV, CURVAR SI PLANGACIOS ! HUOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOO  !!!!!!!!!!

TRAIASCA ROMANIA !!! NICU ALIFANTIS(numai pentru ca este mentionat numele lui Ceausescu nu am putut sa renunt la acest frumos cantec)

Doamne, ocroteste-i pe romani !

1 decembrie 1918 Ziua Nationala a Romaniei

A murit in aceasta dimineata, regizorul Andrei Blaier (1933-2011)

M.Eminescu " Romanismul se afirma, nu se discuta "

autor: FrontPress 01.12.2011
1 Decembrie este Ziua Naţională a României, adoptată prin lege după inlăturarea regimului comunist. Din punct de vedere istoric, la 1 Decembrie 1918, Adunarea Naţională de la Alba Iulia, constituită din 1228 de delegaţi şi sprijinită de peste 100.000 de români veniţi din toate colţurile Ardealului şi Banatului, a adoptat o Rezoluţie prin care s-a consfinţit unirea tuturor românilor din Transilvania, întreg Banatul (cuprins între râurile Mureş, Tisa şi Dunăre) şi Ţara Ungurească (Crişana, Sătmar şi Maramureş) cu România.
Ziua de 1 Decembrie 1918 incununează deci lupta românilor transilvăneni pentru Unitate Naţională şi marchează momentul creării României Mari, situându-se in continuarea precedentelor acţiuni unioniste ale fraţilor din Basarabia (27 martie 1918) şi Bucovina (15 / 28 noiembrie 1918).
Poporul român a stiut atunci sa valorifice admirabil conjunctura internaţională favorabilă creată în urma primului război mondial şi a destrămării imperiilor Ţarist şi Austro-Ungar.
Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia
Asa cum sublinia si istoricul Florin Constantiniu, “…Marea Unire din 1918 a fost şi rămâne pagina cea mai sublimă a istoriei româneşti. Măreţia ei stă în faptul că desăvârşirea unităţii naţionale nu este opera nici unui om politic, a nici unui guvern, a nici unui partid; este fapta istorică a întregii naţiuni române, realizată într-un elan ţâşnit cu putere din străfundurile conştiinţei unităţii neamului, un elan controlat de fruntaşii politici, pentru a-l călăuzi cu inteligenţă politică remarcabilă spre ţelul dorit. [...]
Marea Unire nu a fost rezultatul participării României la război. Nici partizani Antantei, nici cei ai Puterilor Centrale nu au avut în vedere revoluţia din Rusia şi destrămarea monarhiei austro-ungare. Raţionamentul lor s-a înscris formulei tradiţionale a raportului de putere interstate: victoria Antantei ne va da Bucovina, Transilvania şi Banatul, victoria Puterilor Centrale ne va da Basarabia; o biruinţă o excludea pe cealaltă, astfel că nimeni nu vedea cum ar fi cu putinţă ca toate aceste provincii să intre aproape simultan în frontierele Vechiului Regat. [...]
Nu o victorie militară a stat la temelia României Mari, ci actul de voinţă al naţiunii române de a-şi da armătura teritorial-instituţionalã care este statul naţional.[...]
O necesitate istoricã – naţiunea trebuie să trăiască într-un stat naţional – s-a dovedit mai puternică decât orice guvern sau partid, culpabil de egoisme sau incompetenţă, şi, punând în mişcare naţiunea, i-a dat acea forţă uriaşă ca peste toate adversităţile să dea viaţă aspiraţiei sale: statul naţional.” De pe ZiuaNationala.ro
« | Home

La Multi Ani Romania de Ziua Romaniei 1 decembrie 1918 !!!

