Reda-i copilaria lui Stefanut

sâmbătă, 4 aprilie 2009

Povestea suedezului.


Cind vad ca in tara, merg treburile din prost in mai prost, nu pot sa nu ma gindesc ca este ceva voit, special pentu a arata ca noi acest popor, oropsit nu sintem in stare sa ne conduceam singuri. Si mai ales ce-i mai important praduim tot ce produceam si mai producem si datorii. Poate puterile lumii, lasa special la voia intimplarii ca, vom fi prada mai usoara remorcati la UE,la institutiile financiare internationale, sa se fure tot fara rusinare. Totul are asa o logica. Dar acest lucru il aseman cu o povestire adevarata care se vehicula in familie si in anturajul de la serviciu si de oriunde aiurea. Se zicea ca un mare cercetator suedez poate prin anii l92o-l93o a descoperit dupa un efort colectiv de lunga durata formula prin care solutia pe baza de fosfor, pusa la capatul betisorului de chibrit devednea inepuizabila, nu se consuma niciodata, indiferent cite scaparari ai fi facut. Dar autoritatile suedeze, cum au aflat de aceasta inventie inmediat au prins cercetatorul si pe colaboratorii lui si dupa ce au spus unde sint documentele cu cercetarile i-au omorit si au distrus documentele si cele citeva rezultate obtinute. Sa nu se mai stie niciodata de aceasta descoperire. S-a spus ca daca s-ar fi pus in practica aceasta descoperire, se vor inchide fabricile de chibrituri, sute de mii de oameni din toata lumea vor ramine fara serviciu si pe drumuri. Cind vedeai ca ceva merge ca racul, ziceai ;"e treaba cu suedezul". Asa ca toata aceasta debandada lasata cu voie de la imparatiile inalte si lasatul infractiunilor si a rromilor sa-si faca de cap, fac parte din planul ;"cu suedezul" Se se mearga totul rau, cum scria in documentele KGB :sa nu mearga nici autobuzele la timp si sa dam vina ca romaini sint prosti si nimic nu merge bine. Asa ii supunem mai usor. De aceea s-a dat drumui la rromi sa conduca la toate nivelele pe romani, ca sa se vada ca ei singuri, nu pot face nimic si s-a lasat rromii (tiganii) sa-i disciplineze Sa fim sanatosi si poate peste ani sa aratam ca sintem un popor harnic si demn si s-a dus vremea " suedezulu". S-a spus ca in Parlament este in lucru o lege ca tiganilior sa li se zica ca intotdeauna tigani, nu rromi pentru ca cei neavizati sa nu ii incurce pe romani. Capul sus, pieptul inainte !!! papapa

Sa dea Dumnezeu sa fie bine.


