Reda-i copilaria lui Stefanut

sâmbătă, 19 noiembrie 2011

Tokes ingrijorat

Tokes ingrijorat de “romanizarea” Transilvaniei

autor: FrontPress 
Poster revizionist maghiar, cu harta “Ungariei Mari”
Tokes Laszlo a solicitat Grupului de Muncă al Minorităţilor Tradiţionale (Minority Intergroup – MI) din cadrul Parlamentului European (PE) să ia măsuri împotriva politicii românizării din Transilvania, act care, potrivit europarlamentarului, ar fi vizibil mai ales în sistemul de învăţământ.
Tokes cere parlamentarilor europeni să ia măsuri împotriva politicii românizării din Transilvania. La solicitarea lui Tőkés László, în cadrul şedinţei MI de joi, organizată în sediul PE de la Strasbourg, a fost dezbătută situaţia învăţământului universitar din România, în mod special scandalul legat de secţia maghiară a Universităţii de Medicină şi Farmacie de la Târgu Mureş, potrivit site-ului oficial al europarlamentarului, scrie NewsIn.
Vicepreşedintele PE le-a explicat colegilor săi din MI că în România se practică politica românizării de zeci de ani, fapt ce se face simţit mai ales în sistemul universitar. Tőkés a dat drept exemplu situaţia secţiei maghiare din cadrul Universităţii de Medicină şi Farmacie de la Târgu Mureş, dar a subliniat că acest caz nu este unic.
El a menţionat faptul că în 1959 a fost desfiinţată Facultatea independentă Bolyai, afirmând că regresul învăţământului în limba maghiară este o practică de mai multe decenii. Tőkés László a mai susţinut că starea generală de la Universitatea Babeş-Bolyai este bine oglindită de represaliile universitare împotriva profesorilor Hantz Péter şi Kovács Lehel, cărora le-ar fi fost desfăcute contractele de muncă deoarece au luptat pentru inscripţii bilingve. Potrivit europarlamentarului, această politică de stat ar fi contribuit la procentul actual de doar 20% al maghiarilor din populaţia Transilvaniei şi a subliniat că măsurile care duc la asimilarea maghiarilor se desfăşoară şi în prezent.
În final, el a solicitat UE să adopte un sistem de norme care asigură drepturile minorităţilor. La rândul lor, membri MI prezenţi la şedinţă au condamnat ilegalităţile care s-ar desfăşura la Universitatea de Medicină şi Farmacie de la Târgu Mureş, menţionând că situaţia facultăţii mureşene arată gradul de democraţie şi statul de drept în România.
Susţinătorii separării secţiilor română şi maghiară la UMF Târgu Mureş doresc ca secţia cu predare în limba maghiară să fie total autonomă în cadrul Universităţii. De pe Realitatea
«

AUSTERITATE si la Ministerul Muncii

BANI, CAT MAI MULTI BANI !
MERCENARUL ROMAN

INTERESANTA EVOLUTIE A PERCEPTIEI PROPRIEI VARSTE



Pentru lecturare, intr-o pauza de concurs.

Constientizati ca singura data in viata cand ne place sa 'imbatranim' este in copilarie? La mai putin de 10 ani, suntem asa de incantati de asta, incat gandim si in fractiuni de an.
'Cati ani ai?' 'Am patru ani si jumatate!' Nu vei spune niciodata ca ai 36 ani ...si jumatate. Da, dar ai patru ani si jumatate..... Asta e diferenta
"Cati ani ai ?" " Patru si jumatate ! ".
Ai patru ani si jumatate , in curand vei avea cinci ! Asta e cheia.
Ai ajuns adolescent, acum nu te mai poti opri.. Sari de bunavoie la numarul urmator sau chiar putin mai departe.
'Cati ani ai?' 'O sa am 16!' Poate ca ai 13, dar vei avea 16! Si vine si cea mai grozava zi din viata ta.... ai 18. Chiar si cuvintele suna ca o ceremonie: ai devenit major, ai 18 ani!
Da !!! Ai implinit 18 !
Apoi, faci 30. Oooohh, ce se intampla aici? Parca ai fi lapte batut! Ala 'se face' si e numai bun de aruncat, nu mai e amuzant, te-ai acrit. Ce nu e in regula? Ce s-a schimbat?
Ai DEVENIT major, FACI 30, MERGI PE 40. Whoa! Pune frana, o iei razna. Pana sa bagi de seama, AJUNGI la 50 si toate visele s-au spulberat.
Dar, asteapta!!! IMPLINESTI 60.
Nici tu nu credeai ca vei face si asta!
Deci: DEVII major, FACI 30, MERGI pe 40, AJUNGI la 50 si IMPLINESTI 60.
Asa viteza ai luat, incat ATINGI 70. Dupa asta este 'de pe o zi pe alta': astepti 'SA O DUCI PANA MIERCURI'.
Si uite asa , zi dupa zi , iti dai seama ca ai ajuns aici .
La varsta de 80 ani, fiecare zi e un ciclu complet: O TII pana la pranz, AI PRINS si 4:30; AI AJUNS si seara asta. Si nu se opreste aici !
La anii 90, o iei usurel inapoi: 'Abia am avut 92'
Apoi se intampla cel mai straniu lucru: dupa 100, devii iar copil 'Am 100 si .....jumatate!  
Va urez tuturor sa prindeti 100 si jumatate, cu sanatate!
CUM SA RAMAI TANAR MEREU
1. Ignorati numerele ne-esentiale. Inclusiv varsta, greutatea si inaltimea. Lasati doctorii sa-si faca griji in legatura cu astea.
De asta ii platim.
2. Inconjurati- va de prieteni veseli.
Aia mohorati va deprima.
3. Invatati. Studiati computerul, mestesugurile, gradinaritul, orice.. Nu lasati creierul sa leneveasca. 'O minte inceata este atelierul diavolului.' Si numele diavolului este Alzheimer.
4. Savurati lucrurile simple.
5. Radeti des, mult si din toata inima. Radeti pana nu mai puteti si va trebuie aer..
6. Mai apar si lacrimi. Indurati, suferiti si treceti mai departe. Singura persoana care va insoteste toata viata, suntem NOI INSINE. Fiti 'VII', cat sunteti in viata.
7. Inconjurati- va cu dragoste, indiferent ca asta inseamna familia, animalutele dragi, muzica, plante, hobbi-uri, ce-o fi. Casa voastra este refugiul vostru.
8. Pretuiti-va sanatatea. Daca este buna, pastrati-o. Daca mai are 'hibe', reparati-o. Daca nu tine de voi 'reparatia', cautati sprijin..
9. Nu va cautati vina. Faceti vizite la mall, in alt judet, in alta tara , dar NU unde este vina.
10. Spuneti-le oamenilor pe care ii iubiti, ca ii iubiti, cu orice ocazie.
SI NU UITATI NICIODATA  SA PRETUITI  VIATA!
http://victorvis55.blogspot.com/