De cum m-am trezit de dimineata, in prima secunda  mi-am adus aminte de  ziua de ieri. De prestatia opozitiei, care s-a dovedit ca in toti acesti ani de chin si decadere a neamului nostru, au stat pe fotoliile caldute si comode din Parlamentul Romaniei.
Daca pana mai ieri ma gandeam ca, la o posibila sansa pentru neamul nostru, ieri s-a vazut clar ca nu ei sunt alesii. 2 blegi, care  nu reprezinta sangele nou viguros si curajos de care avem neaparata nevoie.
Despre ce vorbeau ei ? Despre alegerile viitoare, care ar fi urmarete de batalia pe functii si ducerea calvarului nostru spre sfarsitul anului 2013.
In tot acest timp ce se va intampla cu noi ? Spun  asta ca timpul de distrugere este urias,  2 ani adica tot 2012 si tot 2013. Apoi pana ar fi inlaturate nedreptatile, vin alegerile prezidentiale  si plata masiva a datoriilor facute de nemernicii de acum.  In 2008 am scris despre unul din presedintii ai unuia din staele care formau cei 4 tigri  asiatici. Asa li se spunea pentru, progresul lor  fulgerator. Asta se petrecea in anii 1990.
Unul dintre presediunti, a fost debarcat dupa num ai 5 luni de la instalare. Isi trasese 5 gagici si le luase la fiecare cate o vila si traia ca un pasa. Nu s-a mai asteptat sa se mearga mai departe, caci  perspectivele nu erau de bun augur. A fost dat jos de multime si initial condamnat la moarte, dar eu nu am mai auzit sa fie executat. Am urmarit cu atentie sa vad ce  a patit, daca ia fost comutata pedeapsa  cu moartea, in inchisoare pe viata. Asta este diferenta intre noi si ei.
Noi nu luam masurile radicale necesare din timp si lasam ca, caracatita coruptiei sa ne  cuprinda si sa ne  distruga din interior.
De atunci mi s-a parut ca,  pedeapsa cu moartea era excesiva pentru ca,  daruise doar 5 vile.
Dar la noi daca fac socoteala, betivul statului a daruit   ministere si tot bugetul tarii  unor experte profesioniste dupa prestatia la pat. Se vede clar care a fost cea mai buna si restul  in continuare.  Ce avem aici de  concluzionat? Ca de la inceput trecuie taiata  coada catelului, nu sa asteptam sa ne aduca in sapa de lemn  curvarii si betivii tari. Nu zic sa fie  etalon de moralitate dar, totul sa se desfasoare intr-un harem feriti de ochii lumii si sa nu li se dea  banii si soarta unui intreg popor pe mana, in functie de prestatia lor la pat, mai buna sau execrabila in functie de gusturi. Si  cel mai bine se vede murdaria morala in care se scalda  clasa politica ca,  un sot isi da nevasta sa  fie  jucaria preferata a altuo nemernic numai pentru a  mari si pastra averea  nemeritata  furata.
Asa ca pentru mine  si cred ca si pentru altii prestatia anemica  a opozitiei, cu buna stiinta pentru a nu face nimic, arata cat de  discrepanta este intre ce piesa se joaca in tara si  activitatea lor  care nu se poate impune nici prin prestanta fizica. De aceea revin sa spun ca opozitia, este dezamagirea mea si a majoritatii romanilor si  acum este vremea sa ne trezim, daca  prin ajutor strain nu vom si obligati ca la revolutie, sa se instraureze o dictatura militara. SPUN ASA CA MILITARII, SUNT CEI MAI LOVITI SI CEI MAI CONSTIENI SI AU ARMELE IN MANA.  Dar daca vor fi folosite va fi greu  si aproape inposibil nu numai pentru  nemernicii, adica banda  de la conducerea tarii ci si pentru noi. Pentru revenirea la normal daca ati citit despre astfel de situatii cand, armata pune mana pe putere vor fi mari privatiuni si asta cere timp. Dar de ce trebuie noi sa suportam  rasturnarea galetii cu cacat, in capul nostru, de toate dejectiile neamului nostru. Spun  ca o lovitura de stat militare ar fi partea buna, daca intre timp nu se va dezagrega teritoriul tarii  si noi vom fi niste palmasi  de nicaieri. Caci  partea asta se intrevede dupa cum conduce politica externa  banda de criminali alesi de noi, sa ne distruga din interior. Trebuia sa  facem acest lucru din 2008 de cand s-au inslata si situatia din tara era parfum, fata de cea de acum. Atat va reamintesc, ca  romanii au luptat pentru  intregirea tarii si pentru ca viitorul nostru sa fie mai usort si implinit. Ce am oferit noi ? O banda de ticalosi care  ne-au distrus, si o opozitie miniaturala de decor, cu 2 pierde vara carora le convine sa stea in opozitie, asa cum se prevesteste  in viitor. Dar sa nu uit SINDICATELE ??????? ELE UNDE  SUNT SI UNDE AU FOST IN ACESTI 22 DE ANI ? Va spun eu, au fost la butoiul cu miere si s-au tot  lins pe degete pana in ziua de azi, si vor continua pana se va termina mierea si atunci vor trebui sa infrunte si fierea  OAMNILOR nemultumiti si saraciti adusi, in stadiul de animale salbatice turbate.  Vreau sa cred ca si ei vor plati alaturi de  banda de infractori  caci au fost frati de cruce si in hotie si-au  imbarligat cozile.

