Reda-i copilaria lui Stefanut

sâmbătă, 18 septembrie 2010

Recitar em Yom Kippur-Kol Nidre (Todos os votos)



http://roderrock.blogspot.com/

20 de ani laboranta la fabr.baterii de avioane de bombardament. Mig.29

Am fost 20 de ani laboranta la fabricarea de avioane de bombardament  in cadrul unei unitati militare....
Am mai scris despre acest subiect dar, vazind la tv. vorbindu-se despre pensiile aviatorilor si  revolta numai a celor piloti de pe avioanele comerciale, nespunindu-se nimic despre pilotii de pe avioanele  militare. Cu avioanele lor  de lupta expirate, cu bateriile lor facute pe baza celor 3 R. Ce a fost mai benefic a fost ca,  avioanele noastre cu bateriile facute de noi, erau folosite foarte putin, mai mult la incercari. Dar si acolo se  intimplau nenorociri dar, in majoritatea cazurilor se catapultau pilotii. Vina adica magareata, pica pe  laboranta care  era vinovata ca  era si paguba umana dar mai ales materiala, atunci cind il lasa motorul si  trecea pe baterie. Dar bateria fiind facuta cu cei 3 R nu pornea. Laboranta respectiva era sanctionata disciplinar, financiar si era subiect de sedinte de ori ce fel,ani intregi.(eu numai din intimplare nu am fost in aceasta situatie niciodata)
Insa ce vreau sa spun este cinic poate,  bateriile erau exportate(noi lucram zi si noapte la comenzi) in tarile in conflict din Orientul Mijlociu, pentru ca acolo erau lupte mereu si bateriile noastre fiind cele mai proaste din lume, aveau termen de garantie 6 luni (alte tari  aveau intre 1 an si 5 ani). Costau cit o Dacie, intre 70 si 80 mii lei.  Si spun ca raspunsul este cinic deoarece mureau alti piloti, tineri in floarea virstei, "beneficiarti " ai  regimului care facea economii, insa banii se duceau la platirea datoriilor tarii. Circa 40-70? la suta din datorii au fost astfel platite, de industria de armament. Voiam sa amintesc de  pilotii romani morti si la pensiile lor de mizerie. Despre grija comunistilor, fata de  oameni va aduc aminte(caci am mai scris), cind la o demostratie  a tancurilor amfibie, in fata unor cumparatori din orientul mijlociu, in anul 1977,  cind era toata lumea prezenta si strainii si Ceausescu cu tot staiful armatei, chiar cind era in apa unul dintre tancuri, s-a defectat si nu a mai pornit. Ceausescu fiind informat, a dat ordin, sa se mearga inainte cu demonstratia si acel  tinar  sa  fie sacrificat, pentru a nu se stie ca  tancul a fost defect. Si dupa ce se termina toata demonstratia si pleacau toti sa fie scos tancul si cu cadavrul. Acel tinar cu Academia Militara ca studii, era fiul sefului Militiei din oras, C.... care  crezind in viitorul  unicului fiu, in armata a  facut o gresala indemnindu-l sa faca Academia Militara din Bucuresti. Sint multe de spuns, am mai scris  cu ani uin urma dar, aceasta emisiunea de la tv. mi-a adus aminte de  MIG-urile 29 si bateriile lor uzate dinainte din cauza celor 3 R. Totul din spirit de economie gresit aplicata.
Noi aveam o vorba ca, daca mergem cu avionul sa fim atente sa nu fie al noastru.
As mai fii avut de spus, dar pentru azi e destul si va plictisesc.

  • Firma Producătoare: Biroul de Proiectare Mikoyan-Gurievich
  • Țara de origine: Uniunea Sovietică
  • Misiune: Avion de vânătoare multi-rol
  • Echipaj: 1 om
  • Anul: 1977
  • Motoare: 2 turboreactoare cu dublu flux și postcombustie Sarkisov RD-33, 6100+ kgf fiecare.
  • Dimensiuni:
    • Anvergură: 11,36m
    • Lungime: 17,32m
    • Înăltime: 4,73m
  • Greutate: gol - 11200kg, încărcătură maximă - 13600kg
  • Plafon: 18600m
  • Viteză: 2445 km/h
  • Raza de acțiune: 2100 km
  • Armament: Un tun de bord cal. 30mm GSh-30-1 cu 150 proiectile, plus 2200kg de încărcătură, incluzând rachete aer-aer, bombe, rachete neghidate, rezervoare suplimentare de combustibil, aparatură electronică de recunoaștere.
  • Capul sus, pieptul inainte !!! papapa
  • http://odorica.blogspot.com/
  • http://dariaion.blogspot.com/


Romanie in colt de saracie

La o conferinţă oarecare, un elev de liceu, lungan şi cu coşuri, a reuşit să mă surprindă scurt şi simplu printr-o replică care l-a pus serios pe gânduri pe haiducul din mine. „Diferenţa dintre comunism şi capitalism e că în capitalism săracii sunt tot mai săraci, iar bogaţii sunt invizibili”, a bâlbâit timid junele. Păi zău că lucrul acesta îl ştiam de mult, doar că nu m-am aplecat suficient asupra lui. Pe vremurile comunismului ateu, mai toţi plugarii aveau ceva bani la CEC. În vremurile capitalismului satanist, iobagii sunt toţi datori vânduţi bancherilor cămătari. Şi taman în capitalismul acesta care propovăduia îmbogăţirea tuturor, şi dregătoria, şi iobagii sunt deopotrivă săraci şi datori. Păi şi dacă sistemul capitalist e putred şi defect, de ce nu-l schimbăm? Vom vedea mai încolo de ce.
Datori şi săraci
Proaspăt scăpaţi din teroarea comunistă şi sătui să frece inutil la şaibă, pălmaşii români au dat buzna peste cămătari şi au luat de-a valma bani pe datorie ca să trăiască un strop din amăgirea bogăţiei. Şi s-au tot adunat cam 10 milioane de datornici, care ar avea de dat îndărăt cam 200 de miliarde de lei. Când împăraţii de prin străinătăţi au dat tonul la criză, pălmaşii s-a trezit că n-au pe unde să mai scoată cămaşa în faţa cămătarilor. Iacă aşa, prin 2005, 2% dintre datornici nu-şi permiteau să-şi plătească camăta. Sărăcia a muşcat tot mai mult din grumazul săracului, iar acum, în 2010, 21% nu mai au cum să plătească şi riscă să le bată în poartă cămătarul şi executorul. Cică numai din ratele restante cămătarii ar ave de adunat cam 11 miliarde de lei. Băncile cămătarilor îşi scot repede pârleala, că s-au pus pe jupuiala celor care mai au un ban la pungă şi cer dobânzi din ce în ce mai mari.
Aceeaşi schemă s-a aplicat şi în cazul statului. De parcă la noi dregătoria ar fi făcută după asemănarea iobagului. An de an, ne-au îndatorat ţara. Că dacă ne-am pune serios pe socoteală am vedea că dregătorii şi boierii de pe la noi au dat serios de belea. Şi de-ar fi să vindem toate domeniile domneşti, străzile de prin oraşe şi toate acareturile statului tot n-am ieşi din datorie.
Cum se bagă o naţiune în sărăcie
Ideea de a supune oameni şi ţări prin camătă îndatoritoare a fost născocită cu vreo 200 de ani în urmă de Meyer Amschel Rothschild şi iată că este aplicată până acum de odraslele sale. Personajul a ghicit repede că banii cu bani se fac şi că un biet datornic este uşor de pus la jug. A purces la a da bani pe datorie ţărilor de prin Europa. Ei bine, şi nu oricum, ci impunea două condiţii. Prima era să-şi pună slugile în poziţii boiereşti de prin statele îndatorate. A doua, era ca banii cheltuiţi să fie controlaţi tot de el. Carevasăzică, un rege împrumutat se trezea cu tot soiul de trepăduşi prin dregătorii şi nici nu putea să dea banii pe ce-l tăia capul. Dacă vreun domn refuza banii de împrumut, Rothschild îi finanţa pe duşmanii săi şi o punea de un război. Situaţia asta este aidoma cu ceea ce ne face azi FMI-ul şi Banca Mondială. Vin slugile altora să ne controleze vistieria şi birurile, ca să nu le scape vreun bănuţ din vedere. Şi pun pariu că dacă vodă Băsescu îi refuza pe cămătari, nu mai punea el labele pe domnie.
Născocirea lui Rothschild a fost dusă mai departe de alţii, care nu s-au mulţumit cu atât. În schimbul cametei, au început să ceară şi resursele naturale. Iacă aşa se face că o droaie de vampiri economici s-au pus pe supt petrol, gaze şi minereu şi au răsărit marile corporaţii.
Aşa-i că toată chestiunea asta seamănă cu ce se petrece pe la noi? Păi şi petrolul, şi gazele, şi aurul au stat mereu sub pământul nostru. Nici n-am clipit bine şi alţii s-au pus pe supt.
Şi după cum scria Thomas Jefferson: „Instituţiile bancare mondiale sunt mai periculoase decât o armată la atac”, e limpede că nu cu arma le poţi veni ăstora de hac.
Trai bun pentru arnăuţi
Şi ce face un mare cămătar după ce înhaţă un neam îndatorat? Ei bine, îl pune la jug. Reţeta e simplă. Mai întâi, îi restrânge tot mai multe libertăţi. Iobagul nu mai poate cugeta liber şi nici n-are cum să grăiască potrivnic, ca să nu o pună de-o răscoală. Şi aşa se face că în toi de sărăcie, când sărmanii n-au nici pe unde munci pentru o pâine, apar tot mai multe sisteme de constrângere. Iacă deunăzi, cu vreo trei zile în urmă, boierii au hotărât să bage bani în serviciile secrete. La Serviciul de Telecomunicaţii Speciale (ăia de ne ascultă telefoanele când îi înjurăm pe ticăloşi) s-au dat cam 300.000 de euro pentru un aparat de tras cu urechea. LDMS – Local Multipoint Distribution Service, o drăcovenie care îţi ascultă telefonul pe o rază de 5 kilometri.
Arnăuţii de la SRI zboară de mama focului. De la începutul anului, 200.000 euro s-au dat numai pe bilete de avion spre ţările calde. Acelaşi serviciu a băgat 87.000 de euro în laxative şi medicamente pentru potenţă, iar în urmă cu vreo doi ani a primit aproape 1.600 de maşini. Dacă dascălii şi doftorii fac foamea, arnăuţii o duc bine, semn că domnia e tot mai mult cu ochii pe iobagi.
Jupuială în serie
Şi după ce iobagul este amuţit de arnăuţi, sistemul cămătăresc purcede la jupuială. După ce că e sărac lipit, nici pensie nu mai pupă. S-au scărpinat boierii după ceafă şi au născocit o lege după care ieşim la pensie pe la 65 de ani, într-o ţară în care speranţa de viaţă e cam tot pe acolo. După ce că bietul om este hămălit şi plătit cu o para chioară, statul stăpân nu-l lasă în tihnă nici la bătrâneţe. Schema urmează să fie aplicată prin toată Europa, pentru ca nu cumva cămătarii care au înhăţat naţiunile să piardă vreun şfanţ. Cel mai rău sunt loviţi francezii, pentru care se pregăteşte pensionarea la 67 de ani. Norocul lor că au o speranţă de viaţă mai mare decât a românilor.
Şi dacă creşterea vârstei de pensionare este o jupuire pe termen lung, mai dureros este ce ni se pregăteşte pentru anul viitor. Trepăduşii din Guvern au anunţat deja că bugetul pentru 2011 o să fie ciopârţit pentru Educaţie, Agricultură şi Apărare. Carevasăzică nu vor să dea un şfanţ pentru dascăli şi nici pentru pâinea zilnică. Nici în Sănătate nu vor să mai bage bani, doar un pic pe la Transporturi. De parcă contează prea mult calitatea drumurilor, când ambulanţele nu vor avea bani nici de benzină.
Iobagul se simte jupuit şi tace mâlc. După un studiu recent, 77% dintre români se simt mai săraci decât anul trecut. O grămadă, 43%, sunt convinşi că în curând nu vor avea de unde să mai scoată bani pentru facturi, iar aproape jumătate, 48%, nu ştiu dacă vor avea unde să muncească.
Păi şi de ce atâta sărăcie şi vâlvă, pentru plăcerile bolnave ale unor cămătari de prin străini. La ce folos?
Ciprian Bojan
18.09.2010
http://blog.nouadreapta.org/