Nu vad cu ochi buni, situatia financiara a tarii, situatia de criza. Caci ati vazut, cind numai barbatul este singurul aducator de bani in casa, in general cu rare cazuri, isi impune punctul de vedere. Si cine este cu malaiul si cu traiul si isi impune punctul de vedere. Ati vazut cind am povestit, despre barbatii care lucrau la Depoul CFR Ploiesti. Cum veneau ei in pauza de masa acasa, nu era usor, sa supravegheze nevasta si situatia familiei. Femeia pleca aproape zilnic, la piata la Halelel Centrale, pentru ca nu erau frigidere atunci, si mincarea nu tinea de pe o zi pe alta, doar l zi la beci. Mergea pe jos nu cu autobuzul, facea economie la mincare , cosea la masina de cusut pentru nevoile familiei, barbatul era cinstit cum se cuvenea unui stapin , nu-i treceau prin fata nevestele, le mai lua si de ciuf citeodata. Dar am crezut ca acele vremuri au trecut, dar odata cu reducerea locurilor de munca, s-ar putea sa ne intoarcem, la acele vremuri. Eu nu suport, sa mi se impuna ceva . Si femeile de acum, cu viata asta de lux si chefuri, dar nu pentru toata lumea, va creea o stare de incordare in familiile, cu un singur salariu. Daca barbatul aduce bani in casa isi va impune punctul de vedere, chiar cu forta si nu este bine. Ati vazut chiar Lenin, cit era el de Lenin, avea cea mai rea si mai cicalitoare soacra + nevasta. Dar fiind cu bani si tinind toata casa in Elvetia, asa ca un catelus cu femeile casei tot si-a adus amanta, in casa si a im pus-o. De ce? Pentru ca el nu a muncit niciodata, era avocat, dar din cotizatiile de la prosti din partid, traia si traia foarte bine. Cotizatiile cel mai din gros, erau din Germania caci Germania in privinta socialismului era mai inintata ca Rusia. Dar in Rusia s-a rupt bubuoiul din cauza tarului Nicolae al 2-lea care nu tinea cont de popor si deschisese 5 fronturi la indemnul lui Rasputin, un de mincase bataia de peste tot. Mai ales cu Japonia pentru Manciuria. Asa ca v-am mai povestit si de presedintele Sua F. Roosverlt, care asa paralizat cum era, avea si el amanta, caci doar el era cu functia si banii. Nu stiu daca ati vazut viata lui Ford care si el isi permitea 2 neveste. De acest lucru mi-e groaza ca barbatii fiind singurii intretinatori in casa, sa nu supuna nevestele asa cum erau ele pe vremea copilariei mele, pe strada noastra, nu vreau sa zic vorbe grele, dar erau un pic mai mult sclave. Va aduceti aminte ca atunci cind plecau la drum barbatul mec. locom.punea palma in butoiasul de lemn, cu malai si faina ca sa nu umble nevasta sa ia, sa gateasca fara voia lui. Daca nu se potrivea palma era jale. Si umbla cu cheile la el de la beci,unde era mincarea. Si de la drum cu trenul venea la 2-3 zile. De asta mi-a frica pentru ca atunci cind, femeia nu aduce bani in casa barbatii, isi iau nasul la purtare. Nu uitati mai ales de Lenin cum era stresat de soacra si nevasta dar,fiind cu bani multi si le tinea in Elvetia ca pe niste doamne, i-au ingaduit cu durere in suflet sa aduca, amanta si cu copii ei in casa.sic ! sic ! sic ! pentru soacra. Atentie marita. Sper sa nu dau idei. Acest articol nu este pentru barbati.Capul sus, pieptul inainte !!! papapa

