Reda-i copilaria lui Stefanut

sâmbătă, 13 noiembrie 2010

Madalina Manole Vino, dragostea mea !

Igiena

Iata cateva lucruri interesante din istorie privind Igiena:

Imbaierea Data viitoare cand va spalati pe maini si apa e un pic mai rece decat v-ati dori, comparati situatia cu modul in care se spalau englezii prin anul 1500. Nuntile aveau loc in general in luna iunie, pentru ca singura baie din an se facea in luna mai si in prima luna a verii viitorii soti inca miroseau acceptabil. Oricum, corpul era deja imbibat de "miresmele" transpiratiei si ca sa mascheze cat de cat mirosul neplacut, miresele purtau in brate un buchet de flori (de aici a ramas obiceiul buchetului purtat de mireasa!) ; "Cada" era, de fapt, un butoi mare, plin cu apa calda. Stapanul casei avea privilegiul de a se imbaia primul, in apa curata. In aceeasi apa urmau la spalat, rand pe rand, fiii si restul persoanelor de sex masculin din familie. Apoi venea randul femeilor si, la sfarsit, al copiilor, in ordinea descrescatoare a varstelor. In final, apaera atat de murdara, incat puteai pierde un bebelus prin ea. De atunci dateaza la britanici vorba "Nu arunca pruncul odata cu apa in care te-ai spalat". Regina Elisabeta I a Angliei a ramas celebra si prin urmatoarea declaratie, facuta cu mandrie: "Fie ca e nevoie sau nu, eu o data la trei luni ma spal !"

"Ploua cu pisici si caini":
Casele erau acoperite cu snopi de paie sau coceni, fara scanduri dedesubt. Acoperisul casei era singurul loc in care animalele se puteau adaposti de frig. Drept pentru care cainii, pisicile si alte vietati mai mici (soareci, gandaci etc.) se cuibareau in paiele care acopereau casa.. Cand ploua, paiele deveneau alunecoase si animalele cadeau uneori direct peste oameni. In acea perioada a aparut zicala "Ploua cu pisici si caini". Adapostirea animalelor in acoperis a fost si motivul pentru care s-a inventat baldachinul. Insecte sau diverse materii fecale puteau murdari asternutul la orice ora. Cineva a avut geniala idee de a intinde deasupra patului un cearsaf, pentru protectie...  


Pragul:
Bogatasii isi faceau podeaua casei din dale de piatra, care deveneau alunecoase pe vreme umeda. Pentru marirea aderentei in timpul mersului, se presara prin casa pleava. Reimprospatate succesiv, straturile de pleava amestecata cu apa atingeau uneori grosimi apreciabile. La deschiderea usii de la intrare, exista pericolul ca amestecul de pleava cu apa sa curga afara din casa. Problema a fost rezolvata prin inventarea pragului.  

Rosiile sunt otravitoare:
Pe vremea aceea, in fiecare bucatarie exista un cazan metalic mare, atarnat deasupra focului, pentru gatit. Carnea era destul de rara, asa ca oamenii mancau mai mult fiertura de legume. In zeama ce ramanea de seara se adaugau a doua zi apa si legumele si tot asa. Astfel, o parte din mancare ajungea sa fie veche de saptamani. Cei mai instariti mancau din vase realizate dintr-un aliaj care continea si plumb, pentru ca acesta putea fi prelucrat mai usor. Alimentele acide dizolvau plumbul, care ajungea in organism si provoca otravirea sau chiar moartea. Din aceasta cauza, rosiile au fost considerate in urmatorii 350 de ani ca fiind otravitoare.  

Farfurii din coaja de paine: Saracii mancau din niste bucati de lemn scobite, care tineau loc de farfurii. Vasele se mai faceau si din paine foarte veche, din care se scotea miezul si care rezistau cateva mese bune. Ambele variante de "farfurii" nu erau spalate niciodata dupa folosire.. Painea se impartea intre membrii familiei, in functie de statutul fiecaruia. Cei care munceau capatau coaja inferioara, din partea de jos a painii, restul familiei - partea din mijloc, mai mult miez - iar oaspetii primeau coaja superioara.  