Hindenburg, maresalul-erou care l-a adus pe Hitler la putere

autor: FrontPress
Memoria lui Hindenburg rămâne o chestiune problematică în Germania: erou al Marelui Război, el este și cel care, în ciuda faptului că-l detesta, l-a adus pe Hitler la putere. Aristocrat prusac, rigid și autoritar, Paul von Hindenburg, ajuns președintele unei Republici pe care o detesta, era înainte de toate un monarhist și un nostalgic al vechii ordini imperiale care se prăbușise în 1918.
Considerat arhitectul unor victorii importante de pe Frontul de Est din anii 1914-1916, Hindenburg a ajuns cel mai popular om din Germania, în jurul său construindu-se un adevărat cult al personalității. El era considerat întruparea perfectă a onoarei germanilor, a corectitudinii, decenței și puterii. Cultul lui Hindenburg a depășit toate barierele ideologice, religioase, regionale și de clasă, devenind eroul tuturor germanilor; însă grupul care îl adula cel mai mult era cel al germanilor de dreapta, care-l considerau reprezentantul ideal al ethosului prusac și al valorilor luterane și aristocratice.
Mareșalul și caporalul, patricianul și plebeul
”Patricianul” Hindenburg îl vedea pe ”plebeul” Hitler ca fiind un parvenit, un aventurier care și-a făcut un nume grație ”stupidului” vot universal. Vechiul mareșal și micul caporal erau cât se poate de diferiți. În timp ce Hindenburg îl numea pe Hitler, condescendent, ”caporalul austriac”, de cealaltă parte, Hitler, mai puțin respectuos, îl considera pe Hindenburg ”un bătrân nebun” sau ”o ruină bătrână”, un reacționar. Atunci de ce Hindenburg, care n-avea niciun pic de stimă față de Hitler, a ajuns să-l numească pe acest agitator nazist în fruntea Cancelariei? De ce nu i-a blocat drumul la putere?
Cei doi s-au întâlnit prea prima oară în octombrie 1931 și s-au displăcut reciproc imediat. În ianuarie 1932, Hindenburg avea deja 84 de ani și aștepta nerăbdător finalul mandatului său. A fost însă convins de apropiații săi – și cu sprijinul grupărilor liberale, de centru și social-democrați – să candideze însă pentru încă un mandat. Partidul Social Democrat îl vedea pe bătrânul președinte ca fiind singurul om care l-ar fi putut învinge pe Hitler – și, implicit, NSDAP – în alegeri.
Hindenburg, ca o persoană adeptă a ordinii, n-a apreciat niciodată manifestările SA-ului, brațul armat al partidului nazist, care încerca să-și impună controlul asupra străzii și să se substituie poliției. Mai mult, din cauza lui Hitler, Hindenburg a pierdut realegerea ca președinte în primul tur al alegerilor din martie 1932. A fost într-adevăr ales în al doilea tur, dar la care Hitler obține și el un număr important de voturi. Hindenburg n-ar fi acceptat niciodată să negocieze cu Hitler, însă anturajul său nu-i împărtășea poziția. În primul rând, cancelarul von Papen, aflat în fruntea unui ”cabinet de baroni”: visând la o reformă instituțională ce urmărea crearea unui regim autoritar, von Papen era convins că stabilizarea țării, aflată în criză de trei ani de zile, ar putea fi obținută doar în urma unei concilieri între naziști și conservatori. Nu-l aprecia pe Hitler, dar credea că l-ar putea ”domestici”.
Pentru a face asta, după alegerile legislative din iulie 1932 la care NSDAP a obținut 37% din voturi, von Papen ar fi vrut să-l numească pe Hitler Vice-Cancelar. Evident, această soluție nu-l mulțumea deloc pe Hitler, care-și dorea cu ardoarea conducerea supremă a Cancelariei, dar nici pe Hindenburg, care nu voia să cedeze deloc în fața liderului nazist. Mediile industriale au fost cele care au înclinat semnificativ balanța finanțând masiv partidul nazist, sperând că acesta se va opune amenințării comuniste.
”Domnilor, sper că nu mă credeți capabil să-l numesc pe acest caporal austriac Cancelar.”
După conflicte aprige la cele mai înalte niveluri ale puterii, von Papen a fost forțat să demisioneze, în decembrie 1932, el fiind înlocuit cu generalul von Schleirer care tindea către marginalizarea naziștilor, el însuși practicând un soi de național-populism axat însă mai mult pe stânga. Hindenburg s-a confruntat însă cu protestele mediului industrial, în timp von Papen argumenta insistent că alianța dintre naziști și conservatori era singura soliție politică viabilă. Von Papen, hotărât să revină la putere, a încercat să ajungă la o înțelegere cu Hitler, deși amândoi își doreau aceeași funcție. În cele din urmă, Papen a ajuns să creadă că-l va putea controla pe Hitler și s-a decis să-i sprijine acestuia pretențiile la funcția de cancelar. I-a convins apoi pe Meißner, șeful Cancelariei prezidențiale, și pe fiul lui Hindenburg, Oskar – amândoi consilieri apropiați ai președintelui – să-l ajute, iar cei trei au petrecut a doua jumătate a lunii ianuarie încercând să-l convingă pe Hindeburg să-l numească pe Hitler cancelar.
Până în ianuarie 1933, Hindenburg spunea adeseori că nu-l va numi niciodată pe Hitler în funcția de cancelar. Chiar pe 26 ianuarie, el spunea unui grup de prieteni, în privat, următoarele cuvinte: ”Domnilor, sper că nu mă credeți capabil să-l numesc pe acest caporal austriac Cancelar.”
În cele din urmă, Hindenburg cedează. Acceptă să-l numească pe Hitler cancelar, la 30 ianuarie 1933. Acesta, știindu-l pe Hindenburg bolnav – deci aproape de a renunța la putere – n-a încercat să-l sifdeze, ba din contră, i-a lăsat impresia (sau iluzia) că urmărește restaurarea monarhiei prin familia de Hohenzollern. La început puterea lui Hitler a fost una limitată, având în vedere că NSDAP-ul n-avea în guvern decât doi miniștri, iar apropiatul lui Hindenburg, von Papen, era Vice-Cancelar și Miniștru-Președinte (premier) al Prusiei.
La 2 august 1934, Hindenburg a murit, lăsându-i cale liberă lui Hitler de a comasa funcțiile de Cancelar și Președinte și de a restabili gloriosul Reich german. N-a fost însă acel Reich la care sperau unii germani. N-a fost o restaurare a Hohenzollernilor, iar cei care au crezut, naiv, că-l vor putea controla pe ”caporalul austriac” s-au trezit la realitate. De Andreea Lupşor – Historia
« |

