Reda-i copilaria lui Stefanut

sâmbătă, 27 august 2011

BASESCU baga iar mana in buzunarul poporului

BANI, CAT MAI MULTI BANI !
  
Băsescu a ajuns, sâmbătă, la ora 10.00, la Academia Navală “Mircea cel Bătrân” din Constanţa, unde s-a întâlnit cu foştii colegi pentru a sărbători 35 de ani de la absolvirea acestei unităţi de învăţământ.
El a venit cu un elicopter şi a fost întâmpinat de Fanfara Militară care a intonat imnul de stat. Preşedintele a intrat apoi în sediul Academiei Navale.
Traian Băsescu a absolvit Institutul de Marină “Mircea cel Bătrân”, Facultatea de Navigaţie, Secţia Comercială, în anul 1976.
ASTASEARA, PE BANII PUBLICI, PE BANII CETATENILOR, Basescu organizeaza o PETRECERE – CHIOLHAN la vila prezidentiala de la NEPTUN pentru a sarbatorii o aniversare privata, personala, respectiv 35 de ani de la absolvirea institutului de marina.
Iata ca , inca o data, BASESCU plateste din banii presedentiei chiolhanurile lui private.

http://mercenarul.weblog.ro/

Banditii

Mircea Eliade

Este semnificativ că singurul popor care a reuşit să-i învingă definitiv pe daci, care le-a ocupat şi colonizat ţara şi le-a impus limba a fost poporul roman; un popor al cărui mit genealogic s-a constituit în jurul lui Romulus şi Remus, copiii Zeului-Lup Marte, alăptaţi şi crescuţi de Lupoaica de pe Capitoliu. Rezultatul acestei cuceriri şi al acestei asimilări a fost naşterea poporului român. În perspec­tiva mitologică a istoriei, s-ar putea spune că acest popor s-a născut sub semnul Lupului, adică predestinat războaielor, invaziilor, şi emigrărilor. Lupul a apărut pentru a treia oară pe orizontul mitic al istoriei daco-romanilor şi a descendenţilor lor. Într-adevăr prin­cipatele române au fost întemeiate în urma marilor invazii ale lui Genghis-Han şi ale succesorilor săi. Or, mitul genealogic al genghis-hanizilor proclamă că strămoşul lor era un Lup cenuşiu care a coborît din Cer şi s-a unit cu o căprioară... (Mircea Eliade, De la Zalmoxis la Genghis-Han)
http://odorica.blogspot.com/ 

Mircea Eliade, Nationalismul. De Paste 1937.

Foto: Mircea Eliade (1907-1986).Sper ca va aduceti aminte de Maitrei.
„Naţionalismul“, aşadar, nu are decît ca un prim scop întărirea, purificarea şi organizărea forţelor naţionale. Lupta naţio¬nalismului contra formelor împrumutate, contra noţiunilor străine, contra creaţiilor false este numai o etapă, şi nu cea mai preţioasă, din funcţia pe care şi-o propune el în viaţa statului.
Căci un naţionalism care nu izbuteşte să creeze valori spirituale ecumenice, valori pe care să le impună celorlalte neamuri – nu şi-a atins misiunea. „Lupta contra formelor de viaţă străină“ nu se poate opri odată cu instaurarea „formelor de viaţă autohtone“. Lucrul acesta poate avea o mare însemnătate civilă – dar nu şi una in istoria universală. Lupta cea mai grea, şi în care se verifică forţele de creaţie ale unui neam, se dă după victoria naţionalismului. Adică, în ceasul cînd el încearcă să devină universal.
Un naţionalism nu devine universal renunţînd la formele lui specifice şi încercînd o „înţelegere“ cu alte forme – ci devine universal cînd izbuteşte să valorifice într-un mod propriu viaţa, creînd un sens nou al existenţei.
Ceea ce se numeşte „creaţiile spirituale“ ale unui neam. Acestea sînt: felul său propriu de a valorifica viaţa – printr-un nou model de eroism, sau de dreptate, sau de mîntuire, sau poate printr-o creaţie de geniu în domeniul artelor etc. „Naţionalis¬mul“ nu tinde numai să facă posibile şi să promoveze asemenea creaţii spirituale în cadrele neamului – el tinde mai ales să provoace valorile ecumenice, prin care să se poată manifesta peste hotare. A se „manifesta“, evident, nu înseamnă numaidecît a crea forme care pot fi împrumutate de alţii – ci a crea forme prin care alţii să ia cunoştinţă efectivă de neamul nostru, luînd cunoştinţă de anumite realităţi pe care acest neam le-a desco¬perit. Cînd Dostoevski sau Shakespeare au trecut hotarele ţărilor lor, asta n-a adus după sine o „împrumutare“ a acestor creaţii. Ci, în primul rînd, o luare de cunoştinţă a unui nou univers spi¬ritual, descoperit de Shakespeare sau Dostoevski. Cînd doina românească a fost cunoscută peste hotare, n-a fost „imitată“; ea a valorificat, însă, o anumită parte din sufletul omenesc, pe care nu o străbătuse pînă atunci nici o altă creaţie folclorică. Prin doină, ca şi prin Dostoevski sau Shakespeare – un străin a pătruns în anumite niveluri ale realităţii, necunoscute pînă atunci; valorificînd, totodată, anumite părţi din suflet, inerte, obscure, caduce.
Astfel trec hotarele şi „domină“ creaţiile spirituale ale unui neam. Creaţii care, încă o dată, nu pornesc niciodată de la „universal“, ci dintr-o experienţă specifică, dintr-o profundă trăire a realităţilor locului, dintr-o epuizare totală a unui sentiment „etnic“; ca să ajungă, prin transfigurarea geniului, o valorificare nouă a vieţii.
Este uşor de înţeles, însă, că asemenea eforturi de transfi urare nu pot rodi decît într-un stat organic, naţional, în care omul îşi regăseşte problemele fundamentale: moartea, iubirea, „sensul“, libertatea.
Toată istoria lumii nu este decît istoria miturilor naţionale şi a luptei dintre felurite valorificări ale vieţii. De altfel, însăşi existenţa omului nu e decît un lung şi tragic şir de încercări de a da un sens acestei existenţe. Este paradoxal, este tragic dacă vreţi – dar aşa este. Şi după cum cea mai mare glorie a unui om, şi începutul mîntuirii sale este găsirea unui sens rodnic al propriei sale existenţe (act de creaţie spirituală) – tot aşa cea mai mare grijă a unui neam este găsirea unui sens propriu al existenţei sale istorice, deci de valorificare proprie a vieţii (act de asemenea, de creaţie spirituală). Orice altceva este numai economie, politică sau biologie; istorie care se consumă, iar nu istorie care se face.
SURSA :http://romania-mare-trecut-si-viitor.blogspot.com
http://garduldefier.wordpress.com/

vineri, 26 august 2011

Perechea perfecta


Ultima gaselnita (medicamentele cele mai ieftine pentru bolile cele mai grave)

