Reda-i copilaria lui Stefanut

sâmbătă, 16 octombrie 2010

Ke$sa -We R Who WeR

Sa vorbim despre independenta basca

Ori de câte ori am observat că atunci când în acest blog, şi multe altele, este de aproximativ independenţă, ne concentrăm pe catalan. Profitând de faptul că pare a fi popular, hai sa vorbim despre independenţa bască.

    Independenţa bască este o mişcare politică şi moderne teroriste. Apărut în 1895, şi a fost creat de Sabino Arana, care a fondat, de asemenea, PNV. Acest tip (dacă nu altfel) care-mi place a trebuit să Spania, a luat ideile lor de Carlism (voi explica mai târziu). Aşa că au inventat un nume pentru o ţară inexistent (Euskal Herria), ridicand o-Roman limbă pre era vorbită doar în izolate la distanţă sate consangvinizată în văi, şi de a face un pavilion care arata ca versiunea gay pavilion britanic am păcălit oameni plini de resentimente direct la această ură de toate lucrurile spaniole.

    Sabino Arana crescut într-o familie carliste, de unde a venit discutabil idealurile sale, asa ca am spune că Carlism independenţa bască este dus la extrem, creşterea caracteristicile lor separatiste, anti-centralist şi provinciale, la abolirea monarhiei complet şi reducerea valorii sale sentiment patriotic într-o regiune din Spania, formând astfel o ideologie degenerat, consangvinizate, rasiste şi extremiste. În ceea ce priveşte limba, este un moft. Pentru inceput, oficial Bascilor este numit Euskara Batua, care nu este doar un limbaj inventat practic, care, in amestec dialecte Bascilor (cum ar fi Euskara, Euskera, Skua sau üskara) şi obiecte de denumire pentru moderne ( calculator, masina, avionul ...) au devenit cuvinte spaniolă (si cand spun schimbare este de a "k" în loc de "c" şi "b" în loc de "v").


Sabino Arana
    Acum, cu nostru "iubit" Preşedintele Zapatero în guvern, politică separatist basc este inutil şi departe de discreditare a ETA de abordare a manipulare tipică a mişcării de independenţă catalană prin pactul cu PSOE în Congres. Şi aici ne-am schimbat numele în provincii (în acest articol dezvoltat tema) şi obţinerea de privilegii mai mult decât restul spaniol, dintre care unele sunt de vina pentru vot pentru PSOE, dar toate greselile pe care le plăti, săraci victime.

Ultima previziune facuta de Vanga, care se refera la Romania, tinuta secreta 10 ani.

Unul dintre cei mai cunoscuţi mediumi din lume, Vanga, s-a născut la Strumica, în Republica Macedonia de azi, la 31 ianuarie 1911, într-o familie de ţărani. A fost un copil născut prematur şi cu complicaţii. Conform tradiţiei locale, un nou născut nu este botezat decât în momentul în care se presupune că va trăi. După primul său ţipăt, moaşa a ieşit în stradă ca să ceară de la un trecător un nume pentru copil. Numele ales pentru ea a fost Vanghelia, prescurtare de la Evanghelia, un nume grecesc care înseamnă „purtătoarea de veşti bune”. În copilărie a fost o fetiţă obişnuită, blondă cu ochi albaştri, inteligentă, căreia îi plăcea să se joace de-a medicul, prescriindu-le celorlalţi copii remedii din plante. La 12 ani, însă, a trecut printr-un moment dramatic, care i-a schimbat definitiv viaţa. O furtună cu vânt puternic, iscată din senin, a luat-o pe sus, târând-o departe pe câmp. A fost găsită după multe căutări, înspăimântată, acoperită cu crengi şi pietre, cu ochii plini de praf şi de nisip. Nicio încercare de vindecare nu a avut succes, astfel încât în scurt timp şi-a pierdut definitiv vederea.
În 1925 a fost primită la o casă pentru orbi din Zemun, Serbia, unde şi-a petrecut următorii trei ani învăţând să citească în alfabetul Braille, să cânte la pian, să tricoteze, să gătească. După moartea mamei sale vitrege a trebuit să se întoarcă acasă pentru a avea grijă de fraţii ei mai mici. S-a căsătorit în 1942 cu Dimitar Gushterov din Petrici, Bulgaria, unde s-a mutat şi ea curând şi unde a trăit apoi tot restul vieţii. A murit la 11 august 1996, spunându-le celor apropiaţi că nu-i este teamă de acest moment. A fost conştientă până în ultima clipă şi vorbea despre moarte într-un mod poetic, pentru ea aceasta fiind doar o trecere într-o altă lume.
Darul miraculos al profeţiei. Clarviziunea
După ce şi-a pierdut vederea, au început  treptat să i se dezvolte alte simţuri. La scurt timp a început să-şi manifeste darul prezicerii şi clarviziunea. Uneori vorbea cu fiinţe invizibile celorlalţi. Alteori, pe neaşteptate, intra în stări de transă, glasul îi devenea mai puternic şi spunea lucruri pe care în mod normal n-ar fi avut de unde să le ştie. Avea capacitatea de a comunica cu cei morţi, spunea unde se află persoane dispărute, rezolva cazuri criminalistice, punea diagnostice care se dovedeau exacte, vindeca bolnavii folosind remedii din plante.
Prima sa profeţie datează din perioada adolescenţei şi a constat în descoperirea unei oi care dispăruse din turma tatălui ei. Uimirii acestuia i-a răspuns că a văzut în vis unde era oaia dispărută. A mai spus că vede mereu câte ceva în vis, iar visele ei se împlinesc. Tot în perioada adolescenţei prietenele sale o rugau să le ghicească soarta. Toate prezicerile ei se împlineau şi lucrul acesta impresiona, deoarece încă nu bănuia nimeni că Vanga are harul prorocirii.
Majoritatea predicţiilor sale s-au referit la vieţile private ale oamenilor care o căutau, dar a făcut şi multe preziceri referitoare la viaţa politică internaţională; toate acestea s-au adeverit. Cercetările statistice au arătat că, de-a lungul timpului, peste un milion de oameni i-au solicitat ajutorul.
Susţinea că extraordinarele sale capacităţi paranormale erau în legătură cu prezenţa unor fiinţe invizibile a căror origine nu s-a priceput prea bine să o explice. Aceste fiinţe îi puteau oferi orice informaţii despre oameni, timpul şi spaţiul nefiind o problemă pentru aceştia. Pentru Vanga, viaţa fiecăruia îi apărea ca un film în faţa ochilor, de la naştere până la moarte. Doar că nu era în puterea ei să modifice nimic; putea numai să spună ce vede. Vanga a prevăzut cel de-al doilea Război Mondial
În ianuarie 1941, Vanga a fost vizitată de un spirit: un bărbat înalt, blond şi dumnezeiesc de frumos, călărind un cal alb, îmbrăcat într-o armură strălucitoare, ca un războinic din antichitate. Acesta a anunţat-o despre cel de-al Doilea Război Mondial: „Lumea a devenit tărâmul dezastrului. Milioane de oameni vor muri. Tu însă vei rămâne aici şi vei profeţi. Nu te teme, îţi voi spune eu ce să zici!”.
La 6 aprilie 1941, aşa cum prezisese Vanga, trupele germane au traversat graniţa iugoslavă. Ea a început să se manifeste ca un adevărat canal pentru această fiinţă şi a început să facă preziceri exacte despre locuri, evenimente, oameni implicaţi în război. Faima sa de prezicătoare s-a răspândit şi numărul celor care o căutau a crescut. La 8 aprilie 1942 a vizitat-o chiar regele Bulgariei, Boris al III-lea.
Între anii 1940-1950 a fost persecutată de comunişti, o perioadă a fost chiar în închisoare pentru că prezisese moartea lui Stalin. Capacităţile ei inspirau totuşi teamă, iar valul de persecuţii a luat sfârşit după ce a trimis acasă un poliţist venit să o ancheteze, îndemnându-l să-şi salveze copiii căzuţi într-o groapă cu var.
Din 1967, pentru că afluxul de oameni care o căutau era din ce în ce mai mare, a cerut ajutorul statului. Au fost desemnaţi oameni care să păstreze ordinea în faţa uşii sale, iar la primărie a fost înfiinţat un serviciu care înregistra datele tuturor solicitanţilor. În cele din urmă Vanga a fost recunoscută oficial. Se ştie că de-a lungul timpului ea a fost vizitată şi de importanţi şefi de state, care i-au cerut sfaturi. Printre aceştia se numără şi fostul cuplu dictatorial din România. O previziune importantă pentru România
Cu puţin timp înainte de moarte, Vanga a înregistrat pe bandă de magnetofon o previziune pe care a încredinţat-o uneia dintre nepoatele sale. Rugămintea sa era ca această previziune să ajungă la o anumită dată la o persoană anume, care are misiunea de a o face cunoscută românilor. Explicaţia pe care ea a dat-o a fost că „Românii sunt oameni speciali, dar nu mai cred în valorile lor şi, dacă mesajul le este adus de un străin, este mai bine primit decât de la unul de-al lor.”
Vă prezentăm în continuare textul acestei previziuni:
„Eu sunt foarte mică pentru ca el să vină la mine, aşa că eu transmit această veste, care mi-a venit de Sus. Să fie despachetată în luna ianuarie, ziua 24, anul 2005 şi, în cel mult o lună de zile, să fie dusă celui la care voi face referire în text. Dacă nu se va putea ajunge la el, să fie dată celor din preajma sa. Să vă ajute Dumnezeu!
În bucuria acestei lumi, în România va veni cel promis lumii. Se va bucura întregul Pământ de naşterea lui. Dumnezeu îl va ocroti într-un loc, departe de locul unde se odihnesc străbunii lui, până când va veni ceasul său. Cu puterea de Sus va fi dăruit. Pământul, Apa, Focul îi vor veni în ajutor. O dată cu venirea lui în această lume, tot ceea ce este construit pe minciună se va nărui. Toate acestea se vor petrece în anul 2005. El va fi piatra de temelie pentru omenire. Primii care îl vor recunoaşte vor fi cei din poporul său, poporul din care el a ieşit. Drept răsplată, el va aduce acest popor pe cea mai înaltă culme a desăvârşirii, din întreaga lume. Acest popor va deveni  o adevărată pildă pentru toate popoarele pământului. El nu va veni cu un cal viu, ci cu un cal din fier, pe care singur îl va mânui.”