NY Times Tiganii din Romania pun la incercare principiul granitelor libere.

Subiectul migrarii intre cele 27 de state membre ale Uniunii Europene a inceput sa provoace reactii explozive in timpul recesiunii economice, noteaza cei de la New York Times.
De asemenea, migrarea romilor (tiganilor) ridica semne de intrebare legate de obligatiile Romaniei si Bulgariei de a-si indeplini promisiunile facute atunci cand au aderat la uniune. Romania, de exemplu, a conceput o strategie de asistare a romilor (tiganilor), dar nu a furnizat si finantarea necesara.
Expulzarile de romi (tigani) decise de Franta nu par sa ofere o solutie pe termen lung, multi dintre romii (tiganii) deportati planificandu-si deja intoarcerea. La nivel informal, unii oficiali romani ironizeaza actiunile Frantei. “Ei nu fac decat sa le ofere romilor (tiganilor) un concediu platit”, a apreciat un oficial, citat de New York Times.
Presedintele Traian Basescu a declarat, joi, la Bruxelles, ca s-a intalnit cu omologul sau francez Nicolas Sarkozy, seful statului roman apreciind ca cel mai mare castig al intrevederii a fost ca amandoi au inteles ca necesitatea unei strategii se refera la romii (tiganii) nomazi. “Ne vom intalni foarte curand sa gasim o strategie pentru romii (tiganii) nomazi, pentru ca satele de romi din Romania nu au nevoie de o strategie de integrare, cum nu au nevoie nici satele de romi (tigani) din alte state UE. Dar romii (tiganii) nomazi si copiii romilor (tiganilor) nomazi au”, a spus seful statului, intrebat despre intalnirea cu presedintele francez. “Problema punctuala dintre Romania si Franta o rezolva Romania si Franta. Si o va rezolva cu inteligenta”, a mai declarat Basescu.
In alta ordine de idei, majoritatea francezilor (56%) dezaproba criticile formulate de Comisia Europeana la adresa autoritatilor de la Paris dupa expulzarea romilor (tiganilor) aflati ilegal pe teritoriul tarii, conform unui sondaj Opinion Way.
Autoritatile de la Paris au fost scandalizate de declaratiile comisarului european pentru Justitie, Viviane Reding, care a facut aparent o paralela intre politica Frantei fata de romi (tigani) si deportarile din cel de-al Doilea Razboi Mondial. Ea si-a exprimat, miercuri, regretul pentru aceste afirmatii, insa summitul UE de joi s-a transformat intr-o adevarata disputa intre Paris si Bruxelles pe tema romilor (tiganilor).
Ministrul francez al imigratiei, Eric Besson, a afirmat joi ca aproximativ 1.700 de tigani aflati ilegal in Franta vor fi repatriati pana la sfarsitul lunii septembrie. In Franta traiesc circa 15.000 de romi (tigani), care beneficiaza de reglementarile privind libera circulatie in statele UE, insa deseori ei locuiesc in tabere improvizate. Dupa trei luni petrecute in Franta, fara domiciliu stabil si resurse financiare, ei intra in ilegalitate si pot fi expulzati.
Presedintele francez, Nicolas Sarkozy, a anuntat, la sfarsitul lunii iulie, inasprirea politicii de securitate, Guvernul evacuand ulterior zeci de tabere si repatriind, in schimbul unui ajutor financiar, sute de romi (tigani) catre Romania si Bulgaria. Masurile luate de Guvern au provocat un val de critici, atat in Franta, cat si in strainatate.
Premierul britanic David Cameron a avertizat joi Comisia Europeana sa “isi aleaga cu atentie limbajul” atunci cand se amesteca in afacerile interne ale statelor membre, adaugand insa ca Franta nu trebuie sa expulzeze imigranti romi (tigani) pe baza originii lor etnice, anunta Daily Mail.
Cancelarul german nu a vorbit cu presedintele francez despre taberele de romi (tigani) din Germania, “nici in timpul Consiliului European, nici in discutiile pe marginea acestuia”, a declarat, joi, un purtator de cuvant oficial, respingand afirmatiile facute in acest sens de liderul francez, relateaza AFP.
In plus, liderul comunitatii rome (tiganesti) din Estonia, Roman Lutt, l-a acuzat joi pe presedintele francez, Nicolas Sarkozy, ca joaca un joc periculos prin continuarea programului sau de repatriere a romilor (tiganilor), relateaza AFP.
Sursa: Stirile ProTV
Sursa: http://blog.nouadreapta.org/

