Reda-i copilaria lui Stefanut

sâmbătă, 10 aprilie 2010

Un viitor sumbru !


Acum dupa atitea articole despre viata scurta si tumultoasa a lui Nicolae Labis, ar trebui sa scriu despre ceva mai vesel care, sa ne scoata din atmosfera sumbra a anilor stalinismului. Dar ma gindesc ca nu am nici un subiect, care sa ma si sa va binedispuna. Am in minte recentele art.reluate cu Magdalena, colega si prietena mea ucisa de securitate in 1971, art.despre campionul nostru national la sah, Partos Carol(1966-68), a stirnit cind le-am publicat prima data furia cui?(SECU), care prin vorbe otravite a vrut sa demoleze si acest adevar ca am avut un campion national, caruia i s-a interzis sa mai joace sah momindu-l cu un post de sef se sectie dar, care nu a putut renunta la sah si cind si-a reluat activitatera a fugit in strainatate in occident(Elvetia).
Daca vreau sa ma intorc la situatia politica din tara, parca vad un film horror si eu sint numai un spectator care abia asteapta sa se termine filmul, sa se aprinda lumina si sa plece scuipind in sin, spunind fereste-ne doamne de nebuni.
Sint asa de demoralizata de faptul ca, nu am iesit din cloaca asta mizerabila urit mirositoare care se chiama politica murdara, incit parca sint blocata, paralizata, incremenita in timp.
Nu stiu ce viitor v-a avea tara noastra caci, politicul influenteaza economicul, pentru o viata mai buna.Dar ceva imi spune ca nu v-a fi bine deloc. Degradarea societatii si din punct de vedere moral este un mare handicap.Atit mai vreau sa spun privitor la arestarea celor 3 crai de la rasarit. Mi-au facut impresia unor oameni fara vointa, numai preocupati de interesul lor. Ce mai niste cirpe de sters pe jos, fara demnitate, fara inteligenta, fara coloana vertebrala.
Capul sus pieptul inainte !!! papapa
Publicat de Odorica Ion

vineri, 9 aprilie 2010

"Albatrosul ucis" T.Ghe. versuri Nicolae Labis

Nicolae Labis "o rusine"(spunea Ion Iliescu)


Foto:Nicolae Labis si sora sa Margareta.

"N-o să mă oprească nimeni să strig până la moarte că suntem cu toţii nişte jigodii care nu am îndurat încă atât cât am fi meritat pentru decăderea şi abjecţia noastră..".
Cezar Ivănescu(1941-2oo8) poet, dramaturg, director de editura, traducator.
„Am sânge turc, grec, albanez şi român. De la turci am luat nebunia, de la greci inteligenţa, de la albanezi curajul şi de la români puterea de a indura."(spunea Cezar Ivanescu).

* Sinuciderea este exclusă. Poetul se pregătea să plece la Mălini sau la Imré Portik, la Covasna. Depresiunea psihică a proscrisului nu era la apogeu cât se mai găsea o balerină mămoasă şi pentru el. Şi nu una oarecare, ci una de aşteptat la Nistru, tocmai Rusoaica!
Mulţimea e imensă la Casa Scriitorilor, la funeraliile lui Nicolae Labiş. Toată Securitatea. 4-5 autobuze îl duc, fără putinţă a fi urmate de studenţi la Bellu, unde sunt, desigur răspândiţi alţi iubitori de poezie.

* Simptomatic pentru dizgraţia în care căzuse, a se reciti panegiricul oficial a apărut doar în "Scânteia tineretului" şi semnat doar de "Un grup de tineri scriitori".

"Marga, sora lui de nouăsprezece ani, gingaşă şi frumoasă ca o Cosânzeană, a îngenuncheat lângă cruce. Vântul i-a împletit părul pe care-l avea lung până la genunchi împrejurul crucii de lemn ca o legătură între ea şi fratele pe care l-a iubit enorm" (Stela Covaci, 295)

* La trei zile de la înmormântare, câţiva studenţi merg la mormânt şi sunt înconjuraţi de agenţi!

* Cezar Ivănescu: De câte ori îmi amintesc cum l-au ucis pe Labiş, mă podideşte groaznic plânsul... Precum aş revedea crucificarea lui Iisus, martiriul şi batjocorirea lui Eminescu, ori cum "se sfătuiră, pe l-apus de soare ca să mi-l omoare pe cel moldovan..." (Timpul asasinilor, 17)

Scuzati-ma ca v-am agasat cu viata lui Nic.Labis. Dar atit macar sa fac si eu pentru memoria lui, sa-l fac mai cunoscut si prin asta mai placut dvs., sa il indragiti daca nu l-ati indragit inca.

