Reda-i copilaria lui Stefanut

sâmbătă, 12 iunie 2010

Fryderic Chopin(1810-1849) comp.polonez Mazurka

Fata care s-a jucat cu focul !



In aceasta perioada de timpi morti, cind sint nici in caruta nici in teleguta, nici cu vii nici cu mortii, ma gindesc ca mi s-ar potrivi cel mai bine acum, viata pe sufleteasca pe care am dus-o acum 42-43 de ani cind am avut pe doamna D. linga mine, care mi-a organizat in mod pozitiv gindirea(dar ce folos in toata societatea in care ne balaceam in namolul mediocritatii). Acea gindire a doamnei, facuta la scoala germana fiind in timpul razboiului Secretara la Ambasada Germana si sotie de Ministru, a format un caracter puternic. Acest lucru l-am mai intilnit la Anisoara, a doua a sotie a lui tata si ea un caracater putermnic format tot de scoala germano-maghiara. Aceea viata cred ca as vrea sa o duc o mie de ani. Nu sa pierdem vremea cum pierdeam atunci, scriind texte tembele, pentru muncitorii de atunci considerati prosti. Gindirea bine structurata a dinsii, cu flexibilitatea gindirii mele, am fi putut lucra multe pagini la care dinsa are angajata acum o doamna, o secretara literara. Eu si numai(preferata dinsii)eu, as putea sa sistematizez cel mai bine, toate memoriile dinsii din timpul razboiului si pina acum. Dar ce sa fac eu cu dinsa la aproape 9o de ani cu mai multe comotii cerebrale si mai multe operatii. Dar asa cum este, nu abandoneaza scrisul pina in ultima clipa, a vietii mai are ceva de spus si copii i-au pus la dispotizitie o secretara literara, care sa noteze fiecare cuvint spus. Asta in afara de doamnele (2) care o ingrijesc. Nu pot sa redau sa se inteleaga ca, nici daca s-ar da timpul cu 2o-3o de ani in urma tot nu ar fi bine, caci oamenii cit sint activi au obligatii familiale au alte ginduri, numai in momentul cind, ramin singuri in viata si au acest gol in timp si aceasta pasiune, tinuta in friu si bineinteles daca sanatatea permite, pot sa-si scrie, prin tot ce au trecut in viata. Si sa mai inventeze. Cind eram tinara si citeam despre surorile Bronte care scriau ziua si seara, isi citeau ce au scris si se completau una pe alta mi le si imaginam. Asa faceam eu cu doamna, pina noaptea tirziu. Avea o fire vesela, o cultura vasta, o maturitate in tot si in orice problema, dadea sfatul cel mai bun, vedea calea cea mai buna. Cu adevarat aceste 2 femei Anisoara si doamna D. nu se nasc decit o data la o mie de ani.Si la ultima convorbirte telefonica in febr. de ziua dinsii, tot asta am discutat ca, numai cu mine ar fi putut colabora din punct de vedere intelectual, caci numai eu as fi inteles cel mai bine, ce voia sa spuna. Are manuscrise de ocupa un balcon intreg, pina la tavan. Dar vedeti cit esti in putere esti familist si nu ai timp pentru hoby sa zic asa. Dar un hoby in care sa te scufunzi cu totul, sa nu mai iesi niciodata. Mult, cred ca ar putea face oamenii talentati. De aceea sint ursuzi si nu vor sa-i intrerupa nimeni. Nu m-as fi saturat sa stiu, sa scriu despre viata din minister in timpul razboiului, aflata de la birouri unde lucram si de la colege care mergeau si lucrau perioade, mai lungi sau mai scurte de timp, din discutiile pe care le-am avut cu cumnata unui fost ministru(minca si ea bataia ca oricare alta, venea cu ochii vineti la serviciu), si din povestirile directorilor din Min. Petrolului. Dar as fi vrut sa stiu, cum era in timpul razboiului. Numai doamna stia si punea pe hirtie. Si as fi vrut eu sa scriu si atunci dar mai ales acum. Era pasiunea mea, sa vad secretarele ca niste albinute, la birouri in fata masinilor de scris Mercedes, Remington si altele, in tacanitul infernal de mitraliera al lor, scriind dispozitii pentru front in mii de exemplare. Schimbind mereu textele si hirtiile cu indigo, totul facut intre bombardamentele asupra Bucurestiului, cum mi s-a povestit si eu atunci as fi vrut o viata cu adrenalina, nu o viata searbada, pe care o duceam zi de zi. As fi vrut sa scriu macar din ce am auzit (fiind generatia de dupa razboi, si ducindu-mi viata printre cei care l-au trait) si mai punind si de la mine. Cred ca era strasnic, sa fii nevasta de ministru si sa lucrezi in minister acolo unde se hotara soarta tarii. As vrea la cald, la prima mina cum se zice, sa aud si sa scriu, fiind corectata si de persoana avizata. Nu am mai intilnit de atunci si pina acum persoane cu o gindiire mai corecta, mai bine structurata si mai bine ancorata, in realitatea de oricind chiar si de acum. Si eu mai bleguta, parca am presimtit ca noi societatea, vom ajunge aici in mocirla asta morala si inca nu sintem la fund de tot, mai avem pina acolo, poate pe mine ma v-a scuti D-zeu. Dar acum imi dau seama, ca m-am mirat cind am vazut ca, nemaifiind locuri la gradinitele si scolile de germana din Buc. parintii (unii) duceau copii la gradinitele si scolile maghiare din Buc. si am intrebat de ce? Pentru ca se formeaza o alta gindire, mai organizata, mai dimanica. Deci asta este gindirea noastra, a romanilor, dezorganizata si ca merge si asa, ne tine mult in urma societatilor dezvoltate. Dar despre asta o sa mai vorbim. Este pasiunea mea. As vrea sa zbor la Buc. si sa depanam pe calculator cu doamna D. amintiri din timpul razboiului de la Min. de Razboi. Si sa aflati si dvs. sic! sic! sic! Aceasta este motivul pentru care, am fost toata viata o neadaptata. Am avut de-a face in viata, cu fam.mea, cu Julieta, Anisoara, d-na.D. oameni care mi-au deschis un alt orizont, asupra vietii si am dat de mediocritate, la toate nivelurile. Capul sus. pieptul inainte !!! papapa

