Reda-i copilaria lui Stefanut

sâmbătă, 7 martie 2009

Gioconda fara suris


Alexandru Repan si Silvia Popovici

In programul tv . am vazut programarea filmului "Gioconda fara suris".In anul l967 lucrind la birourile Raf.B., am asistat de la geamul biroului la filmarile exterioare, facute chiar in fata Combinatului. Am vazut de zece ori cum tragea masina in fata cladirii, cum actorii erau mereu pudrati, caci transpirau si le curgea pudra de pe fata. Acesti actori erau Silvia Popovici, Ion Marinescu, Alexandru Repan.Tot timpul ni se facea semn sa ne retragem, ca stricam imaginea filmului, dar noi nu ne lasam si ne uitam mereu stirnind dezaprobari, caci se zicea ca stricam pelicula, care costa bani. Era prima data cind vedeam pe viu, cum se facea un film. Silvia Popovici era sotia membrului C.C.al P.C.R. Maxim Berghianu. A jucat si s-a facut remarcata in filmul "Darclee", din anii l95o. Nu mai tin minte subiectul filmului, "Gioconda fara suris", dar Silvia Popovici(l933-l993), in film era, ca o activista de partid, cu celebrul coc impus de comunisti. Ion Marinescu, am aflat ca dupa revolutie, s-a ocupat cu pornografia (nu stiu cit era de adevarat), si pe Alexandru Repan, un actor frumos, pe care l-am vazut si acum citiva ani la tv. si a ramas un domn distins, cu aceeasi ochi albastri superbi. La citiva metrii de blocul cu birouri era cantina cu autoservire, unde luam si noi masa(la tava ) contra cost, in pauza de masa. Am mers si eu repede sa vad actorii, care fiind si ei in pauza de filmare, luau masa. M-am asezat la o masa apropiata si m-am benoclat tot timpul la ei, poate stingherindu-i. Dar faceam asta, numai pentru a-i vedea de aproape si intr-adevar erau foarte frumosi.Mai ales, Alex. Repan. Era adevarat, nu era nimic fals. Dar dupa filmarile de la "Gioconda fara suris", am ramas cu vizitele repetate ale membrului CC. al PCR Maxim Berghianu, care venea si tinea discursuri inflacarate de activist de partid pentru prosti(ca in aanii l948-l95o), la At.Mecanic(unde era spatiu mare), si noi ca oile eram scosi, de la locurile noastre de munca si obligati sa asistam la aceste discursuri insufletite, perimate, prafuite din vremuri de mult apuse. Chiar foarte tinara cum eram, in mintea mea ma miram cit de inapoiati, erau si ne credeau si pe noi la fel, de puteam sa ingurgitam cuvintarile lor de mobilizare la munca si contra inperialismului si capitalismului, NATO, SEATO si alte prostii pe care, nu numai ca nu le credeam eu si cred ca nici copii de gradinita. Partidul Comunist de atunci isi terminase munitia si o lua de la capat. Asa ca pe acest teren, s-a instaurat dictatura lui Ceausescu.Atunci ni s-a impus prima data, sa ne adresam celorlalti cu apelativele:"tovarase sau tavarasa nu domnule sau doamna"(cuvintele tov. sau tovarasa, imi sunau in ureche, a bataie de joc). De Silvia Popovici am mai auzit in l993 cind, a cazut pe strada in urma unui atac de cord si a murit pe loc. S-a spus doar atit, ca a fost sotia membrului CC din PCR, Maxim Berghianu, din vremea de trista amintire a lui Ceausescu.Aceste aduceri aminte mi-au adus in memorie, filmul din seara asta de la tv. "Gioconda fara suris".P.S. Ce porcarie filmul.Nu l-am vazut pe Alex.Repan.Tot asa si la cantina, echipa de la filmari era trista si tacuta, ca la parastas. Cred ca din cauza ca Silvia Popovici, era sotia lui Maxim Berghianu. Capul sus, pieptul inainte !!! papapa

vineri, 6 martie 2009

M-am pitit


Mi-e rusine ca sint urita !Sint KYTY. (Nadia Comaneci 2, ma dor salele, ca v-as arata l/2 de pod).