Imagini de la 1 decembrie 1918 La Multi Ani Romania !!!!

GALERIE FOTO cu singurele imagini din timpul evenimentelor din 1 decembrie 1918

autor: FrontPress 01.12.2011
Singurele fotografii care se păstrează din timpul evenimentelor din 1 Decembrie 1918 sunt realizate de Samoilă Mârza, ajuns “fotograful Unirii” din întâmplare. Avea 32 de ani, iar cu patru zile înainte se întorsese din război. Ca să ajungă la Alba a mers 11 kilometri, cărând aparatul pe bicicletă.
1 Decembrie 1918, începutul României moderne, are multe poveşti, unele uitate ori ştiute doar de istorici. Una dintre ele este cea a lui Samoilă Mârza, ajuns din întâmplare “fotograful Unirii”. În 2011, doar istoricii îşi mai amintesc de Samoilă Mârza. Mormântul său este uitat şi neîngrijit într-un cimitir din Alba Iulia, iar recent reprezentanţii firmei care administrează locurile de veci i-au somat pe urmaşii fotografului că vor exhuma osemintele acestuia pentru neplata unei taxe de concesiune.
Singurele fotografii care se păstrează din timpul evenimentelor din 1 Decembrie 1918 sunt realizate de Samoilă Mârza, originar din localitatea Galtiu, din judeţul Alba. La 1 Decembrie 1918 Samoilă Mârza avea 32 de ani.
Istoricul Liviu Zgârciu povesteşte că Samoilă Mârza a ajuns “fotograful Unirii” dintr-o întâmplare, deoarece fotograful Arthur Bach, angajat oficial de către organizatorii Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia, nu s-a prezentat pentru a imortaliza evenimentele, informează Mediafax.
În timpul primului război mondial, Mârza a fost încadrat în serviciul topografic şi fotografic al armatei, fiind trimis pe frontul din Italia.
Înainte cu patru zile de 1 Decembrie 1918, Samoilă Mârza s-a întors în satul natal, Galtiu, iar în dimineaţa de 1 Decembrie a pornit şi el spre Alba Iulia, după ce a făcut trei fotografii cu săteni care mergeau la Marea Adunare Naţională.
Fotograful şi-a cărat aparatul cu burduf, trepiedul şi clişeele de sticlă pe bicicletă, pe distanţa de aproape 11 kilometri dintre Galtiu şi Alba Iulia.
“Din păcate, Samoilă Mârza nu a avut acces în Sala Unirii, pentru că nu avea credenţional (permisul de acces la adunarea din Sala Unirii – n.r.) şi din sală nu există nicio fotografie. Din fericire, a făcut alte cinci fotografii, trei instantanee din mulţime şi două imagini cu tribunele oficiale, care sunt singurele fotografii ale evenimentului de la Alba Iulia”, explică Zgârciu.
În ultimii ani ai vieţii, Samoilă Mârza a trăit în sărăcie, fiind nevoit în anumite momente să-şi vândă chiar şi clişeele pe care imortalizase evenimente istorice importante.
Liviu Zgârciu spune că lucrul cel mai trist este că multe clişee nu au ajuns la colecţionari sau fotografi, ci au fost distruse, iar sticla a fost folosită la fabricarea unor oglinzi foarte căutate în acea perioadă.
Istoricul spune că, în 1967, directorul Muzeului Naţional al Unirii de la acea dată, prof. dr. Gheorghe Anghel, a reuşit să cumpere de la Samoilă Mârza aparatul folosit pentru a imortaliza evenimentele din 1 Decembrie 1918, dar şi clişeele cu fotografiile de la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia.