joi, 2 aprilie 2009

Maresal Antonescu, Cotul Donului


Ca tot veni vorba, de legionari si Maresalul Antonescu repet, ce am mai scris si cred ca ati citit si dvs. in romanele lui Eugen Barbu despre regulile razboiului. In prima linie intotdeauna de mii de ani imbracati si echipati ca toata armata se gasesc infractorii si cei de care vrea sa scape statul. Noi cei din linia intii. Dar la Cotul Donului dupa ce armata a respectat ordinul maresalului :"Romani, va ordon treceti Prutul !",pe linga puscariasi Maresalul Antonescu, a bagat tiganii, dupa vechile rapoarte l5o de mii, dupa alte estimari de 2 ani de la tv.4o de mii. Si conform uzantelor militare, cei scapati din linia intii erau absolviti de orice vina si erau oameni liberi. Dar Maresalul Antonescu vrind sa scape de tigani, a ordonat armatei ca, toti cei scapati din linia intii sa fie mitraliati din spate, de armata romana. Dar tinerii cu singele fierbinte, din ziua de azi nu vor sa accepte ca nu armata romana brava si curajoasa a fost in linia l la Cotul Donului. Si spun ca nu ar fi acceptat barbatii, adevarati ai Romaniei sa fie in spatele tiganilor si infractorilor. Cred ca sint evidentiati pe nedrept tiganii ca eroi. Dar ce tara ar fi nebuna sa sacrifice oameni cinstiti, cind sint puscariile pline, pe altii nedoriti si au ocazia cu ajutorul razboiului sa scape de ei. Cind am povestit despre literatura de front(nimeni nu m-a ajutat cu, un titlu de carte sau de autor macar), eu nu mi-am adus aminte, nici acum nici un nume. Daca nu dadeam miile de carti degeaba la altii si la Bibl.Nicolae Iorga de la Palatul Culturii din Ploiesti, mai cautam si acum autorii si eroii. Dar azi mi-am adus aminte de o carte de front, scrisa pe front in Europa celui de al 2-lea razboi mondial, la o batalie intre armata americana si cea rusa. In prima linie dupa cum stiti fara sa va mai spun, erau penitenciarele si la rusi si de la americani. Dar soldatii infractori si mari criminali si alte lighioane stiau dinainte si fara nici o comunicare, caci nu-si stiau limba reciproc fara sa-i puna nimeni au hotarit sa le traga clapa la cele "2 puteri militare mondiale". Si au facut tot posibilul sa evite , pagubele umane si de o parte si de alta, si sa se fofileze pina la urma, in spatele frontului, sa bata palma si sa traga o betie pe cinste raminind prieteni si scapati fiind de puscarie si pedeapsa capitala. Pacat ca nu imi aduc aminte titlul cartii ca, l-am citit acum peste treizeci de ani si mai rid si acum. Dar nu am talentul sa va fac si pe dvs. sa rideti. A fost adevarat caci, de stie ca in linia l nu sint decit delicventii dar, a mai pus si autorul harul hazului . Sa nu va inchipuiti ca, au scapat toti si au tras un chef pe cinste. Au scapat numai citiva criminali. Dar e foarte vesel pentru ca, nu le-a spus nimeni ce sa faca, numai intuitia lor de oameni trecuti prin viata, mai mult cu rele decit cu bune. In orice caz din zecile de mii de carti pe care le-am citit mi-a placut cel mai mult literatura de front. Soldatii pe friont in fata mortii isi arata adevarata lor fire umana, sau mai putin umana, tragica, mohorita sau fac haz de necaz, Capul sus pieptul inainte !!! papapa

miercuri, 1 aprilie 2009

A murit Marga Butuc Barbu D-zeu sa o ierte !


Eu personal am aflat de Marga Barbu din anii l964, cind s-a anuntat casatoria cu scriitorul Eugen Barbu. O chema Marga Butuc. Apoi Marga Butuc Barbu si in final Marga Barbu. Primul sot a fost Constantin Codrescu(care avea o voce de aur fiind prteferatul meu la teatru la microfon). A fost lansata puternic, cu un mare talent totusi de al doilea sot Eugen Barbu. Dar vreau sa mentionez ca in vara lui l986, mergind la Zamora cu cortul impreuna cu familia, colindind prin zona, am vazut o curte mare lasata voit salbateca, cu o casa ca un conac burghez din vechi vremuri, si in c urte o doamna trecuta de prima tinetete, la o masa de lemn citind o carte si un dulau, flocos prin preajma. Nu mai stiu, cine a venit si a rupt vraja si ne-a spus sa plecam ca, este casa de vacanta a lui Eugen Barbu si doamna distinsa, este sotia lui Marga Barbu. Am plecat pe furis, dar mi-a ramas in minte ca un tablou, din care am sperat mereu sa fac si eu parte, sa am o casa pe pam int modesta cu o curte mare lasata voit salbatica. De aceea am vrut sa punctez, acest lucru sa reprezinte ceva inedit, ceva care am trait personal numai cu sufletul meu, ceva care mi-a ramas in minte si m-am inchipuit mereu, in locul persoanei care statea pe un scaun de lemn, la o masa de lemn, in curte citind o carte, in preajma un ciine flocos si totul cu curtea mare neglijata voit si o masa nu prea mare o casa de boieri din vremuri de mult apuse. Capul sus, pieptul inainte !!! papapa

Maia Ciburdanidze


A fost cea mai tinara campioana mondiala la sah si a dominat cu autoritate acest sport timp de 13 ani. Celebritatea a obosit-o si in timp a ajuns sa resimta titlul ca pe o povara. Acum Maia Ciburdanidze are 46 de ani si calatoreste prin lume alaturi de un calugar cu trei decenii mai in virsta, fara de care nu s-ar mai simti protejata.