Capul sus, pieptul inainte !!! papapa
--

joi, 8 aprilie 2010

Lupta cu inertia - Adevarul integral de Nicolae Labis


Foto:Labis linga masina Pobeda(ruseasca).

"Posteritatea lui Labiş nu e o problemă de familie, cu parastas şi lumânări. Justa memorie ce trebuie să i se facă autorului «Luptei cu inerţia» sunt încă pietre mari pe urmele generaţiei Labiş. (...) Din ce în ce mai greu ne e a ne opune mistificării istoriei noastre din jurul vieţii şi operei lui Nicolae Labiş. Au apărut diversiuni de tot felul, cu chip de amintiri duioase şi memorii odios romanţate. Spre a ieşi din generalităţi, voi puncta câteva mărturii, adică probe de la faţa locului:

Unu - La Şcoala de Literatură, în perioada când îl prigoneau să-l excludă din Uniunea Tineretului Muncitoresc, eram martorii unei regii de apărare pe care târziu am decriptat-o: din două-n două săptămâni se stabilea un ciclu de întâlniri cu preşedintele de onoare al Uniunii Scriitorilor, Mihail Sadoveanu. Intra în Sala Mare, însoţit de catedra de estetică şi de directorii Şcolii de Literatură. Ca un zeu era! Se uita peste noi şi-ntreba: «Labiş i-aişi?». Labiş se ridica, se uita maestrul la el, se reaşeza. Atâta tot. Timp de un an. Târziu, l-am întrebat pe directorul Alexandru Hoajă ce rost avea scena aceea. Mi s-a răspuns: «Împreună cu Mihai Beniuc şi maestrul Sadoveanu, am stabilit împrejurarea ca răspuns la presiunile ce veneau din partea raionului Stalin, UTM: «Tot nu l-aţi dat afară pe ăla?». «Nu putem, vine săptămâna viitoare maestrul Sadoveanu şi întreabă de el». A fost o stratagemă de părinţi. Astăzi, cercurile securist-belicoase ale garnizoanelor literare lansează tot felul de calomnii pe seama lui Mihai Beniuc, insinuând laş, mizerabil, cum că moartea lui Labiş ţine de invidiile de breaslă.

Doi - Eram la Beijing şi întâmpinam ca ataşat cultural pe doamna Margareta Labiş, sora poetului. I-am mărturisit într-o zi, în cel mai mare hotel din oraş, o anume întâmplare: eram în Sala Mică a Palatului, când Ceauşescu a spus: «În ceea ce-i priveşte pe scriitori, să nu se mai repete ceea ce s-a întâmplat cu Labiş».

Trei - Cimitirul Bellu. După aşezarea colegului nostru în pământ, aruncasem bulgărele de ţărână - un ritual păgân - şi mă pregăteam să ies din acel cimitir. Am fost întrerupt de un străin în civil. M-a bătut pe umăr să-mi spună: «Dacă nu murea ăsta, dracu' vă lua pe toţi». Adică toată generaţia «adevărului integral», şi mai apoi a «luptei cu inerţia» trebuia toată lichidată. Ins cu ins. (...) Iată o mărturie pe care nu mi-am putut-o şterge din memorie; nici timpul, nici manevrele Securităţii nu mi-au putut-o radia, cu intimidări şi insinuări." (...)

"Nu suntem «generaţia expirată», suntem mai degrabă «generaţia suspectată», de la Nicolae Labiş până la Lucian Raicu, Radu Cosaşu... iar de mine, Ion Gheorghe, ce să mai zic? Nu m-au putut ucide prin Virgil Trofin, nu m-au putut ucide prin acuza pe care mi-a înscenat-o George Macovescu! Şi astăzi se ţin în continuare de mine" (...)

"Domnilor, pe bulevardul cel mare al Capitalei se află o clădire vrăjmaşă nouă. Este Cercul Militar, fostă Casă a Armatei. În strada mare - o vitrină de Bibliotecă Naţională Militară... adică, specializată în maculatură militară. În vitrină - o carte odioasă: «Şcoala de Literatură - un experiment eşuat», de un ins, Bâlbâie. Ăsta era numele lui... asta era vocaţia lui... «Bâlbâie»... prin urmare nici azi, nici ieri, nici încă multă vreme de aici încolo Labiş cu ai lui nu au fost, nu sunt şi nu vor fi iertaţi pentru «lupta cu inerţia», pentru «adevărul integral»."