Darul vindecării
Înafara capacităţilor previzionare şi de clarviziune, Vanga a fost şi o vindecătoare miraculoasă. Pentru aceasta utiliza exclusiv plante. Considera că oamenii ar trebui să se trateze folosind doar ierburi care cresc în zona în care ei locuiesc. Prescria băi cu infuzii de plante despre care spunea că au efecte binefăcătoare asupra pielii. Vanga nu se opunea medicinii alopate, însă spunea că nu e bine să iei prea multe medicamente pentru că acestea „închid porţile prin care natura reface echilibrul în corp cu ajutorul ierburilor.”
Cea mai mare plăcere a ei era să stea de vorbă cu florile: susţinea că ele îi povestesc o mulţime de lucruri. Vanga a trăit în concordanţă şi armonie deplină cu natura, făcând cu adevărat parte din natură, scria K. Stoianov, un biograf al său. Tocmai de aceea, natura comunica, vorbea cu ea atât de explicit. Vanga, având simţurile desăvârşite, putea recepţiona mesaje de la tot ceea ce o înconjura: de la ierburi şi de la copaci, de la pietre şi din cosmos, din trecut şi din viitor.
Uneori, Vanga rămânea tăcută şi nemişcată, cu un aer absent. În aceste momente, în care era desprinsă de realitate avea viziuni, ori vorbea cu fiinţe din alte planuri ale manifestării, aşa cum i-a spus o dată surorii ei mai mici Liubka, împreună cu care era la fântână după apă: „Am vorbit cu un om, un călăreţ care a venit la fântână să-şi adape calul. Eu i-am spus să nu se supere că nu-i faci loc, deoarece tu nu-l vezi. Călăreţul mi-a spus: Vezi iarba aceea cu flori albe, mici, care creşte lângă fântână? Este «iarba-stelelor» şi ajută la vindecarea mai multor boli.”
După cum mărturisea ea însăşi, tot ce ne înconjoară e viu. Nu există ,,natură moartă”. Totul este coordonat de materia superioară, adică de raţiune. Medicii erau uimiţi de rezultatele ei. „Farmacia Vangăi” cuprindea plante, flori, precum şi alte substanţe obţinute pe cale naturală şi înzestrate, parcă special pentru om, cu miraculoase puteri de vindecare.
Vanga a fost o femeie misterioasă şi plină de calităţi
Vanga spunea că se roagă în permanenţă la Dumnezeu. Mai spunea că toate capacităţile sale paranormale nu sunt altceva decât un dar natural pe care ea n-a făcut altceva decât să-l folosească spre binele celorlalţi. De mică s-a obişnuit să aibă grijă de ceilalţi, fără să ceară nimic pentru sine. Cu o modestie rar întâlnită, Vanga spunea că totul vine din afara ei, că ea nu face altceva decât să „transmită”, să „traducă” cele spuse de entităţile cu care comunică.
Sănătatea morală şi spirituală a oamenilor erau foarte importante pentru ea. Trăia într-o stare de idealizare a omului şi a tot ce este omenesc. Nu tolera minciuna, mişelia, invidia. Ea nu permitea nimănui să se răzbune, afirmând că omul este creat pentru fapte cuviincioase, iar perfidia şi intriga sunt nedemne de el. Era destul de dură cu cei pe care îi considera răi sau păcătoşi. Aceştia erau mai întâi demascaţi în public, apoi daţi afară din casă.
Îi simţea pe cei care veneau la ea cu gândul ascuns de a-i verifica puterile ori de a face înregistrări pe care ea nu le permitea. Odată, un grup de savanţi a hotărât să realizeze un film despre Vanga şi, pentru aceasta, au făcut o gaură specială în peretele din odaia vecină şi au instalat acolo o cameră de luat vederi. Vanga i-a suportat trei zile, apoi a spus:„Credeţi că, dacă sunt oarbă, eu nu văd ce se petrece?” S-a constatat atunci că întreaga peliculă era curată. Vanga era meticuloasă şi foarte atentă la ceea ce spunea. Înainte de a rosti o frază, medita asupra ei. Ea a fost nu doar o prezicătoare, ci şi o sfătuitoare a celor care o căutau pentru cele mai diverse probleme. Unul dintre cei care au vizitat-o, spunea: „Chiar dacă nu-ţi prezice nimic, este pur şi simplu suficient să mergi la Vanga pentru un sfat, deoarece ea citeşte din cartea vieţii.”
La moartea soţului său, în 1962, Vanga a intrat într-un somn profund din momentul în care acesta a fost adus acasă de la spital până în clipa înmormântării. Apoi a explicat cu simplitate: „L-am condus până la locul care i-a fost hotărât”.
Vanga era o femeie simplă, extrem de ordonată şi iubitoare de curăţenie. Nu-i plăcea să lenevească şi nici la alţii nu tolera lenea. Ea „simţea” culorile şi îşi împodobea casa cu lucruri croşetate de mâna ei în culori vesele. În casă, cu toate că trona o mare sărăcie, era curat şi plăcut. Iată ce spunea Vanga unei vizitatoare: „Cum o să înaintezi spre lucrurile mari, când nu le cunoşti pe cele mici?”
Ridicată la rang de cult, dragostea sa pentru curăţenie a fost explicată chiar de ea: „În fiecare zi vin la mine mulţi oameni. Ei pleacă de aici curaţi, dar la mine rămân bolile lor, grijile lor, proasta lor dispoziţie, amintirile triste şi toate celelalte probleme. Pe umerii mei apasă greu toate acestea şi de aceea fac curăţenie, pentru că aşa mă simt uşurată.” Previziuni pentru viitorul omenirii
Vanga a prezis de-a lungul timpului evenimente marcante pentru omenire cum ar fi cele de la Praga din 1968, din Liban din 1982, dezastrul de la Cernobîl, căderea URSS, scufundarea submarinului Kursk (previziune făcută cu 20 de ani înainte de producerea catastrofei) sau distrugerea turnurilor gemene din New York.
Ea spunea că „Lumea va suferi o mulţime de cataclisme şi necazuri mari se vor abate. Se va schimba însăşi conştiinţa oamenilor. Timpuri grele vor veni. Oamenii se vor împărţi după credinţa lor.” „Suntem martorii evenimentelor cutremurătoare ce vor modifica soarta şi destinul omenirii.”
Pentru viitorul ceva mai îndepărtat a prevestit că „În cosmos se va descoperi viaţa şi deodată va deveni limpede cum a apărut viaţa pe Pământ.” Iar în următorii 200 de ani oamenii vor intra în contact cu fraţii lor spirituali din alte lumi.
http://garduldefier.wordpress.com/ 
http://odorica.blogspot.com/

Spionajul iezuito-masonic

Articol scris de Tim RONIN „Tendinţa din ce în ce mai vizibilă a masoneriei de a acapara toate funcţiile importante în stat reprezintă un pericol pentru România.” - Radu Timofte (acum decedat), fost director SRI, senator PSD în Senatul României. Dl. Radu Timofte are dreptate atunci cand afirma cele de mai sus. Masoneria a fost reinfiintata in 1717 in Anglia dar ceea ce foarte putini stiu este faptul ca si aici, Ordinul Negru, Iezuitii, joaca un rol principal. In anul 1717, cel care detinea functia de “Director” al Spionajului Iezuit era Generalul Superior Iezuit Michelangelo Tamburini. Acest general decide reinfiintarea Cavalerilor Templieri, ordin desfiintat de Papa Clement al V-lea in anul 1312, sub o noua denumire si anume… FRANCMASONERIA !!! In anul 1754, iezuitii creaza francmasoneria de rit scotian condusa de un general iezuit superior pe nume Lorenzo Ricci.(si nu Lacorne) In anul 1758, generalul Lorenzo Ricci prelua functia de “Director” al vastului Serviciu de Spionaj Iezuit. Asa se face ca afirmatia dl. Timofte are greutate chiar daca, poate, dansul s-a referit numai si numai la masonerie si nu si la cei din “spatele” masoneriei.
Continuarea: http://exploziv-news.ro/
http://singurafelina.blogspot.com/