Foto: Nicolo Machiavelli(1469-1527).
Aceasta este a cita oara cind spun genocid? Nu se respecta Constitutia Romaniei care, nu da dreptul  nici unui ales ocazional poate din gresala, pe termen scurt de asi  ucide concetatenii, fara scrupule, mai rai ca o armata  de ocupatie. Noi ce facem? Nimic ne uitam cum  este distrusa fiinta noastra nationala, stand cu mainile in  sin si  bucurindu-ne  de o plasa cu zahar, ulei si acceptind ca in continuare acesti dusmani ai tarii, sa ne stapineasca si sa ne biciuiasca fara mila.
Ce este asta lasitate, colaborationism cu dusmanul, caci prostie nu pot sa spun pentru ca, fiecare simte pe pielea lui si nu intelege numai un debil mintal. O economie de 150 mil. euro la bugetul de stat, cu aceasta gaselnita referitoare la medicamentele cele mai ieftine. Dar parasutista de serviciu se joaca cu 4 miliarde de euro, fara sa dea socoteala nimanui, despre gondola si alte nebunii  majore exemplu petrecerile nesfirsite cu fandoseli. Dar micul Boc ne anunta ca, nu va ceda la populisme. Opozitia spune prin vocea lui Ponta ca respecta legea, ca ei nu fac  nimic ilegal. Sa mai ne lase cu pudibonderia in pace, pentru ca starea noastra si a tarii este grava.
Cred ca trebuiesc luate ca exemplu duelurile de acum 150-200 de ani care, stabileau de la inceput daca sa fie cu  sabia, pistolul, etc. Tot asa si acum trebuie cu toata forta  combatuta puterea  si aratat cum  ne prosteste pe toti si daca este nevoie conform invataturilor lui Machiavelli:" scopul scuza mijloacele".
Dar cine ii tine pe nemernicii acestia la conducerea noastra? Vina 90 % este si a opozitiei care zilnic ne anunta ca, nu tin neaparat sa ia conducerea guvernului, dupa  alegerile din 2012. Asa cum a spus si  primul betiv al tarii ca, nu-si propune sa iesim din criza. Tara noastra este un mare spital Balaceanca. Si in ea sintem cuprinsi cu toti si mai nebuni si mai putin nebuni, si chiar sanatosi. Sintem toti la comun. Trebuie analizata aceasta atitudine a opozitiei  care  se face vinovata prin absenteism,  din viata politica activa  fiind ocupati cu petrecerile, vacantele si luna de miere prelungita in ani !!!
Nu stiu ce parere isi fac cancelariile straine, dar imi explic de ce nu ne ia nimeni in seama,  Ministerul de Externe este inexistent si toate pitipoancele lui Basescu, puse in functii importante, care sint singura marfa de export.
Cine ne opreste sa maturam aceste gunoaie  din  tara noastra, din viata noastra mai ales ca  se comporta ca niste stapini cruzi?  Curaj !!! Totul depinde numai de noi !!! Dar sintem pregatiti??? Nu as vrea sa ratam ca la revolutia  romana(lovitura de stat) si sa nu avem pe cine sa punem in fruntea tarii, in locul lichelelor de acum. Fiecare dintre noi sa fim bine pregatiti, din toate punctele de vedere si  cind tara si poporul ne-o va cere sa putem sa spunem PREZENT. Sa fim demni de inaintasii nostrii si urmasilor nostrii sa nu le fie rusine cu noi.Am incredere ca  vorbele mele,  insamintate in  pamint roditor vor rasari, vor inflori si vor da roade. Domnul Ponta spune ca, nu trebuie sa luam in seama pe Boc si Basescu dar, ei au PAINEA SI CUTITUL. Asta nu intelege opozitia ca,  sintem asupriti si trebuie sa  stam cu capul plecat, fara nici o  intrevedere a schimbarii situatiei. Eu mi-am luat demult  gindul ca opozitia  are de gind, sau poate sa faca ceva. Revin, numai in noi este puterea. Nu putem avea incredere in nimeni. CURAJJJJJJJJJJJJJJJJ   !!!!!!!!!
Capul sus, pieptul inainte !!! papapa
 


Mioara Mantale consul la STRASBURG

BANI, CAT MAI MULTI BANI !

Mioara Mantale i-a pus sanii pe ochi lui BOC   

Mioara Mantale, fosta prefect si subprefect al Capitalei, AZI-consul la STRASBURG

Mioara Mantale, subprefectul Capitalei, topless la 42 de ani (foto)
Desi are 44 de ani, Mioara Mantale este o iubareata notorie, avand o lista fara numar de iubiti, amanti, in general mai tineri decat ea si, bineinteles, apropiati ai PD-L.
Mare amatoare de topless, Mioara se pare ca la sedus cu sanii ei opulenti pe premierul EMIL BOC, care a numit-o consul general la Strasburg.Ea se va ocupa si de voturile de la anul pentru PD-L din diaspora.Dupa cum observati in fotografie, are o tinuta perfecta pentru un diplomat al PD-L si al regimului BASESCU-BOC.
http://mercenarul.weblog.ro/

joi, 25 august 2011

Vedeti ca se poate ????


Barbara 1996 (ultima inregistrare)

Amy Winehouse data in plasament de catre mama ei Barbara !(foto)

Scoop : aucun journal n'a osé le révéler, la Brebis Galleuse vous le dévoile. Amy Winehouse était la fille cachée et illégitime de ... Barbara ! Amy : Barbara's daughter ! Amy fut conçue lors d'une escapade incognito à Londres de la chanteuse française (un peu comme Thierry Le Luron dans les fourrés de New-York) et lors d'une culbute entre deux barriques, certains évoquent une tournante,  dans  un  entrepôt à vins de White Chapel, transformé depuis en boite de nuit. Barbara et Amy, que de points communs révélateurs :  même morphologie, même carnation, mêmes lèvres, même nez, mêmes poses, même maquillage, même passion musicale... Amy, bâtarde,  rejetée par sa génitrice, adoptée par une famille d'accueil, fut rongée, elle aussi, par un violent mal de vivre qui lui causa quelque inspiration mais moins toutefois qu'en eut  sa mère génétique. Deux vivants poèmes ... ?
http://brebisgalleuse.blogspot.com/

Un sarpe puternic !

Acesta este un sarpe care trage o vaca din apa! este vorba despre un sarpe care poate manca si oameni! Poza asta a fost facuta in Australia de vest. Uitati-va cu atentie la acesta poza, la lungimea sarpelui si la marimea animalului care este scos din apa...
 
Are cineva chef de alpinism in Australia de vest?


Ultima scrisoare a Maresalului Ion Antonescu catre sotia sa...


Papusa vie


Aceasta fetita participa la concursuri de frumusete, parintii isi doresc sa faca din ea o printesa. Au machiat-o si aranjat-o ca pe o papusa, nu credeti ca exagereaza...?

Papusa Vie [34 poze]

Papusa Vie [34 poze]


Papusa Vie [34 poze]


Papusa Vie [34 poze]

Papusa Vie [34 poze]

Papusa Vie [34 poze]







Papusa Vie [34 poze]