"Ce au ofiţerii(Securitatea), ce au cadrele cu epoleţi împotriva generaţiei Labiş? (...) Nu ne lasă ofiţerimea(securista) până nu ne curăţă pe toţi cei care au cunoscut bine cazul şi fenomenul Labiş! Noi avem opere, ei au doar ură şi lucrare ticăloasă. Mai ticăloasă decât toate este însă mistificarea, minciuna prost adusă din condei, prin care năimiţii şi «bâlbâiţii» cercurilor militare(ale securitatii), încearcă să şteargă din memoria generaţiilor opera noastră. De aceea afirm: Cazul Labiş este istoria românilor în mod sigur, tainele ei sunt închise în arhivele fostei Securităţi, în depozitele noilor servicii de informaţii care ne supraveghează până la ultimul om ce l-a cunoscut cu adevărat pe Labiş.

În loc de final, am să relatez mărturia lui A.I. Zăinescu, ceva poet-redactor pe la Luceafărul şi fost activist UTM şi apoi consilier la Cotroceniul lui Iliescu. Mi-a mărturisit într-o vizită ce mi-a făcut-o următoarele: pe când Iliescu era prim-secretar al UTM, s-a purtat acest dialog: «Tovarăşe Iliescu, ce facem cu dosarul Labiş?» «Daţi-l la topit, ardeţi-l, este o ruşine». Acum vreo doi ani, înainte de a muri, Zăinescu se mustra cu mare părere de rău că n-a păstrat acel dosar şi că l-a dat la topit, împlinind porunca şefului. (...) «Adevărul integral» stă în arhivele Securităţii. Pe mulţi au să v-apuce frigurile la gândul că acele caziere pot să fie scoase la lumină şi pot, mai cu seamă, să reaşeze ierarhiile literare, ierarhii care sunt false şi care astăzi ţin de balonul lansat pe cerul Europei de Securitate".
Art. de Luiza Moldovan

miercuri, 7 aprilie 2010

N.Labis in seara mortii sale


Labis in seara mortii sale.
Este in colt al 2-lea din stinga(cu par bogat si mustacioara).La aceeasi masa era si Maria Polevoi, ceasul rau din viata poetului. Oare la ea zimbea? Stia ce il asteapta? Se zice ca si-au dat intilnire sa mearga acasa la ea in noaptea aceea dar pe cai ocolite, sa se faca ca nu se cunosc. Totusi ea era in tramvai.

Nic.Labis Primele iubiri


Maria Polevoi ceasul rau din viata poetului.


Mi-am taiat in suflet temple,
Chip cioplit s-asez in ele,
Cerbii mei au sa-l contemple,
Adunati sub ploi de stele.

Sint 20 de ani , si inca unul...


Foto:st..Labis nazdravanul cu piciorul ridicat si limba scoasa.

Vizitase "Capşa", pentru o degustare, a vrut să ia tramvaiul pentru a se întâlni cu Maria Polevoi, iubita sa. Labiş s-a dezechilibrat, s-a prins de grătarul dintre vagoane, a căzut cu capul pe caldarâm. Măduva spinării îi era secţionată (practic era decapitat şi trupul paralizat). La spital mai era conştient, dar chirurgii nu l-au putut salva. Unii contemporani sau martori oculari susţin ca a fost vorba de un asasinat politic dat fiind că în acea perioadă nu era în relaţii cordiale cu "Securitatea". Poemul Moartea căprioarei, inspirat de un eveniment real, l-a făcut celebru în rândul mai multor generaţii de adolescenţi. Criticul Eugen Simion l-a supranumit, folosind o metaforă din basme, "buzduganul unei generaţii", căci debutul său avea să anunţe generaţia lui Nichita Stănescu, cunoscută sub numele "generaţia şaizecistă".
Dupa revolutie martorii au recunoscut ca au vazut cum i-a dat peste bratul cu care se tinea de balustrada tramveiului si l-au inmpins in piept. Securitatea a spus ca era beat. Dar toate i s-au tras cind de ziua lui 2 dec.1956 (mort 22 dec.1956), a scrias poezia :Sint 2o de ani si inca unul.....
N-as vrea nici unul sa i-l dau minciunii.
Asta i-a semnat condamnarea la moarte.

La 18 ani Labis a fost dat afara din UTM pentru ca a sarutat o fata pe git lasindu-i un mic semn si pentru asta a fost acuzat de tentativa de viol.


Mariei Polevoi (rusoaica unsa cu toate alifiile - n.r.) si a semnat Em. B. , nume ramas strict confidential si in prezent.
Retineti Maria Pelevoi, balerina rusoaica de 37 ani si Nicolae Labis 21 de ani, a fost infiltrata in patul lui Labis, ca sa il atraga in capcana.