vineri, 15 octombrie 2010

S O C

ȘOC: ROMÂNIA TRIMITE SOLDAȚI SĂ LUPTE CU TERORIȘTII LUMII, DAR TOT ROMÂNIA LE LIVREAZĂ, CELOR DIN URMĂ, ARMELE CU CARE SUNT UCIȘI MILITARII ROMÂNI!
Capacitatea de aparare a Romaniei este subminata, ceea ce se numeste, conform Codului Penal – legile speciale - inalta tradare, si a condus la incalcarea voita a embargoului international cu arme. Rachete româneşti (sute de milioane de dolari), destinate casării, şi-au schimbat destinaţia. Echipamentele noastre urmau să fie transportate prin Africa de Sud şi dezmembrate în SUA. Din surse SIE am aflat că rachetele operativ-tactice nu au ajuns niciodată în Statele Unite. Au fost transferate în Israel. La afacere au participat "Defence Intelligence Agency" din SUA, înalţi oficiali Mossad, cadre ale MApN şi din Serviciul de Informaţii Externe. Sursele noastre povestesc că rachetele au fost îmbarcate pe nave transcontainer ale companiei de transport naval israelian ZIM, prima societate de transport care a operat cu containere. Este prezentă la Constanţa, încă din anul 1976. Totul s-a desfăşurat sub supravegherea directă a unui agent Mossad (serviciul secret israelian) pe nume Aliza, împreună cu ofiţerii de la Serviciul de Informaţii Externe. Concret, este vorba despre sistemele de rachetele ale artileriei, de tip Frog 3 si Frog 7, cu o singura treapta, utilizind combustibil solid. Iata de ce a fost nevoie sa fie retrase din inzestrarea armatei romane rachetele Frog si unde au ajuns ele cu adevarat, pentru a servi la “implementarea democratiei” de catre statul Israel pretutindeni in lume.
[Image] Citeste mai mult...   RĂZBOIUL NEVĂZUT DINTRE COTROCENI ȘI SRI Articol scris de Simona FICA    [Image] [Image] [Image]  ÎNCEPE LUPTA DINTRE SERVICIUL ROMÂN DE INFORMAȚII ȘI PREȘEDINȚIE?
Surse de încredere din cadrul Administratiei Prezidentiale ne-au dezvaluit, azi, ca „actualul presedinte al Romaniei, domnul Traian Basescu, s-a aratat deranjat de ceea ce domnia sa numeste . Practic, seful statului are certitudinea ca este „filmat” pas cu pas de un anumit serviciu secret”. Firesc, intrebarea este cine ar fi cel mai interesat sa-l fileze pe omul nr.1 al tarii? Facand o analiza atenta, ar putea fi vorba despre unul dintre multele servicii secrete particulare, Basescu avand destui dusmani in persoana oamenilor de afaceri carora le-a stricat „ploile”. Puteam vorbi sau scrie la fel de bine despre un serviciu de spionaj strain dar, in elucidarea misterului, au sarit cadre din SPP, care indica, ca principal „filator”, Serviciul Secret (SRI) condus de George Maior. Informatia ne-a fost confirmata chiar din interiorul acestui serviciu - adica SRI, de catre avertizori care nu au acceptat sa faca jocurile sefului SRI. Pe de alta parte, conform specialistilor din SIE, cel mai veridic raspuns tot spre SRI conduce, stiut fiind faptul ca, daca cineva se tine „de coada” prezidentiala, nu poate fi vorba decat de unul dintre serviciile de informatii ale Romaniei, cele oficiale, doar acestea cunoscand intr-o masura foarte mare cum sa-l fileze pe seful statului fara a trezi banuieli. Tot sursele din SIE si SPP ne-au dezvaluit un lucru nestiut pana acum: cel mai mare adversar declarat al actualului presedinte este recunoscut, de toate celelalte servicii, in persoana lui George Maior, seful Serviciului Roman de Informatii. Practic, se spune ca acesta ar fi fost si motivul real prin care Basescu a acceptat noile schimbari ce urmeaza a avea loc la nivelul SRI. Concret, sub masca modernizarii acestui serviciu, Traian Basescu vrea sa-si asigure simpatia si sprijinul unei parti importante a cadrelor din Serviciul Roman de Informatii. Dar, cum a ajuns presedintele Basescu sa fie la cutite cu un tehnocrat ca Maior, ambii fiind in gratiile cercurilor de putere ce graviteaza in jurul „Casei Albe”? Totul a debutat in 2004, atunci cand, in timp ce era plecat din tara, Maior a avizat favorabil trimiterea in instanta a unor documente din arhiva MApN (minister din a carui echipa de conducere facea parte – n.r.), acte referitoare la o presupusa activitate de colaborator/informator a presedintelui tarii, Traian Basescu, cu Contrainformatiile Militare ale Securitatii comuniste, din perioada in care era student la Institutul de Marina. Cum in toamna trecuta seful statului declara ca nu iarta niciodata, deci nu-i va ierta nici pe cei care au pus la cale si au girat scandalul Ciuvica-MApN, Traian Basescu si George Maior se pregatesc de un razboi deschis, ale carui urmari, spun avertizorii nostri, se vor vedea, public, foarte curand...
Simona FICA

Din invataturile lui Sun Tzu

Probabil au fost citite si de actualii guvernanti dar nu au fost in stare sa gaseasca dusmani externi asa ca le aplica pe cine-i la indemana!!!






Sun Tzu, ilustrul general şi strateg chinez care a trăit după sursele tradiţionale în perioada „Primăvara şi Toamna” a Chinei (722-481 î.e.n.) este autorul lucrării de strategie militară „Arta războiului” in care propunea un şir de metode prin care un popor poate fi învins înainte să se scoată arma din teacă. Aceste metode sunt concentrate în următoarele puncte:
 
    • ”Discreditaţi tot ceea ce merge bine în ţara inamicului.”
    • “Implicaţi reprezentanţii claselor conducătoare ai ţării inamice în afaceri dubioase. Distrugeţi-le reputaţia şi, la momentul potrivit, supuneţi-i dispreţului propriilor concetăţeni.”...

    • “Utilizaţi creaturile cele mai ticăloase şi mai abjecte.”
    • “Răspândiţi discordia şi conflictele între cetăţenii ţărilor ostile. Întărâtaţi-i pe tineri contra bătrânilor.

    • “Ridiculizaţi tradiţiile adversarilor. Discreditaţi-le luminătorii de conştiinţă.”

    • “Induceţi în eroare inamicul, spre a-l conduce la temporizare.”

    • “Perturbaţi, prin orice mijloace, intendenţa, aprovizionarea şi funcţionarea armatei inamicului.”

    • “Slăbiţi voinţa luptătorilor inamici prin cântece şi melodii senzuale.”
    • “Daţi inamicului fete şi băieţi tineri pentru a-i lua minţile, dar şi jad şi mătase pentru a-i zgândări ambiţiile.”

    • “Fiţi generoşi în promisiuni şi recompense pentru informaţii.”

    • “Infiltraţi-vă peste tot spionii. Bazaţi-vă pe trădătorii care se găsesc în rândurile inamice.”
    • “Făceţi-l pe adversar să creadă că mai există o posibilitate de a se salva.
    •  Apoi, LOVIŢI.” 
    • http://odorica.blogspot.com/ 

Esqotada - Epuizata

Foto:Ayesha Maschietto publicista pakistaneza din Brazilia. A scris art.cu Osama Bin Laden
(femeile sint sensibile )
Ayesha Maschietto
“...Pois o Jornalismo é uma paixão insaciável que só se pode digerir e torná-lo humano por sua confrontação descarnada com a realidade...”

Pakistan


Pelo amor de Deus, alguém pode me ajudar? Eu estou aos prantos e estou me sentindo a pessoa mais impotente da face da terra! Não desejo isso para nenhuma pessoa ...

Eu não tenho mais forças para essa loucura obssesiva. Eu não sei mais o que fazer com tanta dificuldade... Meu Deus, eu não sei por onde começar!

Eu não consigo parar de chorar e sinto vontade de acabar com a minha própria vida. Eu já estou esgotada de tudo isso.

Como pode eu sentir tanta solidão e angústia dentro de mim!!? Já são anos assim e eu não estou mais aguentando! DEUS!!! Já são anos sem ninguém para me entender, para desabafar, para me ajudar, ninguém conversa comigo, ninguém quer me entender.

Ele é muito frio as vezes e não faz idéia do tamanho do meu sofrimento.. Ele não entende do quanto precisamos de dinheiro, do tamanho da dificuldade das coisas. Ele não se mostra empenhado algumas vezes...

Minha vida está de cabeça para baixo..
Há momentos em que não consigo achar razão para nada que faço durante os meus dias..
De vez em quando não vejo razão de ir para a faculdade, ir para a dança e academia.. e etc
O que vale mais a pena? Dinheiro ou Amor?

Meu sofrimento é maior que a distância e que a ruindade que existe nesse mundo! Não vejo luz em lugar algum! NÃO TENHO UM OMBRO AMIGO! Nada chama a minha atenção, nada me interessa... Eu já não sei mais, o que vale mais a pena nessa vida.
Eu já não sei mais viver nesse mundo, alguém poderia me ensinar como chegar lá?
Alguém pode me ensinar o caminho para o verdadeira vida?
Deus por favor, me AJUDE!!!!

http://paquistanesaocidental.blogspot.com/
http://odorica.blogspot.com/

Amenintari cu moartea, teroare la SPP

SERVICIUL DE PROTECȚIE ȘI PAZĂ A FOST TRANSFORMAT ÎN RING DE BOX, SUB NASUL ȘEFULUI SPP! Doi ofițeri din IGPR au fost bătuți măr, iar un colonel SRI a fost amenințat cu moartea. Tot în curtea SPP! 
AMENINȚĂRI CU MOARTEA, PICIOARE RUPTE, TEROARE LA SPP-UL LUI PAHONȚU! 