Priveghiul:
Pentru baut rachiu sau whisky erau folosite cesti din plumb. Combinatia alcool-plumb fiind atat de toxica incat ii scotea pe multi din uz pentru cateva zile. Chefliii gasiti intinsi pe marginea drumului erau considerati morti si pregatiti pentru inmormintare. Inainte insa de a fi ingropati li se mai dadea o sansa - erau asezati pe masa din bucatarie timp de cateva zile. Asteptind ca "mortul" sa-si revina - ceea ce se intampla de multe ori , rudele si prietenii mancau si beau in jurul mesei. Asa a aparut obiceiul priveghiului.  


Salvat de clopotel:
Cei care din greseala erau ingropati de vii erau salvati de un clopotel. Teritoriul Angliei este locuit de multi, multi ani, asa ca, la inceputul secolului al XVI-lea, a inceput sa fie criza de locuri de veci. Solutia a fost scoaterea sicrielor mai vechi, depunerea osemintelor in niste depozite si refolosirea spatiului pentru un mort "proaspat". La deschiderea vechilor sicrie s-a constatat ca unul din 25 era zgariat de unghii pe interior. Dandu-si seama ca unii semeni de-ai lor au fost ingropati de vii, englezii au inventat un mecanism de salvare a celor ingropati de vii. De mana "mortului" era legata o sfoara, care, printr-o gaura in sicriu, era legata la un clopotel, montat langa mormant. Patrulele din cimitir supravegheau clopoteii. De aici vine vorba "saved by the bell" ("salvat de clopotel").  

Sa mai zica cineva ca istoria e plictisitoare...

http://odorica.blogspot.com/ 

joi, 11 noiembrie 2010

Bancul zilei (apropo azi, 11 nov.2010 se zicea ca incepe al 3-lea razboi mondial?)

Itzic, într-o cafenea, citea un ziar arăbesc. Intră un prieten care observând ziarul, se supară şi-i spune:
- Itzic, ţi-ai pierdut minţile? De ce citeşti un ziar arăbesc?
- Citeam ziarele evreieşti şi... ce să vezi? Evrei persecutaţi, Israelul ameninţat, evrei asimilaţi, evrei trăind în sărăcie... Aşa încât am trecut la citirea ziarelor arăbeşti. Şi ce-am gasit? Evreii deţin toate băncile, evreii controleaza mass-media, evreii sunt bogaţi şi puternici, evreii conduc lumea. Ştirile sunt mult mai bune!
http://acuvio.blogspot.com/ 
http://singurafelina.blogspot.com/

miercuri, 10 noiembrie 2010

Hotiile mari ale unui mititel (sport)

Adrian Mititelu – „patronul Craiovei” – este un condamnat în stare de libertate. De opt ani, booveanul e „urmărit” de un mandat de executare a pedepsei cu închisoarea! Si daca pana acum a fost scapat gratie procuroarei corupte Alina BICA (conform dosarului pe care aceasta il are la DNA si datorita caruia tocmai a fost demisa din functia de secretar de stat, ne permitem s-o etichetam ca facand parte din randul procurorilor corupti care au "spalat" dosarele penale ale lui Adrian Mititelu alias "Ajica"), informatiile de ultima ora pe care le detinem releva faptul ca, de aceasta data, zilele de libertate ale lui Mititelu sunt numarate. Si nu pentru tepele date fiscului craiovean, ci pentru restituiri ilegale de TVA, evaziune fiscala la greu, licitatii trucate si spalare de bani la SC UPSROM SA din Hunedoara, una dintre cele mai importante - pana sa puna gheara pe ea Ajica - societati de stat din industria miniera a Romaniei, societate pe care Mititelu, ajutat de directorul general al acesteia, au falimentat-o pentru a nu mai da socoteala in fata legii despre mega-fraudele finaciare facute acolo, sub umbrela PSD. Partidul la care booveanul a "contribuit" financiar de ani de zile, cu bani furati de la statul roman si in cardasie cu pesedistii care i-au asigurat, la schimb, "imunitatea". Recent, Serviciul Roman de Informatii a dat verdictul in acest caz: "Adrian Mititelu a incalcat Legea Sigurantei Nationale, prin distrugerea industriei miniere".continuare  http://exploziv-news.ro/
Articol scris de Expresul de SUD www.expresul.ro/
http://odorica.blogspot.com/

marți, 9 noiembrie 2010

Ridan


http://odorica.blogspot.com/

luni, 8 noiembrie 2010

Ineptii debitate de "Micul Mao". Miscarea legionara, spaima tov. de la PSD

Ponta: Cei mai buni comunişti au fost legionari, dar în cazul lui Tismăneanu e invers

