Reda-i copilaria lui Stefanut

sâmbătă, 14 noiembrie 2009

Piratii din Caraibe(pasiti dim.cu dreptul si in ritm din casa ca sa va mearga bine toata saptamina)

Citeva comentarii in urma mai multor articole despre P.C.

#
nicu valahu spus
iulie 7, 2009 la 22:32

Rar mi se intampla sa-mi tremure pielea pe mine…
No coments.
#
Stefan spus
iulie 7, 2009 la 23:02

Frumos ! Iata aici o partida jucata de Charles(Carol) Partos si marele Mihail Tal!
#
Pepene Gheorghe spus
iulie 9, 2009 la 13:38

Acest articol a picat cum nu se poate mai bine pentru mine. Tocmai sunt in cautarea unor date despre Carol Paros si chiar doaream sa aflu daca mai traieste. As fi vrut sa-l contactez, dar nu i-am gasit nicio adresa pe Internet. Se pare insa ca nu mai traieste, cel putin din spusele domnului dr.Tacu Victor. In lista elo din iulie 2009 apare cu 6 partide jucate in ultimul trimestru! Oricum, eu il consider pe acest om ca fiind singurul meu antrenor desi nu a facut nicio lectie de sah cu mine. Am “furat” insa meserie de la el, “tragand cu urechea” la antrenamentele pe care le facea in sala de sah Petrolul cu juniorii de atunci: Lucian Vasilescu, Viorica Ilie, Dobos Daniela etc. Sper sa aflu mai multle lucruri interesante intrand pe blog-urile indicate de dl. Iulian Ceausescu. Cativa ani am lucrat la Brazi intr-o sectie vecina cu aceea in care a lucrat si Partos. Vreau sa spun ca in proportie de 99% comentariul despre viata lui Partos reflecta realitatea.
#

Campionul Romaniei la sah Partos Carol(art.reluare din 31 martie 2oo9)