SCEPTICISMUL CA MOD DE GANDIRE

Scepticismul ca mod de gândire – Cum sa nu fii tras pe sfoară


Pentru că trăim vremuri tulburi m-am gândit că ar fi benefic să vă prezint cum percep eu lucrurile din jurul meu. Un “ghid”, dacă vreţi, al scepticului. Poate o să fie plictisitor dar vă va ajuta în orice situaţie. Politică, societate, dragoste (asta mârşavă care se practică azi). Scepticismul, ca şi şcoală de gândire, presupune aflarea adevărului. Vă voi prezenta varianta mea.
Consider că scepticismul are la bază gândirea multivalentă. Adică? Să analizezi situaţia din diferite planuri. Şi în dreptul planurilor identific 3  valenţe: Cauză, timp, efect.
Boul, când rumegă în iesle, nu prea dă doi bani pe ce ierburi de ceai mănâncă. O fi fân, o fi muşeţel, hrană să fie. Dacă afară plouă, lui nu-i pasă. El mănâncă şi e bine. Boii suntem noi când nu rumegăm bine informaţia. Când nu o trecem prin aceste 3 planuri de gândire. Ne nastem boi. Diferenţa dintre noi si vite este că, noi, oamenii putem evolua. Dacă nu rumegăm bine, cu ochii larg deschişi rămânem boi, găsim o vacă, facem viţei, tragem la jug, viţeii vor trage şi ei la jug şi, vom muri. Ghiciţi cum? Tot boi. Dacă nu vezi că dincolo de jug e altceva, dacă nu vezi că dincolo de fân există şi altceva şi dacă nu realizăm că cineva care o duce bine datorită sprinării noastre dă cu biciul în noi să tragem mai tare de jug, murim boi. Şi ne merităm soarta.
Scepticismul pleacă de la premiza că dincolo de informaţie este altceva. Mereu este altceva. Mereu se urmăreşte ceva. Priviţi în jurul vostru: dacă prietenii vă pot vinde cu tot cu haine, ce pretenţii să mai ai de la un politician? un ziarist? coleg? Scepticismul este arta de a preveni, arta de a deschide ochii, arta de a respinge lătura şi a da peste rât porcului care vrea să o consumi cu el sau făţarnicului care ţi-o toarnă pe gât. E uşor să să fim înşelaţi. Primim informaţie din toate părţile. Avem facebook, ipad, iphone, idraci. Nimic nu e gratis. Când beneficiezi de ceva gratis, tu eşti marfa. Să nu uiţi asta.
1. Cauză sau “de ce?”. Nimic nu este întâmplător. Totul e pus într-o anumită ordine şi depinde de următoarele planuri. Informaţia este filtrată abia după ce punem toate planurile la un loc.
2. Timp sau “de ce acum?”. Dacă nimic nu este întâmplător atunci ele depind de un anumit moment. Timpul are ca atribute anumite circumstanţe. Dacă nu este întâmplător, atunci el automat depinde de un moment. Te duci la pâine pentru că s-a terminat. Nu-i asta o problemă dacă nu ţi-ar fi şi foame. Te duci ACUM să cumperi pâine pentru că îţi este foame.
3. Efect sau “ce se urmăreşte? ce îndeplineşte? ce rezolvă?”. Dacă nu e întâmplător, atunci are un scop. O consecinţă. Te duci la pâine, pentru că după ce o mănânci nu îţi va mai fi foame.
Un exemplu simplu. Pentru adolescenţi, tineri. Copţi sau mai puţin copţi. Mă aştept să înţeleagă tot omul. Ţi-a plăcut o fată în liceu. Mult. Dar ea era cu mintea-n stele şi nu a stat de tine. O întâlneşti după 10 ani. Şi face ca o pisică ce vrea atenţie. Se dă pe lângă tine, toarce şi toate cele. Tu, ce faci? Analizezi. În liceu erai un pârlit. Aveai ce-ţi trebuie dar nu ce-i trebuie domnişoarei. Să zicem că nu emanai bunăstare. Unele fete caută asta. Le ajută să fie în centrul atenţiei. În centrul circumscris al cercului ei de prieteni retarzi. Tu, acum, după 10 ani, te-ai aranjat, ai o situaţie. Şi te gândeşti: 1. De ce? Pentru că acum sunt ceea ce caută, acum a realizat. 2. De ce acum? Compari circumstanţele şi bifezi faptul că ai o situaţie bună acum. 3. Ce urmăreşte? Să ducă o viaţă bună cu muncă puţină. Ai trecut prin cele trei planuri şi ai rezolvat puzzle-ul. Domnişoara pisică se gudură când vrea atenţie. Oare? Pisicile se gudură şi când vor de mâncare. Un tors mai disperat aşa, mai şi miaună supus uneori. Soluţia? Zăt!
Acum să nu ziceţi “ce e cu exemplele astea de clasa a 2-a, băi frate?” Mai sunt unii care iau şi plasa asta. incredibil dar adevărat. Mă simt obligat să dau un exemplu mai complex.
Este campanie electorală. Zarvă mare. Candidatul trece pe la fiecare uşă, pupă mâna doamnelor, scoate pălăria în faţa oricui. Eşti omul lui. Orice problemă se rezolvă. Gentileţe la un alt nivel. Şi vine mita electorală. Zahăr, orez, găleţi, sare în bucate, mici, bere, fripturi, concerte, brichete, plase, telefoane, stick-uri, pixuri, stixuri. Vine şi le dă ca ajutor. Ca sprijin, cadou. Mită electorală. De ce? Pentru că vrea votul meu. De ce acum? De ce mă ajută acum? Pentru că vin alegerile. Ce se urmăreşte? Postul. De ce se investesc bani? De ce se investesc bani într-o campanie electorală? Care-i miza? De ce se cheltuiesc sume exorbitante? De ce mă plateşte sa-l las să mă ajute? Să mă reprezinte? Oare nu cumva îşi scoate suma de 10 ori? Oare nu vrea să mă ducă de nas? Oare nu l-am văzut şi acum 4 ani? Oare s-a schimbat ceva? Oare nu mi-a dat şi acum 4 ani plase şi găleţi? Oare nu am rămas doar cu ele şi el s-a ales cu o vilă nouă?
Simplu, nu? Dacă eşti suficient de inteligent să faci conexiunile între cele 3 planuri eşti un om nou. Eşti un om inteligent. Poţi răzbi, poţi trece obstacole. Poţi ieşi din grajd. Poţi să fii mai inteligent şi cu un pas înaintea celor care te trag pe sfoară. Aşa poţi înţelege dreapta autentică. Dreapta autentică nu te obligă să o urmezi. Dreapta autentică sădeşte sămânţa. Te invită să gândeşti pentru tine. Iar cum dreapta autentică se bazează pe firea interioară a omului, pe trăirea interioară a individului, EA ştie că va fi urmată doar de oamenii care o înţeleg în esenţa ei. Oameni care nu au nevoie de beneficii sub orice altă formă în afară de cea a rezultatului scontat sincer. Sper să ajungă cineva până la ultimele rânduri, dacă nu am plictisit destul, şi să primească o sămânţă de trezire.