Campionul Romaniei la sah anii l966-68 Partos Carol

V-am mai povestit despre campionul national al Romaniei la sah, Partos Carol. In peste lo articole. Am lucrat incepind din anii l966, la blocul cu birouri in fata Combinatului B. apoi in anii l968-l969 cu el in birou la Prot.Muncii si apoi l-am vazut pentru ultima oara in anul l973 la cules la porumb. Cred ca l-am cunoscut destul de bine. Era un barbat inalt, bine facut, stilat, avea ochii foarte frumosi verzi cu gene negre, cu aliura de american, atent, era primul care oferea martisoare tuturor fetelor si femeilor de 8 martie si cite un buchetel de ghiocei de l martie. Vorbea cu rr si ii placea sa-mi pronunte numele, cu rr prelungit rizind. Parca ii aud vocea si acum. Era un om suparat si cu ceva mai multa viziune politica decit ceilalti, caci umblase mult prin lume cu toate ca in l966-68 avea 32 de ani. Regimul comunist ii interzisese sa mai mearga la concursuri internationale, caci se temeau sa nu plece din tara sa ramina pe acolo. Tatal lui era stabilit in Elvetia, era un mare meloman colectionar de discur, cu muzica simfonica. Fratele lui era in America si pentru ca de atunci se cerea, ca sa beneficieze pentru toata viata de ajutor de somaj, sa aiba lucrate 6 luni, fratele lui lucrase ca fotograf, caci era fotograf de meserie foarte cunoscut pina sa plece, la Timisoara. Familia era din Timisoara, el Partos Carol facuse in Timisoara facultatea de chimie. Cu pasiunea lui la sah, ar fi ajuns in orice tara un om ducind un trai cu staif. Aici intr-un mic birou in l968 la Serv. Protectia muncii, isi macina supararea si din cind in cind, arunca mincarea din borcanul de sticla de 3oo de grame pe geam. Zicea ca este o porcarie, injura si spun ca"ea",nu este in stare de nimic. Dar ce -au gindit comunisti,i sa-l faca sa renunte la sahul de talie mondiala? I-au oferit postul de sef de sectie, Xileni Sectia e formata din cele 5 instalatii, care se vad ca niste strajeri in apropierea garii Brazi, pe partea Rafinariei. Dar pina la urma eu am lucrat si acolo pana sa se dea drumul la instal., la lucrarile de secretariat cind s-au facut angajari in l968 toamna pina in ian.l969. S-a dovedit palaria prea mare pentru Carol cu aceasta functie, dar pentru citiva ani l-au putut opri in tara. A mers greu, mai ales avind pe unul din cei 5 ing. subalterni sefi de instal. pe Paul Manescu fiul lui Manea Manescu. Dar am scris cel putin lo articole, despre acesti domni. In orice caz cum v-am mai povestit, ultima oara l-am intilnit la porumb printre siruri in anul l973, cind era foarte revoltat de porcaria asta, cu scoaterea tuturor la cules de porumb. Si injura regimul. Si avea dreptate el, un barbat stilat, poate cu o gindire mult superioara celorlalti, fiind si campionul national la sah al Romaniei si am auzit ca a avut victorii cind a iesit afara Nu avea voie sa joace in tari capitaliste, de frica sa