V-am mai povestit despre campionul national al Romaniei la sah, Partos Carol. In peste lo articole. Am lucrat incepind din anii l966, la blocul cu birouri in fata Combinatului B. apoi in anii l968-l969 cu el in birou la Prot.Muncii si apoi l-am vazut pentru ultima oara in anul l973 la cules la porumb. Cred ca l-am cunoscut destul de bine. Era un barbat inalt, bine facut, stilat, avea ochii foarte frumosi verzi cu gene negre, cu aliura de american, atent, era primul care oferea martisoare tuturor fetelor si femeilor de 8 martie si cite un buchetel de ghiocei de l martie. Vorbea cu rr si ii placea sa-mi pronunte numele, cu rr prelungit rizind. Parca ii aud vocea si acum. Era un om suparat si cu ceva mai multa viziune politica decit ceilalti, caci umblase mult prin lume cu toate ca in l966-68 avea 32 de ani. Regimul comunist ii interzisese sa mai mearga la concursuri internationale, caci se temeau sa nu plece din tara sa ramina pe acolo. Tatal lui era stabilit in Elvetia, era un mare meloman colectionar de discur, cu muzica simfonica. Fratele lui era in America si pentru ca de atunci se cerea, ca sa beneficieze pentru toata viata de ajutor de somaj, sa aiba lucrate 6 luni, fratele lui lucrase ca fotograf, caci era fotograf de meserie foarte cunoscut pina sa plece, la Timisoara. Familia era din Timisoara, el Partos Carol facuse in Timisoara facultatea de chimie. Cu pasiunea lui la sah, ar fi ajuns in orice tara un om ducind un trai cu staif. Aici intr-un mic birou in l968 la Serv. Protectia muncii, isi macina supararea si din cind in cind, arunca mincarea din borcanul de sticla de 3oo de grame pe geam. Zicea ca este o porcarie, injura si spun ca"ea",nu este in stare de nimic. Dar ce -au gindit comunisti,i sa-l faca sa renunte la sahul de talie mondiala? I-au oferit postul de sef de sectie, Xileni Sectia e formata din cele 5 instalatii, care se vad ca niste strajeri in apropierea garii Brazi, pe partea Rafinariei. Dar pina la urma eu am lucrat si acolo pana sa se dea drumul la instal., la lucrarile de secretariat cind s-au facut angajari in l968 toamna pina in ian.l969. S-a dovedit palaria prea mare pentru Carol cu aceasta functie, dar pentru citiva ani l-au putut opri in tara. A mers greu, mai ales avind pe unul din cei 5 ing. subalterni sefi de instal. pe Paul Manescu fiul lui Manea Manescu. Dar am scris cel putin lo articole, despre acesti domni. In orice caz cum v-am mai povestit, ultima oara l-am intilnit la porumb printre siruri in anul l973, cind era foarte revoltat de porcaria asta, cu scoaterea tuturor la cules de porumb. Si injura regimul. Si avea dreptate el, un barbat stilat, poate cu o gindire mult superioara celorlalti, fiind si campionul national la sah al Romaniei si am auzit ca a avut victorii cind a iesit afara Nu avea voie sa joace in tari capitaliste, de frica sa nu fuga. Mai ales ca i-a dat si functia de sef de sectie la schimb, pentru a renunta la sah. Nu era de el sa stea, intr-un fund de rafinarie, cu tot felul de prosti ca P. si cu muncitori.Dar atunci a fost, ultima oara cind l-am vazut si la scurt timp a renuntat la functie a reinceput concursurile de sah si cu prima ocazie a fugit. Dar ce este mai interesant este ca, dupa ce a ajuns in occident a trimis o scrisoare nevestei, pe care stia ca o va intercepta securitatea, in care a reprosat regimului toate necazurile, toate ofurile lui ca nu putea sa faca sah, nu putea sa-si vada tatal si fratele si bineinteles ca ii reprosa nevestei, dar in subsidiar, ca il insala. Spunea de fapt la burou, ca atunci cind vine de la concursuri in gara sud da telefon acasa (statea in blocuri Eminescu) sa nu gaseasa "inamicul" in patul lui. Dar securitatea a chemat nevasta asistenta la Pol.B. si i-a facut scandal si a raspindit zvonul ca numai nevasta, e de vina ca numai din cauza ei a plecat campionul nostru national la sah. Ca este o imorala. Dar parca se termminasera neveste (femeile) in Romania. Putea lua pe oricare, dar nu-l interesa poate fusese prea dezamagit si nu mai voia sa faca o incercare in Romania. Avea gind de duca, nu nu voia sa se incurce.Dar Securitatea, ca in totdeauna cind rata ceva, a dat vina pe o simpla pitipoanca de nevasta, care pentru el nu mai valora demult, nici cit o ceapa degerata. In orice caz era un om stilat, cu caracter, vesel pe dinafara, dar suparat profund in interiorul sufletului sau si pe nevasta(a fost o mare jignire pentru el sa fie inselat si sa fii aflat) si pe regim. Ce o fi facind el acum? O mai trai? S-a reunit familia de atunci,caci primul concurs la sah l-a avut in Elvetia,unde era taica-su si acolo a ramas.Elvetia era si este si acum un rai. Cred ca Elvetia, l-a imbratisat cu drag si i-a dat toata consideratia pe care o merita. Apoi s-a reunit si cu fratele din America. Si ca sa fie ca in povesti s-o fi insurat cu o femeie care sa il merite si mai traiesc si acum fericiti. A fost un crimpei din viata unui mare campion, cu care am lucrat si l-am cunoscut cred destul de bine. Nu am fost indragostita de el, caci atunci imi placeau baieti de seama mea mai bobleti. Dar cred ca nu avea cui sa se confeseze, caci ii era rusine si imi spunea numai mie, caci stia ca nu aveam cui sa-i spun. Am avut ocazia, sa stam mult timp in birou si atunci povestea despre neimplinirile lui. Nu a fost niciodata nepoliticos, nu a facut niciodata vre-un gest deplasat.L-am gasit pe Partos Carol pe Google, la Florin Gheorghiu, legenda vie a sahului romaninesc, fost elev al liceului I.L.Caragiale Ploiesti. Spune ca Partos Carol a ramas in Franta apoi a plecat in Elvetia. Florin Gheorghiu era era seful delegatiei, in ziua din l974 cind a ramas Partos in Franta. Ce zi infernala pentru el.. povesteste. Capul sus, pieptul inainte !!! papapa
Publicat de Odorica Va multumesc ca, ati apreciat povestirea mea adevarata. (articol aparut pe Singurafelina blogspot la data de 31 martie 2oo9 in reluare.

vineri, 13 noiembrie 2009

Partos Carol(1938-2oo6?)campion national la sah.(reluare din 11 aug.2oo9)