General de brigada Gheorghe Avramescu

3 iunie 1941 – 5 octombrie 1943: Corpul de Munte
29 iulie 1941: Crucea de Fier clasele a II-a si I
17 octombrie 1941: Ordinul Mihai Viteazul cls. a III-a
18 iulie 1942: promovat la gradul de general de corp de armata
29 iulie 1942: Ordinul Coroana Romaniei in grad de Mare Ofiter
1 septembrie 1942: Ordinul Mihai Viteazul cls. a II-a
25 octombrie 1942: Crucea Germana de Aur
6 octombrie 1943 – 22 februarie 1944: Corpul 3
23 februarie – 23 august 1944: Corpul 6
31 august 1944 – 11 ianuarie 1945: Armata 4
15 noiembrie 1944: Ordinul Mihai Viteazul cu spade cls. a III-a
toamna 1944: promovat la gradul de general de armata
19 februarie – 2 martie 1945: Armata 4
Gheorghe Avramescu s-a nascut pe 26 ianuarie 1884 la Botosani intr-o modesta familie de tarani. Ca multi alti tineri cu pozitia sa sociala a ales cariera militara. In 1906 a fost admis in Scoala de Ofiteri de Infanterie din Bucuresti, pe care a terminat-o in iulie 1908, al 11-lea din 60. A primit gradul de sublocotenent si a fost detasat la Regimentul 16 Dorobanti la Suceava, indeplinind functia de comandant de pluton. A ramas acolo pana pe 23 septembrie 1910, cand a fost trimis la Scoala Speciala a Infanteriei. A absolvit-o dupa un an. A fost promovat locotenent si incadrat in Regimentul 38 Infanterie Neagoe Basarab dislocat la Braila. Acolo, in februarie 1913, s-a insurat cu Adela Gologan. Dupa sfarsitul campaniei din Bulgaria din 1913, in octombrie a urmat cursurile Scolii Superioare de Razboi, fiind incadrat de jure in Regimentul 39 Infanterie. Dupa numai un an a intrerupt studiile si s-a intors la Regimentul 38, indeplinind functia de comandant de companie.
Intrarea Romaniei in marele razboi ce se desfasura in Europa se apropia. Au fost create mai multe unitati de rezerva, dar duceau lipsa acuta de ofiteri bine calificati. Astfel, Gheorghe Avramescu a fost promovat capitan si numit la comanda Companiei 9 din Regimentul 78 Infanterie Rezerva. Brigada 40 Infanterie (Divizia 9), din care facea parte regimentul, a fost dislocata in Dobrogea si curand dupa inceperea ostilitatilor cu trupele bulgare si germane, Avramescu a fost numit la comanda Batalionului III. A luat parte la luptele de Parachioi – Calaici, Mulciova, Perveli si Muratan, unde a fost si ranit la bratul drept pe 7/20 octombrie 1916. S-a intors pe front dupa o luna si i s-a incredintat comanda Batalionului II din Regimentul 38/78. In urma pierderilor suferite, Regimentul 78 fusese contopit cu celalalt regiment din Braila. S-a distins din nou in batalia pentru Bucuresti intre 16/29 noiembrie – 20 noiembrie/3 decembrie 1916, iar apoi in timpul retragerii in Moldova la Urziceni, Glodeanu Sarat si Pogoanele. Pentru faptele sale in aceasta prima campanie a primit Ordinul Steaua Romaniei in grad de Cavaler cu panglica de Virtute Militara la inceputul anului 1917. In timpul reorganizarii Armatei Romane din primavara a fost creat Regimentul 73/78, prin contopirea ramasitelor celor doua regimente de rezerva. A luat parte la luptele de la Marasesti tot in calitate de comandant de batalion, iar din septembrie a fost promovat la gradul de maior. Pentru aceasta a doua campanie a primit Coroana Romaniei clasa Ofiter cu panglica de Virtute Militara. In februarie 1918, Gheorghe Avramescu a fost mutat la statul major al Diviziei 1 Vanatori, ca sef al Biroului Mobilizare si Organizare, desi facuse doar un an la Scoala Superioara de Razboi. A ramas in aceasta functie pana la 1/14 octombrie 1918, cand a fost trimis sa-si continue studiile la Scoala Superioara de Razboi, dar decretarea mobilizarii dupa 4 saptamani l-au determinat sa le intrerupa din nou. Maiorul Avramescu a fost numit sef al Biroului de Informatii al Corpului 3 Armata.
Dupa terminarea luptelor cu Republica Sfaturilor din Ungaria, in 1919, a revenit la Scoala Superioara de Razboi, pe care a absolvit-o al doilea din promotie anul urmator. S-a intors la comanda unui batalion din Regimentul 78. In urma desfiintarii acestei unitati in 1923 a fost promovat locotenent colonel si numit sef de stat major al Diviziei 10 Infanterie. A detinut aceasta functie pana pe 31 martie 1929, cand a fost inaintat in grad si a primit comanda Regimentului 38 Infanterie din Braila, vechea sa unitate. Avramescu a fost apoi mutat in octombrie 1932 la Marele Stat Major, unde a indeplinit functia de sef al Biroului 6 Transport. Din martie 1934 a trecut la Inspectoratul General al Jandarmeriei, iar din iunie 1935 a primit comanda Brigazii 12 Infanterie. Peste exact un an a devenit general de brigada, iar din noiembrie 1937 a preluat Brigada 10 Infanterie. Peste aproape doi ani, in septembrie 1939, a fost numit comandant al Diviziei 10 Infanterie, careia ii era subordonata brigada, iar pe 8 iunie 1940 a inaintat in gradul de general de divizie.
Inceputul campaniei din Est la gasit la comanda Corpului de Munte, cu care a participat la ofensiva din Bucovina de Nord in iulie 1941, actiune pentru care a primit Ordinul Mihai Viteazulclasa a III-a si Crucea de Fier clasele a II-a si I. A fortat linia fortificata Stalin si a avansat pana la Bug, iar apoi pana la Nipru, acoperind aripa stanga a Armatei 11 germane. A ajuns in nordul Crimeei, unde a fost implicat in Batalia de la Marea de Azov, trupele sale avand o importanta contributie la infrangerea Armatelor 9 si 18 sovietice. Subordonat Armatei 11 a lui von Manstein, a luat parte la patrunderea in peninsula prin Istmul Salkovo, apoi la luptele grele din iarna anului 1941/42, conducand operatiunile uneori chiar din prima linie, ca de exemplu la Feodosia. Totusi au existat perioade in 1941 in care Corpul de Munte avea practic sub comanda sa numai una sau chiar nici una din marile unitati romanesti, deoarece von Manstein transferase de facto trupele romane de sub comanda sa diverselor corpuri germane. A protestat si a reusit sa obtina interventia lui Antonescu in aceasta chestiune. Ca urmare in iunie 1942, la asaltul final asupra Sevastopolului, a primit un sector de comanda propriu, avand doua divizii in subordine (1 Munte si 18 Infanterie). Divizia 18 Infanterie asigura flancul stang al Corpului 54 german, iar Divizia 1 Munte flancul drept al Corpului 30. Misiunea corpului era de a fixa fortele sovietice din fata sa si de ajuta corpulurile germane vecine in inaintarea lor. Trupele romane erau acopereau o linie de 17 km, la fel cele ale Corpului 54, dar care dispunea de 4 divizii. De asemenea, acel sector avea un relief impadurit foarte neregulat, cel mai dificil din jurul Sevastopolului. Totusi au reusit sa cucereasca cateva pozitii cheie ale fortaretei, precum Bastion II, cel mai important observator sovietic, deschizand drumul corpurilor germane vecine. Dupa ce frontul s-a ingustat mult, Corpul de Munte a fost scos din prima linie si trimis sa elimine Diviziei 109 Puscasi din capul de pod de la Balaclava, luand peste 10.000 de prizonieri. Pentru performantele sale a fost inaintat in gradul de general de corp de armata si a primit Ordinul Mihai Viteazul clasa a II-a si Crucea Germana de Aur.