Germania v-a dizolva TOATE TABERELE DE TIGANI DIN TARA

Sursa: Napocanews    Tiganii gripeaza relatiile franco-germane
Evacuarea taberelor de ţigani va începe şi în Germania, potrivit unei înţelegeri între Nicolas Sarkozy şi Angela Merkel, titrează cotidianul german Berliner Zeitung. Această înţelegere între Franţa şi Germania cu privire la situaţia ţiganilor nomazi dovedeşte o campanie la nivel european de restricţionare a dreptului de circulaţie în Uniunea Europeană, contrară principiilor care stau la baza Uniunii Europene.
“În Germania, nu există încă nicio evacuare a taberelor de ţigani, la fel ca în Franţa”. Astfel de observaţii i-a adresat informal preşedintele francez Nicolas Sarkozy cancelarului german Angela Merkel în seara zilei de joi, în timpul summit-ului UE care a avut loc la Bruxelles.
Guvernul german dezminte informaţiile vehiculate de Nicolas Sarkozy
Purtătorul de cuvânt al guvernului Steffen Seibert a declarat, după ce s-a reîntors la Berlin, faptul că cancelarul Merkel nu a avut nici în cadrul Consiliului European şi nici în conversaţiile cu Sarkozy discuţii despre presupusele tabarele de ţigani din Germania şi nici despre evacuarea acestora. Sarkozy, care a fost presat la summit din cauza deportărilor ţiganilor, a susţinut că “Germania va dizolva în curând toate taberele de ţigani din ţară”. Ţiganii vor fi trimişi în România şi Bulgaria.
“Angela Merkel i-ar fi spus lui Sarkozy spus că intenţionează să facă declaraţii şocante privind ţiganii ilegali din Germania, în săptămânile următoare “, a declarat preşedintele Sarkozy, dupa discutiile cu Merkel, la o conferinţă de presă. “Sarkozy a inventat acest lucru”, a mai spus Steffen Seibert. Lucrurile au rămas neclare în privinţa discuţiei lui Sarkozy în legătură cu pretinse evacuări ale taberelor de ţigani din Germania. Anterior, a avut loc la Summit-ul de la Bruxelles un litigiu violent al Comisiei Europene asupra politicii de ţigani din Franţa.
Liderii europeni, şocaţi de discursul Vivianei Reding
Nicolas Sarkozy a declarat, după discuţiile oficiale avute loc la summit-ul de la Burxelles, că toţi liderii s-au dovedit socaţi de “exagerările” vice-preşedintelui Comisiei Europene, Viviane Reding, privind politica expulzărilor ţiganilor din Franţa, mai ales că acestea au fost în mod direct asociate cu deportările din timpul celui de-al doilea război mondial. Comparaţie istorică a încălcat “sentimentele profunde dintre concetăţenii noştri.”, a declarat Sarkozy.
Barroso: Comisia Europeană trebuie să îndeplinească rolul său de gardian al tratatelor UE
Preşedintele Comisiei UE, Jose Manuel Barroso, a confirmat că au existat dispute pe acest subiect. “Comisia trebuie să îndeplinească rolul său de gardian al tratatelor UE”, a susţinut Barroso în timpul summit-ului. El a recunoscut că a s-au folosit în focul bataliei “cuvinte exagerate”, cu referire la declaraţiile comisarului Reding.
Chiar şi cancelarul german Angela Merkel a obiectat faţă de modul de redactare al discursului Vivianei Reding. “Am făcut clar faptul că am tonul şi limbajul folosit de către Comisarul nu a fost adecvat”, a spus Merkel.
Criticile Comisiei şi furia lui Reding au fost declanşate după ce autorităţile franceze au anunţat printr-o scrisoare către prefecţi, că se urmăreşte desfiinţarea taberelor de ţigani ilegale din Franţa .
http://blog.nouadreapta.org/

vineri, 17 septembrie 2010

Angela Ciochina Da-mi mina prietene

Pe malul marii la Balcic

Odata ca niciodata, Balcicul a fost romanesc. Pe malul marii, intr-un castel, traia Regina Maria, iar localitatea devenise atelier de creatie pentru pictori si scriitori. Un ragaz fericit din istoria Romaniei, in care timpul era mai putin grabit decat azi

O mie si una de nopti

Balcicul a fost descoperit de un pictor. Sunt aproape o suta de ani de cand Alexandru Satmary s-a plimbat pe-aici prima oara, intr-o uimire tacuta. Balcicul era un basm oriental. Turci cu fes rosu si turcoaice invelite in feregea, alunecand pe sub umbra portocalilor si migdalilor; magarusi adapandu-se la cismeaua din piata, in timp ce cafegiul descult aducea pentru musterii o felegeana aburinda. De pe ponton se auzeau strigatele hamalilor, care incarcau cereale in barci, pentru vapoarele oprite in larg. Tataroaicele duceau incet cobilitele cu apa. Apoi era decorul in care se intamplau toate astea:

soare si piatra stralucitoare. Coasta de Argint. Si marea la picioare, intr-un golf linistit. Totul scufundat in lentoare orientala, cu aer atat de dulce si soare atat de bland, incat gandurile se leneveau si nu-ti ramanea decat sa te afunzi in umbra unei cafenele, sa comanzi o braga si sa privesti. Sa privesti cum pana si valurile golfului par mai degraba a se intinde la soare, pe plaja ingusta. Ceasuri intregi petrecea Alexandru Satmary in vreo cafenea a orasului, contempland lumina Balcicului: o lumina ciudata, schimbatoare si colorata altfel, in fiecare ceas.
Pe malul marii, la BalcicRegina Maria
Asa a inceput totul. Cu lumina care nu se lasa inteleasa, transformandu-se, de la un loc la altul si de la o clipa la alta. Nimic din linistea si lentoarea acestui loc nu putea sa anunte ceea ce aveau sa aduca urmatorii ani. Nici macar sosirea unui pictor cautator de astfel de comori ascunse. Abia cand Alexandru Satmary a sosit a doua oara, impreuna cu Regina Maria, a inceput sa inmugureasca o schimbare. Regina a fost cea dintai care a hotarat sa se instaleze in acest mic paradis, pastrat parca din timpul celor o mie si una de nopti. A inceput sa isi construiasca aici castelul, caruia mai tarziu avea sa ii adauge un minaret. Dar faima stabilirii ei la Balcic a inflacarat imaginatia pictorilor romani, curiosi sa vada de ce si-a pierdut suverana inima la Balcic. Seara de seara, Regina se plimba prin cele unsprezece mahalale ce alcatuiau portul de atunci. Sultana, cum ii spuneau oamenii, se plimba pe ulitele oraselului sau pe faleza ingusta a golfului. Si mahalalele au inceput cu timpul sa se umple de pictori, ce-si duceau sevaletele, incercand sa redea in panzele lor minunea luminii din Balcic. Cecilia Storck, una dintre cele mai de seama artiste ale vremii, a construit cea de-a doua casa in Balcic. Din piatra alba, cu terasa catre mare, acesta va fi locul de sosire si de intalnire al primilor pictori romani veniti pe malul Marii Negre, pe atunci romanesc.
Sat sarac, fara cale ferata, port sau scoala, Balcicul era izolat, legat de Bucuresti printr-un drum prafos de cateva zile, cu hanuri unde trebuia sa innoptezi.
Pe malul marii, la BalcicStefan Dimitrescu - La caruta
Insa locul parea sa fie atat de minunat, incat toti pictorii ajunsi aici vorbeau de o revelatie. Iar panzele lor aratau ca minunea era reala. Balcicul din panze a ajuns imediat in saloanele de la Paris. Pictorii romani descoperisera un loc plin de inspiratie. Iser, Tonitza, Petrascu, Sirato, Grigorescu si toti ceilalti pictori mari ai vremii au venit sa-si ofere panzele si culorile acestui loc. Aproape ca nu exista pictor al acelei vremi care sa nu aiba macar "un Balcic". Dar ceea ce ii atragea nu era doar peisajul, nu doar rapele de calcar, Coasta de Argint, ci si viata in sine, cu lentoarea ei orientala, o viata luata in usor, invaluita intr-o atmosfera cu parfum de vacanta.
In cativa ani, Balcicul a devenit principalul loc de intalnire al pictorilor romani, artisti imbracati lejer, plimbandu-si sevaletele pe te miri unde, pregatindu-si culorile prin rapele invadate de vegetatie si lumina. Artistii umpleau cafenelele, luand obiceiul locului de a lenevi la o cafea cu dulceata sau de a sorbi pe-ndelete o braga, la umbra smochinilor. Locuiau pe-atunci in gazda la bulgari, fara sa deplanga lipsa de confort: savurau coltul uitat de lume si viata patriarhala.
Dupa pictori, au inceput sa soseasca la Balcic si scriitorii. Poetii si prozatorii animau cu discutiile lor cafenelele. Incetul cu incetul, in cativa ani, intreaga viata culturala a Bucurestiului se muta, pentru cateva luni, pe coasta aceasta stralucitoare a Marii Negre. Nici la Capsa nu puteai vedea atatea nume ilustre la un loc, adunandu-se pe-nserat, fie la casa Murgoci, fie la casa Pillat, la casa Storck sau chiar la Palatul reginei. Se intalneau acolo George Vraca, Mihail Sora, Cella Delavrancea, Vasile Voiculescu, Ion Pillat, Ionel Teodoreanu, Nae Ionescu si Jean Bart. Multi dintre ei isi facusera deja propriile case.
Jean Steriadi, celebru in epoca pentru distinctia sa, venea atras de exotismul locului si isi petrecea vacantele in casa simpla a unor bulgari. Chiar si Mihail Sebastian venea cu avionul, din cand in cand, si, lasandu-se cuprins de o lene voluptoasa, respira aerul mediteranean ascultand "al treilea brandemburgic". Asa a aparut in Balcic, de la sine, Universitatea Libera, unde tineau cursuri Sadoveanu, Camil Petrescu, Pamfil Seicaru, Perpessicius, Oscar Cisek, Gala Galaction, Nae Ionescu sau Emanoil Bucuta, si unde a vorbit chiar si Iorga. La douazeci de ani de la descoperirea lui, Balcicul devenise un ferment al vietii culturale romanesti, locul de apropiere al artistilor de mare si Orient.
sursa http://formula-as.ro/ 
http://singurafelina.blogspot.com/