M-a impresionat faptul ca sint persoane care isi mai aduc aminte, de campionul nostru national la sah Domnul ing. Partos Carol. Am crezut ca a fost uitat si eu am trecut in revista persoanele pe care, le-am cunoscut mai in deaproape si am lucrat cu ele. Prima mea zi de angajare a fost in acte 1 iulie 1966, dar m-am prezentat la serviciu a doua zi 2 iulie(2 iulie 15o4 a fost ziua mortii lui Stefan Cel Mare). Asta deoarece, pe 1 iulie am facut formele de angajare. La birou se stia ca v-a veni, noua angajata cu numele de Odorica, un nume necunoscut pina atunci pentru dinsii, un nume nou. Asa ca inmediat, dupa instalarea mea la birou s-a deschis usa larg si in pragul ei a aparut un om masiv, vesel cu o bonomie pe fata, cu ochii vioi verzi si m-a intimpinat cu Odorrica, rr-it de parca m-ar fi cunoscut de o viata. Asa era el, deschis si vesel. Mi-a urat, " Bun venit" in colectiv si mi-a sarutat mina pedant, stringindu-mi-o usor. Avea o mina grasuta, ca un puf si calda. De atunci, nu l-am vazut decit vesel si jovial. Apoi am aflat ca este campionul nostru national la sah. Nu mi-a povestit niciodata despre munca lui la Clubul Petrolul, in rest mi-a povestit orice altceva. Ceva ce v-am povestit in mai multe articole. Nu a facut niciodata aluzii neconventionale, m-a tratat cu restect si nu mi-a vorbit niciodata de vreo dragoste ascunsa. Era un om cu caracter, era insurat, tinea la sotie, asistenta medicala (o persoana insignifianta, mica, blonda, slabuta), dar ce pacat ca nu avea si ea aceleasi sentimente.Nu aveau copii. Mai tirziu cind s-a organizat Serv. Securitatea Muncii,(in raf.)primavara si vara lui 1968, am lucrat in continuare cu el in birou. Era tot vesel si jovial, dar mai arunca din cind in cind, borcanul cu mincare pe geam suparat ca, nevasta nu stie si nu vrea sa invete sa gateasca. Dar viata a facut sa lucrez la organizarea si angajarea personalului pentru Xileni, unde a fost numit Sef Sectie, pe 5 instalatii, cu conditia sa se lase de sah. Conducea un colectiv de 5 ingineri printre care si ing. Paul Manescu, fiul lui Manea Manescu. Comparativ cu Partos Carol, un caracter frumos, am scris mai multe articole Paul Manescu, un caracter urit. Paul Manescu linga care aveam biroul era, incapabil, tatal lui fusese numit tocmai intr-o functie importanta in stat. Toti se calcau pe picioare sa-l felicite(dar in spate rideau ca este un prost). Ce a mai tras Combinatul cu el, noroc ca a murit stupid, caci era deja numit de taica-su ing. sef, dar Manea Manescu voia sa fie Director General. Ce s-ar fi facut daca pina la urma reusea? Conducerea de atunci a Combinatului, a fentat cit a putut aceasta numire, dar Dumnezeu s-a indurat de ei si l-a luat inainte, caci tot il impunea pina la urma, Manea Manescu prin Ceausescu. Dar revenind la oile noastre, Paul Manescu caracter urit si Partos Carol caracter frumos. Cit am fost la Xileni nov.si dec.1968( pe 24 dec. a murit tata si nu am mai mers acolo, am ramas la birourile centrale), nu l-am mai vazut zimbind pe Partos Carol Era nervos, agitat umbla tot timpul pe santier in suba si cisme de cauciuc pline de noroi. Toti eram nervosi si suparati, nici eu nu am indraznit sa iau citeva zile libere, sa stau cu tata care era pe moarte. Ce s-a mai intimplat in continuare stiti, ca v-am plictisit deja. Partos Carol, a renuntat la funtia de Sef de sectie, a reluat munca de Campion la sah si ultima oara l-am vazut la cules de porumb, suparat pe regim, iar cu prima iesire in afara in Elvetia, la campionatul European de sah, unde locuia si tatal sau a ramas acolo. Am auzit ca a murit, Dumnezeu sa-i ierte, a fost un mare campion si un mare caracter. Multumesc celor care si-au adus aminte de el. Eu nu-l voi uita niciodata si ma bucur ca rindurile mele, au im prosparat memoria multora, care l-au pretuit. Capul sus, pieptul inainte !!! papapa
Publicat de Odorica

Etalonul Partos Carol !