In perioada urmatoare, Corpul de Munte nu a mai fost angajat direct in lupte, el ramanand in Crimeea si exercitandu-si autoritatea disciplinara si organizatorica asupra unitatilor de vanatori de munte luptand in Caucaz si Kuban. Trebuie mentionat de asemenea faptul ca generalul Avramescu a fost cel care a initiat Cantina pentru Saraci din Simferopol, unde aproape 2.000 de oameni erau hraniti zilnic.
Spre sfarsitul anului 1943 a fost numit comandant al Corpului 3 aflat in Transnistria, iar apoi al Corpului 6, cu care a participat in luptele din Moldova din 1944. La inceputul lui august 1944, in ajunul inceputului Operatiunii Iasi-Chisinau, a preluat comanda efectiva a Armatei 4, deoarece generalul Racovita era in permisie. A prevazut ofensiva pregatita de Frontul 2 Ucrainean in sectorul sau, dar nu a putut insa preveni dezastrul datorita numarului insuficient de unitati blindate si motorizate cu care sa poata contraataca eficient. Pe 20 august a intrat in conflict cu maresalul Antonescu, sosit la comandamentul armatei la Bacau. Generalul dorea sa ordone retragerea pe linia fortificata Adjud-Focsani-Namoloasa-Galati, deoarece considera ca era singura posibilitate de a putea face fata corpurilor de tancuri sovietice. Ca urmare a fost inlocuit cu generalul Ilie Steflea, mana dreapta a maresalului. S-a reintors la Corpului 6, al carui comandant titular era, pentru scurt timp, deoarece evenimentele au luat o turnura neprevazuta.
Pe 31 august a preluat comanda noii Armate 4, pe care a condus-o in timpul campaniei din Transilvania. Trupele sale au oprit ofensiva germano-ungara in septembrie 1944 si a contraatacat, inaintand spre Mures. In octombrie a fost declansata ofensiva sovieto-romana, care a impins armatele germane si ungare peste granitele din 1939. Armata 4 a luat pe 26 octombrie 1944 Carei, ultima localitate romaneasca sub stapanire ungara. A continuat inaintarea spre Tisa si apoi pe valea Hernadului si prin Muntii Hegyalja pana in Slovacia. Pentru contributia la recuperarea Nord-Vestului Transilvaniei, a primit Ordinul Mihai Viteazul cu spade clasa a III-a, fiind unul din cei trei generali romani care au primit clasele a III-a si a II-a a modelului 1941 si clasa a III-a a modelului 1944 a ordinului. Toti au fost comandanti de vanatori de munte.
Starea armatelor romane la inceputul anului 1945 era mizerabila. Principala cauza era slaba aprovizionare. Noii aliati foloseau logistica romaneasca pentru nevoile lor. Majoritatea produselor romanesti erau destinate unitatilor Armatei Rosii. Generalul Gheorghe Avramescu a protestat vehement in mai multe ocazii. Bineinteles, maresalul Rodion Malinovski a respins acuzatiile, motivand situatia ca datorata „sabotajului ofiterilor din vechiul regim”. Dupa ce comandamentul sovietic a aprobat livrarea a 200 de vagoane cu alimente trupelor romane, Avramescu a continuat sa protesteze, deoarece unitatile sale erau sub incadrarea nominala, dar primeau misiuni mult peste posibilitatile lor.
Conform memoriilor generalului Gheorghe Mihail, care la acea vreme era Inspectorul General al Infanteriei si membru al Consiliului Superior al Ostirii, generalul Sanatescu, seful Marelui Stat Major, l-a chemat la el si i-a aratat o scrisoare din parte generalului Dragomir, in care Gheorghe Avramescu era acuzat ca era in legatura cu trupele germane din fata sa. Generalul Sanatescu, in memoriile sale, mentioneaza raportul colonelului Grosu asupra unui comportament suspect al generalului Avramescu. Cei doi generali au hotarat sa nu faca publice acuzatiile si, pentru ca Avramescu mai avea doar o luna pana atingea limita de varsta si era bolnav, sa-i dea un concediu de 25 de zile, la sfarsitul caruia urma sa fie trecut in rezerva.
Din nefericire, acesta nu a fost sfarsitul impresionantei cariere militare a generalului Gheorghe Avramescu. Comandantul Frontului 2 Ucrainian, maresalul R. I. Malinovski a cerut intoarcerea sa la comanda Armatei 4, pretextand scaderea capacitatii operative a acesteia cu 50% de la plecarea sa, fapt discutabil tinand cont de competenta ridicata a noului comandant, generalul de corp de armata Nicolae Dascalescu. Initial, generalul Mihail s-a opus deciziei, reusind sa convinga si restul Consiliului Superior al Ostirii. Insa ulterior, la insistentele sovieticilor, Consiliul a aprobat reintoarcerea generalului Avramescu pe front, unde a condus cu succes Armata 4 in prima faza a Operatiunii Zvolen – Banska Bystica in Slovacia.
Pe 2 martie 1945, el si generalul Nicolae Dragomir au chemati la comandamentul Armatei 40 sovietice in orasul slovac Divin, pentru a expune situatia Armatei 4 romane. Dupa o ora, ofiterilor care venisera cu el li s-a comunicat ca Avramescu si Dragomir plecasera cu generalul Filip Fedorovici Jmacenko la punctul decomanda al Frontului 2 ucrainean, fiind chemati de maresalul Malinovski. De fapt cei doi generali fusesera arestati. La 20:30, ofiterul de legatura sovietic pe langa Armata 4 i-a comunicat generalului Dascalescu ca este noul comandant. Pe 5 martie, Dascalescu a trimis o scrisoare oficiala lui Jmacenko, intrebandu-l cand au plecat Avramescu si Dragomir spre Bucuresti, asa cum ii fusese spus initial, si cand se vor intoarce. Patru zile mai tarziu, Jmacenko a vizitat punctul de comanda al Armatei 4. Din nou Dascalescu a intrebat unde erau cei doi generali. I s-a recomandat sa intrebe Ministerul Apararii sau Statul Major roman.
Pe 3 martie 1945, nevasta (Adela) si fiica sa (Felicia) au fost arestate si trimise in Siberia. Felicia s-a sinucis trei zile mai tarziu, iar Adela s-a intors in Romania in 1956. Autoritatile romane s-au adresat Tribunalului Suprem al URSS si au aflat ca generalul Gheorghe Avramescu murise pe 3 martie 1945, langa orasul Iasbereni, in urma unui atac al unui avion asupra masinii. A fost inmormantat la Budapesta. Exista posibilitatea ca de fapt sa fi fost executat de NKVD, deoarece, in mod cu totul ciudat, masina in care se afla a fost lovita doar de un singur glont, care s-a intamplat sa-l ucida pe generlaul Avramescu.
Pe 23 octombrie 2000, generalul Avramescu s-a intors in Romania si a fost inmormantat in Cimitirul Militar din Cluj.
http://luptanationalista.blogspot.com/