joi, 16 septembrie 2010

Gavrila Ogonaru, voievodul rezistentei anticomuniste

Claudiu Târziu
România nepasatoare si-a mai îngropat un simbol: Ion Gavrila – Ogoranu. Unul dintre ultimii sefi de grupuri de luptatori anticomunisti din munti a murit pe 1 mai, la ora 21.00, în casa lui din Galtiu – Alba, dupa mai multe luni de grea suferinta. Avea 83 de ani.
Ion Gavrila a fost cosmarul Securitatii pentru aproape 30 de ani. Student la Agronomie în Cluj si la Stiinte Economice în Brasov, Gavrila s-a aruncat în lupta anticomunista înca din 1946. A fost unul dintre liderii grevei studentesti de la Cluj, din 1946, apoi a lucrat la constituirea unor nuclee de rezistenta împotriva regimului de ocupatie sovietica.
Înainte de a-si lua licenta în Agronomie, în primavara lui 1948, cînd au început marile arestari, Gavrila s-a refugiat în Muntii Fagarasului, împreuna cu alti cîtiva camarazi din organizatia “Fratia de Cruce”, din care a facut parte. Ei au constituit “Grupul Carpatin de Rezistenta Nationala Armata”, condus de Gavrila – om cu experienta razboiului, în care participase în 1944 ca voluntar.
Grupul Gavrila, care nu a numarat niciodata mai mult de 30 de barbati, a avut zeci de lupte cu trupele de Securitate pîna în 1955, cînd a fost lichidat. Dupa cum o arata documentele Securitatii, împotriva “bandei Gavrila” au fost declansate peste 100 de atacuri. Soldatii Securitatii nu au dat însa piept cu “partizanii” de fiecare data, caci acestia reuseau sa se retraga din zona la timp.
Condamnat la moarte
În 1951, Tribunalul Militar din orasul Stalin (Brasov) l-a condamnat la moarte pe Ion Gavrila în lipsa.
“Asteptam sa vina americanii, sa înceapa un razboi pentru eliberarea tarilor din sfera de influenta sovietica. Rostul nostru era sa sprijinim ofensiva americana din interior”, ne-a povestit, în urma cu cîtava vreme, Ion Gavrila.
Americanii n-au venit, iar grupul lui Gavrila a fost distrus: unii dintre membri au fost ucisi în lupta, altii au fost prinsi si condamnati la moarte. Gavrila a scapat miraculos, iar, în 1956, a coborît din munti si s-a ascuns în Galtiu – Alba, la vaduva unui fost coleg de liceu, Ana Sabadus. S-au casatorit în secret. Securitatea l-a prins abia în 1976, în urma unei tradari, pe cînd se afla la Cluj.
Eliberat de Nixon
Anchetat 6 luni de Securitate, Gavrila a fost eliberat la interventia presedintelui american Richard Nixon, beneficiind si de prescrierea faptelor sale. Pus în libertate, Gavrila a fost în continuare urmarit de Securitate pîna la caderea lui Ceausescu. A lucrat ca muncitor si apoi tehnician la IAS Miercurea Sibiului pîna la pensionare.
Gavrila a participat la revolutia din decembrie 1989, dar nu a solicitat certificat de revolutionar, pentru ca nu a vrut vreun avantaj din asta.
http://garduldefier.wordpress.com/

Lovendal (Sankt Petersbourg 1897- Bucuresti 1964)

In urma unui vis straniu , m'am trezit cu un nume pe care'l tot repetam."Lovendal".Curioasa ca o pisica cu 9 vieti, dau un search rapid si aflu ca Lovendal nu e un nume oarecare ori vreo inventie de'a mea.

Ilustru descendent al unei familii de aristocraţi de origine danezo-norvegiană, pictorul George baron Lovendal s-a născut la Sankt-Petersburg, în 10 mai 1897. Datorită revoluţiei bolşevice din Rusia anului 1918, Lovendal s-a refugiat, împreună cu familia sa, la Chişinău, unde a lucrat la Teatrul Buff, între anii 1918-1922 şi apoi la Bucureşti (1922-1926). În perioada 1926-1937, el a desfăşurat o activitate culturală de excepţie la Cernăuţi, timp de 19 ani fiind directorul artistic al Teatrului Naţional din fosta capitală a Bucovinei. Pictor, poet, povestitor, actor, dansator, mim, balerin, regizor, pictor scenograf, acrobat şi maestru de balet, Lovendal a fost cea mai fascinantă şi complexă personalitate culturală din Bucovina interbelică.

Era un personaj fantast şi boem de o vitalitate şi o virilitate care l-ar fi făcut invidios şi pe celebrul Casanova, avînd o putere de muncă titanică şi un suflet cald şi generos, care vibra la întîlnirea cu celălalt. A fost numit pe drept cuvînt ”pictorul Bucovinei”, fiind creatorul celei mai cuprinzătoare tipologii artistice a ţăranului român, operă realizată în timpul peregrinărilor sale prin satele mîngîiate de frumoasele obcini. 

Regretata Lidia baronesse Lovendal Papae, fiica pictorului, şi soţul ei, cunoscutul arhitect Radu Mihai Papae, mi-au povestit în toamna anului 1996, ore în şir, cu înfrigurare şi pietate, despre personalitatea tulburătoare a tatălui. A început să picteze chiar înainte de a vorbi şi a umbla.  
Sursa: lowendal.blog.com.Pe site se gasesc numeroase lucrari ale pictorului cat si date biografice. fotografii.
http://cdragut.blogspot.com/ 
http://odorica.blogspot.com
http://calaita-calaita.blogspot.com/

miercuri, 15 septembrie 2010

Grivita '33, o diversiune a regelui Carol al 2-lea

Ani întregi Partidul Comunist Român a prezentat revolta de la Griviţa din 15-16 februarie 1933 drept rezultatul exclusiv al acţiunii sale. Prin asta, Partidul Comunist Român n-a făcut altceva decât să preia pentru propriul folos o teză a Guvernului PNŢ de la vremea respectivă: evenimentele de la Griviţa sunt rezultatul acţiunii subversive a comuniştilor la ordinele Moscovei. În evenimentele de la Griviţa s-au implicat însă şi alte forţe, pentru care revolta muncitorească a jucat rolul unei subtile diversiuni.