nu fuga. Mai ales ca i-a dat si functia de sef de sectie la schimb, pentru a renunta la sah. Nu era de el sa stea, intr-un fund de rafinarie, cu tot felul de prosti ca P. si cu muncitori.Dar atunci a fost, ultima oara cind l-am vazut si la scurt timp a renuntat la functie a reinceput concursurile de sah si cu prima ocazie a fugit. Dar ce este mai interesant este ca, dupa ce a ajuns in occident a trimis o scrisoare nevestei, pe care stia ca o va intercepta securitatea, in care a reprosat regimului toate necazurile, toate ofurile lui ca nu putea sa faca sah, nu putea sa-si vada tatal si fratele si bineinteles ca ii reprosa nevestei, dar in subsidiar, ca il insala. Spunea de fapt la burou, ca atunci cind vine de la concursuri in gara sud da telefon acasa (statea in blocuri Eminescu) sa nu gaseasa "inamicul" in patul lui. Dar securitatea a chemat nevasta asistenta la Pol.B. si i-a facut scandal si a raspindit zvonul ca numai nevasta, e de vina ca numai din cauza ei a plecat campionul nostru national la sah. Ca este o imorala. Dar parca se termminasera neveste (femeile) in Romania. Putea lua pe oricare, dar nu-l interesa poate fusese prea dezamagit si nu mai voia sa faca o incercare in Romania. Avea gind de duca, nu nu voia sa se incurce.Dar Securitatea, ca in totdeauna cind rata ceva, a dat vina pe o simpla pitipoanca de nevasta, care pentru el nu mai valora demult, nici cit o ceapa degerata. In orice caz era un om stilat, cu caracter, vesel pe dinafara, dar suparat profund in interiorul sufletului sau si pe nevasta(a fost o mare jignire pentru el sa fie inselat si sa fii aflat) si pe regim. Ce o fi facind el acum? O mai trai? S-a reunit familia de atunci,caci primul concurs la sah l-a avut in Elvetia,unde era taica-su si acolo a ramas.Elvetia era si este si acum un rai. Cred ca Elvetia, l-a imbratisat cu drag si i-a dat toata consideratia pe care o merita. Apoi s-a reunit si cu fratele din America. Si ca sa fie ca in povesti s-o fi insurat cu o femeie care sa il merite si mai traiesc si acum fericiti. A fost un crimpei din viata unui mare campion, cu care am lucrat si l-am cunoscut cred destul de bine. Nu am fost indragostita de el, caci atunci imi placeau baieti de seama mea mai bobleti. Dar cred ca nu avea cui sa se confeseze, caci ii era rusine si imi spunea numai mie, caci stia ca nu aveam cui sa-i spun. Am avut ocazia, sa stam mult timp in birou si atunci povestea despre neimplinirile lui. Nu a fost niciodata nepoliticos, nu a facut niciodata vre-un gest deplasat.L-am gasit pe Partos Carol pe Google, la Florin Gheorghiu, legenda vie a sahului romaninesc, fost elev al liceului I.L.Caragiale Ploiesti. Spune ca Partos Carol a ramas in Franta apoi a plecat in Elvetia. Florin Gheorghiu era era seful delegatiei, in ziua din l974 cind a ramas Partos in Franta. Ce zi infernala pentru el.. povesteste. Capul sus, pieptul inainte !!! papapa