Maneaua o rana sociala

Maneaua ca rană socială : Un simbol al decadenţei culturale din România

Este aproape imposibil să vorbeşti despre manele fără să generezi discuţii contradictorii, câteodată interminabile. Deşi s-a încercat şi o conciliere între promotorii manelelor şi reprezentanţii genurilor muzicale tradiţionale, discuţiile despre manele şi despre comportamentul social fundamentat pe “principiile” enunţate în textele aferente s-au aprins din nou, mai ales după ce majoritatea posturilor de televiziune au mediatizat reprezentaţiile “artistice” ale mai multor cetăţeni, în vecinătatea mănăstirilor care şi-au serbat recent hramul de Adormirea Maicii Domnului.
Printre fumul grătarelor şi pe ritm de manea, o familie întreagă surprinsă de camerele de filmat dansa fără inhibiţii, în aşteptarea marelui praznic “al Sfintei Mării”, deşi afirma ferm că a venit să se roage. Câţiva credincioşi, la o distanţă de câţiva metri de familia de petrecăreţi, încercau să se roage, făcând abstracţie de chiuielile ce tulburau împrejurimile. Fie că ne convine, fie că nu, imaginile televizate au surprins realitatea. Maneaua este un fenomen.
O auzim peste tot în locurile publice, mai mult fără voia noastră! Fie că provine dintr-o maşină care aşteaptă la stop (cu boxele date la maxim), fie că un binevoitor meloman ne “delectează” cu ea în metrou sau în autobuz, de pe telefonul mobil, fie că se aude de la vecinul care se simte bine în weekend, ne enervează la culme faptul că ni se încalcă dreptul la linişte în spaţiul public. Promiscuitatea sexuală, lipsa bunului-simţ şi a oricărui principiu moral, nonvalorile care sunt promovate prin textele manelelor ne dezgustă şi ne revoltă pe toţi cei care mai avem pretenţia unui minimum de normalitate. Versurile agramate, de multe ori pornografice, compuse probabil pe fondul unei decepţii sau al unei stări euforice cauzate de consumul excesiv de alcool, descriu un mod de viaţă iluzoriu şi sunt un risc pentru tineretul aflat în toiul căutărilor existenţiale.
În atenţia sociologilor şi etnomuzicologilor
Să căutăm însă şi dincolo de aceste aspecte. Undeva există o problemă a cărei rezolvare nu vine, sub nici o formă, din simpla ei incriminare. Dacă am identificat problema, nu rămâne decât să luăm piatra în mână şi să lovim. Oare? Dacă totuşi avem o reţinere în a lovi cu piatra, poate ar trebui mai întâi să ne întrebăm cui aparţine această problemă? Din păcate, răspunsul nu este cel mai îmbucurător. Maneaua este problema noastră, este o problemă a societăţii pe care o alcătuim împreună cu cei care o promovează, este un risc social care trebuie abordat într-o manieră echilibrată, fără frustrări şi prejudecăţi venite din raportarea la propriile gusturi. În mod firesc, atunci când cineva atentează la valorile noastre fundamentale, suntem tentaţi să adoptăm o atitudine radicală, dar o asemenea luare de poziţie nu face decât să amputeze membrul bolnav al unui organism social din care facem parte. În faţa acestei probleme, trebuie să ne întrebăm: de ce avem nevoie? De amputare sau de vindecare?
Cu toate că nu s-a fundamentat în mod declarat pe dorinţa de a vindeca acest fenomen, cursul introdus anul trecut la Univesitatea Naţională de Muzică din Bucureşti, pentru studiul manelelor, a pus problema – dincolo de toate controversele pe care le-a stârnit – dintr-o perspectivă destul de corectă: maneaua este miza unor tensiuni sociale semnificative, care necesită întreaga atenţie a cercetătorilor responsabili.
“Maneaua reflectă într-o anumită măsură societatea bolnavă şi imorală”
Speranţa Rădulescu, etnomuzicolog şi cercetător principal la Muzeul Ţăranului Român, care a susţinut cursul amintit în şase secvenţe, este de părere că maneaua reflectă într-o anumită măsură societatea bolnavă şi imorală în care trăim, iar cel care, în mod just, o consideră pernicioasă trebuie să lupte pentru a însănătoşi societatea. “Maneaua a apărut (sau reapărut după o lungă absenţă) la sfârşitul anilor ’60, ca opoziţie simbolică a comunităţilor rome din mahalale faţă de excluderea lor din societatea românească. În prezent, ea a devenit o formă de opoziţie a tuturor marginalilor şi oamenilor de rând din România, indiferent de originea lor etnică. Versurile necizelate şi vulgare, comportamentul sexualizat şi agresiv, melodiile şi ritmurile sale “străine”, contaminate de orientalul balcanic au fost şi continuă să fie respinse de intelectualii, funcţionarii şi activiştii culturali de orientare mai degrabă purist-naţionalistă. Aceştia o demonizează, transformând-o într-un simbol al decadenţei culturale din România. Chiar şi lăutarii ţigani – îndeosebi cei care s-au bucurat de prestigiu în perioada comunistă şi cei cu o educaţie muzicală mai înaltă – se pronunţă cu fermitate împotriva manelei. O analiză mai detaşată arată însă că maneaua este un produs al managementului cultural naţionalist din timpul regimului comunist, al trecutului orientalo-balcanic al ţării, al presiunii culturii occidentale şi al unei rapide globalizări”, spune dr. Speranţa Rădulescu, în paginile publicaţiei “Acord” (nr. 7, 2010), editată de Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti.
Dezmanelizarea, un proiect utopic?
Cursul de la universitatea bucureşteană de muzică, intitulat “Maneaua ca fenomen, maneaua ca obiect de dezbatere publică”, a încercat să explice prezenţa acestui tip de muzică în spaţiul românesc, venind cu o perspectivă sociologică, ştiinţifică asupra fenomenului. Deşi până acum nu s-a dat publicităţii un raport al rezultatelor obţinute pentru a verifica eficacitatea acestui demers ştiinţific, cursul despre manele a lansat perspectiva dialogului între muzica tradiţională recunoscută valoric şi maneaua ca tip muzical aflat într-un proces continuu de remodelare, fapt care lasă o posibilitate de aliniere la scara valorică a societăţii. Întrucât problema manelei nu e doar una de “legitimitate ştiinţifică”, ci e şi una de ordin socio-moral, creştinul are datoria de a cultiva acest dialog în care se poate avânta cu mult curaj, atâta timp cât îşi menţine discernământul duhovnicesc şi nu face concesii păgubitoare de suflet. În forma ei actuală, maneaua este o boală socială, care nu va dispărea probabil niciodată, dacă avem în vedere procentul considerabil al celor care o promovează şi mai ales al celor care sunt indiferenţi faţă de un proces care degenerează vizibil. Vrem, nu vrem, a devenit parte din “cultura” poporului nostru, iar dacă nu va dispărea degrabă, se impune imperios organizarea unor campanii de conştientizare asupra fenomenului şi de educaţie muzicală a societăţii, demers la care pot adera instituţiile de învăţământ, mass-media, asociaţii culturale şi umanitare, împreună cu Biserica.
Un astfel de proiect poate părea utopic, dar este la fel de necesar şi de posibil, cum sunt proiectele pentru reintegrarea socială a grupurilor marginalizate şi discriminate. Iar dacă nu există mobilizare pentru demararea unui proiect de anvergură pentru combaterea manelizării, rămâne la fel de posibilă o campanie pe care fiecare om şi-o poate asuma personal, făcând tot ce se poate “în pătrăţica lui”, pentru sensibilizarea opiniei publice faţă de această problemă. Important este să nu fie ceva agresiv, care ar transforma maneliştii în victime, ci într-un mod onest, fundamentat pe convingerea că dincolo de versurile inadecvate există nişte oameni care caută să-şi umple golurile existenţiale cu nimicuri ambalate ademenitor. Fiecare subcultură, inclusiv maneaua, este în fond produsul unei societăţi decadente şi nu poate fi epurată izolat de societate, ci doar în interiorul ei prin dialog şi atenţie civică. Iar dacă până la implicarea la nivel instituţional mai sunt paşi de făcut, până atunci totul ţine de fiecare persoană în parte.
Sursa: Ziarul Lumina
http://blog.nouadreapta.org/

miercuri, 24 august 2011

OADOR si Noua Dreapta nu vor dreptate tiganeasca cu pumnul in Timisoara

Organizaţia „Noua Dreaptă” Timiş şi Organizaţia pentru Apărarea Drepturilor Omului din România (OADOR) cu sediul în Timişoara îşi vor uni forţele pentru a opri dezintegrarea teritorială a României şi a contracara „dreptatea ţigănească cu pumnul”, din Timişoara.
„Vom lupta pentru integritatea teritorială a ţării, dar suntem şi împotriva clanurilor de ţigani care îşi fac dreptate cu pumnul, chiar în centrul Timişoarei”, a declarat Bogdan Alexandru, preşedintele Noii Drepte, marţi, 23 august.
Teodor Raţiu, comisar-şef al OADOR, şi Bogdan Alexandru au avut o primă rundă de discuţii, marţi, pentru a analiza care sunt punctele comune. „Nu vrem dezintegrarea României şi nici ca reprezentanţii Ţinutului Secuiesc să facă ce vor în ţara aceasta şi să o împartă, cum „vrea” muşchii lor. Suntem împotriva abuzurilor şi corupţiei. Aceste practici îi sărăcesc şi îi ţin în mizerie pe cetăţeni. Vrem ca justiţia să îşi facă datoria. Nu suntem şovini şi nu suntem adepţii forţei, ci vrem să se respecte legea, iar ţiganii din Timişoara să nu îşi facă dreptate cu pumnul şi să îi violenteze pe jurnalişti. Aşa ceva nu vom accepta”, a spus Raţiu.
Sursa: Ziua de Vest
http://blog.nouadreapta.org/

Mentalitatea, adevarata problema a romanilor.

Mentalitatea, adevărata problemă a românilor, oglindită în natură, şi soluţiile pentru ieşirea din “criza socială”