În şedinţa  din seara zilei de 17 ianuarie 1933, Guvernul PNŢ, condus de Alexandru Vaida Voevod, hotărăşte reducerea salariilor bugetarilor pe o perioadă de trei luni (ianuarie, februarie, martie) după cum urmează: în Capitală şi categoria I urbană, cu 10%, în categoria a II-a urbană şi zona rurală, cu 12,5%. Salariile magistraţilor şi ale cadrelor militare rămân neatinse. O măsură de austeritate prevăzută de Planul de la Geneva, un fel de acord cu FMI de azi, pe care România îl va semna la 28 ianuarie 1933.
Măsura loveşte, printre alţii, pe salariaţii de la Atelierele Griviţa. Situaţia acestora era complicată şi de o administraţie pe cât de ineficientă, pe atât de coruptă. Dezastrul administrării Atelierelor e recunoscut, culmea! chiar de Gheorghe G. Mironescu, vicepreşedintele Consiliului de Miniştri şi ministru de Interne, în Raportul despre evenimentele de la Griviţa din Adunarea Deputaţilor din 16 februarie 1933: „Aceste ateliere au avut nefericirea de a fi fost în trecut nu numai rău administrate, dar şi incorect administrate.”
În editorialul din „Universul“, 19 februarie 1933, intitulat „Ordinea publică şi ordinea morală”, Stelian Popescu avertizează că infecţia se întinde dincolo de zidurile Griviţei: „Dar racila dată în vileag de d. ministru de Interne nu trebuie circumscrisă numai la administraţia atelierelor, ea trebuie extinsă şi la toată conducerea căilor ferate, culminând cu lefurile provocatoare ale Vidrighinului legendar, cu faimoasele contracte – panamale de furnituri şi reparaţiuni, cu milioanele – distribuite membrilor din consiliile de administraţie şi de direcţie, ca diurne şi tantieme, dintr-un Buget permanent deficitar”.
Cum i-a tras guvernul pe sfoară pe grevişti

Era de aşteptat ca muncitorii de la Griviţa să se revolte. După câteva zile de mici tulburări, joi, 2 februarie 1933, ei încetează lucrul. O delegaţie de muncitori, condusă de Traian Bogăţoiu, e primită la ora 18.00 de Eduard Mirto, ministrul Comunicaţiilor. Tratativele iau sfârşit la ora 21.00. Se anunţă că o parte din revendicările salariaţilor au fost acceptate. Delegaţia se întoarce la cei 8.000 de grevişti de la Ateliere. La ora 23.00, greva încetează.
Din partea guvernului e un simplu truc pentru a câştiga timpul necesar pregătirii măsurilor de forţă. În timp ce la sediul Ministerului se desfăşurau negocierile, o şedinţă a Consiliului de Miniştri, începută la ora 20.00, aprobă, la insistenţele lui Armand Călinescu, subsecretar de Stat la Interne, un proiect de Lege care autoriza guvernul să proclame starea de asediu pe motiv că ţara se confruntă cu pericolul unei Revoluţii comuniste.
A doua zi, 3 februarie, proiectul de Lege privind starea de asediu parcurge toate etapele, de la asentimentul Regelui Carol al II-lea până la adoptarea  în Parlament. Astfel că votul din Camera Deputaţilor se încheie la 12 noaptea. Senatul ia în dezbatere proiectul de Lege la 12.30 şi-l votează la 2 noaptea.
Pentru ca Legea să intre în vigoare chiar de pe 4 februarie 1933, la „Monitorul oficial“ se lucrează până dimineaţa, când apare o ediţie specială cu Legea. Sâmbătă, 4 februarie, Guvernul se întruneşte în şedinţă de la 18.00 la 22.00 pentru a întocmi Decretul privind instituirea stării de asediu în Bucureşti, Cernăuţi, Galaţi, Iaşi, Ploieşti, Timişoara, precum şi în zonele industriale din judeţul Prahova. Decretul e contrasemnat de Rege a doua zi, 5 februarie.
Publicat pe 6 februarie 1933, „Manifestul guvernului către ţară” sună goarna de alarmă:
„Români,
O primejdie mare pândeşte ţara noastră.
Se încearcă destrămarea ei prin anarhie şi violenţă.
Organizaţii ascunse comuniste lucrează la răsturnarea ordinei de stat.
În executarea acelui plan, unele turburări au început în unele regiuni. ”

Manifestul cere tuturor linişte, inclusiv presei: „Linişte cerem şi presei”. Aceasta, deoarece, „în timpul din urmă, o atmosferă de violenţă se degajează şi din unele ziare.”
Guvernul se pune pe treabă. Se anunţă anularea înţelegerilor din 2 februarie. Sunt rechemate sub arme două contingente. În noaptea de 10 spre 11 februarie se operează arestări şi percheziţii masive în rândurile participanţilor la grevă. Cartierul Griviţa e în fierbere. O delegaţie a muncitorilor se prezintă la guvern, cerând eliberarea celor arestaţi. E refuzată cu brutalitate. Mai mult, în noaptea de 14 spre 15 februarie au loc noi arestări, operate în rândurile delegaţilor care au negociat cu guvernul în 2 februarie. Atelierele explodează de mânie. Primul schimb din dimineaţa lui 15 februarie declară grevă cu ocuparea întreprinderii.
Direcţiunea cere intervenţia armatei. Din acel moment un balamuc de proporţii pune stăpânire pe Bucureştiul de dincolo de Podul Grant. Armata, în ţinută de luptă şi cu echipament de război, ocupă cartierul. Vin la faţa locului: miniştri, comisari regali, agenţi ai Siguranţei în civil, sergenţi de stradă, procurori. În jurul atelierelor sunt instalate mitraliere în poziţie de tragere. Seara, elemente rămase neidentificate devastează prăvăliile de pe Calea Griviţei. Sirena Atelierelor sporeşte la maximum atmosfera de tensiune aţâţătoare.
La Prefectura de Poliţie a Bucureştiului celula operativă, condusă direct de Armand Călinescu, e într-o confuzie totală. Sunt prezenţi Ministrul Apărării Naţionale, Şeful Marelui Stat Major, Prefectul de Poliţie a Capitalei, verosul Gavrilă Marinescu. De la Palat, Puiu Dumitrescu telefonează în numele Regelui să se treacă de urgenţă la reprimare. „Să fim calmi – răspunde Armand Călinescu – pentru împuşcare este vreme oricând.” La un moment dat, Şeful Marelui Stat Major ordonă prin telefon colonelului care era în faţa Atelierelor: „Prima mitralieră să măture puţin strada. Să nu mai mişte unul!” Se enervase aflând că în jurul întreprinderii se adunaseră peste 10.000 de oameni: rude, locuitori ai cartierului, femei, copii, bătrâni.
continuarea pe  http://garduldefier.wordpress.com/

marți, 14 septembrie 2010

Jaful National marca SOV

In România, după lovitura de stat din decembrie 1989, s-au creat grupuri financiare, mafiote şi criminale de tip masonic, care şi-au constituit servicii secrete proprii, sub acoperirea unor instituţii mass-media. Ele acţionează pe întreg teritoriul ţării şi sînt sprijinite de persoane care au funcţii importante în instituţiile statului. Un asemenea caz este cel al fostului puscarias Sorin Ovidiu Vântu, condamnat pentru delapidare şi furt la 7 ani de detenţie în perioada de dinainte de 1989. El şi-a format un imperiu de criminalitate organizata, STAT în STAT, format din francmasoni şi membri ai Serviciilor Secrete româneşti şi străine, cu care a jefuit Romania. SOV este mason şi a condus, practic, Serviciul Român de Informaţii în perioada cît la conducerea acestuia a fost prietenul şi concitadinul său Radu Timofte, cunoscut cu legături pe linia serviciilor speciale sovietice KGB şi GRU. Aceste două personaje au participat la pulverizarea economiei româneşti, la devalizarea unor bănci din România şi la înfiinţarea sistemelor de tip FNI şi altele, fiind beneficiarii tuturor acestor jafuri naţionale. Legătura cu maiorul de grăniceri Radu Timofte l-a dus pe Sorin Ovidiu Vîntu şi mai adînc în anturajul Serviciilor Secrete ruseşti, care i-au speculat „inteligenţa nativă” de care dădea dovadă în fel de fel de aranjamente mai mult sau mai puţin legale, găsind astfel omul ideal pentru a fi introdus „la înaintare” în mai toate afacerile oneroase prin care orice serviciu special se alimentează cu bani. Sorin Ovidiu Vîntu este protejatul membrilor Serviciului Secret sovietic GRU, respectiv a lui Vitalie Ustroi, Vitalie Dobîndă şi alţii, care se află în România din decembrie 1989, participanţi activi la reuşita loviturii de stat din decembrie 1989, alături de alte personaje asemenea lor, inclusiv membri ai ambasadelor străine acreditate în România. Iata ADEVARUL despre Vantu si infractiunile sale, iar procurorii DIICOT, daca chiar au sange in instalatie (si se fac ca nu observa ca sefa lor, Codruta, este amanta lui SOV), atunci sa ia act de ceea ce ExN prezinta mai jos, pentru ca vor avea un rechizitoriu complet al ceea ce inseamna imperiul de crima organizata infiintat si condus de Vantu:
Citeste mai mult...  http://exploziv.news.ro/

 