“Samoilă Mârza a imortalizat numeroase evenimente istorice, dar, din cauza lipsurilor materiale, multe clişee fusese nevoit să le vândă pentru sticla specială din care erau confecţionate. Cu banii primiţi de la muzeu, Mârza şi-a cumpărat un aparat performant pe care dorea să-l folosească în 1968, la evenimentele comemorative ale Marii Uniri, dar a murit în 1967″, spune Zgârciu.
Samoilă Mârza a reuşit, de-a lungul timpului, să imortalizeze evenimente istorice importante, precum vizita Regelui Ferdinand I din anul 1919 de la Alba Iulia, Abrud şi Câmpeni, încoronarea Regelui Ferdinand I cu Regina Maria, în 22 octombrie 1922, la Alba Iulia, sau în 1928 – manifestările organizate la Alba Iulia pentru a marca împlinirea a zece ani de la Marea Unire.
Fotograful a realizat, în 1919, un album despre 1 Decembrie 1918, numit “Marea Adunare de la Alba Iulia în chipuri”, pe care l-a oferit cadou unor personalităţi ale perioadei respective: Regele Ferdinand I, primul ministru I.C. Brătianu, Nicolae Iorga, Iuliu Maniu, generalul francez Henri Mathias Berthelot. De asemenea, un exemplar al albumului a fost folosit ca document, fiind depus de delegaţia română la Conferinţa de Pace de la Versailles.
Regele Ferdinand I l-a declarat printre furnizorii Curţii Regale, iar generalul Berthelot i-a trimis un permis de călătorie gratuită pe căile ferate franceze.
În pofida importanţei istorice a muncii sale, fotograful Samoilă Mârza a trăit mereu aproape de sărăcie, dovadă fiind şi faptul că timp de aproape 60 de ani a folosit acelaşi aparat foto vechi, cu care imortalizase evenimentele de la 1 Decembrie 1918. Ultimul său album “Marea Adunare de la Alba Iulia în chipuri” l-a dăruit fostului dictator Nicolae Ceauşescu, în 1966, în timpul vizitei acestuia la Alba Iulia.
Fotografiile lui Samoilă Mârza au ajuns celebre, însă de “fotograful Unirii” îşi mai amintesc doar istoricii.
Unul dintre istoricii de la Muzeul Naţional al Unirii a avut uimirea să descopere, recent, că rămăşiţele lui Samoilă Mârza au fost pe punctul de a fi exhumate de firma care administrează cimitirul în care se află mormântul fotografului, în Alba Iulia. Zgârciu afirmă că pe monumentul funerar fusese lipită o somaţie pentru neplata taxei de concesiune a locului de veci.
Mormântul a fost salvat doar la intervenţia mai multor istorici, însă s-a demonstrat, după cum susţine istoricul Liviu Zgârciu, că şi alte personalităţi înhumate în cimitirul din Alba Iulia ar fi putut avea aceeaşi soartă şi nimeni să nu afle.
Cei care se hotărăsc să caute în cimitirul municipal din Alba Iulia mormântul lui Samoilă Mârza trebuie să aibă multă răbdare şi timp, deoarece acesta nu iese cu nimic în evidenţă, nu e marcat şi nici îngrijit.
Pe micul monument funerar de la căpătâiul marelui fotograf se pot vedea una dintre celebrele fotografii ale acestuia din 1 Decembrie 1918 şi urmele somaţiei lipite de administratorii cimitirului, prin care anunţau exhumarea pentru neplata taxei de concesiune. De Dan Lungu – Gandul
Home |