Autor: Bogdan Gabriel Torcescu-ND Bucureşti
Adevarata problema a tarii acesteia este mentalitatea oamenilor, comunismul te forta sa lucrezi cu alti oameni pentru stat, astfel omul a cautat sa se detaseze de cele impuse si sa incerce sa acumuleze mai mult pentru el, acest lucru a condus la o dezbinare masiva, caci intr-ajutorarea era doar interesata doar de fatada. Vremurile ce au urmat nu au facut decat sa accelereze gandirea gresita a societatii. Dupa revolutie a disparut limita de a acumula, iar in timpul comunismului toata viata invatai sa apelezi la orice fel de tertipuri pentru a acumula, astfel dupa revolutie nevoia de inavutire a devenit irationala.
Imaginati-va un animal care toata viata a invatat sa vaneze ca sa-si asigure ziua de maine, vanatul devine din ce in ce mai putin, lucru ce induce o psihoza a vanatorii, dar brusc ajunge mancarea atat de abundenta (la o distanta considerabila, dar accesibila) incat nu mai este necesara nici vanatoarea, animalul nu s-a adaptat ci a continuat sa vaneze si sa manance din ce in ce mai mut crescand in greutate (dezbinarea societatii se accelereaza cand animalele puternice tinute in frau pana mai devreme pun monopol pe anumite domenii de vanatoare), asftel cele mari ajung ca datorita greutatii lor ca abea sa se miste, degenereaza, iar cele mici desi pricajite sa isi ia repere din lumea celor mari lucru ce a condus si la degenerarea lor, caci si-au insusit mai intai stilul de viata nesanatos, lenes, deplorabil fiindu-le la indemana asteptand ca poate mai apoi vor reusi sa le semene mai mult ca avutie.
Asa s-a ajuns ca in clasa politica sa vedem doar „animale de mare gabarit” in momentul de fata…daca continuam exercitiul de imaginatie putem ajunge in momentul, nu peste prea mult timp, in care din varf al piramidei trofice din acel areal ajunge-nspre bazele acesteia, iar vanatorul se transforma in vanat.
In ultima parte a exercitiulul putem compara cu faptul ca hiene din tari cauta sa ne subjuge…iar lucrul acesta il permitem prin mentalitatea bolnava la care am ajuns ca societate caci conducerea este reprezentantul societatii desi nu o reprezinta…
Astfel ne intrebam cu totii ce solutii avem, totul incepe de la unitate nationala, credinta si intr-ajutorare intru ceilalti. Ca sa putem repara o problema trebuie pentru inceput sa fim constienti de existenta acesteia, putini oameni din ziua de astazi au constientizat ca adevaratele solutii la problemele de astazi nu sunt de a fugi de probleme, peste mari si tari, si ca numai ramanand aici sprea a perpetua si intari valorile vom putea insanatosi mentatlitatile si revigora constiinta colectiva a neamului.

Un punct cheie, unul vital in aceasta problema il reprezinta educatia fie ca este vorba de educatia din scoli fie ca este vorba de educatia de acasa. De cand am fost in generala, la liceu apoi iar acum la facultate am primit aceste sfaturi, si probabil cei mai multi dintre voi la fel. Pot spune unul dintre lucrurile care m-au intristat cel mai mult a fost lunile trecute cand am fost prezent la o conferinta/concurs Yahoo Open Hack Europe 2011, la care au luat parte cei mai buni tineri programatori din Romania si nu numai.
Dupa ce au fost selectate cateva echipe carora li s-au facut oferte de locuri de munca bine platite in strainatate, un domn mai invarsta ce reprezenta o elita a programatorilor din Romania dupa ce i-a felicitat pe toti cei care au fost selectati i-a sfatuit parinteste daca acum au oportunitatea sa plece din Romania sa nu cumva sa mai „priveasca inapoi” si sa isi faca un rost in alta parte „oriunde doar nu aici”.
De asemenea observam ca parintii sunt din ce in ce mai ocupati cu locul de munca, fie ca vorbim de profesorii din scoli, la care daca privim mai atenti s-au alterat o data cu societatea considerand ca se adapteaza in comunism, ulterior in democratie. Cum ar putea un copil sa invete ce sunt acelea valori si virtuti in scoala daca profesorii le spun invatati ca mai apoi sa puteti fugi de aici cat vedeti cu ochii! Daca tu ca profesor care ai rolul de a forma generatiile urmatoare le insuflii neputinta, esecul iminent si faptul ca vaporul ce se pregateste sa plece este ultima speranta, cum s-a ajuns ca unui tanar sa i se inoculeze un fals ideal, o poteca gresita in fiecare etapa a dezvoltarii sale in loc sa fie incurajat si sustinut.
Plecand de la aceste realitati pe care le intalnim la tot pasul ajungem sa ne afundam pe zi ce trece intr-un cerc vicios in care ne invartim presati de notiunea de timp, cum ca termina facultatea si fugi, acum, aici nu mai pierde timpul aici totul este pierdut, lucru care nu face altceva decat sa ne afunde mai rau in greseala si sa ne mai puna un strat de ceata pe ochi.
Cred ca primul pas spre o societate sanatoasa se face spre o educatie sanatoasa, iar pentru asta trebuie intai o reforma in educatia pedagogica, nu putem creste un pom mare, sanatos si roditor fara ca mai intai sa ne ingrijim de solul si conditiile in care urmeaza sa se dezvolte, daca il tinem intr-un sol secesos se va usca, apa o putem compara cu lipsa de substanta din invatamant.
Astfel consider ca este de datoria noastra cei care reusim inca sa mai vedem aceste lucruri, carora am refuzat sa nu vedem si sa nu gandim, sa facem tot ce ne sta in putinta pentru a reforma invatamantul si prin el mentalitatea societatii.
Trebuie sa ne ocupam cu adevarat de profesori si problemele lor ca generatiile urmatoare sa nu mai sufere, trebuie sa ii instruim sa le deschidem mintea catre viitor, sa le asiguram o stabilitate financiara ca mai apoi cu mai putine problememe personale pe cap sa se poata implica mai mult, mai eficient de sistemul educational sa inceapa sa faca cu placere ceea ce faceau o data, iar punad mai mult sufle in ceea ce fac studentii vor intelege mai mult.
Eu cred in Romania, cred in romani, cred in urmasii dacilor, cred ca dintr-un popor maret nu se poate naste decat un popor maret. Astfel sunt de parere ca o data ce ai o masa critica poti schimba majoritate, iar masa critica nu este necesar sa fie decat o fractiune din intreg.
Frati si surori, noi suntem masa critica, si oricat de subtire si anevoioasa ni s-ar parea poteca spre reusita nu va lasati, caci asta este singurul drum care duce spre „o Romanie ca soarele sfant de pe cer”!

marți, 23 august 2011

Clitorisul femeii ( nu-i pun poza ca, intelegeti....:))))


Clitorisul femeii a fost descoperit de Ronauldus Columb, profesor de chirurgie la Universitatea din  Padova Italia, in anul 1559 an, in care a si murit la virsta de 43 de ani.  A murit de frica sau de emotie????:)))
In acest an, 1559 a scris o carte de medicina, in care descrie anatomia organelor sexuale feminine printre care si clitorisul. El spune :" Din moment ce nu l-a distins nimeni pina in prezent,(sic !!!!) trebuie sa-l denumim dragostea sau dulceata lui Venus".
Succesorul lui  la Universitatea din Padova Gabriel Fallopius a pretins ca el a descoperit clitorisul.:))))
Kasper Bartholin, un anatomist danez, din sec.XVII-lea pune capat discutiei dintre cei 2 barbati si spune ca, clitorisul a fost descoperit inca din sec. al II-lea.  Sic !!!!!  :))))
Ce sa mai spun?????  Sa va intreb daca .....ati gasit ceva.........(sa nu spuneti ca dvs. ati descoperit pentru prima oara......:))))) ca nu va trec in articol in continuare :)

(Acesta este un rezumat, ca nu am vrut sa va plictisesc).

Huliganii fac legea si in Berlin

Huliganii fac legea şi în Berlin. Peste 300 de maşini au fost incendiate 
De o săptămână, noapte de noapte, zeci de maşini sunt incendiate în Germania. Poliţia este neputincioasă în faţa acestui val de acte de vandalism. Se crede că, iniţial, incendierile erau comise de grupările de extremişti de dreapta, dar ulterior au fost preluate, fără vreo motivaţie politică, de huligani.