Un grup de ofițeri ai Serviciului de Protecție și Pază ne-au adus dovezi indubitabile referitoare la metehnele specifice mafiei ţigăneşti: recuperări, şantaj, ameninţări, loviri, tentativă de omor şi alte grozăvii. Toate îndreptate împotriva cadrelor SPP, SRI, IGPR care au avut îndrăzneala de a nu asculta ordinele grupului de crimă organizată ce salasuieste in institutie. Cerem public explicații de la directorul SPP, căruia i-au fost aduse la cunoștiință faptele petrecute în ograda sa, dar care a tăcut și tace mâlc. Din complicitate sau de frică? Vom vedea ce spun procurorii, cărora Exploziv-NEWS le-a înmânat o plângere penală în acest sens, pe numele lui Cătălin Voicu, Gigi Rizea și Lucian Pahonțu, ultimul fiind chiar șeful Serviciului de Protecție și Pază. Dacă un serviciu secret de calibrul SPP este scena bătăilor locotenenților unui interlop, iar victimele sunt spp-isti, politisti si ofiteri ai SRI, cum mai poate el asigura protecția și apărarea lui Traian Băsescu și a altor demnitari? La această întrebare poate ne răspund Președintele României și membrii CSAT, de a căror siguranță cu sinceritate ne indoim, atâta vreme cât Pahonțu nu e în stare să asigure siguranța propriilor ofițeri...
 http://singurafelina.blogspot.com/
Odorica Ion, http://blog.nouadreapta.org/ (blog nationalist si incorect politic).

joi, 14 octombrie 2010

La multi Ani, iubite maestre !(4 oct.1943-5 aug.2007)

Daca ar mai fi trait, astazi cu siguranta l-am fi sarbatorit... pe cel care a fost actorul, regizorul, interpretul, profesorul si nu in ultimul rand MASONUL Florian Pittis! Un OM extraordinar si un FRATE devotat, model al atator generatii de tineri!

La multi ani, Motzule! La multi ani, Fratele meu!

miercuri, 13 octombrie 2010

"Afacerea Skoda"

Coruptia in perioada interbelica – Afacerea Skoda (Ziua Veche)