Foto: Partos Carol(1938-2oo6?)
Sint magulita ca am trezit interesul si aprecierea, ca am adus aminte si am abordat in mod natural viata marelui nostru campion national la sah Partos Carol( anii 196o si).
Am crezut ca doar fata de mine mi-am punctat o perioada cind am lucrat alaturi de un om etalon si pentru atunci, dar mai ales pentru acum.
Acum avem nevoie de etaloane mai mult ca oricind. Acum reiau citeva dintre articolele care au stirnit interesul mai ales, marilor sahisti si iubitori de sah.
Foto Partos Carol
Constantin spunea...

M-au impresionat amintirile dvs., din două motive: 1. felul cald, în care vă exprimaţi şi 2. subiectul în sine, maestrul internaţional Carol Partoş. Nu l-am cunoscut niciodată. Auzisem că este un şahist foarte bun. Mi-aş dori să îmi puteţi relata mai multe despre domnul Partoş. Vă rog să îmi scrieţi pe adresa mea electronică : merlin0753@yahoo.com
Vă urez o zi frumoasă.

Constantin Marin (secretar de redacţie al revistei AXIOMA, din Ploieşti; arbitru de şah)

joi, 12 noiembrie 2009

Nu vad o iesire din marasmul acesta.


Scuzati!!!
Ferice de cei care au o ocupatie, nu mai vad toate nenorocirile care s-au abatut asupra capului nostru. Eu uitindu-ma la tv. vad toata ziua ce decid cei mai hoti, cu acolitii lor, cei care ce tin tira, dar fura tot .
Am avut incredere, din vremea comunistilor ca se va ivi soarele si pentru noi, apoi la revolutie nu-mi incapeam in piele de bucurie.
A urmat cu fiecare alegere, cu fiecare guvernare, sa imi sporeasca incredera ca in sfirsit gata, ne indreptam spre luminita de la capatul tunelului.
Eram naiva si la alegerile din 2oo5, cind in sfirsit credeam ca a venit vremea pedepselor, cind toti cei care au furat tara, vor fi trasi in teapa.
O sa rideti de naivitatea mea, am crezut ca ne indreptam spre drumul bun si cind am imprumutat de la FMI, banii sa reincepen constructia economiei de la O.
Acum nu mai cred in nimic, s-au furat toti banii si cei imprumutati, nu s-a pornit pe drumul bun, si acum aflu si ce dezbate tare, treaba ca daca nu ne mai da FMI-ul nu mai avem bani, de traiul de zi cu zi din pensii si salarii. La asta este acum tocatul din gura la tv. ca, de ce nu ne da banii pentru tara dar, pentru ai fura si pe acestia ca este in perioada cind, e lupta politica se zice pentru alegeri.Mai bine sa nu ne mai dea, ca degeaba noi tot nu avem bani.
La orice ma asteptam chiar, sa vin a extraterestrii si unul mai mic si mai urit sa ma ceara de nevasta, dar la asta nu m-am gindit niciodata.
Acum inteleg ca nemernicii si hotii de la conducerea tarii dupa revolutie, au furat tot, pina si banii luati pe datorie de la FMI in transe. Acum dezbat toata ziulica ca, sa se dea si celelelte transe,sa fure in continuare, tot, tot, tot.
Cit de jos am decazut, chiar si noi ca popor muncitor si cinstit ca, ii punem mereu in fruntea bucatelor.
Zau, ca nu mai vreau sa mai traiesc, sa mai vad nenorocirea care se va abate asupra noastra, un popor indatorat si pe generatiile viitoare.
Batalia mare este ca, trebuie sa aiba de furat in continuare, nu pe ce au facut.
Nu am decit un gind secret spus pe HotNews, acela ca, tara noastra nu v-a plati datoria, se va anula de mila noastra si ai nostrii politicieni isi vor petrece viata lor si a urmasilor lor, in cele mai exotice locuri din lume, fara grija de viitor,dar rizind ca de o gluma buna, la gindul ca, ce mai teapa ne-au tras.
Mai bine de cei ce nu mai sint. Ce or fi zicind cei din generatia mea?
Vreau sa termin totusi cu o incurajare, cu un ton optimist, cu incredere in tineretul curat, nu cel pervertit.
Ia sa mai vedem ce mai facea Paganinii, curierul mafiei?
Capul sus, pieptul inainte !!! papapa

miercuri, 11 noiembrie 2009

Infractiunea ridicata la politica de stat !!!