O spun cu toata raspunderea

Foto: Inselarea credulilor cu ghicitul viitorului. Au facut numai anul aceste zeci de milioane de euro profit neimpozabil.
Nu numai faptul ca fac multi copii,  consider ca ii plaseaza ca inteligenta  inaintrea romanilor. Tiganii datorita vietii care au dus-o de secole sau milenii fiind obisnuiti ca, munca face rau la frumusete si la fertilitate s-au axat mereu pe,  surprinderea situatiilor din care ei sa scoata profit, fara munca prin orice mijloace, furt, crima, cei mai rasariti dintre ei pe care si-i aleg bulibasa, prin tot felul de scheme complicate de discreditare a oamenilor si de a  cautra sa-si traga de partea lor si de parerea lor, romani mai slabi la minte din rindul handicapatilor mintali, pe care ii socotesc uriti ca niste monstrii de care se tem  si prosti, sau de frica chiar si cadre in rezerva ale armatei romane, pentru a elimina pe oricine  prin gindire ar putea constitui un real pericol, pentru benzile lor de infractori, care isi desfasoara activitatea pe tot teritoriul U.E., prin furturi de anvergura, masini, carduri, sau prin sex , chiar cu animale, pedofilie.
Asta se poate intimpla cind sint  zeci de persoane care traiesc pe picior mare, cu masini de lux la scara, in cel mai rau caz cu taxiuri comandate de catre  tiganii din corturi care, au fost  acceptati de primarii sa se aseze la marginea orasului apoi le-au dat apartamente sociale, pe care ulterior le-au cumparat pe nimic. Cum sa facem sa scapam de acest cancer care, ne-a cuprins pe noi si intreaga Europa?
Nu este grotesc ceea ce spun  dar un prim pas, ar fi luarea deciziei Sloveniei, de  sterilizare a acestei etnii, care reprezinta  a doua  putere de distrugere a nemului nostru. Spun asta ca se intinde ca o plaga purulenta peste toate tara si a anchilozat-o. Asta se intimpla si peste Europa dar ei fiind mai bogati,  se absoarbe mai repede aceasta mizerie, in indiferenta, in ai trata  ca niste amariti marginalizati ai societatii. La noi se vede mai greu pentru ca poporul nostru, este foarte saracit de catre guvernanti si nu au  decit sa sufere in tacere sub laba puturoasa a acestei etnii. Sint in cunostinta de cauza si pot oricind sa ofer  amanunte din cea mai mare nenorocire, care s-a abatut asupra poporului nostru, TIGANIZAREA TARII. Caci daca vom  reusii sa alungam, aceasta banda de  banditi de la conducerea tarii, de tigani si asuprirea lor prin orice mijloace nu vom scapa, daca nu incepem sa-i mai rarim, la inceput prin  castrare, apoi prin metode mai dure. Eu dupa  eliminarea conducerii tarii, consider ca  trebuiesc eliminati fizic tiganii, ca ei sint peste tot si sint mult mai smecheri ca romanii. Romanii au un bun simt in ei si asta lasa loc acestor bestii cu chip de om, sa isi desfasoare  toata gama de nelegiuiri invatata, perfectionata si intrata in felul lor de a fi si in  comportamentul lor, din totdeauna. ACELA DE A NU MUNCII SI DE A  PROIFITA DE ORICE OPORTUNITATE DE A PROSTII PE ROMANII CARE IMI PARE RAU SA o spun dau dovata de foarte multa credulitate. Nu am loc sa intorc dar, va pot dovedi, ca tiganii au hotia si inselaciunea in singe.
Nu ma dezic de cele spuse. Va doresc sa nu aveti vecini tigani. De aceea la mica publicitate se spune  cumpar apartament fara tigani in bloc. Caci ei chiar SINGURI, PRIN FORTA SI FRICA ISI ADUC DE PARTEA LOR CIRACI DINTRE ROMANII LASI SI FARA MINTE.
Stiti ca am sa scriu mereu despre acest subiect pe care am sa pun si mai apasat punctul pe IIIIIII.
Curaj !!! Vreau sa scapam sau macar sa reducem numarul exagerat de mare, presiunea acestei etnii pe poporul nostru. Cind eram mica si Militia Calare  alerga si batea pe tigani in picioarele cailor si unii ca mine mai slaba la minte plangeam ca nu, sa nu-i mai bata  ca-mi era mila, oamenii din jurul meu strigau ca asa trebuie sa le faca ca, daca nu ei vor conduce Romania. Cita dreptate aveau !!!!! Uite ca am ajuns la vorba lor. Ei trebuiau alungati din oras in  cartierul Mimiu unde au fost  stabiliti de catre Maresalul Ion Antonescu. Tiganii nu veneau decit la furat, batai si alte nenorociri. In cartierul lor nimeni nu intra, doar eu impreuna cu 2 fete ne duceam la tv. cum am mai scris, acum citiva ani. Veneam pe podul de lemn dupa 12 noaptea. Dar nu am patit niciodata nimic. La vecini daca mergeam la tv., veneau parintii si ne luau acasa, dar in Mimiu nu avea nici Militia curajul sa vina dupa noi noaptea. Parintii ne asteptau la capul podului de lemn. Ne dadea cite o bataie, mie  doar o scatoalca cu promisiunea ca nu ma mai duc in tiganie. Dar asta dura ca orice minune, numai 3 zile. Insa acum vad pe pielea mea,  ca acesti tigani numai cu violenta  se pot tine in friu. Chiar violenta maxima, ca si ei merg pina la crima.
Capul sus, pieptul inainte !!! papapa

23 august era prilej de mare sarbatoare. De fosta zi nationala, in toata tara erau organizate parade cu fast si spectacole omagiale in cinstea conducatorilor.


luni, 22 august 2011

ROMANI: sa crape foamea si saracia in voi ! VOTATI PD-L !

BANI, CAT MAI MULTI BANI !
 

REZULTATE FINALE. Alegeri NEAMŢ: PDL câştigă în faţa USL 56% la 44%. MARAMUREŞ: USL câştigă la limită cu 42,67%. Crin Antonescu: USL și-a dovedit rostul


Numărătoarea voturilor arată că Adrian Rădulescu, candidatul PDL a câştigat alegerile din Neamţ pentru postul de deputat, învingându-l pe candidatul USL. Candidatul PDL a obţinut 54,95% din voturi. La Maramureş câştigător a fost USL. Candidatul USL Florin Tătaru a obţinut aproximativ 1600 de voturi în faţa celui al PDL.
Moldovenii din Neamt s-au dovedit iar niste carpe cu care Basescu si Boc s-au sters la cur, niste jegosi si fomisti care pentru doi poli l-au votat pe BASESCU. Deci FOAMEA PE VOI ,nenorocitilor.
Nici la Baia Mare n-a fost mai bine, desi USL a castigat, a fost la limita, deoarece 45% dintre baimareni l-au votat tot pe BASESCU. FOAMEA SI SARACIA la voi sa fie!
http://mercenarul.weblog.ro/

A murit Viorica Bucur



Criticul de film Viorica Bucur a murit astazi. Avea 65 de ani si suferea de o boala incurabila, cu care fusese diagnosticata in urma cu doua luni.
Sursa: Mediafaxfoto
Numele sau este legat de emisiunea "Gala desenului animat", difuzata de televiziunea publica in perioada regimului comunist.
Viorica Bucur a fost profesor la Univeristatea Nationala de Arta Teatrala si Cinematografica. A semnat nenumarate cronici de film in presa culturala de dupa 1989.


Bogdan Enache

Destine .........

Actorul Dragoş Pâslaru s-a retras la Mănăstirea Frăsinei
Cândva, era un actor bine-cunoscut.
Imaginea lui în rolul lui Horia Sima, conducătorul legionar din filmul “Drumeţ în calea lupilor”, a rămas în memoria tuturor cinefililor. De aproape două decenii însă, Dragoş Pâslaru (59 de ani) trăieşte ca simplu călugăr la Mănăstirea Frăsinei , din judeţul Vâlcea.
CÄlugÄrul                                                          Valerian, în                                                          fapt fostul                                                          actor   DragoÅ                                                              Pâslaru,                                                                acordând un                                                          interviu                                                          postului public                                                                            de       televiziune                                                                    dupÄ retragerea                                       
     


                            
  sa la MÄnÄstirea                                

 

 
 
 
  
 
 
   

 
 
             FrÄsinei
 Dragoş Pâslaru, interpretându-l pe Horia Sima, în filmul “Drumeţ în calea lupilor”
Călugărul Valerian, în fapt fostul actor Dragoş Pâslaru, acordând un interviu postului public de televiziune după retragerea sa la Mănăstirea Frăsinei

Dacă l-ai întâlni astăzi pe Dragoş Pâslaru, ar trebui să-i spui “frate Valerian”. Acesta e numele sub care fostul actor îşi duce existenţa, de aproape două decenii, ca simplu călugăr al mănăstirii vâlcene Frăsinei. Chipul osos, dăltuit parcă de mâna unui sculptor furios, privirea rece, dar incredibil de expresivă, îl apropiaseră de rolurile de “duri” ai ecranului.
Jucase în magnifice piese de teatru, precum “Karamazovii”, dar şi în filme ca “Pruncul, petrolul şi ardelenii”, “Concurs” sau “Să mori rănit din dragoste de viaţă”.Totuşi, emblema realizărilor lui cinematografice rămăsese excepţionala portretizare a fostului conducător legionar Horia Sima, în filmul din 1988, “Drumeţ în calea lupilor”.
Adus în moarte clinică de mineri