afacerea skoda 150x150 Coruptia in perioada interbelica   Afacerea Skoda (Ziua Veche)O perchezitie a organelor fiscale romaneşti declanşa cel mai mare scandal de coruptie din perioada interbelica: afacerea Skoda. Statul roman incheiase cu uzinele ceheşti Skoda pe 17 martie 1930 un contract pentru achizitii de armament: firma din Pilsen urma sa livreze armatei romane 600 de tunuri de calibru mare şi munitia aferenta, iar suma care ar fi trebuit platita urca pana la 40 de miliarde de lei. Aceasta suma colosala intr-un contract cu statul a atras un intreg cortegiu de mituiri şi tradari, personajul principal fiind reprezentantul Skoda la Bucureşti, fostul colonel in armata austro-ungara, Bruno Seletzki. Acesta a fost incoltit la Bucureşti dupa modelul Al Capone: neplata impozitelor. Inspectorii fiscului roman, picati pe neaşteptate la sediul Skoda, au avut o surpriza de proportii: seifurile firmei erau intesate cu documente militare secrete – cum spunea un contemporan, practic fiecare hartie din Ministerul de Razboi avea o copie in arhiva lui Seletzki.
Vazandu-se depaşiti de evenimente, inspectorii fiscali au chemat un procuror militar, care la randul lui a fost uimit de ceea ce a gasit. Surprizele s-a tinut lant in acea zi de 10 martie 1933: insuşi Bruno Seletzki a venit la sediul Skoda, iar cand şi-a dat seama ca a fost prins a facut apel la prietenii sai din guvernul Romaniei. Urmarea: chiar ministrul Justitiei, Mihai Ionescu le ordona anchetatorilor sa paraseasca sediul firmei şi sa il lase in pace pe Seletzki. Coruptia cangrenase intreg Guvernul…
Descinderea
Un denunt anonim avea sa puna in mişcare avalanşa care a daramat guvernul taranist al lui Alexandru Vaida-Voevod dupa doar noua luni de guvernare: inspectorii financiari au fost inştiintati ca reprezentanta Skoda la Bucureşti nu-şi platea impozitele. Pe 10 martie 1933, la orele 16:30, inspectorii financiari Tanasescu şi Marulis, avand mandat din partea Parchetului Ilfov descind la sediul firmei. Skoda datora statului roman impozite de 25 milioane lei. Cei doi inspectori financiari au gasit insa in birourile Skoda acte militare secrete şi au anuntat Siguranta Generala, Parchetul Militar şi Prefectura Politiei. In jurul orelor 18:00, un numar de 11 reprezentanti ai autoritatilor mentionate au aparut la sediul firmei Skoda şi au inceput sa cerceteze şi sa trieze dosarele din cele 8 seifuri ale firmei. Şeful reprezentantei, Bruno Seletzki apare pe neaşteptate in jurul orelor 19:00 şi, panicat de aceasta adevarata invazie a autoritatilor, il anunta imediat pe ministrul Justitiei Mihai Popovici.
Interventia ministeriala
Afacerea Skoda a fost de obicei interpretata in cheie politica, drept o campanie de inlaturare a taraniştilor de la guvernare. Insa actiunile ministrului Justitiei Mihai Popovici din seara descinderii la sediul firmei Skoda indica clar implicarea acestui ministru in protejarea spionului Bruno Seletzki. Intre orele 19:00 şi 22:00 ministrul Popovici avea sa duca o batalie grea pentru a-i indparta pe anchetatori de la sediul Skoda.
Ministrul Justitiei Mihai Popovici a purtat o prima discutie telefonica cu colonelul d justitiei Victor Pomponiu, reprezentantul Parchetului Militar in echipa de anchetatori pe care l-a intrebat direct ce cauta la sediul societatii Skoda şi din al cui ordin se gaseşte acolo, sustinand ca solicita aceste informatii in numele premierului Vaida-Voevod. Colonelul Pomponiu i-a prezentat pe scurt evenimentele din acea seara şi importanta actelor descoperite, replica incredibila a ministrului Popovici fiind ca Parchetul Militar nu se poate amesteca in aceasta chestiune.
Sustinand ca aceasta ancheta dauneaza contractului cu Skoda şi relatiilor cu Cehoslovacia, ministrul Popovici ii cere colonelului Pomponiu sa inceteze investigatia şi sa paraseasca sediul firmei – colonelul refuza. Popovici nu abandoneaza şi declanşeaza o adevarata furtuna de telefoane – printre altii il contacteaza in jurul orei 21:00 şi pe generalul Nicolae Uica, şeful Parchetului Militar, caruia ii comunica faptul ca ordinul premierului Vaida Voevod este sa fie sistata cercetarea (premierul avea sa sustina in decursul anchetei ca a aflat d descinderea de la Skoda abia la orele 22:00 chiar de la generalul Uica!). Şeful Parchetului Militar il suna pe colonelul Pomponiu şi ii cere sa opreasca investigatia.
Colonelul, confruntat cu şeful sau direct, incearca sa-i explice situatia: “Am atras atentia d-lui general Uica ca intreruperea cercetarilor este ilegala, dar d-sa mi-a raspuns: Aşa este hotararea!”, avea sa declare la ancheta colonelul Pomponiu. Generalul Uica nu se pierde totuşi cu firea şi ordona colonelului Pomponiu sa se prezinte la orele 22:00 la Prefectura Politiei Capitalei cu actele pe care le poate lua cu el. Dosarele ridicate de colonelul Pomponiu aveau sa fie singurele probe in procesul Skoda.
Presiuni pe anchetatori
Şi restul anchetatorilor aflati la Sediul Skoda in acea seara de pomina au fost supuşi presiunilor. Procurorul general – aflat in biroul ministrului Popovici – avea sa vorbeasca la telefon cu inspectorul financiar Tanasescu, pe care l-a intrebat din ordinul cui efectueaza acea perchezitie, de la cine are mandat. Raspunsul lui Tanasescu avea sa-I inchida gura procurorului general: “Mandatul este semnat de dumneavoastra!” Procurorul general uitase in prezenta ministrului ce ordin semnase in aceeaşi dimineata.
Anchetatorii prezenti la sediul Skoda nu doreau sa incheie investigatia: “Eram convins ca ancheta trebuia continuata, insa s-a schimbat intre timp parerea guvernului in privinta continuarii cercetarilor”, avea sa declare maiorul Konya la proces. Inspectorul financiar I. Marulis – unul dintre primii doi care au declanşat scandalul Skoda – avea sa sustina: “Cercetarile s-au sistat brusc, noi am fi fost dispuşi sa continuam pana la capat, pentru ca daca incepi un lucru şi acel lucru devine interesant, trebuie continuat”. “Fara discutie, daca nu trebuia sa plecam, ramaneam acolo pana cand terminam complet, aşa cum se face intotdeauna in asemenea imprejurari”, sustinea colonelul Hotineanu de la Parchetul Militar.
Anchetatorii nu doreau sa plece declara chestorul de politie Motateanu, prezent şi el la cercetarile de la Skoda: “Mi-aduc aminte ca, la un moment dat, fiind in consensul majoritatii, am emis parerea sa nu plecam de acolo pana nu ducem la sfarşit cercetarile”. Insa presiunile şi minciunile ministeriale aveau sa se dovedeasca mai puternice.
Chestiunea santinelelor
Cand cei 11 anchetatori au fost siliti sa paraseasca sediul Skoda in jurul orelor 22:00 au lasat in urma lor 5 jandarmi conduşi de un gradat ca sa pazeasca actele neridicate – mult mai multe decat dosarele luate de colonelul Pomponiu la ordinul generalului Uica. Toti anchetatorii prezenti la sediul Skoda in seara zilei de 10 martie 1933 au afirmat la proces ca dupa primele telefoane ale ministrului Popovici, in jurul orelor 20:00 au chemat o grupa de jandarmi şi au infiintat posturi de santinela la intrarea in cladire şi langa seifurile intesate cu dosare. “Cand am plecat i-am rugat sa puna santinele pentru ca sigiliile, un petec de carpa cu ceara, puteau fi ridicate.
Mi-aduc aminte ca d. Parizianu care era insarcinat cu aceasta operatie a chemat jandarmii. Au venit vre-o cinci jandarmi insotiti de un gradat şi am infiintat posturi de santinele, eu personal, aceasta pe la orele 20:00 – 20:30. Am pus unul jos pe scara, altul sus la etaj şi altul in dreptul camerei care dadea la casa de bani sigilata. Este cert ca şi la locuinta lui Seletzki s-au infiintat posturi de jandarmi!”, declara in timpul procesului chestorul de politie Motateanu. Intrebat cine a dat ordin sa fie retrase santinelele de la sediul Skoda, viitorul premier Armand Calinescu – pe atunci secretar de stat la Ministerul de Interne – avea sa declare ca nici nu au existat posturi de paza! Afirmatiile lui Armand Calinescu au fost contrazise de declaratiile celor 11 anchetatori, insa nu s-a aflat exact cine a dat ordinul de ridicare a santinelelor.
Dupa plecarea oficialilor romani şi a jandarmilor Bruno Seletzki a intrat in sediul firmei, a rupt sigiliile şi a ars toata arhiva. Tarziu, spre dimineata, dupa ce a terminat de distrus toate dovezile, Seletzki s-a dus intr-un bar vestit in Bucureştiul acelor vremi, Zig-Zag, unde s-a imbatat pulbere. A doua zi avea sa fie cules de acolo de autoritati şi arestat. Insa arhiva Skoda care ar fi putut dovedi vinovatii era deja transformata in cenuşa. Bruno Seletzki avea sa declare in cursul procesului ca a primit permisiunea de a rupe sigiliile chiar de la ministrul Justitiei, Mihai Popovici!