Foto: Neagu Djuvara (n.1916).
Despre originile mişcării, Neagu Djuvara scrie: "Să nu credeţi, cum spun adversarii Mişcării Legionare, că a fost o copie a nazismului sau a fascismului. Mişcarea Legionară a fost o mişcare autohtonă, născută din grupări studenţeşti anticomuniste"

Ginditi-va cit de mult a avansat societatea in domeniul tehnicii, la angajarea mea salariile se caulculau pe numaratoarea cu bile, acum pina si eu scriu la calculator.
Dar in privinta cinstei si moralei sintem aruncati in comuna primitiva.
Trebuie sa facem si noi ceva, pentru a inainta mai sus de piciorul broastei.

S-a spus ca in ultimii 6o de ani(eu nu am pierdut nici unul), in lume societatea a avansat, cit in toata existenta ei. Noi ca natie, unde sintem?



V-am povestit mereu pe bloguriler mele ca, am fost o norocoasa, de la angajare in 1966 am lucrat cu personalitati si persoane de prima mina. Din anumite frinturi de conversatie, intelegind de atunci, ce inseamna a vorbi printre cuvinte, nu a scrie printre rinduri.Nu se putea extrage seva, a ceea ce vrei sa spui si nu poti, decit deducind, stiind ca esti nevoit sa spui exact pe dos, dar nu poti, fata de ceea ce spui.
Ati vazut cum, am spus citindu-l pe Neagu Djuvara, ca o anumita categorie de tineri studenti, au fost idealisti si au crezut in renasterea poporului nostru ca natiune.
Dar nimeni nu era in interesat atunci ca si acum.
Odata cu venirea comunistilor la putere asupra acestor tineri disciplinati, militarizati,care in viziunea lor constituiau un pericol mereu, s-a adunat toata urgia si ura celor noi veniti la putere.
Am lucrat cu persoane apropiate chiar foarte apropiate lor(celor care fusesera in fun ctii mari atunci). Am, locuit in acelas bloc cu un primar de Tirgoviste, pus in anul 194o.
A platit asta cu ani grei de puscarie. Persoanele pe care le-am, cunoscut erau absolventi ai facultatilor de drept si economie de la Sorbona, ca si toti conducatorii lor din acele vremuri.
Dar am scris destul, desdpre aceste subiecte spuse clar de mine si cred ca va plictisesc iar.
Ce este mai important este ca, nu avea ce sa strice invatatura catre moralitate, dreptate, dragostea de neam si tara. Dar asa ceva nu se voia si nu se vrea.
De ce in anumite tari unde rautatea si neghiobia, este ridicata la rand de stat si cind nu se mai poate, intervine o forta militara disciplinata pentru, a aduce viata politica si sociala pe unda de plutire, pentru ca apoi cind lucrurile se aseaza si apar noi lideri laici, sa isi reia statul functia.
Abia acum la atitia ani dupa revolutie, spre rusinea mea, de la tv. mi s-a aratat cine sint profitorii revolutiei, fostii, hraparetii care vor acum imbogatire fara munca, pentru 5 generatii, si o anumita etnie, bronzata care sub forma ca sa nu fie discriminati, nu au limite in a stabili ca, lozinca pusa in practica, ilegalitatea sub orice forma chiar criminala.
Iar m-am suparat, dar toate exemplele mele au fost puse pe bloguri in ani de zile.
In concluzie am incredere in tineretul nostru curat, nemurdarit de obiceiurile urite ridicate in politica de rang de stat.
Nici un stat, nici un popor nu poate progresa in special moral, care este la baza civilizatiei, nebazat pe moralitate, care este la baza oricarei orinduiri sociale care se respecta.Este ca atunci cind faci diferenta intre a fura si a nu fura.
Capul sus, pieptul inainte !!! papapa

marți, 10 noiembrie 2009

Josephine Baker(1927)a colindat Bucurestiul calare pe strut, i-a inebunit pe bucuresteni mai ales pe A.Giugaru.