Pentru injuraturi, sugestii,plingeri, incurajari, nu ezitati sa ma contactati.Multi ma intrebau cum arat, va ofer in premiera o poza

http://garduldefier.wordpress.com/
http://singurafelina.blosgpot.com/

luni, 13 septembrie 2010

Romii vor sa isi faca tara lor in Israel

Un val puternic de ură s-a abătut asupra etniei rrome în întreaga Europă. Săptămânal avem parte de cel puţin o ştire care să ne comunice acest lucru. Mai implicaţi, cred, decât alţii sunt rromii cu cetăţenie română. Spre deosebire de fraţii lor de cetăţenie sârbă, au fost luaţi la împins vagoane de nu s-au văzut. La început a fost Italia. Ehe… Ca un neam, neam prost ce-i drept, i-au plesnit în moalele capului pe rromi, şi parcă şi primii s-ar trage din gintea latină, au terminat cu rromii, au început cu românii. Ori e vreun plan mai elaborat ce presupune acţiuni împotriva altor etnii şi seminţii într-o ordine oarecum alfabetică, ori ceva ne scapă. După Italia a urmat Spania. Şi lor le e greu să facă diferenţa între rromi şi români. După, a venit şi rândul Franţei. Ei, dar aici e aici.
Deocamdată, exceptând modul în care sunt priviţi de celelate popoare din marea familie europeană, mare lucru nu poate fi dedus, însă vă scapă ceva. A mai fost în istorie o naţie deosebit de iritantă pentru întreaga Europă prin atitudinea ţepară şi parşivă. Vă aduceţi aminte ce s-a întâmplat cu evreii? Exact ca în cazul rromilor, Europa a încercat să scape de aceste elemente negative la momentul respectiv şi au ajuns ceea ce sunt astăzi. Adică, singurul lucru pe care îl poţi spune despre ei este „no comment”, pentru că şi-au impus peste tot legi care să interzică discuţiile împotriva felului lor de a se purta cu semenii. Pe lângă asta, ca urmare a respectivelor evenimente, unele state nici măcar nu îşi pot cinsti eroii, ca de exemplu România pe Ion Antonescu, chit că există dovezi istorice clare care indică faptul că mareşalul a avut o înţelegere cu autorităţile jidoveşti din România pentru a salva, în măsura în care îi este cu putinţă, un număr cât mai mare de evrei. Pe lângă aceste măsuri, o serie de state au fost „determinate” pe cale „politicaly-correct”, ca să folosesc termeni generaţi tot de acest popor, să investească sume imense în memoriale ale evenimetelor ce au avut loc în perioada 1939 – 1945, asta pe lângă despăgubiri faţă de statul Israel. Nu-i ciudat să plăteşti unui stat inexistent în perioada războiului daune ca urmare a războiului?!?
Cineva îmi spunea că nu evreii sunt de vină pentru ceea ce sunt, ci noi i-am făcut aşa. Păi dacă aşa stă problema, eu zic că ne tăiem singuri craca de sub picior. Păi ce ne facem dacă şi rromii se gândesc să adopte strategia jidovească? Ne trezim că pleacă şi ăştia în Palestina, omoră o groază de palestinieni, le iau pământurile, după care din motive de securitate mai omoră vreo câţiva cetăţeni ai unor ţări arabe şi cu toate că O.N.U. intervine şi critică această politică, li se rupe în circumcizie. Aaaaa… Pardon, uitasem că rromii nu se circumcid! Poate doar cei cuţitari! Chestia e că rromii s-ar putea să plece în Israel să îşi facă ţara lor, pentru că prin definiţie n-ai să vezi luând lucrurile de la 0. Nici măcar de la 5, cum au făcut-o predecesorii lor evreii.
P.S. – Cică atacarea Iranului de către Israel, acţiune care s-ar putea solda cu o mare căpăceală luată de evrei de la arabii din zonă, survine ca urmare a invidiei pe care o poartă evreii care conduc SUA, evreilor care conduc Israelul. Această invidie survine ca urmare a unei acţiuni concertate din partea evreilor care conduc lumea.

http://balaceanca.net/  recomanda pistol mitraliera airsoft AK Spetsnatz

duminică, 12 septembrie 2010

PDL SI UDMR TREBUIE IZOLATE

P.D.-L. ŞI U.D.M.R. TREBUIE IZOLATE

A venit vremea ca P.D.-L. şi U.D.M.R., aflate acum la guvernare împreună cu partidul trădătorilor, să fie izolate şi eliminate de pe scena politică. Această necesitate a fost înscrisă în Rezoluţia votată în unanimitate de participanţii la întâlnirea Biroului Permanent al Partidului România Mare cu aleşii locali, care a avut loc la Bucureşti, în 28 august a.c.
Se ştie că U.D.M.R. nu este partid politic, ci o organizaţie neguvernamentală care participă la guvernarea României. Această organizaţie antiromânească şi antieuropeană  duce o politică şovină şi extremistă încă de la apariţia sa de facto în zilele de 21-22 decembrie 1989. Obiectivele principale ale U.D.M.R sunt dezmembrarea teritorială a României, autonomia Ardealului şi refacerea Ungariei Mari prin anexarea şi a multimilenarului pământ al strămoşilor noştri, al Poporului Primordial care a dat omenirii cea mai veche civilizaţie de pe planetă.

Apariţia U.D.M.R. şi intrarea la guvernare a fost susţinută de fostul Preşedinte al României, Ion Iliescu, şi echipele premierului Petre Roman, formate în majoritate din alogeni, la fel ca în anii 1945-1946. De la început, U.D.M.R. a avut relaţii apropiate şi s-a bucurat de susţinerea partidelor „istorice“ – P.N.Ţ.-C.D., P.N.L. şi P.S.D.R. –, iar, apoi, a intrat în graţiile P.D.S.R. (P.S.D.) şi P.D.(P.D.-L.). Toate aceste partide sunt vinovate pentru că au admis activitatea U.D.M.R. ca partid politic şi participarea acestei organizaţii iredentiste la guvernarea României. „Ciociolina“ politicii româneşti s-a combinat cu aceste partide politice, le-a şantajat şi, apoi, le-a trădat şi înşelat pe toate. Cu toate acestea, partidele politice care s-au combinat cu U.D.M.R. la guvernare şi în Parlament au finanţat anual de două ori din banii contribuabililor români, cu zeci de miliarde de lei,  această organizaţie antiromânească, respectiv ca partid politic şi ca uniune culturală. Pentru organizaţiile patriotice româneşti – Uniunea Vatra Românească, Societatea Avram Iancu şi Astra –, aceleaşi partide politice aflate cu schimbul la guvernare nu au alocat nici un leu în 20 de ani. Pentru liderii U.D.M.R., scopul scuză mijloacele. Folosindu-se de cei care au luat vipera la sân şi de sprijinul preşedinţilor alogeni ai României – Ion Iliescu, Emil Constantinescu şi Traian Băsescu –, U.D.M.R. a aplicat cu succes politica „paşilor mărunţi“, apropiindu-se de atingerea obiectivului de rupere a Ardealului din trupul sfânt al României. În această lună, înainte de căderea sigură a Guvernului Boc 5 la moţiunea de cenzură, U.D.M.R. şantajează P.D.-L. pentru a se vota la Camera Deputaţilor proiectul de lege al Guvernului Tăriceanu privind Statutul minorităţilor naţionale. Când ţara arde, baba se piaptănă, iar U.D.M.R.  „nu culche“ niciodată.