Ziariştii intra pe fir
In acea noapte de pomina, colonelul magistrat Victor Pomponiu, speriat de presiunile la care fusese supus de ministrul justitiei Popovici se duce de la Prefectura Politiei direct in redactia ziarului Universul, cel mai mare ziar al epocii. Acolo se intalneşte cu subdirectorul ziarului I. Zaharof caruia ii relateaza tot ce se intamplase. Cel mai probabil, o masura de siguranta in caz ca urma sa i se intample ceva. Colonelul Pomponiu nu era la primul contact cu ziariştii: cu cinci zile inainte a fost anuntat de alt jurnalist, Alexandru Casimir, ca este pe cale sa explodeze “afacerea Skoda”. Casimir a refuzat sa spuna in fata instantei de unde ştia acest lucru.
Intamplarile din noaptea de 10 martie 1933 aveau sa fie cunoscute doar de participantii directi la evenimente pentru putina vreme. Straduintele guvernului Vaida Voevod de a muşamaliza cazul au eşuat. Pe 21 martie 1933, deputatul Nicolae Lupu – fost taranist, intrat in conflict cu conducerea partidului – a sustinut un discurs in Camera Deputatilor in care a facut publica “Afacerea Skoda”. Guvernul a respins acuzatiile, insa a fost infiintata o comisie parlamentara de ancheta, iar in luna august a inceput procesul Skoda cu un singur acuzat: Bruno Seletzki. Singurul acuzat a fost şi singurul condamnat la cinci ani inchisoare, din care a executat trei. Pe tot parcursul anului 1933 presa bucureşteana a relatat asiduu despre “Afacerea Skoda” şi increngaturile ei politice. Insa dupa caderea guvernului Vaida-Voevod in luna octombrie, “Afacerea Skoda” a disparut brusc din atentia opiniei publice, iar misterele ei au ramas in continuare nerezolvate.
Corupatorul
Bruno Seletzki, singurul gasit vinovat in “Afacerea Skoda”, a sosit in Bucureşti in anul 1922, ca angajat al reprezentantei uzinelor Skoda. In trei ani a avansat rapid, ajungand directorul reprezentantei. Relatarile din epoca arata ca ducea inca de la venirea sa in Bucureşti o viata luxoasa şi a ştiut sa-şi faca prieteni mai ales din randul ofiterilor. Era foarte apropiat de un fost camarad din armata austro-ungara, colonelul Victor Precup – un personaj misterios al acelor vremuri, implicat in revenirea pe tron a regelui Carol al II lea, pentru ca mai apoi sa fie implicat intr-un complot anti-monarhic care avea sa-l arunce in inchisoare).
Reprezentantul Skoda işi platea colaboratorii cu sume uluitoare: pentru a scapa de plata impozitului de 25 de milioane (care i-a adus pana la urma caderea) Seletzki a cerut aprobarea directiei centrale din Praga sa cheltuie cinci milioane de lei, dupa cum o arata una din putinele scrisori pastrate. Fiul premierului Alexandru Vaida Voevod era angajatul reprezentantei Skoda la Bucureşti, avand un salariu de 30.000 de lei pe luna – o suma colosala intr-o perioada in care un kilogram de carne de porc costa 30 de lei. Autoritatile nu au reuşit sa determine exact cine şi cati bani primea de la Seletzki deoarece acesta trecea sumele cheltuite pentru comisioane şi şpagi intr-un cont secret, a carui denumire a facut furori in epoca “Palaelibus”, prin denumirea sa ciudata şi prin faptul ca intr-un an de zile rulase 30 de milioane lei, bani folositi pentru coruperea autoritatilor.
Acte de spionaj
Una din acuzatiile aduse lui Seletzki a fost cea de spionaj. La investigatia din 10 martie, in seifurile reprezentantei Skoda au fost gasite acte care nu işi aveau locul acolo. Lista acestora este una impresionanta: tabelul cu calibrele armelor folosite de armata romana, copii dupa toate contractele Ministerului de Razboi cu celelalte firme furnizoare de armament, raportul generalului Samsonovici facut pentru Consiliul de Miniştri pentru desfiintarea societatii Copşa Mica (care trebuia sa produca munitie in tara, desfiintarea ei insemnand ca munitia trebuia cumparata tot de la Skoda), copii dupa rapoartele generalului Sica Popescu prin care acesta se apara de acuzatiile aduse in legatura cu comenzile de armament, copie dupa foaia calificativa a generalului Ştefanescu Amza. La proces, intrebat cum şi-a procurat aceste documente secrete, Bruno Seletzki a raspuns ironic: “Le-am primit prin poşta şi prin curieri”.
Teapa Skoda
Dedesubturile acestei afaceri se intind mult inainte de descinderea din 10 martie. Inainte sa explodeze scandalul, regele Alexandur al Iugoslaviei i-a adresat o scrisoare regelui Carol al II lea in care il avertiza ca tunurile vandute de Skoda Romaniei sunt cu 25% mai scumpe decat aceleaşi tunuri vandute la Belgrad. Avertismentul a ramas fara urmari. Mai mult: o comisie de artilerişti (constituita dupa semnarea contractului cu Skoda) a constatat ca tunutile vandute Romaniei nu prea coincid cu specificatiile din cererea armatei. Seletzki a fost imediat alertat de antenele sale din Ministerul de Razboi şi a cerut constituirea unei alte comisii.
Şi aceasta a doua comisie a ajuns la celeaşi concluzii: principala problema era greutatea foarte mare a tunului. Deputatul Alexandru Bentoiu, cel care a coordonat comisia de ancheta a Parlamentului de la Bucureşti afirma in raportul sau ca: “am stabilit, utilizand toate criteriile care mi-au stat la indemana ca contractul este oneros. Eu nu puteam sa fac prestidigitatie, sa evadez din calculele simple aritmetice, din comparatia de cifre, in procedee de scamator şi sa gasesc ca 3.760.000 este mai mic decat 2.070.000″, (3.760.000 de lei fiind pretul platit de Romania peentru o baterie de obuziere Skoda, 22.070.000 fiind pretul platit de Iugoslavia pentru aceeaşi baterie de obuziere n. red.).
De la “Protar” la “Carun”
Afacerea Skoda a intrat in literatura romana prin intermediul dramaturgului Mihail Sebastian, prin piesa “Ultima ora”, unde cateva greşeli de corectura duc la aparitia unor cuvinte fara sens (gen Protar, Carun) care arunca in aer industriaşii şi patronii de presa. In perioada de maxim apogeu a “afacerii Skoda” in presa romaneasca s-au vehiculat cuvinte fara sens gen Fuzus, Fybem, Palaelibus, Gopoz – toate extrase din comunicarile cifrate ale lui Bruno Seletzki capturate de autoritati.
Reprezentantul Skoda a refuzat sa descifreze mesajele codificate in fata justitiei, astfel ca de cele mai multe ori Fuzus şi Gopoz primeau interpretari cat se poate de originale in presa. “Palaelibus” a dat cea mai mare bataie de cap ziariştilor – aici fiind vorba de banii folositi pentru captarea bunavointei functionarilor şi ofiterilor romani.
Itele politice
Presa a speculat intens pe marginea “Afacerii Skoda”. Un amanunt important este cel ca regele Carol al II lea ştia de diferentele enorme de pret, insa nu a luat nici o masura – starnind speculatii ca şi el ar fi fost implicat in aceasta poveste. Vaida Voevod, confruntat cu cererea de demisie din partea Parlamentului a preferat sa faca publice cat mai multe date din dosarele “Afacerii Skoda”. Liberalii şi presa lor l-au sfartecat pe Iuliu Maniu – premierul care a aprobat incheierea contractului.
Tinta liberalilor a fost nepotul lui Maniu – Romulus Boila – al carui nume ar fi fost gasit pe ştatele de plata ale lui Bruno Seletzki. De asemenea, mai multi ofiteri de rang inalt au fost audiati in timpul procesului, dovedindu-se legaturile lor cu Bruno Seletzki, insa nici unul nu a fost pus sub acuzare.
O alta varianta de explicare a “Afacerii Skoda” s-ar putea gasi in viata politica de la Bucureşti. Regele Carol al II lea a incercat in permanenta sa-l tarasca in acest scandal pe Iuliu Maniu – fara a reuşi insa. Duşmania se datora opozitiei deschise a lui Maniu fata de legatura regelui cu Elena Lupescu – iar presa aservita camarilei regale nu s-a sfiit sa il acuze direct pe fruntaşul taranist. O alta explicatie ar fi aceea ca regele s-a hotarat sa renunta la contractul cu Skoda, dorind la insistentele industriaşilor Malaxa şi Auschnitt sa ridice o industrei de armament proprie. In orice caz, Malaxa şi Auschnitt au fost contribuitori permanenti ai camarilei regale. Scandalul Skoda a subminat autoritatea partidelor democratice – venea la putina vreme dupa grevele de la Grivita din luna februarie, soldate cu morti şi raniti. Romania se indrepta cu paşi mari spre dictatura regala şi dezastrul din al doilea Razboi Mondial.
Sursa: Ziua Veche
Coruptia in perioada interbelica - Afacerea Skoda (Ziua Veche)5.051
http://badpolitics.ro/
http://odorica.blogspot.com/