Cu trei ani inainte de a iesi la pensie, Mariei Polevoi, in vârsta de 37 de ani, balerina-solista la Ansamblul Militiei (in 1959 a iesit la pensie, la vârsta de 40 de ani), i s-a pus „pata“ pe Labis. Din relatarile enigmaticei colege Em. B. reiese ca Meri, cum ii placea sa fie alintata, ori isi dorea o noapte de sex cu Labis, ori sa creeze o diversiune pentru disparitia sa. Probabil, ambele supozitii sunt adevarate.
Cita tevatura sa omoare un tinar talent.Daca nu iubea mai ne scria noua atitea poezii de dragoste.
Si pe patul de moarte a scris o poezie, care arata ca a inteles ca, securitatea comunista l-au omorit "Pasarea cu clont de rubin".

marți, 6 aprilie 2010

Nicolae Labis



Foto:Nicolae Labis in gradina Scolii de Literatura Bucuresti.

Lichidarea de Securitatea română a poetului Nicolae Labiş în luna decembrie 1956, când abia împlinise 21 de ani, este o crimă executată după cel mai tipic model stalinist.
Este inmormintat la Cimitirul Bellu Bucuresti

Am iubit iubire pura si in inima arsura, versuri Nicolae Labis

"Buzduganul unei generatii "


Stiu, am mai pus acest articol, dar il pun din nou pentru a nu-l uita pe acest tinar poet vizionar de la tara(Malini, jud.Suceava), care a inteles perfect criminalitatea regimului comunist, chiar la 21 de ani.

Foto: Nicolae Labis(1935-1956).
Astazi am vazut la tv. o poezie de Nicolae Labis interpretata de Florin Piersic. Mi-am adus aminte ca, chiar in frageda copilarie, cind a murit(a fost omorit de securitate) Nicolae Labis, era prezent in discutiile din familie. Vad ca si acum acest subiect(moartea lui Nic.Labis), a ramas TABU. Mai tirziu(l968), fiind prietena cu jocheul Pelcu Eugen, cum v-am mai povestit, el avea un prieten pe care il chema Nicolae Labis, la fel ca pe poet, si probabil au fost interesati de viata poetului. Stia totul, absolut totul, despre viata si moartea lui Nicolae Labis. Totusi pentru oameni simpli era ceva important, ca ei sa stie implicarea securitatii din acel timp, cind nici acum vad ca, nu s-a revenit asupra acestei mortii " comandate". Dar vedeti, ca talentul lui a fost folosit de comunisti, poetul fiind adus la Bucuresti, la virsta tinara, s-a vrut sa fie indoctrinat si sa slujasca politicii partidului comunist. Dar nu a fost asa, se vede prin versurile cind a implinit 2l de ani: "Sint 2o de ani si inca unul... N-as vrea nici unul sa i-l dau minciunii" (asta i-a semnat condamnarea la moarte (22 dec.1956.) Dar cred ca va amintiti toti de poezia " Moartea caprioarei ","Mama", "loo".
sau versurile superbe despre iubire:
"Am iubit, iubire pura,
Floare rosie pe gura
Si in inima arsura."
Nu aveam televizoare si era periculos sa discutam despre acest subiect, caci ne astepta puscaria(familia noastra era vizata), sau chiar moartea, noi tot stiam prin telefonul fara fir, totul din punct de vedere politic. Dar vedeti ce crud, era regimul comunist incit a omorit un poet despre care se zicea ca este al 2-lea Eminescu, numai ca au vazut ca, nu poate fi indoctrinat. Daca pentru inceput venind in Bucuresti a putut fi prostit, in scurt timp a refuzat sa mai accepte minciuna. Si intr-o seara a fost impins din tramvai si la spital a murit. Avea doar 2l de ani, dar comunistii au taiat firul vietii, ca sa nu mai aiba in el un critic inteligent. Acest subiect l-am reluat, (cred ca v-ati plictisit) doar datorita faptului ca am ascultat, o foarte frumoasa poezie a lui Labis, atit de sensibil si misterios. A fost numit "Buzduganul unei generatii". Sa nu uitati ca politicul brutal, sacrifica geniile unei natiuni. Barem, atunci securitatea avea o scuza, voia brutal sa instaureze regimul comunist, dar acum netrebnicii acestia de la conducerea tarii ce scuza au?Capul sus, pieptul inainte !!! papapa

luni, 5 aprilie 2010

Tristeti !