Partidul Democrat s-a înfiinţat în anul 1993, prin desprinderea din Frontul Salvării Naţionale (F.S.N., devenit P.D.S.R.) şi a avut ca preşedinţi pe Petre Roman (1993-2001) şi pe Traian Băsescu (2001-2004), amândoi alogeni, la fel ca şi mulţi alţi lideri ai acestui partid. Partidul Democrat s-a declarat, atunci, un partid de centru-stânga, cu o doctrină social-democrată. P.D. avea ca principii fundamentale democraţia, libertatea, demnitatea, dreptatea socială, egalitatea de şanse şi solidaritatea socială. În anul 2003, P.D. şi P.N.L. au realizat alianţa politică „Dreptate şi Adevăr“ („D.A.“) cu care au reuşit să păcălească electoratul la alegerile locale, parlamentare şi prezidenţiale din anul 2004. Apoi, preşedintele P.N.L., alogenul Theodor Stolojan, împreună cu alţi migratori, au trecut la P.D. şi a luat fiinţă P.D.-L., un partid fără doctrină, de stânga-dreapta şi viceversa, care calcă în picioare principiile teoretice fundamentale ale P.D. Acum P.D.-L. are ca preşedinte pe Emil Boc şi este principalul partid de guvernământ. Pentru a se menţine la putere, P.D.-L. se supune şantajului din partea U.D.M.R. şi U.N.P.R. De când este la putere, P.D.-L. a îndreptat România într-o direcţie greşită şi are, în fapt, ca principale obiective următoarele: dezastrul, haosul, jaful, corupţia, genocidul împotriva Poporului Român, sărăcirea populaţiei, desfiinţarea a sute de mii locuri de muncă, tăierile din salarii şi pensii, prăbuşirea nivelului de trai, alungarea românilor din Ţara-mamă, vânzarea pământului strămoşesc la străini, dezbinarea socială şi înrobirea românilor pentru mai multe generaţii prin împrumuturi uriaşe de la băncile străine. Pentru aceste obiective, P.D.-L. merită să fie aruncat la lada de gunoi a istoriei. De când se află la putere, P.D.-L. şi U.D.M.R. terorizează Poporul Român şi continuă genocidul împotriva acestuia. De aceea, ele trebuie rapid izolate şi eliminate de pe scena politică românească şi europeană.
România este singura ţară din Europa în care guvernanţii şi partidele politice acceptă otrăvirea cetăţenilor cu aditivi alimentari cancerigeni, care sunt introduşi în pâine şi produse de panificaţie, carne şi preparate din carne, dulciuri, băuturi răcoritoare şi alcoolice. În mandatul 2004-2008, parlamentarii P.R.M. au depus două iniţiative legislative privind interzicerea aditivilor alimentari cancerigeni şi alinierea la legislaţia europeană. Guvernul Tăriceanu şi parlamentarii P.N.L, P.D.-L., U.D.M.R. şi P.S.D. au respins cele două proiecte legislative ale P.R.M., fiind de acord cu otrăvirea populaţiei. Ca urmare, România a ajuns pe ultimul loc în Europa în ceea ce priveşte sănătatea cetăţenilor. Chiar şi în această situaţie, ministerul Sănătăţii este subfinanţat, datoriile spitalelor sunt uriaşe, ministrul-jurist al U.D.M.R. a reuşit să reducă încă 9.200 paturi din spitale, preţul medicamentelor creşte continuu, foarte mulţi bolnavi cu venituri mici nu mai pot apela la medici după introducerea co-plăţii, iar preşedintele Băsescu îi sfătuieşte pe medici să părăsească România. Sumele alocate anual din Bugetul de Stat pentru Sănătate sunt mult mai mici decât dobânzile plătite băncilor străine pentru uriaşele împrumuturi luate de Guvernele Năstase, Tăriceanu şi, mai ales, Boc. Din vina guvernanţilor, foarte mulţi cetăţeni români mor cu zile, fiind victime ale genocidului. Mulţi români sunt omorâţi cu premeditare de către guvernanţi, iar Parchetul nu se autosesizează. Dacă ar fi cu adevărat partide politice de opoziţie, atunci P.S.D., P.N.L. şi P.C. ar depune plângeri penale împotriva Guvernelor Boc 4 şi 5  pentru infracţiunile de genocid şi pentru cazurile de omor săvârşit cu premeditare, infracţiune unde inclusiv tentativa se pedepseşte conform Codului penal. De asemenea, rudele celor omorâţi cu zile de către guvernanţi ar trebui să depună denunţuri penale la Parchet.
În zilele de 8 şi 9 septembrie a.c., preşedintele Băsescu a apărut la posturile publice de televiziune şi radio cu scopul de a încerca, pe de o parte, să informeze cetăţenii români cu privire la unele dintre constatările sale, iar pe de altă parte, pentru a pregăti moral Poporul Român pentru un nou împrumut de 30-40 miliarde euro de la F.M.I., însoţit de alte clauze secrete înrobitoare şi care ştirbesc din suveranitatea naţională. Preşedintele României a constatat că în mandatele sale, în cei aproape 6 ani de când stă la Palatul Cotroceni, s-au întâmplat următoarele: guvernul a cumpărat voturi; populaţia a acceptat mita electorală; politicienii au fost şi sunt iresponsabili; fostul ministru de Finanţe, d-l Vlădescu, a fost iresponsabil (dar a fost numit prin decret prezidenţial); nu a funcţionat nici majoritatea P.D.-L.-P.N.L.-U.D.M.R. şi nici P.D.-L.-P.S.D. (ambele „clocite“ de acelaşi preşedinte); nu avem autostrăzi din cauza pensionarilor; Guvernele Boc 1-4 nu au avut bani pentru a plăti exproprierile de terenuri pentru autostrăzi; în anul 2010, peste 5 la sută din veniturile Bugetului de Stat reprezintă dobânzile la datoria externă; banii pentru investiţii au fost direcţionaţi pentru fondul de pensii (de unde au fost deturnate peste 10 miliarde euro); au fost disponibilizaţi sute de mii de bugetari; au fost tăiate salariile bugetarilor cu 30-50 la sută; s-a intenţionat tăierea pensiilor cu 15 la sută; s-a mărit T.V.A. cu 5 procente; s-a generalizat corupţia; s-a încurajat nemunca; zeci de mii de angajaţi au fost obligaţi să intre în şomaj tehnic; a continuat prăbuşirea economică; inflaţia a ajuns la 8 procente; a crescut enorm datoria externă etc. Pentru toate aceste „succesuri“, preşedintele Băsescu nu îşi asumă nici o vină.
Având în vedere iresponsabilitatea politicienilor care conduc România spre fundul prăpastiei, constatată şi de către preşedintele Băsescu, precum şi dezastrul produs în toate domeniile, în situaţia disperată din Ţară, ar fi benefică o hotărâre a Parlamentului pe 21 septembrie a.c. (când va fi prezentat un mesaj prezidenţial pe probleme de politică internă) pentru intrarea în şomaj tehnic a Preşedintelui României, membrilor guvernului şi secretarilor de stat, guvernatorului şi membrilor Consiliului de administraţie al B.N.R, a prefecţilor şi a subprefecţilor, până la ieşirea din criză şi înregistrarea unei creşteri a salariilor, pensiilor şi nivelului de trai peste rata inflaţiei. În intervalul şomajului tehnic, beneficiarii primesc 25 procente din indemnizaţia sau salariul lunar, numai dacă se supun la un control psihiatric. Prin intrarea în şomaj tehnic a celor menţionaţi, s-ar provoca un rău mult mai mic Poporului Român şi României, până la alegerile anticipate prezidenţiale şi parlamentare. Intuind această perspectivă, preşedintele Băsescu i-a înştiinţat pe români că „maximul crizei a trecut“. Sunt alte vorbe, aruncate peste bordul uneia dintre cele 4 vapoare pe care le mai are România. Inclusiv anul trecut, acelaşi preşedinte Băsescu le-a spus cetăţenilor români că a trecut criza. Cine îl mai crede? Pentru anul 2010, preşedintele Băsescu şi Guvernul Boc 4 (P.D.-L., U.D.M.R. şi U.N.P.R.) au promis o creştere economică de circa un procent şi au realizat o prăbuşire economică de 2-3 procente. După ce nu au nimerit-o cu prognoza pe acest an, regimul Băsescu-Boc anunţă că în anul 2011 se va înregistra în mod sigur o creştere economică de 1-2 la sută, dar care nu va duce la noi locuri de muncă şi la îmbunătăţirea nivelului de trai al populaţiei. Dimpotrivă! Preşedintele Băsescu i-a asigurat pe telespectatori şi radio-ascultători că el înţelege că salariaţii şi pensionarii o duc greu. Şi la ce ajută că el zice că înţelege? Cine îl împiedică şi de ce nu acţionează pentru ca românii să nu o ducă greu, să nu fie otrăviţi şi să nu mai fie umiliţi?
În recenta scrisoare de intenţie către F.M.I., regimul Băsescu-Boc-Isărescu s-a angajat pentru anul viitor: să îngheţe pensiile; să disponibilizeze alte zeci de mii de bugetari; să taie din alte drepturi salariale; să majoreze tarifele la transporturile de călătorie; să taie subvenţiile la căldură şi să dea, de pomană, la anumiţi străini alte societăţi comerciale, prin aşa-zisa privatizare. În mare secret, Guvernul Boc 5 pregăteşte cadrul legal prin care majoritatea bugetarilor să fie obligaţi să nu lucreze câte o săptămână în fiecare lună. Ca urmare, salariile intenţionează să le reducă cu încă 25 la sută. Pe lângă acestea, preşedintele Băsescu cere să fie reduse cheltuielile sociale şi să fie eliminată pensia minimă de 350 lei/lună. Un deputat marcant al P.D.-L. şi susţinător înfocat al preşedintelui Băsescu a propus ca să fie tăiate salariile de mizerie primite de preoţi de la Stat, după ce acum preoţii sunt furaţi lunar prin tăierea a 25 procente din totalul veniturilor şi nu din sumele primite de la guvern. Acelaşi deputat P.D.-L. a propus ca pentru anumite femei să fie reintrodusă sclavia şi prostituatele să dea bonuri fiscale, iar pentru membrii cu carnet ai P.D.-L., U.D.M.R. şi U.N.P.R. să fie reduse tarifele cu 50 procente. P.D.-L. şi U.D.M.R. vor să impoziteze şi vrăjitoarele, dar se tem de blesteme.
Preşedintele Băsescu şi liderii P.D.-L., U.D.M.R. şi U.N.P.R. fug ca dracul de tămâie de problema creşterii veniturilor la Bugetul de Stat prin valorificarea bogăţiilor naturale în Interes Naţional, precum şi de problema investiţiilor care să creeze milioane locuri de muncă. Preşedintele Băsescu ascunde Poporului Român adevărul despre uriaşa datorie externă acumulată în timpul mandatelor sale, adevărul despre destinaţia creditelor externe şi despre rambursarea lor. Regimul Băsescu-Boc-Isărescu a recurs la împrumuturi externe de circa 70 miliarde euro, făcând ca datoria externă a României să depăşească 120 miliarde euro. Guvernele Boc 4-5 îndatorează Poporul Român, în fiecare lună, cu împrumuturi de la băncile străine de peste 1 miliard euro. Aceste împrumuturi sunt separate şi în plus faţă de cele 20 miliarde euro împrumutate de la F.M.I. şi de la Banca Mondială. Acest regim odios ascunde Poporului Român adevărul în legătură cu rambursarea datoriei la băncile străine. Anul acesta, datoria externă care trebuie achitată băncilor străine este de 16 miliarde euro, plus o dobândă de peste 2 miliarde euro. În anul 2011 Poporul Român are de plătit 20 miliarde euro din datoria externă la care se adaugă dobânzi de peste 3 miliarde euro. Ca să existe motivaţia unor noi împrumuturi externe, regimul Băsescu-Boc-Isărescu s-a înţeles cu F.M.I. ca Bugetul României în anul 2011 să nu fie excedentar, ci să se încheie cu un deficit de 4,4 procente, care obligă la un nou credit extern de 30-40 miliarde euro, pentru a putea plăti şi datoria scadentă de peste 23 miliarde euro. Acest regim anti-românesc, susţinut de P.D.-L., U.D.M.R., U.N.P.R. şi deputaţii minorităţilor, are ca principal obiectiv să susţină creşterea profiturilor băncilor străine pe spinarea Poporului Român. Pentru a stopa acest mecanism diabolic de înrobire a Poporului Român, Parlamentul ar trebui, de urgenţă, să adopte o lege prin care să se interzică Guvernului să prezinte proiecte de lege ale Bugetului de Stat cu deficit bugetar, iar în timpul anului modificarea acestor legi să nu fie permisă prin ordonanţe de urgenţă sau ordonanţe simple.
Guvernele Boc 4 şi 5 au tăiat două zile şi din vacanţa elevilor, sfidând tradiţia din învăţământul românesc. În loc să înceapă noul an şcolar în ziua de 15 septembrie a.c., premierul-„filozof“ Boc şi ministrul alogen al Educaţiei au stabilit ca acesta să înceapă de Ziua Pompierilor. Ziua de 13 septembrie 2010 va fi o zi tristă în învăţământul preuniversitar, cea mai tristă din istoria învăţământului românesc, zi în care până şi festivităţile tradiţionale au fost interzise. Sunt mii de şcoli care nu au autorizaţie sanitară de funcţionare, sunt circa 3.000  şcoli care vor fi închise, sunt câteva sute de mii de copii care nu merg la şcoală, rămânând analfabeţi, sunt toate cadrele didactice nemulţumite de tăierea slariilor cu 30-50 la sută , sunt câteva zeci de mii de dascăli care au fost disponibilizaţi. Cei aleşi sau numiţi în funcţii publice din partea P.D.-L. şi U.D.M.R se tem de reacţia cadrelor didactice, a părinţilor, a bunicilor şi a elevilor la deschiderea noului an şcolar şi caută motive pentru a fi în altă parte. În loc să participe la deschiderea noului an şcolar şi să fie huiduit mai mult decât la Ziua Marinei, preşedintele Băsescu va face o nouă vizită de lucru şi degeaba la un pod în judeţul Suceava. La celelalte poduri în construcţie din alte judeţe, preşedintele Băsescu refuză să se deplaseze, oferindu-le astfel o bucurie constructorilor. În plină criză şi când vorbeşte despre reducerea cheltuielilor bugetare, preşedintele Băsescu se deplasează cu elicopterul, cel puţin săptămânal, la un pod în construcţie, unde nu are nici o treabă şi nici o competenţă. Pe fond, cheltuieşte inutil banii contribuabililor pentru plăcerea de a vedea cum se lucrează la un pod. Lucrarea este contractată şi firma privată are obligaţia să termine investiţia la termenul fixat, fără vizite prezidenţiale inutile.
Acelaşi preşedinte Băsescu nu s-a dus la Parlamentul European, la Paris şi la Roma pentru a găsi soluţii împotriva expulzării ţiganilor, cetăţeni europeni. În sfârşit, a reuşit preşedintele Băsescu să înţeleagă că a fost pusă la cale, de către Petre Roman (ministrul de Externe în anul 1999) şi premierul Mugurel Constantin Isărescu, confuzia cu „romii“ în loc de ţigani, aşa cum sunt ştiuţi şi consemnaţi în diverse documente şi opere literare de peste 700 de ani de când au venit în Europa. Pentru a abate atenţia populaţiei disperate de la adevăratele cauze ale dezastrului şi genocidului din România, s-a dat semnalul verde pentru noi episoade din serialul „Tele-justiţia“, unde zi şi noapte au intrat în faţa camerelor de luat vederi mulţi ziarişti. Acum, „Realitatea“ deranjează Puterea. Mai este puţin timp până când realitatea româneasă şi românii ieşiţi în stradă îi vor „mătura“”, cu ocazia curăţeniei de toamnă, pe cei care sunt vinovaţi de terorizarea Poporului Român. Regimul Băsecu-Boc a făcut tot ce a putut, inclusiv sub tutela F.M.I., pentru a fi urât şi dispreţuit de Poporul Român.
Cluj-Napoca,
htpp://ro.altermedia.info