Liderul PSD Victor Ponta îl critică pe Vladimir Tismăneanu pentru acuzaţiile sale la adresa lui Adrian Păunescu şi face un apel de a arăta României că poţi să fii intelectual şi fără “să-l pupi pe Băsescu în acel loc în care preşedintele are dureri când vine vorba de oameni de cultură”.
“Am văzut cum, imediat după postarea mea despre dnii. Cărtărescu şi Mihăieş, a sărit, cum altfel, şi partenerul lor Dnul. Tismăneanu! Un prieten foarte bun îmi spune mereu, când vorbim de trădători, că ! Are mare dreptate, dar uite că se poate şi invers – Vladimir Tismăneanu”, scrie Ponta pe blog.
Pesedistul explică faptul că reacţia sa la atacul lui Tismăneanu vine după ce, imediat după postarea pe blog a articolului în care istoricul îl critica pe Ponta, acesta a scris şi un articol critic la adresa lui Adrian Paunescu, în care poetul era catalogat “cu o ură şi un limbaj incalificabil, chiar în ziua în care a decedat”. “Zi în care toată România (ţară cu care Tismăneanu şi şefii lui au atât de puţin în comun) îl plângea! Cum poate să fie cineva atât de lipsit de cea mai minimă decenţă sau de un pic de teamă faţă de judecata la care toţi, mai devreme sau mai târziu, vom ajunge – mă refer bineînţeles la cea divină?”, explică Ponta.
Liderul PSD enumeră în continuare trei surse din care, în opinia sa, “acest rău suprem” provine în cazul lui Tismăneanu, notând, în primul rând, faptul că istoricul primeşte bani de la stat prin intermediul Institutului de Studii Populare, condus la solicitarea “unui alt anticomunist notoriu – Traian Băsescu – cel care lupta cu sistemul la Anvers, făcând bişniţă cu blugi şi baxuri de Kent”.
În al doilea rând, spune Ponta, Tismăneanu locuia în zona Primăverii în perioada comunistă şi făcea liceul “de elită al beizadelelor comuniste”, fiind coleg cu Nicu Ceauşescu, însă îl acuză pe preşedintele PSD de fapte comise în anii 1950, când acesta nici nu se născuse. “În timp ce eram la liceu împreună cu cei de vârsta mea şi am ieşit pe stradă să-l gonim pe Ceauşescu, criticul meu domn Tismăneanu era prin America la cursuri despre cum să trădezi părând că ţi-ai schimbat ideile!”, acuză Ponta.
Ponta afirmă că, în articolul critic la adresa lui Mircea Cărtărescu şi Mircea Mihăieş, el nu făcea decât să “redea” limbajul tipic propagandei naziste folosit de cei “doi aşa-zişi intelectuali”, însă Tismăneanu a sărit să-i apare “cu aceleaşi expresii şi acelaşi dispreţ faţă de adevăr pe care, repet, îl puteţi găsi fie la propaganda lui Goebbels, fie la tovarăşii cu care Domnia Sa a mers la şcoală şi la chefuri de nomenclaturişti!”.
“Concluzia e simplă – trebuie să arătăm că în România poţi să fii intelectual şi fără să-ţi trădezi părinţii şi chiar ţara, fără să iei bani publici şi fără să-l pupi mereu pe Băsescu în acel loc în care Preşedintele nostru are dureri când vine vorba de oameni de cultură!”, conchide Ponta.
Într-o postare pe blog de pe 3 noiembrie, Victor Ponta a criticat editorialele virulente la adresa sa scrise de Mircea Mihăieş şi Mircea Cărtărescu, spunând despre aceştia că sunt “intelectuali ai Fuhrerului”, iar limbajul lor e demn de propagandiştii nazişti Alfred Rosenberg şi Josef Goebbels.
În replică, istoricul Vladimir Tismăneanu a calificat, pe blogul său, pe 5 noiembrie, drept o “neghiobie şi o calomnie de ultimă speţă” punctul de vedere al lui Ponta. Ulterior, politologul a postat şi un comentariu despre Adrian Păunescu susţinând că poetul a fost un “sacerdot entuziast al religiei politice a ceauşismului” şi este astăzi regretat de toţi foştii politruci şi profitorii fostului regim.
http://garduldefier.wordpress.com/