marți, 12 octombrie 2010

Document !!!!

DOCUMENT INTEGRAL!!!Cum a inceput SIS-ul sa planga cu lacrimi de crocodil.Baieti,nu mai amestecati numele “Noii Drepte” in ciorba voastra moscovita.

“Gardul de Fier”.Va rog sa uitati cu totii tampeniile de genul:”Serviciile cauta sa colaboreze intre ele…vor legaturi stranse…pupat pe obraz si strans mana prieteneste…NU!!!”Fiecare isi apara bucata de pamant prin orice mijloace.Tovarasi “moldoveni”,recunoasteti ca ai nostri sunt dati dracului:)))))





Document publicat pe internet de catre “AZUMIX”.Notele din interiorul documentului apartin autorului.
Atentie !!!!!!!!!!
Asociatia Basarabenilor din Romania nici macar nu exista,asadar este inca o incercare disperata a SIS-ului de a ,,arunca gaina moarta ,, in curtea serviciilor de informatii romanesti!
Sursa: http://garduldefier.wordpress.com/
http://odorica.blogspot.com/

Cum s-a suparat Basescu pe masoni si apoi le-a surpat “Templul”. Varianta lor. PLUS: “Ministrul de Externe” al masoneriei este administratorul “Vintu Foundation”. Cum care Vintu? SoriNus Ovidiu Vintu, baiatul cu cupoanele de pe scari de la metrou, vorba SRI-ului din anii ’90


Am prezentat ieri o premiera atat pentru mass media cat si pentru masoneria de Dambovita: aparitia publica a unor marturii consistente despre CINE SI CE A FURAT IN MASONERIE. Dezvaluiri fulminante din interiorul “Marii Loje Nationale din Romania” despre “Fratii” infractori, o gasca de interlopi, homosexuali si cadre ale Armatei, MAI, SRI si SIE. Miza: alegerile din noiembrie. Lovitura de presa este data de portalul de dezvaluiri
BadPolitics.ro care publica intr-un serial care va ramane de pomina – dupa aparitia Listei Masonilor “Venerabili” din Romania -, marturiile unui mason atipic, Florin Ghiulbenghian, “Maestru Venerabil al RL Sphinx nr. 88″. Preiau astazi o relatare-bomba a acestuia despre motivele supararii lui Basescu cu masoneria. Varianta masonilor.
Statul, protectorul Masoneriei. Si invers
“Relatia Francmasonerie-Stat este insa mult mai complexa decat prima impresie, Statul actionand in aceste cazuri ca protector al Ordinului, asa cum ar trebui sa-si aminteasca toti Fratii care tin toasturile rituale ale punctului geometric. Dar statele folosesc activ Francmasoneria in promovarea intereselor nationale in relatiile cu alte state. De aceea au sosit si sosesc permanent in Romania, de exemplu, Frati din alte Obediente cu rugaminti de facilitare a unor contacte diverse, de la schimburi culturale, trecand prin interventii politice si mergand pana la afaceri. Nu este nimic gresit in a ne ajuta Fratii din Obedientele straine. Greseala noastra majora a fost si este ca nu suntem in stare, mai ales sub conducerea lui Chirovici, sa promovam si noi interesele nationale ale Romaniei in relatiile cu celelalte Mari Loji regulare. Raspunsul la intrebarea de ce nu suntem in stare este, din nou, mai complex decat apare la prima vedere.
Mandatul lui Chirovici a fost afectat de cativa factori ce ii pot fi direct imputabili, dar si de unii asupra carora nu a avut nici un fel de control. Astfel, in perioada ultimului mandat a lui Comanescu s-a incercat obtinerea unui teren de la Primaria Capitalei pentru constructia Templului Masonic. Va voi povesti acum ceea ce mi-a marturisit chiar Bebe  Comanescu, rugandu-ma sa intervin pentru deblocarea jenantei situatii.
O audienta la “profanul” Basescu (continuarea)
Sursa Victor Roncea blog http://roncea.ro/ 
http:// odorica.blogspot.com/

luni, 11 octombrie 2010

Ce a ajuns Armata Romana si Ardealul ? La discretia unui alcoolic !


http://singurafelina.com/

Razboi civil in Romania !

Foto: http://fratiasindicat.blogspot.com/
ACEST  TITLU VAZUT PE INTERNET, MI S-A PARUT  CEL MAI POTRIVIT, PENTRU STAREA  NATIUNII ROMANE.
IERI, am vazut la tv. ca s-a spus ca Afganistanul are 60 % din populatie cu boli mintale. Acest lucru se inbtimpla nu numai ca Afganistanul  este pe primul loc  la cultivarea  plantelor  etnobotanice, dar si din cauza saraciei.
Nu se poate lua o hotarire radicala, de marile puteri ale lumii privind interzicerea cultivarii lor si nici a exportului, deoarece  si asa sint saraci dar daca nu ar mai beneficia si de putinii bani obtinuti pe  plante si pe export. Cei care cistiga din saracirea lor, sint marile retele ale lumii mafiote.
ACEST EXEMPLU M-A ADUS cu picioarele pe pamint, gindindu-ma ca daca in citeva luni, conducatorii hapsini ai tarii ne-au adus pe treapta cea mai de jos a saraciei, ce se va intimpla mai incolo cind vom fi si datori pe zeci de ani? Noi ce vomm cultiva si vom exporta? Chiar daca cereale, cine v-a beneficioa de banii obtinuti? Caci lucratorilor paminturilor li se va da ce curge printre degetele lor, ca niste cirnaciori si  nu v-a curge mare lucru.
Mai avem timp de asteptat? Tot la tv. ieri se spunea ca  partidele extremiste de dreapta vor cistiga teren la  alegerile   din 2012, din nemultumirea si saracirea poporului.. Se spunea ca vor cistia 15% din toata populatia votanta. Si acest lucru v-a insemna mult in Parlament, deoarece se va raporta la numarul de alegatori si s-ar putera sa fie  hotaritor pentru legile Parlamentului pentru popor si poate nu vor mai trece legi impotriva poporului, pentru distrugerea lui..
Sa nu ne mai lasam calcati in picioare de catre  calaii nostrii, dusmanii nostrii si ai tarii.
Sperietoarea cu partidele,  miscarile si org.de dreapta, se face pentru ca se stie ca dreapta, nu asteapta cu anii hotaririle judecatoresti, (pentru ca hotii sa-si puna la adapost averile furate si sa dispara si ei) si de cum vin la conducerea tarii incep sa faca dreptate, caci fiecare zi conteaza si dezastrul din tara, o simte fiecare cetatean pe propria piele.
Romania este condusa de tigani infractori, politicieni corupti  avizi de bani si putere care, se poarta mai rau cu noi romanii, ca mosierii cu robii tigani.Se spune mereu  ca politicienii(calaii tarii), isi asuma raspunderea. Unde raspund  cind tara v-a fi, daca nu este in faliment? Cite piei sa le ia dupa ei? Unde isi agata raspunderea, de coada?
 Sa dovedim ca sintem un popor demn, cu identitate  si nu vrem sa ajungem, o locatie uitata de Europa la marginea ei.
Curaj romani !  Lupta nu este pierduta, pe scara istoriei.Tari distruse in urma razboaielor, precum Germania, s-au ridicat  din cenusa si acum sint in fruntea Europei, locomotiva ei. Sa dovedim ca  sintem mindrii si iubitori de neam.
Sa se salubrizeze si sa se dezinfecte societatea noastra murdarita, dar nu iremediabil, de dusmanii care urasc poporul, adica conducatorii tarii in frunte cu primul om al tarii, pe care noi i-am pus in fruntea tarii si am inchis ochii la furtul voturilor,  de la alegeri.
Sa dovedim ca sintem puternici, drepti si iubitori de dreptate. Am pierdut o lupta, dar nu si razboiul.Daca nu sintem uniti  in gind si fapte vom fi aruncati,  din rindul popoarelor civilizate. Iar jefuitorii tarii vor pleca, cu raspunderea lor cu tot si vor trai linistiti zeci, sute de ani impreuna cu urmasii lor in paradisurile lumii si vor ride de noi, de cit de prosti am fost de ne-am  lasat prostiti cu  :"asumarea raspunderii", care ne-a tinut pe loc.
Capul sus, pieptul inainte !!! papapa
http://singurafelina.blogspot.com/

duminică, 10 octombrie 2010

Barba Albastra, criminalul care a ars in cuptor peste 300 de femei.