In adolescenta mea, eram suparata ca nu sint si eu ca celelalte fete, care erau suparate si plingeau pe furis. Motivul? O dragoste neimpartasita, o dragoste neaflata de cel care era iubit (din timiditate), sau cine stie ce alt motiv vag emotional dar, care dadea bine se incadra cu trendul acelei vremi.
Eu cum am fost mereu intirziata, imi doream cu ardoare sa fiu si eu trista, sa fiu si eu ca fetele , prietenele, vecinele si colegele mele.
Ma gindeam cum sa fac ? Sa ma gindesc la ceva care m-a intristat? Sa ma gindesc cum am gasit catelul batrin Robita, intr-o iarna mort de dimineata.Era batrin si bolnav era o iarna grea si era sub zapada. Am fost suparata si am plins trei zile.
Dar nu reusam sa fiu trista mereu, caci in general rideam intr-una si eram vesela si nu ma puteam concentra decit pe moment, la o situatie amara.
Era ca in sec.XIX, cind la moda era sa ai TBC, sa fii mereu rosu in obraji sa ai temperatura. Asa era moda atunci, asa era in tredul vremii. Daca nu erai asa, trebuia sa-ti inrosesti obrajii, sa-ti stringi corsetul pina transpirai abundent, pentru a da impresia ca esti Violeta.
Eu nu puteamm sa fac o stare de fapt tristetea, eu care rideam si daca imi arata cineva degetul cel mic.
Dar viata m-a compensat apoi pe toata perioada vietii pina acum citiva ani cind, nu mai sint suparata, totul imi este indiferent, nu ma supara nimic (doar politicienii) si iau totul drept o fatalitate. O sa fiti mai linistiti.
Incercati sa faceti ca mine si o sa vedeti ca o sa reusiti.
Capul sus, pieptul inainte !!! papapa

Antiprimavara de A.Paunescu


Antiprimavara

Ce daca vine primavara
Atâta iarna e în noi
Ca martie se poate duce
Cu toti cocorii înapoi
In noi e loc numai de iarna
Vom îngheta sub ultim ger
Orbecaind pe copci de gheata
Ca un stingher spre alt stingher.
Si vin din patriile calde
Cocorii toamnei ce trecu
Si cuiburi si-au facut la stresini
Si lânga mine nu esti tu
Ninsori mai grave decât moartea
Au fost si sunt si vor mai fi
La mine-n suflet este vifor
Si vin nebuni sa faca schi.
Si ninge pâna la prasele
Ninsoarea-mi intra-n în trupul tot
Un dans de oameni de zapada
Ce îmbratisarea n-o mai pot
La noi e iarna pe vecie
Doi fosti nefericiti amanti
Ia-ti înflorirea, primavara
Si toti cocorii emigranti.
Primavara, care-ai fost
Nu veni, n-ai nici un rost
Poti...

duminică, 4 aprilie 2010

HRISTOS A INVIAT !


HRISTOS A INVIAT !

Bucuroasa sint de acest Paste.
Cel mai mult ma bucur ca prin intermediul net-lui am intilnit oameni de o inteligenta si o tinuta morala foarte inalte.
Pina sa am calculator traiam cu iluzia ca eu sint cea mai sau aproape cea mai desteapta(dintre cei cu care aveam deaface).
Dar am citit atitea articole incit, ma rusinez de gindul meu plin de orgoliu.
Acum ma mir de ce sintem in fundatura asta, politica si economica a tarii cind avem atitea minti luminate.
Dar dvs.oricit sinteti de destepti cu diagnostice precise la situatia din tara nu aveti acces la conducerea tarii sau va este sila si credeti ca nu aveti nici o sansa si o sa esuati in mizeria clasei politice, de cea mai proasta calitate. Corupti, dar multi.
In orice caz va multumesc pertru art.dvs. le-am citit cu marte atentie, am invatat multe dar, ce este mai trist este ca dvs.nu sinteti printre cei care, ar trebui sa ne conduca destinele. Sau macar printre sfatuitorii politicienilor, pentru a nu merge,"in orb"(in interesul lor), mai departe.
Cred ca totul se va termina cu bine, cind vom alunga pentru totdeauna aceasta "magie neagra", care ne-a cuprins pe toti si pare ca nu mai scapam ca de ciuma, din ghearele ei.
Va multumesc inca odata, pentru articolele atit de bine simtite scrise, pentru urarile de pe toate blogurile mele si de pe Gmail si sa avem incredere in viitor.Timpul le rezolva pe toate !
Capul sus, pieptul inainte !!! papapa