Planurile secrete ale Germaniei

Planurile secrete ale Germaniei pentru Uniunea Europeana

autor: FrontPress 
Germania a intocmit planuri secrete pentru a impiedica Marea Britanie sa organizeze un referendum care sa solicite schimbarea Uniunii Europene, de teama ca acesta ar putea pune in pericol pachetul de salvare a eurozonei.
Cancelarul german, Angela Merkel, urmeaza sa aiba o intalnire, vineri, cu premierul britanic, David Cameron, in care ii va spune ca Marea Britanie nu are nevoie de un referendum pentru a obtine schimbarea tratatelor UE, cu toate ca politicienii conservatori cer ca tara sa ia inapoi mai multe puteri cedate Uniunii, scrie Telegraph.
Documentul intrat in posesia jurnalistilor britanici, redactat de ministerul german de Externe, dezvaluie existenta unor planuri radicale pentru infiintarea unui nou organism european, care va putea sa controleze economiile tarilor cu probleme din eurozona.
Planul, scriu jurnalistii britanici, va da nastere temerilor ca Germania intentioneaza sa rezolve criza din eurozona printr-o serie de masuri ce vor conduce la erodarea suveranitatii nationale si vor deschide calea unui “super stat” european, cu propriile impozite si planuri de cheltuieli stabilite la Bruxelles.
Cea mai mare economie din UE se pregateste pentru eventualitatea ca un numar de tari europene, prea mari pentru a fi salvate, sa intre in faliment. Marea Britanie va fi plasata intr-un nou grup de state membre UE care nu se afla in interiorul eurozonei.
Documentul de sase pagini vorbeste, asadar, despre crearea unui Fond Monetar European, care implica un transfer de suveranitate de la statele membre.
Fondul va avea puterea de a prelua tarile cu probleme si a le conduce economiile. Mai mult, documentul declara ca schimbarile de tratat sunt o prima etapa “prin care UE se va dezvolta intr-o uniune politica”. “Dezbaterea pe marginea caii de a merge inainte trebuie sa inceapa de indata ce este stabilit cursul catre uniune”, conchide acesta.
Documentul examineaza si modalitatile in care pot fi limitate schimbarile tratatelor, pentru a urgenta reformele – ii recomanda lui Merkel sa-i ceara lui Cameron sa renunte la planurile privind un referendum in Marea Britanie.
Intre timp, contagiunea din eurozona da frisoane liderilor europeni, dupa ce criza a ajuns la Spania si Franta – in cazul Spaniei, dobanzile la care se imprumuta guvernul au ajuns la punctul de criza, dincolo de care alte state au avut nevoie de interventie de urgenta. De Ana Ilie – Ziare.com

vineri, 18 noiembrie 2011

Robert Wagner(n.1930 banuit de uciderea sotiei sale) si Natalie Wood , casatoriti de 2 ori (1957-61 si 1972-81)



Se redeschide cazul Natalie Wood(1938-1981) la 30 de ani de la moartea ei(1981)

 

 

La policía reabre el caso de la muerte de la actriz Natalie Wood, 30 años después



La Policía de Los Ángeles ha anunciado que ha reabierto la investigación sobre la muerte de la actriz Natalie Wood, tras haber recibido nueva información del caso, 30 años después del fallecimiento de la protagonista de "West Side Story"
La actriz de 43 años fue encontrada muerta en las aguas del Pacífico, en 1981, en un suceso que fue considerado accidental pero que causó polémica en la época.
El portavoz del sheriff del condado de Los Ángeles, Steve Whitmore, explicó que han recibido nueva información del caso sin aportar más datos, según informó la cadena Fox.
Está previsto que un detective ofrezca una rueda de prensa en la que se pedirá al público que cualquiera que tenga información adicional sobre el caso contacte con la oficina del sheriff.
El cuerpo de la actriz apareció flotando en las proximidades de la isla de Catalina, en California, donde pasaba un fin de semana, junto a su marido, el actor Robert Wagner, y su compañero de rodaje, Christopher Walken.
continuarea http://drrobert-impresiones.blogspot.com/

Transformarile din viata de vis


Un semn că ai ajuns pe o treaptă de evoluție spirituală avansată, sau că o vei atinge în curând, îl constituie modificarea ce se produce în visele tale.