Regizat de Constantin Vaeni, pelicula avea să fie proiectată în cinematografe şi la televiziune abia în primăvara lui 1990. Poate de aceea chipul lui Dragoş Pâslaru, implicat activ în evenimentele ce au constituit fenomenul “Piaţa Universităţii”, avea să fie recunoscut uşor de minerii veniţi, pe 14 iunie 1990, “să facă ordine” în Bucureşti. Avea să fie asociat cu răul, cu legionarii. Pâslaru a fost bătut până la comă, fiind dus la spital în moarte clinică . Şocul produs l-a făcut să plonjeze într-o altă dimensiune. Cea a credinţei şi a iertării. Astfel, la scurtă vreme, actorul de 39 de ani a pus punct unei cariere de succes, dar şi vieţii obişnuite. A lăsat totul în urmă şi s-a retras la mănăstirea din Vâlcea.
Mariana                                                                  
 
       BuruianÄ a                                                            fost                                                            consideratÄ o                                                            actriÅ£Ä de o                                                                sensibilitate                                                                ieÅitÄ din                                                                      comunMariana Buruiană şi «Taina Mărturisirii»
Actriţă de prim rang a scenei şi cinematografiei româneşti, Mariana Buruiană (55 de ani) s-a retras, la câţiva ani după 1990, din lumina reflectoarelor. Chiar dacă nu s-a călugărit, ea şi-a dedicat viaţa credinţei întru Hristos, fiind şi autoarea unei cărţi, “Taina mărturisirii”.

O apariţie angelică, un chip diafan şi-o sensibilitate aparte. Acestea o definiseră pe Mariana Buruiană, pe vremea în care era una dintre renumitele actriţe ale Teatrului Bulandra, dar şi ale cinematografiei noastre. Zecile de roluri în teatru, dar şi din filme - dintre care rămâne de neuitat cel din “Domnişoara Christina” (1994) - o transformaseră într-una dintre cele mai apreciate artiste ale generaţiei sale. La câţiva ani după Revoluţie însă, Mariana Buruiană a abandonat cariera ce-i oferise un nume în ochii publicului. Ca într-o adevărată revelaţie, s-a apropiat de credinţă şi de Hristos.
“Noi ucidem nu numai cu armele”

“Totul a plecat de la «să nu ucizi!». Am stat fixată pe aceste cuvinte, nu mă puteam dezlipi de ele. Era în vremea Revoluţiei. M-am gândit că nimeni nu respectă poruncile. Noi ucidem tot timpul, nu numai cu armele, ci şi cu vorba şi cu gândul. Meseria mea era legată de vorbă şi de gând. Şi m-am gândit că încalc porunca şi nu voiam să mai încalc porunca”, dezvăluia fosta actriţă în Evenimentul Zilei, acum câţiva ani.
Nu s-a călugărit, dar a scris cartea “Taina mărturisirii”, propria poveste a apropierii de Hristos, mergând, în continuare, pe calea rugăciunii, a smereniei şi a iertării.
Dan Bădulescu, de la chitarist rock la preot

Dan Bădulescu (58 de ani) a fost unul dintre marile nume ale rockului românesc din anii ’70, chitarist în trupe faimoase ale genului. A emigrat în Suedia în 1986, apoi a renunţat la chitară pentru apropierea de Dumnezeu. Întors în ţară, a absolvit Teologia, fiind, de câţiva ani, preot la o biserică din Bucureşti.
Dan                                                          BÄdulescu a                                                          ajuns preot,                                                          dupÄ ce a fost                                                          chitarist rock                                                          (medalion, în                                                            formaÅ£ia Sfinx)                                                              în multe trupe                                  
        
                                            de  
 legendÄ   ale                         



 

 
 
 
 
         

 
 
                       
 
 muzicii                                             


                             româneÅti
Dan Bădulescu a ajuns preot, după ce a fost chitarist rock (medalion, în formaţia Sfinx) în multe trupe de legendă ale muzicii româneşti

Preotul Dan                                                          BÄdulescu                                                          slujeÅte la o                                                          bisericÄ din                                                          BucureÅtiNăscut în 1952, Dan Bădulescu devenise în anii ’70 una dintre figurile importante ale muzicii rock din România. Absolvent de Conserva-tor, Bădulescu a fost membru al unor formaţii binecunoscute în epocă, de neuitat vreodată pentru cei care au trăit acele vremuri. A cântat alături de Dan Andrei Aldea în celebrul grup Sfinx, a fost chitaristul trupei Roşu şi Negru, condusă de Liviu Tudan, în perioada 1979-1982, dar şi al altor formaţii, precum Iris, Post Scriptum, Pro Musica.
A stat 11 ani în Suedia

Chitarist şi compozitor de mare talent, Bădulescu s-a apropiat şi de yoga, chiar melodiile sale, mult elaborate, reflectând tendinţa de înţelegere a misterului vieţii. În anul 1986 a emigrat în Suedia, unde, în scurtă vreme, a ajuns să cânte în strana unei biserici ortodoxe.
În 1997 s-a întors în România, unde a urmat cursurile Facultăţii de Teologie, câţiva ani mai târziu fiind hirotonit şi slujind ca preot la o biserică bucureşteană din strada Avrig.
“Mi-am dat seama că l-am căutat pe Cel Viu între cei morţi. Dumnezeu este în biserică. Eu am pierdut cam mulţi ani din viaţă până să realizez acest lucru”, declara Dan Bădulescu într-una dintre puţinele apariţii în presă.
Monica Fermo, călugăriţă în Ierusalim

Monica Fermo,                                                          tânÄrÄUna dintre blondele fatale din anii ’70 ale scenei Teatrului Naţional din Bucureşti, Monica Fermo (56 de ani), trăieşte de peste două decenii la o mănăstire din Ierusalim.
Era blondă, era tânără, era sexy, era actriţă. Monica Fermo devenise, spre sfârşitul anilor ’70, una dintre cele mai provocatoare prezenţe actoriceşti de pe scena Naţionalului bucureştean. După cum mărturisea ea însăşi mai târziu, “primii mei paşi în viaţă au fost în monstruozitatea patimilor. La 15 ani m-am apucat de fumat, la 17 ani am avut primul amor spiritual şi fizic şi, de acolo, totul s-a derulat cu o viteză extraordinară către hăul de nepătruns cu mintea”.
Maica                                                          Ecaterina, fosta                                                          actriÅ£Ä Monica                                                          Fermo
Maica Ecaterina, fosta actriţă Monica Fermo

Evreică prin naştere, Fermo a decis, în 1986, la sfatul părintelui Argatu, să îmbrăţişeze ortodoxia, botezându-se la vârsta de 32 de ani. “Întâlnirea cu Hristos a fost pentru mine uluitoare, devastatoare”, spunea ea.
A luat calea Ierusalimului, în Israel , unde trăieşte şi astăzi, cu numele de maica Ecaterina, în chilia unei mănăstiri din apropierea Sfântului Mormânt al Mântuitorului.
Fiul lui Octavian Cotescu şi al Valeriei Seciu este monah pe Muntele Athos


Mult mai puţin cunoscut publicului larg, Alexandru Cotescu (42 de ani) are o ascendenţă nobilă, din punct de vedere artistic, fiind fiul marilor actori Octavian Cotescu şi Valeria Seciu. A avut o apariţie meteorică în filmul “Păcală” (1974), dar a urmat, mai târziu, calea monahală. Trăieşte de ani buni la Mănăstirea Vatopedu de la Muntele Athos , în Grecia, luând numele bisericesc de Daniil. A lucrat la traducerea unei importante antologii de texte liturgice şi vieţi ale sfinţilor.
 


__

23 August 1944 - Data cind Romania a capitulat

Data de 23 august a insemnat in mod principal doua evenimente semnificative pentru Romania:  Semnarea pactului intre Stalin si Hitler si data capitularii Romaniei in favoarea fortelor sovietice.
RIBBENTROP-MOLOTOV
In data de 23 August 1939, germanii si sovietii au hotarat sa semneze un act controversat in cadrul unui protocol secret. Actul s-a numit “Ribbentrop-Molotov” – act incheiat intre Stalin si Hitler – prevedea impartirea sferelor de influenta in Europa de Est si a dus in anul 1940 la pierderea Basarabiei si Bucovinei de Nord.
Sunt mai multe de spus aici insa o sa trec direct la urmatorul subiect.
CAPITULAREA ROMANIEI IN FATA URSS
O alta data mult mai importanta pentru istoria romanilor – desi nu prea este discutata azi din motive usor de inteles- a fost 23 August 1944, data cand Regele Mihai I a capitulat in fata lui Stalin.