Sonora Carrausel Micaela


Gindurile mele bune, pentru toti cei  care isi sarbatoresc azi(8 nov.) azi, ziua numelui.

duminică, 7 noiembrie 2010

Marea revolutie bolsevica din 7 nov.1917, un simulacru(planul secret Marburg)

Instaurarea comunismului în Rusia, la 7 noiembrie 1917, nu a fost – câtuşi de puţin – un act spontan, ci rezultatul unui amplu proiect secret (“Planul Marburg”), pregătit minuţios în afară Rusiei. Şi finanţat generos de marii “bancheri internaţionali”. În primul rând de cei de pe Wall Street: Jacob Schiff, J.P. Morgan, Otto Kahn, Paul Warburg, John D. Rockefeller, Edward Henry Harriman, Frank Vanderlip. Finanţarea bolşevicilor de Wall Street era intermediată de bancă suedeză “NYA Banken”, condusă de bancherul promarxist Olof Aschberg.
Dolari pentru revoluţii
La începutul secolului XX, Andrew Carnegie a finanţat un plan secret prin care guvernele statelor importante să fie “comunizate”. Adică trecute, economic, la forma “monopolismului de stat”. Controlat de “bancherii internaţionali” de pe Wall Street, sistemul “monopolismului de stat” le-ar fi permis acestora să trateze economic şi financiar direct cu guvernele impuse de ei prin “revoluţii”.
În 1905, acest sindicat al “bancherilor internaţionali” – sindicat numit, la vremea aceea, la New York, “Trust of money” (“Trustul banilor”) – şi Iacob Schiff au finanţat “duminică sângeroasă” de la St. Petersburg. Revoluţie condusă de un agent al Ohranei (poliţia secretă rusă), Părintele Gapon, şi încheiată cu un eşec. “Trustul banilor” – mai ales “Guaranty Trust” al lui J.P. Morgan – a finanţat revoluţia lui Pancho Villa din Mexic, în urma căreia SUA au luat de la Spania un vast teritoriu.
Apoi, există o documentaţie vastă privind implicarea “bancherilor internaţionali” în revoluţia lui Sun Yat-sen. Charles B. Hill, care conducea trei filiale ale lui “Westinghouse”, a tratat direct cu Sun Yat-sen aspectele financiare ale revoluţiei chineze.
Mai târziu, în 1917, acelaşi Charles B. Hill a folosit filiala “Westinghouse” din Rusia pentru a-i finanţa generos pe bolşevici. În 1923 – când URSS şi-a creat prima bancă internaţională “Ruskombank” – asociatul lui J.P. Morgan, bancherul suedez Olof Aschberg, a devenit Preşedintele băncii sovietice. Iar Max May, vicepreşedinte la “Guaranty Trust” (J.P. Morgan), a preluat funcţia de director al “Ruskombank”. Primul ambasador sovietic în SUA – Ludwig Martens – a fost susţinut financiar de “Guaranty Trust” al lui J.P. Morgan.
Manevrele bancherilor
Prin aceste manevre, “bancherii internaţionali” de pe Wall Street urmăreau să instaureze în Rusia un guvern care să practice “monopolismul de stat”. Astfel că înţelegerile directe cu guvernul sovietic să le garanteze “bancherilor internaţionali” exploatarea pe termen cât mai lung – şi cu garanţii guvernamentale – a fabuloaselor bogăţii ale Rusiei. “Bolşevismul” a fost prima formă de “globalizare” prin crearea unor structuri supranaţionale. Cominternul nu este altceva decât “bunicul” Uniunii Europene.
Un cont pentru “tovarăşul Troţki”
La 21 septembrie 1917, o telegramă de la Stockholm anunţa oficial deschiderea unui cont curent la “NYA Banken” “pentru acţiunile tovarăşului Troţki”. Iată textul:

Stockholm, 21 septembrie 1917, Domnului Rafael Scholan
Stimate tovarăşe,
Casa bancară Warburg, în urma unei telegrame trimise de preşedintele Sindicatului Renano-Westfalian a deschis un cont curent pentru acţiunile tovarăşului Troţki. Un avocat, probabil domnul Kestroff, a primit muniţii, al căror transport, împreună cu banii, l-a organizat… Şi căruia i se va da suma cerută de tovarăşul Troţki.
Îmbrăţişări frăteşti Furstenberg
“Tovarăşul Troţki”, cel la care se referă telegrama, se numea în realitate Leiba Davidovici Bronstein şi era fiul unui negustor originar de lângă Elisabetgrad (Krivoirog – Ucraina). Era însurat cu fiica bancherului Jivtovski, cel care îl pusese în legătură şi cu cercurile bancare de pe Wall Street. În primul rând, cu Iacob Schiff, preşedintele băncii “Kuhn, Loeb & Co”. Iacob – Henry Schiff, născut în 1847 la Frankfurt pe Main (Germania), emigrase în 1865 în America, unde va reuşi, datorită talentului sau financiar, să ajungă în fruntea “Kuhn, Loeb & Co”. Cea care va finanţa reconstrucţia căilor ferate din America (“Union Pacific”), folosind mâna de lucru ieftină, chineză.
Jacob Schiff
Jacob Schiff
În 1904-1905, firma “Kuhn, Loeb & Co” a finanţat Japonia în războiul contra Rusiei, permiţând astfel Japoniei să obţină o victorie care a destabilizat serios Imperiul Rus. Prizonierii ruşi au fost preluaţi apoi de la japonezi de Schiff, iar o parte dintre aceştia, antrenaţi pe un teren aparţinând lui Standard Oil (SUA), îl vor însoţi pe “tovarăşul Troţki” atunci când acesta va reveni de la New York în Rusia, în 1917, la bordul vasului “Cristianja”.
Triumful bolşevismului în Rusia
Din 1916, Iacob Schiff devine principalul conducător al operaţiunii de implantare a bolşevismului în Rusia. Nepotul său, John Schiff, estima în “New York Journal American” (3 februarie 1949): “Bătrânul a cheltuit circa 20.000.000 de dolari pentru triumful final al bolşevismului în Rusia”. O sumă imensă la acea vreme.
Prima revoluţie din Rusia avusese loc, de fapt, în februarie (martie) 1917, sprijinită de G. Buchanan – ambasadorul Angliei la Petersburg – şi avusese un caracter paşnic. Urmărise, între altele, instaurarea în Rusia a unei monarhii constituţionale: ţarul urma să fie controlat de Duma (parlament). Guvernul provizoriu constituit atunci îi cuprindea, între alţii, pe prinţul Lvov, pe istoricul Miliukov şi pe avocatul (social-democrat) A.F. Kerenski. Guvernul provizoriu – de comun acord cu Ţarul Nicolae al II-lea, care abdicase – a propus fratelui acestuia, Marele Duce Mihail, să-i urmeze la tron tarului.
Marele Duce se bucura, în februarie (martie) 1917, de sprijinul soldaţilor, ţăranilor, muncitorilor, ca să nu mai vorbim de clasă conducătoare a Rusiei. El a declinat însă propunerea. Troţki a recunoscut mai târziu, în 1922, într-o scrisoare către S.R. Mstislaviski că: “Revoluţia (din februarie) ne-a surprins în plin somn, că pe fecioarele nebune din Evanghelie”.
Revolutia Octombrie 2Adevărul este că la data veritabilei revoluţii – cea din februarie 1917 – corifeii “revoluţiei” bolşevice din octombrie erau aproape toţi – bine mersi – în Occident: Troţki la New York, iar Lenin ori Zinoviev în Elveţia. Prin refuzul Marelui Duce Mihail de a prelua puterea în Rusia începe ceea ce istoricii numesc perioada de “dvoevlastie” (“dualitate a puterii”) dintre “Comitetul provizoriu al Dumei” (proaspăt constituit) şi “Comitetul executiv provizoriu”. Ceea ce va afecta, treptat, deciziile şi autoritatea guvernului provizoriu.