marți, 31 martie 2009

Ministru legionar nabadaios dar strasnic !

Am gresit cind am spus ca, era strasnic sa fii nevasta de ministru in timpul legionaruilor si al razboiului. Problema era ca domnul ministru, nu suporta femeile nici pe timp de pace, nici pe timp de razboi. Vizitele noaptea in camera nevestei, erau atent programnate(stiti de ce), si de scurta durata. In afara de asta, cum am mai scris in atitea si atitea articole d-l ministru era un zgircit fara pereche. Cerea in scris si cu semnatura socoteala pentru orice cheltuiala cit de mica si sa fie justificata. Cu toate ca avea 2 lefuri si de ofiter superior(nu ii mai stiu gradul) si de ministru, caci avea 2 facultati facute la Sorbona in Franta, era si avocat si econmist si ofiter cu Academia Militara facuta in strainatate. Dar traiul linga el era confortabil caci, familia avea femeie in casa mincare cit trebuie, nici un biscuite mai mult. V-am povestit ca l-am cunoscut cind a iesit din puscariile comuniste, un batrinel mic in baston, ras in cap si cu basca. Era contabil intr-un oras de provincie, caci nu mai avea voie sa mai practice meseria de avocat, economist sau ofiter(nici atit). Dar avea amanta tinara de 2o si ceva de ani.Se mai imblinzise, poate fusese stresat si din cauza responsabilitatilor razboiului. V-am mai povestit si o sa caut articolele. Din ditamai Ministru leguionar a ajuns un batrinel mic, in baston, un contabil de provincie.Au fost obligati de comunisti, sa divorteze intr-un proces, cu usile inchise. Altfel facea si sotia puscarie. Va mai aduceti aminte de persoana, care a avut o functie mare in timpul legionarilor si dupa venirea comunistilor a fost profesor de matem., la o scoala generala de tara. Dinsul fiind un redutabilm avocat. Dar acesta este mersul istoriei. Nu vreau sa ramineti cu impresia ca era totul strasnic, sa fii nevasta de ministru leg.si in razb. El era dat dracului, nu-mi aduc aminte de familia lui nimic (mi-a mai scapat si mie cite ceva), dar la nervi stiu ca, arunca cu cratitile de tavan. Acesta era hobiul lui. sic ! sic ! sic Aveti grija cu copii ca, ei de mici 2-3 ani stiut tot dar nu pot interpreta atunci, ci mai tirziu. Si eu vorbindu-se in casa de mica de razboi, mi s-a dezvoltat interesul pentru acest subiect, mai ales ca am apucat generatia si intre vecini si la serviciu care au facut razboiul. Pe mine nu ma speriau povestirile, imi bagau adrenalinali instalatie si muream de necaz ca, nu am trait si eu acele vremuri, caci ma plictiseam, ceva de groaza. Capul sus, pieptul inainte !!! papapa

luni, 30 martie 2009

Ginduri despre doamna D. si hobyurile noastre(ciorna)