La aceasta data memorabila, Regele Mihai I declara in fata poporului roman ca rupem alianta cu Axa (Germania, Italia si Japonia) si ca ne aliem cu sovietii. Insa lucrurile nu stateau intocmai, Romania fiind atacata in acea vreme (ba chiar fix in acea zi) de Armata Rosie a sovietilor. Asadar, Mihai I doar cauta sa capituleze cat mai repede, atacandu-l si pe generalul Ion Antonescu, aflat la putere in acea vreme. Casa regala a dat o lovitura de stat impotriva lui Antonescu si a ordonat arestarea sa. Pe 1 septembrie 1944, Antonescu a fost livrat comunistilor.
Intre timp, lucrurile se intamplau exact ca in celebra carte a lui George Orwell, “1984″, care probabil si-a gasit inspiratia din aceasta intamplare si din viitoarele intamplari de pe teritoriul nostru. Nu mai eram de partea nazistilor, acum eram de partea sovietilor. La 6 zile dupa aceasta declaratie, se puteau vedea pe strada romanii ce aparent aveau creierele spalate, mizand acum pe ajutorul sovietilor.
Fototeca
Insa repet, in acea perioada noi inca eram atacati de sovieti, inclusiv Capitala era sub asediu. Ulterior, doar am fost ocupati. Armistitiul a fost semnat tarziu, pe 12 septembrie 1944, iar regele Mihai nu a mobilizat armata romana, lucru ce a dus la caderea in prizonieratul sovietic a aprox 130.000 de soldati si militari romani, deportati ulterior in Siberia. A fost un dezastru de neinchipuit.
Stalin l-a recompensat pe Mihai I cu cea mai inalta decoratie sovietica pentru decizia sa, insa nu in simbol de recunostinta, ci in simbol de ironie, din cauza a ceea ce cosidera Stalin ca e tradare a poporului roman.
Pe atunci, Antonescu se ocupa deja de discutii diplomatice cu mai multe state, inclusiv cu URSS. Ba chiar, Hitler l-a atras pe Antonescu cu oferta returnarii tinuturilor rapite in anul 1940. Insa lucrurile s-au schimbat complet.
Fototeca
Fototeca
Pe 30 august 1944, armata sovietica intra in Capitala si era primita de poporul roman “extaziat” si de politicieni, printre care se afla si Ceausescu. In aceasi zi, acelasi lucru s-a intamplat si in orasul Constanta.
Peste un timp, ziua de 23 august a devenit zi nationala, schimbandu-se apoi in 1 Decembrie dupa caderea aparenta a comunismului din 1989.
Fototeca
Data tragica de 23 August 1944 reprezinta noul capitol al Romaniei care ne-a trimis intr-o spirala a involutiei in care  inca ne aflam. Tradarea regelui se spune ca este o notiune exagerata, insa facand armistitiu cu sovietii si intorcandu-ne impotriva germanilor, n-a fost o idee deloc inspirata, mai ales din cauza ca germanii inca se aflau in numere mari pe teritoriul nostru. Insa, in acel moment, nu stiu sigur daca aveam o alta cale. Multi zic ca am sacrificat cateva zeci de mii de militari pentru cateva milioane de oameni, lucru oarecum plauzibil in conditiile existente.
BOMBARDARI IN ORASUL CONSTANTA
Fototeca
Poza de mai sus este facuta in orasul Constanta, pe 23 august 1967, aratand ca si constantenii erau obligati sa se bucure de memoria sovietilor care ne-au “salvat”, insa hai sa revenim la 1944.
La 20 august 1944, Constanta era atacata de Armata Rosie. Acestia au confiscat flota romaneasca si a supus portul Constanta intereselor sovietice.

Fix in acea perioada si in acea zi, germanii aveau baza in Constanta si eram aliati. In ziua de miercuri, 20 august 1944, Portul Constanta era plin de nave militare si comerciale. Sovietii au atacat din senin la ora 9:50, luand prin surprindere pe toti. Navele se grabeau sa iasa din port dar se inghesuiau si se ciocneau intre ele, a fost un mare haos. Bombele cadeau si explodau iar toti erau speriati, atat romanii cat si germanii se chinuiau sa se salveze.
Bilantul a fost tragic: zeci de morti si raniti, nave si submarine distruse.
SITUATIA A DEVENIT SI MAI INCORDATA
Incredibil, dar acum romanii se aflau intr-o noua primejdie. A venit ziua de 23 august si s-a anuntat presupusa pace dintre romani si sovieti si noul razboi purtat acum cu germanii, adica cei cu care militarii romani se jucau fotbal cu doar cateva zile inainte. Toata aceasta intamplare a creeat o tensiune maxima.
Desi Mihai I a rugat ca trupele germane sa se retraga pasnic de pe teritoriu, acestia s-au miscat in pozitie ofensiva preventiva. De exemplu, contraamiralul Macellariu, martor al timpului, povestea ca 2 submarine romanesti se aflau paralel de 2 submarine germane, pregatite sa traga in caz ca lucrurile se precipiteaza. Cele romanesti aveau cate 3 guri de foc, cele germane aveau cate 12. Asadar, cei din Marina Regala Romana, Portul Constanta cat si orasul Constanta, putea fi nimiciti pe loc de germanii mult mai bine dotati.
Situatia era aberanta, brusc aliatii ne erau dusmani, in tot acest timp, eram atacati si de sovieti, dar nu aveam cum sa-i atacam inapoi caci trebuia sa ascultam de decizia regelui Mihai I. Asadar, germanii nu doar ca s-au aparat singuri dar ne-au aparat si portul.
EROUL ORASULUI SI PORTULUI CONSTANTA

Acelasi contraamiral Horia Macellariu, se dovedeste a fi un adevarat erou al Constantei! Vazand ca situatia este tensionata, a decis sa se riste, ducandu-se in bateria germana Tirpitz pentru a discuta cu amiralul Brinkmann. Germanii au dovedit inca o data ca au un punct sensibil pentru zona Constantei si au decis pe 25 August 1944, sa se retraga pasnic, desi au avut ei insisi de pierdut, multi din ei murind pe mare si desi Hitler ordonase distrugerea orasului Constanta! In restul porturilor, inclusiv in cel din Galati, s-au retras dar au si distrus totul in urma. Asadar, a fost un castig absolut pentru Constanta.
Conducerea Marinei Romane n-a fost de acord insa cu faptul ca acest constraamiral nu a incercat sa-i dezarmeze si sa-i predea sovietilor (lucru aberant desigur), asa ca l-a anchetat pe amiral, gasind-l totusi nevinovat. Horia Macellariu declara candva in memoriile sale:
Pe germani i-a dezarmat marea. Dacă am fi încercat s-o facem noi, împotriva ordinelor pe care le aveam, iniţiativa noastră n-ar fi reuşit decât să creeze un dezastru naţional. Mi-ar fi fost uşor, dacă aş fi fost nebun, să ordon: Deschideţi focul! Dar nici un amiral, în toată istoria războaielor navale, n-ar fi admis o asemenea soluţie: să se bată în port! Dacă aş fi procedat totuşi aşa, probabil că acei oameni de la Tribunalul Poporului m-ar fi considerat un erou, deşi în realitate n-aş fi fost decât un criminal plin de sângele camarazilor mei – puşi de ţară sub ordinele mele, să-i apăr, nu să-i ucid -, plin de sângele populaţiei nevinovate, pe care trebuia s-o cruţ, ca să nu mai pomenesc de mormanul de ruine în care ar fi fost transformată Constanţa şi localităţile din jurul ei.
A fost persecutat mai incolo de Partidul Comunist Roman, fiind trimis in inchisoare timp de 16 ani (1948 – 1964). Dupa iesirea sa din inchisoare i s-a redat gradul de contraamiral. A decedat la varsta impresionanta de 94 de ani, in data de 11 iulie 1989, in Bucuresti.
Daca as fi fost primar, nu doar ca as fi numit o strada dupa acesta, dar as fi ordonat construirea unei statui sau macar a unui bust pe care as amplasa-o undeva in vecinatatea Portului Constanta.
Asadar, cam acestea sunt doar cateva din detaliile istoriei zilei de 23 August 1944 si urmarilor sale, care m-au uimit si pe mine, afland de-abia acum despre aceste lucruri. Mai jos va las cateva trimiteri catre articole legate de istorisirea de mai sus.