Bolşevicii, aflaţi atunci aproape toţi în Occident, au “mirosit” momentul favorabil. Dar nu numai ei, cum vom vedea: bancherii de pe Wall Street, interesaţi de bogăţiile enorme ale Rusiei – şi din motive strict militare Germania – sunt cele două forţe care vor facilita bolşevicilor accesul la putere.
Consilierul lui Wilson
Eminenţa cenuşie care a făcut posibilă reîntoarcerea lui Troţki în Rusia din SUA a fost unul dintre cei mai importanţi masoni de stânga ai secolului XX: colonelul Edward Mandel House (în realitate nu era colonel, aşa i se spunea). Fără să intrăm prea mult în detalii, este totuşi cazul să menţionăm că preşedintele american Woodrow Wilson, reales prin diverse manevre în 1916, a fost permanent vidat politic de House, un apropiat al comunităţii bancherilor de pe Wall Street, mai ales al băncii “Kuhn, Loeb & Co”. Preşedintele Wilson însuşi recunoştea: “Domnul House este a doua mea personalitate. El este celălalt ego. Gândurile lui şi ale mele sunt aceleaşi”.
House, un marxist, scrisese, încă din 1912, un roman profetic, “Philip Dru, Administrator”, în care personajul principal, Philip Dru, încerca să instaureze în lume “socialismul aşa cum l-a visat Karl Marx”. Ce-i drept, impozitul pe venit şi ideea de banca centrală fuseseră propuse chiar de Karl Marx în “Manifestul Partidului Comunist”, manifest inspirat de programul “Lojei Iluminaţilor” al lui Weishaupt. Din cele zece puncte ale “Manifestului Partidului Comunist”, punctul al doilea prevedea “un impozit gradat pe venit”, iar punctul al cincilea - “centralizarea creditului în mâinile statului prin intermediul unei bănci naţionale cu capital de stat şi monopol exclusiv”.
Încă înainte de intrarea SUA în război (“provocată” prin incidentul cu vasul “Lusitania”, scufundat de un submarin german, cu 128 de americani morţi), ancheta şi Preşedintele Wilson ascunseseră faptul că “Lusitania” transporta 6 milioane de cartuşe la bord pentru Anglia, în timp ce SUA se declaraseră, oficial, în neutralitate. Colonelul House negociase un acord secret cu Anglia, garantând participarea SUA la război.
În 1917, tot House a format la New York grupul “The Inquiry”, care a eleborat planurile acordului de pace din 1919. Douăzeci de membri ai grupului l-au însoţit apoi pe Preşedintele Wilson la Paris, la Conferinţa de Pace. Printre aceştia, House, bancherii Paul Warburg şi Bernard Baruch. Celebrul punct al Conferinţei – “asociaţia generală a naţiunilor”, din care s-a născut Liga Naţiunilor – a fost tot ideea lui House. Ulterior, House va deveni consilierul lui F.D. Roosevelt.
În 1917, după evenimentele din februarie (martie), House, susţinut de bancherii Iacob Schiff şi Paul Warburg – îl expediază pe Troţki cu un grup de 276 de oameni instruiţi, la bordul vasului “Cristianja” în Rusia, cu misiunea de a-i aduce la putere pe bolşevici.
Un incident este semnificativ: arestat în portul Halifax de către autorităţile canadiene că “anarhist” (3 aprilie 1917), Troţki va fi eliberat urgent la intervenţia personală a colonelului House. Fratele bancherului american Paul Warburg, anume Max Warburg – care era şeful serviciului secret militar german – îl expedia pe Lenin cu un grup de bolşevici, care parazitau de ani de zile în Elveţia, în Rusia. Într-un tren special (“vagonul plumbuit”), în scopul de a organiza la Petersburg o lovitură de stat care să scoată Rusia din război. Bolşevicii urmau apoi să încheie rapid o pace separată cu Germania.
Sursa: www.ziua.ro

Alte articole asemanatoare