miercuri, 30 noiembrie 2011

ALICIA KEYS

Un protestatar obosit

BANI, CAT MAI MULTI BANI !
MERCENARUL ROMAN

The Economist despre atacul lui Basescu la adresa bancilor:    

“A sunat ca plangerea obosita a unui protestar “Occupy Wall Street”

A sunat ca plangerea obosita a unui protestatar “Occupy Wall Street”: bancile sunt lacome, pariaza cu imprumuturi riscante, iar acum stau cu palaria intinsa din nou. Numai ca aceasta remarca vine din partea unui presedinte. Al Romaniei, scrie The Economist.
  The Economist despre atacul lui Basescu la adresa bancilor: A sunat ca plangerea obosita a unui protestar "Occupy Wall Street"
Saptamana trecuta, autoritatile de reglementare din Austria au ordonat principalelor trei banci ale tarii sa limiteze creditele transfrontaliere catre estul Europei, pentru a indeplini cerintele UE cu privire la capital.
Lui Traian Basescu, seful statului roman, nu i-a placut insa ce a auzit. “Anuntul a fost fie o greseala, fie o lipsa de intelegere cand vine vorba de efectele pe care le va avea aceasta miscare”, a spus presedintele in cadrul conferintei The Economist, de saptamana trecuta de la Bucuresti.
A mers mai departe si a amintit “prietenilor sai europeni” ca bancile din Austria au facut profituri uriase in Romania.
Nu as vrea sa ne vedem pe noi, tarile care au intrat in Uniunea Europeana mai tarziu, platind factura pentru lacomia, iresponsabilitatea si imprudenta bancilor“, a tunat Basescu, avertizandu-le pe acestea sa nu sufoce economia Romaniei.
Peste 30% din sectorul bancar romanesc este in mainile Austriei. 22% in cele ale Greciei. De asemenea, bancile portugheze, franceze si italiene sunt prezente in Romania.
Bancherii centrali au sustinut la conferinta The Economist ca sistemul este inca solid, iar riscul ca subsidiarele sa intre in faliment si sa fie renationalizate este zero.
Chiar daca bancile mama restrictioneaza fluxurile de capital, Romania ramane atractiva, comparativ cu alte tari din regiune, a spus Cristian Popa, viceguvernator BNR.
Insa Europa de Est este vulnerabila la riscuri importante propagate de criza datoriilor de stat din zona euro, scrie publicatia, amintind de avertismentul lansat recent de economistul sef al Bancii Europene pentru Reconstructie si Dezvoltare, Erik Berglof.
Capacitatea guvernelor din Europa de Vest de a sprijini sistemul bancar ajunge evident la limita. A lasa subsidiarele internationale orfane in contextul unei crize tot mai severe in tarile de origine ar submina increderea in sistemele financiare din Europa emergenta“, a aratat acesta.
Acum o luna, la Bruxelles, Basescu credea ca a obtinut conditii in care impiedica bancile sa retraga capital de la subsidiare, dupa ce liderii UE au convenit recapitalizarea bancilor europene. Se pare insa ca acordul nu a reprezentat un angajament solid. Dupa ce Erste a raportat pierderi de 726 milioane euro in Romania, iar Raiffeisen Bank ia in calcul retragerea din regiune, temerile presedintelui par justificate“, conchide The Economist.
http://mercenarul.weblog.ro/