vineri, 11 iunie 2010

Voltaire in 1718

Despre ginganii regale !

Foto: Voltaire (1694-1778) scriitor, folozof, iluminat, daist si francmason. Initiator a rev.franceze alaturi de J.J.Rousseau, Membru al Academiei Franceze.

Vad ca mereu se face mare can-can despre purici, paduchi. Aceste ginganii au existat si exista intotdeauna. Curatenia este dusmanul lor. Dar sa ne gindim la Franta regala. Atitia mari regi cu perucile lor din 5 miei fiecare si ale doamnelor de la curte ca niste glugi de coceni tuguiate ! Stiti ca, la curtea marilor regii Ludovici al XI-lea, al XII-lea, al XIII-lea, al XIV-lea(Regele Soare cum se autointitula), luxul exorbitant de la curtile lor, purtau in permanenta la ei betisoare lungi mai groase ca acele din aur, tocmai pentru a se scarpina prin peruca. Erau foarte lungi si minerul era o adevarata opera de arta. Era o concurenta intre regi, regine, printese, contese, marchize si tot felul de lume, cu singe albastru in a arata, cu mindrie ca acul lor pentru paduchi are cel mai frumos model. A fost o adevarata industrie, in lumea bijutierilor pentru a face modele cit mai originale si bineinteles frumoase. Au ramas din acele vremuri posteritatii, modele de bijuterii neintrecute, nici pina acum.(La Paris este o expozitie la Muzeu, cu aceste ace pentru paduchi).
Si la noi in tara, mai ales pe fronturile din Primul si al Doilea Razboi Mondial, cind daca ati citit, soldatii adunau cu palma paduchii de la centura. Dar noi romanii am scapat de aceste ginganii, caci acum nu mai sint decit foarte putini la familiile foarte sarace, care nu au bani sa-si cumpere detergenti, cu ocazia venirii trupelor rusesti, (cind ne-au ocupat) dupa 23 aug. l944. Toata lumea recunostea (generatia de dupa razboi), ca ei au venit cu trenuri de zeci de vagoane cu DTT(acum interzis fiiind socotit toxic si cancerigen). Numai asa au scapat romanii nostrii, bravi si viteji de purici si paduchi. Rusii au impartit gratis, la toate casele obligatoriu, sa-si dea de fata cu ei cu DTT prin casa, pe pat si pe ei personal pina la piele. Acest lucru au facut rusii la noi. Ne-au scapat de purici si paduchi mai ales. Asta recunoaste toata lumea, din aceea perioada. Am vrut sa va spun ca, aceste ginganii au existat dintot-deauna si ustensilele pentru scarpinat, erau adevarate opere de arta, din aur.
Una dintre cinele lui Ludovic al XIV-lea, regele Franţei – tipică pentru mesele pe care le înfuleca în fiecare seară chiar înainte de a se retrage – era alcătuită din patru farfurii de supă diferite, un fazan întreg, o potîrniche, un bol mare de salată, o porţie colosală de berbec, două felii serioase de şuncă, un platou întreg de pateuri, o moviliţă de dulciuri, mormane de fructe şi – probabil – mărunţişurile care mai erau prin jur.
Capul sus, pieptul inainte !!! papapa