„Înainte visele  erau haotice şi arbitrare. Acum ele încep să aibă un caracter regulat. Imaginile lor capătă o înlănţuire plină de sens, la fel ca reprezentările vieţii cotidiene. Putem desluşi în ele legi, cauze şi efecte. Şi conţinutul lor se modifică. Dacă mai înainte nu erau percepute în vis decât ecouri din viaţa zilnică, impresii metamorfozate ale lumii înconjurătoare sau stări ale propriului corp, acum apar imagini dintr-o lume necunoscută mai înainte. Fireşte că la început se menţine caracterul general al vieţii de vis, în măsura în care visul se deosebeşte de reprezentările stării de veghe prin aceea că ne înfăţişează simbolic ceea ce vrea el să exprime. Unui cercetător atent al vieţii de vis nu-i poate scăpa acest caracter de simbol. Visăm, de pildă, că am prins un animal hidos şi că avem o senzaţie neplăcută în mână. Ne trezim şi observăm că am apucat strâns în mână un colţ al plapumei. Aşadar, percepţia nu se exprimă în mod direct, ci prin simbolul descris. – Sau visăm că fugim de un urmăritor şi ne cuprinde frica. Trezindu-ne, constatăm că în timpul somnului am avut palpitaţii. Stomacul încărcat cu mâncăruri greu de digerat provoacă imagini de vis neliniştitoare. Chiar fenomenele din preajma omului care doarme se oglindesc în vis ca simboluri. Bătaia unui ceasornic poate provoca imaginea unei trupe care mărşăluieşte în bătaia tobei. Un scaun care cade poate fi, în vis, prilejul unei întregi drame, în care zgomotul căderii se oglindeşte ca împuşcătură, etc. – Acest mod simbolic de exprimare este propriu visului ordonat al omului la care începe să se dezvolte corpul eteric. El încetează însă a mai oglindi doar faptele ambianţei fizice sau ale propriului său corp senzorial. Aşa cum visele care îşi datorează originea acestor lucruri devin regulate, tot astfel se amestecă în ele şi imagini de vis care sunt expresia obiectelor şi raporturilor dintr-o altă lume. Aici se fac, pentru prima dată, experienţe inaccesibile conştienţei de veghe cotidiene. – În nici un caz să nu se creadă că un adevărat mistic face, din lucrurile pe care le trăieşte în vis, temelia unor comunicări hotărâtoare despre lumea superioară. Aceste trăiri de vis trebuie considerate numai ca prime indicii ale unei dezvoltări superioare. – Ca o nouă consecinţă, apare în curând faptul că imaginile de vis ale discipolului ocult nu se mai sustrag, ca înainte, de sub controlul raţiunii sale, ci aceasta le ordonează, le cuprinde cu privirea într-o anumită ordine, aşa cum face cu reprezentările şi senzaţiile conştienţei de veghe. Deosebirea dintre conştienţa de vis şi această stare de veghe dispare din ce în ce mai mult. În viaţa de vis, cel ce visează este treaz în întregul înţeles al cuvântului; asta înseamnă că se simte stăpânul şi conducătorul reprezentărilor sale imaginative.

Read more: http://intreadevarsiiluzie.blogspot.com/2011/10/transformarile-din-viata-de-vis.html#ixzz1e3ZJPhfP

Democratia, un mit pentru UE

Autor: Cătălina Cornea-ND Cluj 
Ce înseamnă UE? O putere economică ? Deci evenimentle recente ne-au demonstrat incapacitatea Uniunii Europene de a găsi soluţii. Ce încearcă UE să fie sau ce ar vrea să fie? O supraputere care are o voce de spus în această eră a globalizării? Sau doar o entitate condusă de doi oameni din două cele mai puternice ţări. Iar ceilalalţi 25 membri i se supun fără a putea protesta.
Deci cum rămâne cu egalitatea dintre cele 27 de state? Dispare atunci când accentul se pune pe puterea economică. Un stat mic este supus unui stat mai mare deci aceasta este UE, o sclavie legală.
În UE e mai degrabă o dictatură a deciziilor impuse de Merkel şi Sarkozy, căci ei dictează regulile de funcţionare a celorlalte state. Deci unde e libertatea statelor de a-şi spune cuvântul ? dispare când interesele UE sunt mai presus decât interesele statului. Pentru a funcţiona, UE sacrifică statele mai mici, care se supun, crezând într-o iluzie a bunăstării.
Oare se merită să ne sacrificăm suveranitatea pentru orgoliul şi mândria unei entităţi care nu e în stare nici măcar să ne protejeze de o criză. UE ştie cel mai bine să ne înglodeze în noroiul ce îl numim sărăcie.
Dar unde este dreptul nostru, al cetăţenilor de a alege pentru noi, pentru ţara noastră? A fost furat de ambiţia liderilor europeni de a păstra zona euro, chiar dacă asta înseamnă să îşi bată joc de oameni.
Pentru aceşti lideri europeni, contează principiile lor de unificare şi dorinţa naivă de a păstra zona euro. Ei sunt interesaţi să protejeze zona euro dar nu proprii cetăţeni. De ce ar trebui germanii şi francezii să plătească datorii care nu le aparţin? Sau de ce englezii nu pot să aleagă dacă vor sau nu să rămână în UE?
Victimile Uniunii Europene sunt cetăţenii a celor 27 de state, care şi-au pierdut suveranitatea. Deci unde e democraţia Uniunii Europene? Acei care ne învăţau să fim toleranţi, au uitat de toelranţă când au văzut ce înseamnă țiganii. Acei care ne-au dat lecţii de democraţie, acum calcă în picioare bunăstarea oamenilor şi dreptul lor de a alege.
Ni se impun decizii pe care nu le dorim, ni se impun reguli pe care nu le acceptăm, din cauza politicienilor care se închină la UE ca la un idol, uitând de al său popor.
http://blog.nouadreapta.org/