In aceasta perioada de timpi morti, cind sint nici in caruta nici in teleguta, nici cu vii nici cu mortii, ma gindesc ca mi s-ar potrivi cel mai bine acum, viata pe sufleteasca pe care am dus-o acum 42-43 de ani cind am avut pe doamna D. linga mine, care mi-a organizat in mod pozitiv gindirea(dar ce folos in toata societatea in care ne balaceam in namolul mediocritatii). Acea gindire a doamnei, facuta la scoala germana fiind in timpul Razboiului Secretara la Ambasada Germana si sotie de Ministru, a format un caracter puternic. Acest lucru l-am mai intilnit la Anisoara, a doua a sotie a lui tata si ea un caracater putermnic format tot de scoala germano-maghiara. Aceea viata cred ca as vrea sa o duc o mie de ani. Nu sa pierdem vremea cum pierdeam atunci, scriind texte tembele comuniste, pentru muncitorii de atunci considerati prosti. Gindirea bine structurata a dinsii, cu flexibilitatea gindirii mele, am fi putut lucra multe pagini la care dinsa are angajata acum o doamna, o secretara literara. Eu si numai(preferata dinsii), as putea sa sistematizez cel mai bine, toate memoriile dinsii din timpul razboiului si pina acum. Dar ce sa fac eu cu boala, si dinsa la aproape 9o de ani cu mai multe comotii cerebrale si mai multe operatii. Dar asa cum este, nu abandoneaza scrisul pina in ultima clipa, a vietii mai are ceva de spus si copii i-au pus la dispotizitie o secretara literara, care sa noteze fiecare cuvint spus. Asta in afara de doamnele (2) care o ingrijesc. Nu pot sa redau sa se inteleaga ca, nici daca s-ar da timpul cu 2o-3o de ani in urma tot nu ar fi bine, caci oamenii cit sint activi au obligatii familiale au alte ginduri, numai in momentul cind, ramin singuri in viata si au acest gol in timp si aceasta pasiune, tinuta in friu si bineinteles daca sanatatea permite, pot sa-si scrie, prin tot ce au trecut in viata. Si sa mai inventeze. Cind eram tinara si citeam despre surorile Bronte care scriau ziua si seara, isi citeau ce au scris si se completau una pe alta mi le si imaginam. Asa faceam eu cu doamna, dar munca noastra era una timpita pentru comunisti. Avea o fire vesele o cultura vasta, o maturitate in tot si in orice problema, dadea sfatul cel mai bun, vedea calea cea mai buna. Cu adevarat aceste 2 femei Anisoara si doamna D. nu se nasc de cit la o mie de ani.Si la ultima convorbirte telefonica in febr. de ziua dinsii, tot asta am discutat ca, numai cu mine ar fi putut colabora din punct de vedere intelectual, caci numai eu as fi inteles cel mai bine ce voia sa spuna. Are manuscrise de ocupa un balcon intreg, pina la tavan. Dar vedeti cit esti in putere esti familist si nu ai timp pentru hoby sa zic asa. Dar un hoby in care sa te scufunzi cu totul, sa nu mai iesi niciodata. Mult, cred ca ar putea face oamenii talentati. De aceea sint ursuzi si nu vor sa-i intrerupa nimeni. Nu m-as fi saturat sa stiu, sa scriu despre viata din minister in timpul razboiului, in timpul legionarilor, caci viata din timpul comunistilor o stiu la scara mai mica la birouri unde lucram si de la colege care mergeau si lucrau perioade, mai lungi sau mai scurte de timp, din discutiile pe care le-am avut cu cumnata unui fost ministru(minca si ea bataia ca oricare alta, venea cu ochii vineti la serviciu), si din povestirile directorilor din Min. Petrolului. Dar as fi vrut sa stiu, cum era in vremea legionarilor si in timpul razboiului. Numai doamna stia si punea pe hirtie. Si as fi vrut eu sa scriu si atunci dar mai ales acum. Era pasiunea mea, sa vad secretarele ca niste albinute, la birouri in fata masinilor de scris Mercedes, Remington si altele, in tacanitul infernal de mitraliera al lor, scriind dispozitii pentru front in mii de exemplare. Schimbind mereu textele si hirtiile cu indigo, totul facut intre bombardamentele asupra Bucurestiului, cum mi s-a povestit si eu atunci as fi vrut o viata cu adrenalina, nu o viata searbada, pe care o duceam zi de zi.Dar daca eram mai sanatoasa as fi vrut sa scriu macar din ce am auzit (fiind generatia de dupa razboi, si ducindu-mi viata printre cei care l-au trait) si mai punind si de la mine. Cred ca era strasnic, sa fii nevasta de ministru si sa lucrezi in minister acolo unde se hotara soarta tarii. As vrea la cald, la prima mina cum se zice, sa aud si sa scriu, fiind corectata si de persoana avizata. Nu am mai intilnit de artunci si pina acum persoane cu o gindiire mai corecta, mai bine structurata si mai bine ancorata, in realitatea de oricind chiar si de acum. Si eu mai bleguta, parca am presimtit ca noi societatea, vom ajunge aici in mocirla asta morala si inca nu sintem la fund de tot, mai avem pina acolo, poate pe mine ma v-a scuti D-zeu. Dar acum imi dau seama, ca m-am mirat cind am vazut ca, nemaifiind locuri la gradinitele si scolile de germana din Buc. parintii (unii) duceau copii la gradinitele si scolile maghiare din Buc. si am intrebat dece? Pentru ca se formeaza o alta gindire, mai organizata, mai dimanica. Deci asta este gindirea noastra, a romanilor, dezorganizata si ca merge si asa, ne tine mult in urma societatilor dezvoltate. Dar despre asta o sa mai vorbim. Est e pasiunea mea. As vrea sa zbor la Buc. si sa depanam pe calculator cu doamna D. amintiri din timpul razboiului de la Min. de Razboi. Si sa aflati si dvs. sic! sic! sic! Aceasta este motivul pentru care am fost toata viata o neadaptata. Am avut de-a face in viata, cu fam.mea, cu Julieta, Anisoara, d-na.D. oameni care mi-au deschis un alt orizont, asupra vietii si am dat de mediocritate, la toate nivelurile. Capul sus. pieptul inainte !!! papapa