joi, 10 iunie 2010

Harry Belafonte Angelina

Tudor Vladimirescu(1780-1821)Proclamatia de la Pades


Foto Tudor Vladimirescu(1780-1821)
Tudor arată că „pesemne dumneata pă nărod cu al căror sânge s-au hrănit şi s-au poleit tot neamul boieresc, îl socoteşti nimic, şi numai pe jefuitori îi numeri patrie... Dar cum nu socotiţi dumneavoastră că patria se cheamă poporul, iar nu tagma jefuitorilor“(Proclamatia de la Pades 1821).
Acum cind am inteles perfect ca acesti jefuitori nemilosi ce-au furat tot ce se putea fura, au spoliat tara de bogatii, au distrust insasi fibra vietii noastre ca popor ma apuca disperarea.Acum imi dau seama ca nu mai avem nici o sansa.Diavoll cu ochii crucis, privirea puiezisa in jos ca a unui criminal odios, chel ca in filmele cu extraterestrii gen Star Trek, il vad cum cu rautate, ura si apasat a spus taiem 25% din salarii 15 % din pensii, vorbea ca unor dusmani, care ne invadasera tara. Noi care, avem cele mai mici salarii si penasii din Europa, noi care abia ne tirim vietile de la o zi la alta, noi. Cine a adus acest bicisnic fara Dumnezeu si mama pe capul nostru? De ce trebuie sa ducem noi, crucea asta asa de grea. De ce sa fim noi, iarasi oropsitii Europei? Si dobitocul acela de la U.E. care ii cinta in struna lui Boc? Cine e el sa spuna ca e de acord? L-am intrebat noi?
Europa imbuibata si plimbata ne intreaba, pe noi daca sintem de acord sa controbuim la bunastarea ei?
Dar contributia noastra la U.E., de peste 1 miliard de euro de ce o primesc? De ce nu o taie ei ca doar sint de acord si ii sustin pe calaii nostrii.
Tudor Vladimirescu bine a zis :"Tara e a poporului nu a tagmei jefuitorilor".
Ce ma doare mai mult este si distrugerea respectului (cita a mai ramas ) in familiile din Romania.A avut si regele Carol al 2-lea o amanta oficiala, Elena Lupescu , Ceausescu pe Elena lui nevasta, dar atitudinea acestui drac impielitat de a-si dispretui nevasta(numai ea stie ce este in sufletul ei)si a prompva la fintina bogatiei si banilor tarii o femeie maritata, pentru mine este inaceptabil. Si acceptul sotului a acestui menaj in 3, arata cit de josnici sint. Sa profiti de slabiciunea unui om care, nu mai este in toate mintile lui numa ca sa ai o felie groasa din banii tarii, arata cit de fara perdea a ajuns acest exemplu de mare familist cum spunea la tv.in infruntarea cu Mircea Geoana.Stim cu totii ca barbatii mai au si cite o amanta dar e la secret si ei sint anonimi. Dar acest mare defect de a-si bate joc de nevasta a ajuns la noi politica de stat, la acesti ticalosi venali.
Asta le-a placut la alegatori ca este betiv, urit, are amanta si joaca pe sub fustele colorate.Dar acum s-a intors roata, o vedem pe amanta ca ne conduce(si nu numai ea, miine poimiine prim ministru sau chiar Presedinte la alegerile urmatoare Prezidfentiale), are banii U.E. barbatul e bucuros ca, a scapat de tras dugi albe in parcari si banii sint la cheremului lui facind prostitutie la nivel inalt, cu propria nevasta.Uite unde am ajuns, cum am ajuns aici? Nu se mai vede luminita de la capatul tunelului.
De aceea ma apuca disperarea cind ma gindesc numai. Imi pun nadejdea in barbatii acestei tari ca, mai devreme sau mai tirziu vor stopa aceasta degringolada periculoasa, pentru fiinta noastra ca popor si ticalosia ajunsa politica de stat se v-a opri.
In orice caz, contati pe mine !
P.S. Sa-i fie rusine lui T.T.care a spus ca putem supravietui cu o felie de piine, pusa la congelator din care sa luam, cite o firimitura in fiecare zi.
Tara noastra e sub asediu?
Este blocaj total si noi nu stim?
Nu ea nesatula de bani, a fost prima care a adus manelistii la tv.?