O idee potrivita cu perioada de post


daca nu ati avut pana acum ocazia sa gustati o asemenea inedita ciorba, care imita foarte bine ciorba de burta, faceti-o cat mai curand!!! Este absolut delicioasa !  Ingrediente: - 400-450 g. ciuperci pleurotus - 1 1/2 litri apa - 2 bucati gogosar rosu - 1 morcov mare - 1 ceapa mare - 3, 4 linguri ulei - 150-200 g. smantana - 2 catei usturoi - 1 galbenus - 2-3 linguri otet - sare, piper - 1 ardei iute (optional)  Mod de preparare:  Se curata ceapa si se taie marunt; se curata morcovul si se rade pe razatoarea mica (eu am maruntit totul la robot). Gogosarul murat se taie felii (mici). Se calesc legumele in ulei pentru cca. 5 minute, dupa care se adauga apa. Se spala ciupercile si se taie fasii (ca la ciorba de burta :P) si se adauga peste legume. Se lasa la fiert cca. 25 de minute, dupa care se sareaza si pipereaza dupa gust. Se trece usturoiul prin presa si se adauga ciorbei. Se adauga otet si se inlatura ciorba de pe foc. Galbenusul se amesteca bine cu smantana si cu doua, trei polonice de ciorba; se adauga apoi si restul compozitiei de smantana, treptat, in ciorba si se amesteca intruna (in felul asta nu veti avea surpriza ca compozitia sa se taie) ...pentru exemplificare :P, ciupercile pleurotus:

...si bolurile cu ciorba, de care-am atarnat, decorativ, cateva inele de ardei iute :)

S-aveti pofta asa cum am avut :)))

P.S. Puteti folosi la prepararea ciorbei ciuperci champignon in locul celor indicate in reteta ;)

 

Pentru sfarsitul saptamanii....:)

vineri, 18 noiembrie 2011














13 Sacru

Ni se spune că 13 este un număr cu ghinion. Data de vineri 13 este tabu, deoarece Cavalerii Templieri au fost arestaţi şi condamnaţi de către slujitorii lui Philippe al IV-lea, regele Franţei, într-un „raid rapid” vinerea, 13 octombrie 1307. Numărul 13 a fost evitat secole de-a rândul. Unii arhitecţi omit etajul 13 al clădirillor pentru birouri chiar şi în zilele noastre. Este oare posibil ca folclorul asociat numărului 13 să fie absolut lipsit de adevar? Sau să fi devenit un număr demonizat tocmai pentru că era sacru în vremurile pre-creştine? Gândiţi-vă la acest aspect! Este o sumă care revine destul de ciudat: 12 apostoli şi un Mesia, 12 Cavaleri ai Mesei Rotunde şi Regele Arthur. Numărul 13 se repetă cu prea mare consecvenţă în contexte atât de semnificative pentru a fi o situaţie pur arbitrară. Şi, bineînţeles că nu este.

In Brazilia, albii minoritari

În Brazilia, pentru prima dată, albii devin minoritari

autor: FrontPress 
În urma rezultatelor recensământului din 2010, în Brazilia se evidenţiază o schimbare a balanţei între rase, populaţia non albă devenind majoritară.
Pentru prima oară, populaţia de altă culoare a devenit majoritară în Brazilia, potrivit rezultatelor preliminare ale recensământului efectuat în 2010, informează BBC. Din aproximativ 191 de milioane de brazilieni, 91 de milioane s-au declarat albi, 82 de milioane ca rasă mixtă iar 15 milioane s-au declarat negri.
Populaţia albă a scăzut de la 53,7% din totalul populaţiei în 2000 la 47,7% anul trecut.
Recensământul efectuat o dată la zece ani a arătat creşterea indicatorilor sociali din Brazilia ca urmare a creşterii economice , dar sunt subliniate şi inegalităţile în timp. Recensământul a fost efectuat de Institutul Brazilian de Geografie şi Statistică (IBGE).
“Este prima oară când un recensământ a înregistrat o scădere a populaţiei albe sub 50%”, se arată în raport. Numărul persoanelor care se declară neagri a crescut de la 6,2% la 7,6%, în timp ce numărul celor care se declară de culoare mixtă a crescut de la 38,5% la 43,1%.
Printre grupurile minoritare, două milioane de brazilieni s-au identificat ca asiatici şi 817 mii ca indigeni.
Datele recensământului reflectă progresele Braziliei pe parcursul unui deceniu de creştere economică susţinută şi a politicilor guvernamentale care urmăresc reducerea sărăciei. Astfel, între anii 2000 şi 2010, analfabetismul la adulţi a scăzut de la 13,6 % la 9,6%, iar printre copii cu vârste între 10 şi 14 ani a scăzut de la 7,3% la 3,9%. Accesul la reţeaua de apă potabilă, energie electrică şi de salubritate a crescut la nivel naţional.
Cu toate acestea, în aproape toate domeniile de dezvoltare umană, recensământul a arătat inegalităţile dintre nord şi sud din Brazilia, între zonele urbane şi rurale, precum şi între bogaţi şi săraci. De Răzvan Stancu - Radio Romania Actualitati
H

joi, 17 noiembrie 2011

Lady Gaga este barbat

Elvetienii vor avea voie sa cultive marijuana

O veste bună pentru utilizatorii de cannabis din Elveţia. Autorităţil le vor permite să cultive plantele în propriile case.
Există o limită: patru plante de fiecare şi un motiv pentru care autorităţile iau o asemenea decizie controversată. Guvernul elveţian preferă să relaxeze această regulă decât să îşi mai convingă propriii cetăţeni să cumpere “iarba” ilegal. Astfel, potrivit noii legi (aprobată deja în patru cantoane din zona francofonă a Elveţiei), cu condiţia să fie toţi consumatori, patru oameni care locuiesc în aceeaşi casă pot cultiva 16 plante.
Un purtător de cuvânt al administraţiei din cantonul Neuchatel a explicat că “am fost de acord cu aceste noi reguli pentru a împiedica turismul de droguri între regiuni şi pentru a-I descuraja pe oameni să cumpere marijuana de pe stradă”.
Mai există şi o altă condiţie. “O persoană nu poate cultiva mai mult de patru plante pretinzând că trăieşte cu alţi oameni în casă. În acest caz, fiecare dintre persoane trebuie să dovedească faptul că se îngrijeşte de propriile plante.

Adică să poată dovedi că el ajută planta să crească”, spune acelaşi oficial. “Asta înseamnă că poţi creşte încă patru plante pentru fiecare coleg de apartament, cât timp aceşti pot dovedi că pot ţine în mână o stropitoare”, scrie cotidianul elveţian “Le Matin”. Noua legislaţie intră în vigoare de la 1 ianuarie în cantoanele Vaud, Neuchatel, Geneva şi Fribourg.
http://blog.nouadreapta.otg/