Se duc actorii nostrii dragi, acum Ghe.Dinica


Foto: Lucia Sturza Bulandra(1873-1961) Printesa teatrului romanesc.
Foto Gheorghe Dinica(1934-2oo9).Dumnezeu sa-l ierte !
A murit Gheorghe Dinica. Cu vocea lui inconfundabila, cu inflexiuni care erau potrivite pentru orice rol, de smecher de Bucuresti, tigan milog, amorez batrin, a umplut mare parte din teatrul nostru de suflet.
Nu, nu acesti mari actori nu vor fi inlocuiti niciodata.
Eu am prins epoca celor dinaintea acestei generati, dar la teatru la microfon la difuzor. Atunci nu exista televizorul, nici chiar radioul, nu era pentru toata lumea. La indemina era difuzorul(abonamentul 2o de lei pe 3 luni la leafa de 3oo lei pe luna), care vara se punea in curte si il auzeai toata ziua si cind pe masa din curte tocai ceapa si cind calcai rufe cu fierul cu carbuni si cind fierbeai rufele in curte la cazan, cu taciunii aprinsi si intretinuti cu surcele, coceni de porumb.
Dar atunci cind venea iarna,seara venind devreme, stateai la lampa cu petrol in jurul mesei cu familia si fiecare facea ceva, unul cosea, altul mai dregea ceva la un pantof, poarte punea placheuri, sau cosea altceva la un alt pantof. Eu ori stateam la masa si ascultam dumnezeieste, nemiscata ce interpretau actorii stiindu-i dupa voce, sau cind ma lungeam in pat urmaream pe tavan umbrele facute de cercul lampii. Nu terminaseram casa si nu puseseram lumina caci, din cauza anchetelor Secu asupra lui tata, ne pusese cind rau sa ne ia casa. Asa ca tata a tras de timp (lumina a pus pina in anii 196o), dar nu a terminat-o nici pina a murit, de frica sa nu o ia statul. Asa ca toata lumea de pe strada era familiarizata si cu Secu, fiecare avea de patimit ceva, chiar si puscarie(puschea pe limba), dar si teatrul la microfon care era in voga, sau duminica "De toate pentru toti", cu Coca Andronescu si Mihai Fotino.
Acesti mari actori de atunci ca si cei care se duc acum, sint de neinlocuit. Lucia Sturza Bulandra in Mamure, Nely Constantinescu in Gaitele, Septimiui Sever, Constantin Codrescu, Simona Bondoc, Dinu Ianculescu,Gr.V.Birlic,A.Giugaru(amantul lui Josephine Baker 19o6-1975), chiar si Lica Gheorghiu, fiica lui Gheorghiu Dej, cu care noi eram obisnuiti sa o ascultam la teatru la microfon.
S-a spus ca i se corectau greselile gramaticale in vorbire, dar pentru noi care eram in necunostinta de cauza(poate era o rautate), nu conta, avea roluri frumoase de primadona indragostita(doar era fata sefului statului comunist), cu vorbe rostite in soapta. Piese ca " Zapada in toiul verii "sau "Per Ghiunt",nu mai sint ascultate de toata lumea, indiferent de pozitie sociala sau cultura. Cu difuzorul cultura intra in toate casele si sarace si bogate, si ascultai si daca gateai mincare si daca erai ciufulit.
Era un vis, o feerie, la care ma gindesc cu drag si imi incalzeste sufletul, caci atunci cind nu ai alte posibilitati sa ai acces, la alte forme de indestulare a sufletului, te multumesti cu ce ai si acela este universul tau.
Dar acum,imi dau seama ca cu tot stalinismul si comunismul chiar salbatec de atunci, noi tot tinjeam sa stim mai mult, sa aflam mai mult, dar tinerea, atentia treaza, ne facea sa privim si sa ni se intipereasca lucrurile, mult mai adinc decit voia regimul. Regimul voia sa fim niste roboti superficiali.
Acum viiata e furtunoasa si nu mai este timp pentru imaginatie pentru vise, pentru universul tau care este mereu invadat de altii.
Dar acum ne obisnuim , cu alta epoca in toate domeniile.
In domeniu artistic, al teatrului mai ales nu mai sint urmasi ai marilor actori. Acestia sint pirduti pentru totdeauna, nu se vede nimic de luat in seama la orizont.

Capul sus, pieptul inainte !!! papapa

luni, 9 noiembrie 2009

Ghici cine este acordeonistul?