Capul sus pieptul inainte !!! papapa

luni, 7 iunie 2010

Daca..... de Rudyard Kipling(1865-1936)Laureat al Premiului Nobel pt.literatura 1907




Foto: Rudyard Kipling(n.1865 la Bombay-1936), laureat al Premiului Nobel pentru Literatura in 1907.

De poti sa nu-ti pierzi capul,
cînd toţi în jurul tău
şi l-au pierdut pe-al lor, găsindu-ţi ţie vină;
de poţi, atunci cînd toţi te cred nedemn şi rău
să nu-ţi pierzi nici o clipă încrederea în tine;
de poţi s-aştepţi oricît, fără să-ţi pierzi răbdarea,
de rabzi să fii minţit fără ca tu să minţi,
sau cînd, hulit de oameni, tu nu cu răzbunarea
să vrei a le răspunde, dar nici cu rugăminţi;

De poţi visa, dar fără să te robeşti visării,
de poţi gîndi, dar fără să-ţi faci din asta ţel,
de poţi să nu cazi pradă nicicînd dezesperării,
succesul şi dezastrul primindu-le la fel;
de rabzi s-auzi cuvîntul rostit cîndva de tine,
răstălmăcit de oameni, ciuntit şi prefăcut;
de poţi să-ţi vezi idealul distrus şi din ruine
să-l reclădeşti cu-ardoarea fierbinte din trecut;

De poţi risca pe-o carte întreaga ta avere
şi tot ce-ai strîns o viaţă să pierzi într-un minut,
şi-atunci, fără a scoate o vorbă de durere
să-ncepi agoniseala cu calm, de la-nceput;
şi dacă corpul tău uzat şi obosit
îl vei putea forţa să-ţi mai slujească încă,
numai cu străşnicia Voinţei tale şi-astfel
să steie peste vreme aşa precum o stîncă;

De poţi vorbi mulţimii fără să minţi şi dacă
te poţi plimba cu regii făr-a te îngîmfa,
de nici amici, nici duşmani nu pot vreun rău să-ţi facă
pentru că doar dreptatea e călăuza ta;
şi dacă poţi să umbli minuta trecătoare
să nu pierzi nici o filă din al vieţii tom,
al tău va fi Pămîntul, cu bunurile-i toate
şi, ceea ce-i mai mult chiar, să ştii, vei

fi un OM ! (traducere anul l96o aproximativ)

(traducere de Elena Herovanu)
Poezie nemuritoare, primita de mine la angajare (1 iul.1966) de la colegii de birou.

duminică, 6 iunie 2010

Toma Caragiu vecinul nostru drag(1925-1977)