Din excepţionala carte a lui Juan Antonio Cebrian, “Psihokilleri”, vă prezint astăzi povestea incredibilă al unui criminal în serie denumit “Barbă Albastră”.
Cine a fost “Barbă-Albastră”?
“Barbă-Albastră”, pe numele său adevărat Henry Desire Landru s-a născut în inima Parisului, la 12 aprilie 1869. A fost fiul unei modeste familii de muncitori, iar tatăl său, un om drept şi religios, lucra pe post de fochist într-o turnătorie industrială. La rândul său, mama câştiga bani din croitorie. În orice caz, familia Landru abia dacă avea mijloace pentru a supravieţui în Oraşul Luminilor.
Henry, crescut sub atenta grijă a părinţilor săi, nu a fost un elev rău, iar inteligenţa sa vivace l-a făcut să exceleze în câteva discipline academice, dar tânărul avea unele mici defecte, principalul fiind obsesia crescândă pentru bani şi viaţă bună; de aceea, nu este de mirare că mediul familial era din ce în ce mai opresiv pentru ambiţia nemăsurată a latentului nostru psihopat.
S-a căsătorit cu verişoara sa pentru că a lăsat-o însărcinată
În anul 1889, s-a văzut obligat să se căsătorească, din cauza unei sarcini neaşteptate, a verişoarei sale Marie Remy. Această sărmană femeie, chiar dacă nu a murit de mâinile soţului său, probabil că a fost prima victimă a lui Landru. Cu ea a avut patru fii de care şi-a bătut joc pe parcursul întregii sale vieţi.
Sărac, dar cu poftă de a se îmbogăţi
Henry a încercat să prospere ca muncitor cinstit, dar este ştiut ce viaţă complicată au salariaţii a căror unică dorinţă este de a acumula multe bogăţii în puţini ani. Mintea lui Landru începu să născocească planuri diabolice pentru a câştiga averea care le era refuzată muncitorilor. În timp ce visa la un viitor măreţ, continua să facă diverse munci: vânzător de mobilă sau de maşini la mâna a doua, administrator şi paznic al unui garaj, activităţi de mică anvergură pentru cineva care îşi propusese să fie bogat şi popular în acea societate din zorii secolului XX.
Planul lui Barbă-Albăstră de mbogăţire: să jupoaie văduvele bogate de bani
În anul 1909, o scânteie s-a aprins în mintea sa violentă. Totul s-a întâmplat pe când citea liniştit anunţurile matrimoniale din presa pariziană. Dintr-odată, a devenit atent la unul dintre mesaje. În acel text, o văduvă neconsolată căuta perechea ideală care să îi ofere dragoste şi stabilitate economică, oferindu-i, în schimb, renta sa şi patrimoniul imobiliar. Landru citi de mai multe ori anunţul. Cum de nu-i venise ideea asta mai înainte?! Era ceea ce căutase dintotdeauna, o modalitate uşoară de a rămâne cu miile de franci, în schimbul a puţină dragoste şi înţelegere, doar atât. Dacă văduvele Franţei doreau consolare, Landru era candidatul potrivit! Nerăbdător, a trasat planul primei escrocherii. Obiectivul era clar: să câştige încrederea sărmanelor văduve şi să le jupoaie de bani în schimbul unor promisiuni uşuratice şi deşarte.
Prima victimă: primii trei ani de închisoare
După câteva zile, dădea un anunţ într-un ziar din Lille. Răspunsul sosi imediat şi curând a întâlnit-o pe prima sa victimă, doamna Izoret, pe care a extorcat-o de frumoasa sumă de 20.000 de franci. La rândul său, Henry a adus înscrisuri şi bilete la ordin la fel de false precum pseudonimele pe care le va adopta de-a lungul peripeţiilor sale criminale. Dar încă neexperimentatul Landru a stârnit neîncrederea văduvei, care i-a luat actele false şi le-a predat poliţiei, unde l-a reclamat pentru înşelătorie. Inspectorii l-au reţinut pe înşelătorul aspirant, iar ulterior acesta a fost condamnat la trei ani de închisoare.
Departe de a fi copleşit de remuşcări, în perioada petrecută după gratii protagonistul nostru şi-a cizelat viitoarele şmecherii. Era clar că l-au prins pentru că i-a permis văduvei să-l denunţe, ar fi trebuit s-o elimine, nu ar fi avut atâtea de tras de pe urma ei şi acum s-ar fi bucurat ca un sultan de prada de război. De aceea, s-a gîndit el, odată ce va ieşi din penitenciar va fi mai atent când le înşeală pe văduve şi îşi va schimba identitatea după fiecare înşelăciune. Astfel, poliţia se va afla în dificultate, dacă îşi va propune să-l prindă.
Dar Landru nu avea noroc: jandarmii francezi l-au mai reţinut de cinci ori. Totul îi ieşea pe dos. Educaţia şi comportamentul păreau neschimbate, nimeni din jurul său nu părea să bănuiască faptul că el ar fi un delincvent de cea mai joasă speţă. Familia sa continua să nu ştie nimic din cele întâmplate, cel puţin asta lăsa soţia lui să se vadă.
În perioada 1909 – 1914, Landru a fost arestat de şase ori; mama sa a murit, cel mai probabil din cauza neplăcerilor cauzate de această odraslă rătăcită, dar ce s-a întâmplat cu tatăl a fost mai rău. Ruşinat că avea un fiu delincvent, care înşela văduve, s-a spânzurat de un copac din Bois-de-Boulogne. Neafectat de nenorocirile familiale pe care le provocase, Landru şi-a continuat liniştit escrocheriile, convins că într-o zi norocul îi va surâde.
În anul 1914, a scăpat de o condamnare de mai mulţi ani pentru ultima sa fraudă. Lipsa de probe, diferitele sale personalităţi şi, mai presus de toate, izbucnirea războiului între Germania şi Franţa i-au permis lui Landru să fugă de pedeapsă. Spre încântarea sa, mii de francezi au plecat pe front, lăsând în urmă multe soţii singure, în aşteptarea veştilor care nu întotdeauna erau bune. Pe atunci mortalitatea în luptă era foarte mare, astfel că numărul de văduve creştea ameţitor, oferindu-i tot felul de noi oportunităţi mereu disponibilului Landru, care a început să publice din nou anunţuri în presa franceză.
Barbă-Albastră continuă să dea anunţuri în ziare ca să atragă văduvele
Cel mai mare impact l-a avut unul care a apărut în Le Journal din Paris, unde se puteau citi următoarele: „Văduv, doi copii, patruzeci şi trei de ani, solvent, afectuos, serios şi în ascensiune socială, doresc să cunosc văduvă interesată de căsătorie”. Mesajele nu s-au lăsat aşteptate şi sute de femei neliniştite au răspuns la chemarea acelui bărbat, aparent integru şi dispus să ofere, fără limită, dragostea de care aveau atâta nevoie acele văduve neconsolate.
Prima aleasă a fost Jeanne Cuchet, o femeie frumoasă de treizeci şi trei de ani, care avea un fiu de şaptesprezece ani şi vreo 5.000 de franci economisiţi. Landru, mai meticulos ca niciodată, şi-a schimbat numele cu cel de Raymond Diard, inspector de poştă, şi a închiriat o casă în cartierul parizian Chantilly. În apartament se putea vedea un enorm şi disproporţionat şemineu care, în curând, avea să lucreze la randament maxim.
Ca şi în alte ocazii, farsa pungaşului a început să fie descoperită. Doamna Cuchet a primit anumite informaţii care o făceau să fie prudentă faţă de pretendentul său Diard. Chiar şi când a aflat că presupusul inspector poştal avea un trecut tulbure, că se numea Landru şi că avea o familie numeroasă, a decis să-i dea totuşi o şansă. Şi-a spus că, la urma urmei, bărbaţii se împuţinau şi Henry părea atât de educat şi domn încât, în mod sigur, minţea din timiditate. Sărmana nesăbuită!
Primele victime, arse într-un şemineu de Barbă-Albastră
În luna ianuarie a anului 1915, vecinii nu au mai văzut-o pe doamna Cuchet şi pe tânărul său fiu. Au văzut, în schimb, o trombă densă şi neagră de fum ieşind pe hornul casei unde erau găzduiţi aceştia, în acele momente, nimeni nu s-a gândit că s-a întâmplat ceva grav cu văduva şi cu fiul său şi nimănui nu i-a venit ideea să-şi pună întrebări în legătură cu strania lor dispariţie. Erau în război şi, în afara loviturilor pe care le suferea armata pe fronturile de luptă, nu mai era loc de alte griji.
  La scurt timp, a apărut în cartier însăşi Landru, fără să ofere multe explicaţii despre neaşteptata plecare a domniţei sale. În mod sigur, relaţia dintre ei s-a răcit şi de aceea Landru golea casa vânzând puţinele bunuri strânse în ea. Vecinii au uitat curând de chiriaşii lui ocazionali. Însă Landru o omorâse pe doamna Cuchet şi pe fiul acesteia, pentru ca, ulterior, să-i facă bucăţele şi să-i ardă în şemineul din locuinţă.
Odată eliminate probele delictului, a pregătit o nouă crimă. De data aceasta a închiriat o căsuţă în afara Parisului. În acel loc a dus-o pe doamna Laborde – Line, femeie care a avut aceeaşi soartă ca şi celelalte victime. Landru surâdea fericit: descoperise, în fine, o modalitate curată de a face bani şi, în plus, aducea un omagiu memoriei tatălui său, muncind ca fochist, după ce comitea acele terifiante asasinate.
Cazanul în care ardeau văduvele în focul cel etern
 Dar faptul că trebuia să închirieze mereu alte case era supărător, având în vedere că trebuia să dea prea multe explicaţii proprietarului şi vecinilor. Astfel încât, psihopatul a hotărât să stabilească un loc fix pentru fabrica morţii. A ales Gambais, localitate aflată la 50 de kilometri de Paris şi legată de capitală printr-o foarte bună cale ferată. Acolo a închiriat o casă frumoasă de piatră, în care a instalat un cazan uriaş. După ce a văzut că instalaţia funcţionează cum trebuie, a început înghesuiala văduvelor spre flăcările vieţii eterne.
Barbă-Albastră a asasinat peste 300 de femei
Se calculează că Landru a cunoscut sau asasinat mai bine de trei sute de femei în perioada 1914 – 1918, dar este cert că a fost judecat doar pentru cele unsprezece crime care au putut fi demonstrate. Timp de patru ani, Landru a întâlnit cu precădere văduve care aveau în jur de patruzeci de ani, chiar dacă, în unele ocazii, au fost şi unele de douăzeci de ani sau chiar mai tinere. Aspectul său nu era cel al unui actor, ba dimpotrivă. Una dintre victimele sale spunea cu puţin timp înainte de a fi asasinată: „Nu ştiu ce are în el, dar mă sperie, privirea sa încruntată mă nelinişteşte. Pare diavolul.”
Cum arăta Barbă-Albastră de atrăgea atât de mult femeile?
Văzând fotografii din acea epocă, îl observăm pe Landru având o privire penetrantă, aproape hipnotică, cu barbă şi mustaţă dese şi cu sprâncene foarte stufoase. Era, în plus, chel, mic de stătu şi cu o musculatură aproape inexistentă. În realitate, avea un aspect sinistru, care reuşea să pună stăpânire pe sufletul victimelor sale. Cu toate acestea, în epoca respectivă, Landru era considerat un om sobru, serios, cu maniere elegante, educat, valori care se bucurau de o foarte bună consideraţie printre doamne. Aceşti factori înlocuiau cu brio micile defecte pe care le putea avea acest personaj atât de jalnic.
Cheltuia banii pentru capriciile sale, cât şi pentru familia sa
Landru nu avea scrupule. Omora pentru bani şi se presupune că fiecare crimă îi aducea, în medie, 3 000 de franci. Cu toate acestea, nu a acumulat nimic niciodată, pentru că era un om căruia îi plăceau satisfacţiile scumpe şi imediate. De aceea, pe măsură ce îşi însuşea banii străini, îi investea atât în capriciile sale, cât şi în ajutorarea familiei, căreia îi acorda toate atenţiile unui iubitor tată şi soţ. Pe soţia sa a copleşit-o cu bijuterii, e adevărat, folosite, dar lui Marie nu i-a venit niciodată ideea să-l întrebe de unde proveneau acestea.
Prinderea lui Barbă-Albastră
în primele luni ale anului 1919, cincizeci de jandarmi cercetau Parisul, încercând să afle soarta pe care au avut-o doamnele dispărute. Belin, comisarul care se ocupa de caz, începu să lege firele, dar complexitatea cazului şi numărul de nume folosite de către Landru păreau că împiedică orice avans decisiv. Din fericire, pe data 12 aprilie 1919, domnişoara Lacoste, rudă cu una dintre dispărute, a dat peste Landru într-un magazin de porţelanuri. Tânăra, speriată de întâlnire, s-a prefăcut cât a putut şi a fugit foarte repede spre biroul inspectorului Belin. Acesta a verificat fişa de cumpărător lăsată de Landru, care acum se numea domnul Guillet, cu domiciliul în strada de Rochechouart, şi, fără întârziere, s-a dus la casa unde se presupune că locuia cel mai mare asasin din Franţa.
Belin a aşteptat cu răbdare sosirea lui Landru şi, odată aflaţi faţă în faţă, l-a reţinut pentru presupusele cazuri de dispariţie. Landru, care se afla în compania noii sale iubite, o actriţă de nouăsprezece ani numită Fernande Segret, s-a limitat la a spune cu o răceală absolută că era nevinovat şi că el nu ştia nimic despre acuzaţiile care fuseseră formulate împotriva sa. În ciuda acestui fapt, jandarmii l-au reţinut fără să stea pe gânduri, în timp ce Henry încerca să reziste, iar scena luă o întorsătură melodramatică, atunci când cel arestat a început să-i cânte amantei sale o arie de operă. Aceasta şi-a luat rămas bun de la dragostea sa printre lacrimi şi cu siguranţă că în acel moment nu îşi putea imagina că ea urma pe lista macabră a lui Barbă Albastră.
Agenda neagră a lui Barbă-Albastră
Odată ajunşi la prefectură, au descoperit într-un buzunar al costumului lui Landru o agendă neagră, unde a putut fi verificată adevărata identitate a celui reţinut. Dar cel mai rău lucru era pe punctul de a se întâmpla. Pe măsură ce inspectorul Belin citea paginile agendei, descoperea cu oroare ce se întâmplase în viaţa lui Landru pe parcursul ultimilor patru ani. În primul rând, au ieşit la iveală unsprezece nume care coincideau cu tot atâtea alte dispariţii confirmate. Pe alte foi erau consemnate informaţii despre alte două sute treizeci şi opt de relaţii întreţinute cu văduve. Meticulosul Landru a pus pe hârtie şi preţul biletelor de tren spre Gambais. Totul era în agendă, inclusiv nume şi date.
Niciun detaliu nu îi scăpa lui Landru, nici măcar acela de a departaja văduvele în bogate şi sărace.
Pe data de 29 aprilie, jandarmii au realizat o percheziţie la locul închiriat de Barbă-Albastră. Ceea ce au descoperit acolo era demn de un film de groază: oase umane semicarbonizate, un kilogram de cenuşă şi patruzeci şi şapte de piese dentare din aur păstrate într-un sertar. În plus, s-au găsit cadavrele a doi câini care fuseseră strangulaţi de Landru şi care, după cum s-a demonstrat, aparţinuseră uneia dintre victimele sale. De asemenea, s-a confirmat că psihopatul vânduse hainele, mobilele şi bunurile văduvelor.
Procesul criminalului
Procesul a durat mai mult de doi ani. Henry Deşire Landru a fost acuzat de unsprezece asasinate, singurele care au putut fi demonstrate, fiindcă inculpatul fusese văzut în compania victimelor sale înainte ca acestea să dispară. Celelalte presupuse crime nu au putut fi dovedite, cu toate că poliţia a menţionat că numărul crimelor comise de Landru era undeva între o sută şaptezeci şi nouă şi trei sute.
Pe parcursul procesului, Landru a încercat (şi, în anumite ocazii, a reuşit) să câştige opinia publică. Amabilitatea sa şi bunele maniere au captivat multe persoane. El s-a declarat întotdeauna nevinovat. În saloanele de dans erau comentate etapele procesului şi se dansa pe sunetul unor cântecele vesele care vorbeau de bătrânul Barbă Albastră din Paris. Landru a primit cadouri şi mai multe cereri în căsătorie.

Barbă-Albastră, ghilotinat
În ciuda acestui renume nemeritat, judecătorii au fost implacabili şi, pe data de 30 noiembrie 1921, Henry Desire Landru a fost găsit vinovat pentru moartea a unsprezece persoane şi, în consecinţă, conform legilor franceze ale epocii, condamnat la moarte prin verse perspective, lăsând mereu un ghilotinare. Pe data de 25 februarie 1922, a fost decapitat în închisoarea din Versalles şi, până în ultimul moment, şi-a afirmat nevinovăţia.
Patruzeci şi unu de ani mai târziu, s-a descoperit, din întâmplare, o scrisoare a lui Landru în care îşi mărturisea crimele. Specialiştii grafologi au confirmat autenticitatea acesteia. Unul din fragmente era explicit: „Martorii sunt proşti. Eu am făcut-o, am omorât şi ars acele femei în cuptorul din casa mea.”

Sursa: http://lovendal.net/

http://paquistanesaocidental.blogspot.com/

http://dariaion.blogspot.com/