Beneficiarii Revolutiei Romane( 21-22 dec.1989)


Beneficiarii revolutiei romane. Am vazut o emisiune la nu mai stiu care post tv., cu acest titlu. Niciodata nu am vazut un titlu mai adevarat. In aceea emisiune pe care nu am urmarit-o ca imi facea rau, am vazut cum se punea problema in mod sincer si adevarat.
Singurii beneficiari ai Revolutiei Romane, platita cu singele tineretului nostru, sint tiganii, acum numiti rromi. Ei care acum se numesc rromi(pentru a ne compromite natia noastra de romani pur singe), ba chiar sint rromi romanizati, caci altfel te ameninta cu tribunalul. Acest infractori in majoritatea lor, au beneficiat de locuinte proprietate personala, oferite de guvernul Roma (din munca intregului popor,caci ei sint certatio cu munca) instalat imediat dupa revolutie, au fost lasati sa se organizeze in clanuri, de la cele mai mici niveluri de borfasi,copii si adolescenti.Au fost primii care au plecat peste hotare in tarile occidentale, pentru a comite infractiuni. Ni s-a pus pumnul in gura de a nu fii numiti tigani, cheama, politia neputincioasa, amenintind cu bataia si devalizarea caselor si ce este mai greu de inteles pentru omnul de rind cinstit, este ca fac infractiuni cind vor, dar se apeleaza la justitie,cind se va judeca, (la pastele cailor),sau atunci se musamalizeaza totul. Deci este adevarat si ferma parerea mea ca fostii tigani, actualmente rromi sint beneficiarii revolutiei romane, care au raspindit peste tot in lume, cu numele de rromi de la romani(pentru a se creea confuzie), spaima de lenevia si infractionalitatea noastra in intregime ca popor.
S-a deschis cutia Pandorei, de unde au iesit cele mai urit mirositoare umori ale societatii, toleranta dar in limita bunului simt. Manelele si filmele cu etnia lor ne-au invadat viata distorsionind-o, fara mila.
Mereu am in minte societatea, de la serviciu si nu numai, de la angajarea mea (1966), formata din persoanele care traisera in vechiul regim ,care nu se pensionase inca. Erau cu adevarat stilpi ai moralitatii, indiferent de culoarea politica pe care o avusesera in perioada interbelica. Ca de fiecare data,nu am scris nici de data asta din auzite, ci din traite.
Am scris multe articole si sint indignata ca tinerii nostrii capabili sint acoperiti de mizeria celor care au beneficiat de Revolutia Romana, care a trezit sperante adevarate tuturor romanilor cinstiti.
Atit acum. Capul sus, pieptul inainte !!! papapa

Dialogul surzilor !