Foto Toma Caragiu.
Din cele 3 sotii ale lui Toma Caragiu, pe internet nu este trecuta decit Elena cea care stiu din sursa sigura, ca in timpul cutremurului cind el a murit, ea era la Sinaia cu ama..tul si catelul, am zis si catelul, nu catelul amant. Stiu ca el a suferit foarte mult din cauza acestor obiceiuri. Dar voiam sa spun ca statea in casa cu etaj, pe Rudului colt cu Jupiter unde era scoala noastra, si mergea zilnic aproape spre str. Caliman fosta Ion Bob. Noi fetele cind eram la clasa in recreatie ii vedeam la brat si cind eram pe strada treceam pe trotuarul unde erau ei(el si a doua sotiem Maria Bichman pe care eu o luam mereu de baza, abia acum citi-va ani am aflat ca la inselat pe Tona la 2 sapt.de la casatorie) si le spuneam respectuos "sarut mina " la amindoi. Aflasem de la prof. de sport, de la colege fete de ofiterib care frecventau Teatrul si de la vecini ca era directorul Teatrului din Ploiesti. Si profesorul de sport era casatorit tot cu o actrita de la teatrul din Ploiesti.Sotia lui de atunci (eu ma mir ca pe google nu este trecuta ca sotie, caci e putin probabil ca el pina a plecat de la Ploiesti in l965, dupa ce plecase din casa lui si se mutase intr-o camaruta la teatrul din Ploiesti. El era cam urit, dar ea a doua Elena Bichman, era o creola cu parul pina la umeri, iar cel mai mult ne placea noua fetelor, ca avea parul grizonat, un fir negru si unul alb. Eu asa stiu, ca erau domnul si doamna Caragiu si mergeau tinindu-se de brat. Nu i-am vazut niciodata cu masina, poate nu aveau. Apoi dupa ce a plecat la Bucuresti, am vazut ca apare cu alta doamna, E.sotia lui. Cred ca a lasat-o( v-am spus ca nu stiam ca il insela la vremea aceea) pentru aceasta care se zicea ca nu are talent si avea figura ca din filmele mute. O vedeti pe internet. Tot la noi pe Rudului pe str. Sapunari a stat si fam. Crismaru, baiatul lor fiind actorul Damian Crismaru si nora lor fiind actrita Carmen Stanescu. Dar eu nu am apucat sa-i vad bine si au spus vecinii ca nora a zis, ca ii ia la Bucuresti pe socrii caci, ii este rusine cu socrii in tiganie la Ploiesti(La noi la Pompieri, inseamna ca era satra curata). Lumea a fost ofensata caci str. de care am spus e pe Rudului aproape de centru, Biserica Sfintii Imparati era o zona veche si aprape centrala. Daca si acolo mai este tiganie? Dar important este ca au stat cu totii la Bucuresti si s-au inteles bine si am vazut ca si acum joaca amindoi in spectacole de teatru in toata tara.

Fata lui Toma, Maria(se zice ca a fost infiata?) despre Toma Caragiu:
Si ca om cum era?

- Un bun inotator, stiu din povestirile mamei. Un mare pescar si un mare fricos. Daca-i aratai un soricel, lesina. Era un ateu convins. Parintii mei erau prieteni cu parintele Galeriu. Mama si parintele incercau sa-l convinga sa creada in Dumnezeu, dar nu aveau spor. Totusi, de fiecare data cind intra in scena, tata isi facea cruce. Cum se explica asta, nu stiu… Mama, in schimb era foarte credincioasa. Dar nu hobotnica, ci documentata. N-a reusit sa-l ‘converteasca’. Noi am zis asa: de fapt, daca ar fi stat cu noi, ar fi trait si daca ar fi crezut in Dumnezeu, poate ar fi avut o alta soarta. Eu am convingerea ca el a murit exact asa cum i-a fost frica. Ce ar fi facut el, daca prindea Revolutia, oare?


Regrete, regrete, regrete !!!

Toma Caragiu, vecinul nostru drag(1925-1977)aroman nascut in Grecia in regiunea Epir.A stat pe str Rudului 144.Prima sotie actita Maria Bondar div.1962
A doua sotie pe care am cunoscut-o in calitate de vecina Elena Bichman, casatorita cu Toma in 1963 fiind divortata de dramaturgul Paul Ioachim .
A treia, Elena Caragiu casatoriti in 1965.

Sa stiti ca si eu m-am documentat(incurcasem nevestele, caci de amante nici nu mai tin socoteala) caci, Toma Caragiu a avut 3 neveste si a fost suparat mereu pentru ca era inselat mai ales de a 2 si a 3. Pe prima a facut-o sa sufere deoarece acolo, la Teatrul din Ploiesti care ii poarta numele acum, erau multe actrite si el era un barbat care nu refuza niciodata femeile cu vino-incoa.
Capul sus, pieptul inainte !!! papapa