.:: 23 August 1944 la Constanta
.:: Arhivele Nationale
http://joie.ro/

Ursul Cambio


CRIZA MARE, BANI PUTINI (1932)In scurt timp Romania infloreste si imprumuta bani si Germaniei

Nu iarta pe nimeni depresiunea economica in care ne afundam fara putinta de scapare. Se vede in umilintele noastre de zi cu zi, cand nu avem parale nu pentru o bere la birt sau alte fandoseli, ci pentru o paine sau un litru de lapte. Pana si plicul de chibrituri s-a scumpit de la 2 la 3 lei! Ce daca pe bancnotele noastre scrie Nihil Sine Deo, daca Dumnezeu ne-a uitat complect in aceste vremuri de restriste.

ministerul de finante

Vesti ingrijoratoare ne parvin de la inaltii nostri. Strainatatea nu mai vrea graul si titeiul nostru, exporturile au scazut cu 57,6%. Nori negri sunt deasupra agriculturii. Ne costa mai mult sa recoltam chintalul de grau decat sa-l vindem iar taranii nostri au datorii de neimaginat - 2,5 milioane de tarani datoreaza nu mai putin de 52 miliarde de lei la bancile creditoare! Dar nici bancile n-au viata usoara, stiti bine ca Banca Generala a Tarii Romanesti, Banca Bercovits sau Marmorosch Blank s-au prabusit.

Zbuciumate timpuri mai traim! Nu avem cum vinde, dar datoram bani multi strainilor - patru datorii externe are Romania si onorabil ar fi sa le platim curand.

Dar ce sa faci cand oamenii nu mai au unde sa munceasca? Aproape trei sute de mii de nenorociti sunt someri si traiesc in saracie, batand din usa in usa pentru un ban efemer. Ba chiar din disperare se ajunge la gesturi necugetate, se fac bani falsi, camatarii sunt necrutatori, numarul talhariilor creste si oameni odata avuti isi iau viata sau ajung in sanatorii.

"Ne aflam intr-o vreme de criza grava, cand materialismul inabusa toate avanturile" drept spunea domnul Victor Ioan Popa in Romania Literara deunezi si mare adevar se afla in vorbele sale.

Ce elan poetic sa mai ai in vremuri de adanca depresiune? Ce muze sa te mai viziteze? Ce opere de arta sa lasi posteritatii cand foamea te chinuie? Tristetea cea mare vine din preocuparea de neocolit pentru bani si pentru ziua de maine. Cu speranta ca vor veni si vremuri mai bune, Bucurescii si tara intreaga incearca sa treaca de aceste clipe grele.
http://interbelic.metropolitam.ro/

EUGENIA, STUDIUL IMBUNATATIRII SPECIEI UMANE

EUGENIA ESTE un cuvânt care sună frumos, căci el combină cuvintele greceşti „bun” şi „naştere”, adică „naştere bună”. Francis Galton, care a creat şi cuvântul, şi ideea, propunea prin eugenie „îmbunătăţirea omenirii”. Dar iată cât de departe poate ajunge acest cuvânt care sună atât de bine. Definiţia actuală a eugeniei este înspăimântătoare: înmulţirea selectivă şi controlată a rasei umane. Galton şi-a fundamentat ideile pe teoriile vărului său Charles Darwin. Cam la începutul secolului XX, când teoria lui Darwin a fost îmbrăţişată cu toată încrederea de către ştiinţă, eugenia a avut parte de o bună mediatizare în presă. Ziarul The New York Times a publicat constant articole pozitive despre eugenie. Luther Burbank şi alţi oameni de ştiinţă au promovat eugenia. George Bernard Shaw a declarat că nimic altceva nu ar putea salva civilizaţia, decât o religie a eugeniei.

Revoltele rasiale si prevenirea lor




Mâine, un articol dedicat fondatorului Mişcării Legionare, Corneliu Zelea Codreanu


”Aveau dreptate”, sper că la asta se gândesc acum majoritatea britanicilor care până acum au criticat forţele naţionaliste din regatul lor şi au catalogat persoane precum Nick Griffin drept ”xenofobi”, ”paranoici”, ”rasişti” , etc. Iată că în cele din urmă minoritarii îşi arată adevărata faţă printr-un adevărat război rasial în interiorul Angliei declanşat datorită faptului că poliţia a ucis un criminal negru, cea ce a provocat spiritul de turmă al maimuţelor.
Faptul că un popor barbar nu poate fi civilizat fiindcă aşa s-a născut a fost dovedit şi de data asta prin acţiunile negrilor în Marea Britanie, prin asta s-a văzut şi că naţionaliştii britanici au avut mereu dreptate în privinţa problemei imigranţilor şi a minoritarilor, iar acum cei ce au ignorat avertismentele constate în privinţa unor astfel de probleme plătesc consecinţele. Dar oare acest caz va rămâne unul izolat în interiorul Angliei ? O minoritate obraznică şi primitivă, condusă tot de un spirit de turmă, care refuză să evolueze se află şi în interiorul ţării noastre şi de la revoluţie încoace ( ca să nu mai vorbesc de istoria lor încă din evul mediu când erau cunoscuţi pentru lipsa de moralitate şi pentru prostie ) nu a făcut altceva decât jafuri, crime, lupte de stradă, iar persoanele care alcătuiesc această minoritate sunt de cele mai multe ori demne de un pumn în bot datorită comportamentului imoral şi datorită pericolului pe care-l reprezintă la adresa românilor.
Putem să vedem zilnic ţigani care se ceartă şi se bat în plină stradă, ţigani care îi opresc pe copii să intre în casă până nu le dau bani, ţigani care-i batjocoresc pe alţii la şcoală, ţigani care fură în permanenţă. De asemenea tot ţiganii sunt elevii care dau cel mai rar la şcoală fiind afectaţi de o boală gravă numită chiulangită cronică. Ne deranjează şi mirosul lor fiindcă sunt nespălaţi. Spun acest lucruri nu din rasism ci dintr-o simplă constatare a realităţii. Mai sunt şi cazuri individuale care diferă dar ţiganii ca popor sunt caracterizaţi de majoritatea persoanelor ce alcătuiesc această hoardă nomadă şi barbară, persoane care nu se pot civiliza şi în schimb fac numai probleme peste tot în această ţară ţiganizându-i pe români încă de la o vârstă fragedă, luând astfel naştere cocalarii şi piţipoancele. Acum serios, ce au făcut ţiganii bun de când sunt pe acest pământ ? Nimic, dar ce au făcut rău ? Prea multe de scris. Câţi ţigani au vărsat sânge pentru această ţară spre deosebire de strămoşii noştri ca să aibă dreptul să fie egali cu noi ?
Vedem cum de câte ori când un ţigan este arestat vine toată şatra să facă circ, sau dacă un ţigan moarte în spital doctorii sunt ameninţaţi pentru că au încercat să salveze viaţa unui ţigan. Deci cum putem să ne minţim singuri că un scenariu asemănător cu cel din Marea Britanie nu se va întâmpla şi la noi în ţară ? Mai ales că luând în calcul diferenţa majoră dintre ţigani şi negrii aici totul va fi de-un milion de ori mai rău. Dar iată că statul nu face nimic, serviciile secrete române având drept tactică de bază aşteptatul până când ceva se petrece, acţionând abia atunci când va fi prea târziu după modelul britanic, sau poate au acest interes să permită ceva rău, după modelul american de la 11 Septembrie, cine ştie ? Dar ceva trebuie făcut. În primul rând ţiganizarea românilor trebuie combătută prin toate căile posibile dar şi siguranţa trebuie adusă din nou pe străzile României. La Braşov a fost formată o patrulă pentru a rezolva astfel de probleme, de ce modelul acesta nu este aplicat în toată ţara că până la urmă poliţia nu face nimic deci trebuie să ne luăm datoria lor în spate ? În final problema ţigănească trebuie rezolvată cât mai repede cu putinţă şi asta este şi spre binele lor fiindcă dacă privim înapoi în istorie putem să vedem ce s-a întâmplat cu evreii atunci când numărul lor în Europa a depăşit orice limită şi europenii nativi erau sătuli să fie o minoritate în propria ţară. Soluţia îi simplă şi ne-o oferă tot evreii prin formarea unui stat al lor, cea ce trebuie făcut şi cu minoritatea ţigănească. Originile lor sunt în Asia, deci trebuie să se întoarcă acolo spre binele nostru şi al lor.
Europa fierbe, am văzut cu toţii ce s-a întâmplat în Norvegia şi cazurile mai minuscule din restul continentului. Oare nu este acesta şi un rezultat direct al globalizării şi al imigraţiei ?