duminică, 29 martie 2009

Suporterii fotbalului in anii l96o

Ghe. Pahontu(meseriasul)l933-l986
Cita diferenta este intre suporterii din anii l96o si cei de acum. Duminica atunci, era o placere sa ii vezi pe barbatii din zona Rudului (am mai scris despre acest subiect dar poate l-ati uitat), mai ales dupa strada noastra si cei de acum. Nu mai tin minte cum plecau la meci, dar ieseam la poarta sa-i vad intorcindu-se. Erau in camasi de culoare deschisa, predominat albe cu pantaloni de stofa, de culoare inchisa calcati la dunga, moda atunci era ca pantalonii sa aiba maseta lata si pantofii de culoare inchisa lustruiti. Erau toti veseli si frumosi. In anul l962 stiu ca echipa orasului nostru Ploiesti, Petrolul a luat Cupa Romaniei ce bucurie, ce veselie, dar o veselie demna, fara violente. Pe mine ma atragea la poarta, sa vad grupurile de barbati care veneau de la meci, ca un stol de porumbei albi, care se desparteau la curtea fiecaruia, pentru ca pe acesti vecini barbati, ii vedeam in cursul saptaminii cu totul altfel, dar nu fara politete sau demnitate. Majoritatea lucrau la Depul CFR la Bar. Rudului si citiva la Uz.l Mai. Ei cei de la Depou veneau in pauza de masa, cum am mai povestit acasa sa manince, unde ii asteptau nevestele cu mincarea pe masa vara in curte, potrivita de calda, ca sa o poata minca repede, sa nu fie nici prea fierbinte nici prea rece.Masa era obligatoriu cu fata de masa alba, chiar daca ei erau negrii tuci. Timpul era scurt Veneau la l2 fix, erau negrii din cap pina in picioare, cu spilhozenele (introduse de nemti) unsuroase si ca apretate. Numai miinile si fata erau spalate. Nevestele, le puneau pe scaun un ziar vechi, ca sa nu murdareasca. Dupa ce mincau, plecau repede la Depou. La venire la ora 3 erau imbracati modest, ca pentru serviciu cu haine curate dar modeste, cusute, cirpite, cu petice. Insa duminica, erau ca niste ginerici. Erau flori, era o sarbatoare pentru ei, mersul la meci, era obligatoriu. De aceea imi atrageau atentia si ieseam la poarta, sa-mi bucur ochii cu privelistea lor, veseli, imbracati cu camasi albe. La baietii lor, le-au pus nume dupa fotbalisti celebrii, sud americani, Amedeo, Amarildo. Unde sint ei acum? In cartier locuiau citiva fotbalisti, Pahontu, Pal, Boc si C.Tabarcea,a cununat pe vecinul nostru, care a murit pe stadion in l963(la inmomintarea lui era plin Cim.Bolovani, s-au rupt crengile cu cei care s-au urcat in copaci). La serviciu in statele de plata era Babone. Poate si altii, de care nu imi mai aduc aminte.(Il vedeam des si pe Dridea). Stiu doar ca Pahontu a conditionat jucarea fotbalului, de eliberarea din nchisoare a fratelui sau gestionar la alimentara, care furase din gestiune(pusese eticletele de carne la conservele de mazare si fasole). Am fost colega si cu fata lui din prima casatorie si cu fata luata odata, cu nevasta de a 2-a. Dar nu vreau sa va mai supar cu amanunte, am vrut sa va spun ca duminicile meciurilor, era o sarbatoare pentru noi cei din oras. Si barbatii mnergeau sa se relaxeze si sa se bucure dupa o saptamina(se lucra si simbata) de munca grea, in conditii mizere. Ginditi-va ca lucrau la repararea locomotivelor cu abur, in care se baga carbuni cu lopata, de aceea erau negrii din cap, pina in picioare. De aceea erau si ei veseli ca sint cu camasi albe si noi ca ii vedeam diferiti, de restul saptaminii. Acum suporterii, merg sa se bata la meci, cita diferenta. Aceeasi diferenta este si intre societatea, de atunci si cea de acum.Dar ce este important, este ca barbatii erau politicosi, salutau si ajutau indiferent de ce zi a saptaminii era, chiar si dumninica. Capul sus, pieptul inainte !!! papapa