Veta Biris - Cintecul lui Iancu

Armata Romana Sfinta zi de libertate


http://singurafelina.blogspot.com/

De ce este nevoie de o Romanie Nationalista

Autor: Ovidiu Panaite-ND Cluj
La începutul anului 1990 , României i s-a pus democraţia pe tavă. Dictatura a fost abolită şi toţi cetăţenii se puteau bucura de libertăţile mult râvnite, de piaţa liberă, etc. Însă un sistem politic nu se bazează numai pe aceste lucruri. România avea nevoie de o schimbare a mentalităţii, de o schimbare socială şi intelectuală, lucru care, datorită oamenilor politici din acea perioadă şi până în prezent, nu a putut fi pus la punct .
România a trecut prin foarte multe schimbări de-a lungul vremii, schimbări care au afectat mentalitatea oamenilor, a sporit lipsa de încredere, a scăzut respectul de sine al cetăţenilor şi totodată intelectul. Populaţia a fost minţit , încuiată şi a fost lăsată de izbelişte pentru că  şi aici ne ajută o vorbă din popor, „lasă că merge şi aşa” .
România are nevoie de conducători cu adevărat inteligenţi, persoane care să promoveze anumite valori morale, care sa schimbe felul manfişist de a fi al cetăţenilor, iar aceste lucruri pot fi realizate cu brio de un regim naţionalist, de persoane cărora chiar le pasă de această ţară, aşa cum s-a dovedit şi ultima dată când legionarii au ieşit la ramă.
Voi prezenta acum unele puncte de interes major care ar trebui şi ar putea fi schimbate :
- Românii trebuie culturalizaţi. În loc să se promoveze zi de zi pornografia şi manelismul, să se promoveze adevărata istorie, literatura şi religia .
- Este nevoie de oameni învăţaţi care să scoată acea parte a ţării din ignoranţă. Cetăţenii s-au săturat să tot fie minţiţi şi au ales să se sustragă oricărei responsabilităţi şi au nevoie de cineva care să le arate adevărul şi să-i facă sa devină din nou interesaţi de soara ţării şi a celorlalţi.
- Un regim naţionalist va milita întotdeauna pentru promovarea valorilor naţionale, a culturii şi a obiceiurilor. Datorită ignoranţei, toţi îşi întorc privirea spre occident şi mai ales America, ceea ce duce încet-încet la americanizarea ţarii; lucru deplorabil, ţinând cont de faptul că valorile noastre naţional, cultura, istoria şi obiceiurile depăşesc cu mult celelalte state .
În concluzie, avem nevoie de o Românie naţionalistă pentru a reintra pe un făgaş normal, pentru a ne redobândi valorile morale, sociale şi intelectuale pierdute, pentru a ieşi din ignoranţa rămasă de la regimul comunist, pentru a ne reuni cu fraţii noştrii din Basarabia şi pentru a redeveni români adevăraţi.
http://blog.nouadreapta.org/