La asta ma gindesc cind vad ce este pe scena politica.
Prin anii 1984-85, la laboratorul de la unitatea militara unde lucram, aveam o colega bine ca femeie cu parinti onorabili, mama fiind chiar educatoare, dar avea prostul obicei de a-si completa veniturile ciupind mereu de la cine apuca.
Ca sa o prindem una din colege s-a bagat, la vestiar intr-unul din vestiarele de metal si a stat pitita, dar in prealabil punind o suta de lei de atunci, in buzunarul unui halat din cuier. Persoana cu mina lunga, a venit urgent intr-un control financiar ad-hoc ca de obicei si a luat suta.
Imediat cea pitita a iesit, a dat alarma si am incuiat laboratorul. I s-a facut control la pielea goala incluziv control genicologic. Atunci , s-a putut, dar spre stupoarea noastra nu s-a gasit suta de lei. Sefii au chemat-o au interogat-o si dupa multe ore cu plinsete si scandal, dar cu promisiunea ca nu v-a pati nimic, a aratat unde pusese suta. Suta era destul de mare, dar a facut-o mica cit o boaba de fasole si a bagat-o intr-un mic orificiu, sub masa ei unde, fusese un nod de la lemn. Avea desteritate, caci facea acest lucru de mai multi ani si nu reusisem sa o prindem.
Cu toate promisiunile ofiterilor ca nu ii vor face nimic, noi am facut o sedinta si am infierat cu spirit proletar aceasta atitudine, cerind, sa ii fie desfacut contractul de munca.
Am uitat sa spun ca a venit de la Judeteana de Partid un domn, cu dantura toata de aur, dar cu un nume ciudat, parca Cocioaba, care a ascultat serios, luarile noastre de cuvint. Chiar si eu am spus citeva cuvinte, bine tintite si cu concluzia ca trebuie sa i se desfaca contractul de munca urgent. Mie nu imi furase nimic, ca nu aveam nimic nici atunci ca si acum, dar eram "sucarita" si eu Sic !. Am uitat sa mai spun ca avea si un copil din flori, apoi s-a pocait si a mai facut vre-o 3.
Dar la sfirsitul sedintei cind noi speram ca purtarea ei (nu numai cu furatul ci si cu fu...), v-a fi pedepsita, ce sa vezi? Nea Caisa de la Partid, s-a sculat ceremonios si a spus ca apreciaza intelegerea noastra, sa-i mai dam o sansa si sa ramina in continuare in mijlocul nostru, ca este fata tinara, muncitoare, are un copi de crescut, si tra la la la la la la.
Ne uitam ca boii la poarta noua si din ce spunea Nea Caisa, nu intelegeam nimic caci noi, despre opusul spuselor lui vorbiseram la aceea sedinta formata, din toata sectia peste loo de persoane indignate. Atunci ni se parea grav ca ne ciupea de bani, nu facea nimic, nu patea nimic, ca era darnica cu farmecele fata de ofiterii superiori.
Singurul lucru pe care l-am obtinut, a fost ca a fost mutata intr-un alt loc de munca, bineinteles mai bun, mai fara toxic, dar la fel de darnica fata de ofiteri.
Asta imi aduce aminte mereu ca, cel mai bun exemplu de dialogul surzilor.Asta vad si acum la conducerea tarii, noi una vrem si de cu totul alta avem parte.
Capul sus, pieptul inainte !!! papapa

duminică, 8 noiembrie 2009

Nu este naivitate !


Sa nu considerati niciodata, anumite cuvinte sau expresii folosite de mine, ca fiind dovada de naivitate. Nu, nu este adevart, cuvintele mele sint foarte bine tintite, in strafundul sufletului omenesc, apelind la inteligenta cititorului.
Asa trebuie scris, prin articole ca un dus scotian alternativ, rece ca ghiata si fierbinte clocotit. Asa, nu simtim superficial ce se vrea a se spune, la fibra cea mai intima a cuvintelor.
Atit vreau sa stiti si sa nu ma credeti naiva !
Totul este bine calculat, dar am sa string tot curajul meu sa va mai dovedesc, cind nici cu gindul nu ginditi.
In anumite situatii trebuie intervenit chirurgical, nu cu apa sfintita si cu vaselina.
Capul sus, pieptul inainte !!! papapa

Rika Zarai (196o) (Vedeti, nu sint rasista !)

Majoritate


In anii 196o cind eram foarte tinara, am vazut multe filme despre vestul salbatic din America(despre secolul 19). Eram intrigata cind vedeam siruri de carute cu coviltir, pline de oameni amariti care si-ai luat lumea in cap, dupa himera imbogatirii, se opreau la intersectii aproximative in desert, si votau chiar si intr-o caruta, incotro sa o ia. Eu nu puteam sa accept in mintea mea ca acesti zdrentarosi ca niste tigani nomazi sa voteze.
Pentru mine vot adevarat era cel de la Marea Adunare Nationala, cu multimea imbujorata si cu staif, care slobozea ropote de aplauze la indicarea numai a miinii, a lui Ghe.Ghe.Dej sau N.Ceausescu.

Dar asa s-a inceput democratia adevarata. Comunitatea aceea mai mica sau mai mare era democratica, caci se aparau de indieni fiind pe paminturile lor, erau bolnavi, raniti, morti, si tot sirul de oameni nevoiasi in carute cu coviltir erau egali cu un sat, un oras mai mic.
Si pentru a nu fi nimeni invinovatit, mai tirziu ca s-a luat o hotarire gresita, majoritatea prin vot, isi impunea in fata minoritatii vointa. Se vota si pentru lucruri marunte la fiecare coviltir, intre membrii aceeasi familii.
De aceea la noi nu este inradacinat acest obicei, aici am facut mereu ce am vrut noi, ce au vrut altii(turcii), de-a lungul celor 2ooo de ani de existenta organizata pe aceste meleaguri.
Capul sus, pieptul inainte !!! papapa