Chiriasi cu forta

Mi s-a atras atentia, sa nu mai scriu despre trecut. Dar trecutul nostru trebuie sa fie exemplu, pentru ca s-ar putea intoarce. Generatia noastra credea, ca asa trebuie sa fie. Constringerile la care eram supusi, faceau parte din cotidian, din viata noastra de zi cu zi. Poate ati ris de chiriasi(fete), bagati cu forta, chiar la vaduve batrine si bolnave in propriul pat. Noi am avut cum am mai spus ceva noroc, caci chiriasii nostrii veneu si plecau.Isi gaseau un mic teren, in preajma si faceau acolo la inceput o camaruta si apoi continuau in limita posibilitatilor. Pe linga exemplele pe care le-am dat, mai vreau sa amintesc cum veneau, secretarul de partid comunist din cartier, impreuna cu un securist(pentru intimidare) si iti baga pe git pe cine nu voiai. Am ris cind mi-am adus aminte de o zi, cind a venit la usa noastra cei 2 de care am amintit, cu o tinara si a zis sa ramina la noi, pina i se va gasi o alta adresa. Era prin l963, murise Anisoara si deci eram numai eu cu tata si Partidul s-a gindit ca 2 oameni in 3 camere e foarte mult, obraznicie curata. Asa ca intr-zi venind cu tinara, tata a fugit repede si a luat o patura militara veche din timpul razboiului pe care eu calcam de obicei si intr-o zi am uitat masina de calcat pe ea, de s-a ars in asa hal dea patruns pina la lemnul mesei. Ce mai era o oroare, asa ca tata a pus-o repede pe pat ca, sa se vada in mintea lui pe repezeala, ca nu avem posibilitati. Sa ne mai lase naibii in pace partidul. Asa ca a luat aceasta hotatire de ris sau de plins. Fata a venit a stat citeva zile si pina la urma tata spunindu-i mereu sa-si caute, unde sa stea in alta parte a plecat. Dar ce este de ris este ca noi, nu am dat importanta ca s-a spus ca este profesoara. Si cind m-am dus la scoala(ea venise pina la inceperea anului scolar), am vazut-o la catedra era profesoara de muzica, caci aveam lipsa si tinarul dinainte fusese suplinitor. Era baiatul doamnei D. Asa ca am avut noroc ca era de muzica si nu de matematica. La muzica am avut nota 7 dar si asa era prea mult, ca nu aveam ureche muzicala. Asa se baga cu forta, cei tineri fara casa. Dar am lucrat cum am mai spus si cu o persoana care fusese la casa de copii la familia regala. Casa Regala din Bucuresti, avea propriul ei orfelinat si desfiinfindu-se prin alungarea Regelui Mihai l, au fost preluati acesti orfani de stat, au invatat fetele mai ales croitoria. Si la terminarea scolii profesionale, erau repartizate in Regiune (nu erau judete), asa ca aceasta colega cu lo ani mai mare ca mine a ajuns la Sinaia(l957-l958), cu foaie de parcurs pentru tren. Acolo primaria orasului i-a dat in cladirea primeriei o camaruta, dar a suferit mult, caci era vizitata noaptea de toata protipendada orasului. Asa ca cel mai sigur era sa nimeresti la o casa de oameni seriosi, nu la stat. Aceasta persoana spunea, cum am mai intilnit in viata, ca era din singe albastru. Avea maniere de la casa de copii a regelui, s-a casatorit cu un pacait. Nu era multumita cu viata pe care o ducea, dar era educata si nu avea totusi bariere de comportament intim. Capul sus, pieptul inainte !!! papapa

joi, 5 martie 2009

Continuarea la 4 martie l977


Dar afara era si mai rau, caci pamintul se ondula si nu imi puteam tine echilibrul.Eram si cu bratele ocupate cu eprubetele. Colegele mele tipau ca din gura de sarpe, tinindu-se de un pomisor din fata laboratorului. Erau ca pe valuri, acum intrau in pamint acum ieseau afara. Si eu am ajuns parca, intr-o mie de ani la pomisor, de ne tineam ca innecatul de un pai. De la tabloul de comanda se auzeau in mod sinistru, cum cad geamurile cu un zgomot infernal. Peretii tabloului de comanda erau din geamuri, nu din plastic si tavanul tot din geamuri pentru a lumina neoanele. Dar baietii de la tablou nu au iesit afara decit, dupa ce au oprit instalatia caci asa erau ordinele, sa nu plece in caz de calamnitati, decit dupa ce opresc instalatia ca sa nu sara in aer, poate chiar si orasul. Intr-un tirziu i-am vazut si pe ei iesind, venind spre noi si tinindu-ne toti de pomisor, ca de un pai. Dar in acest timp instal A.F.l se apleca ca o nuia si credeam ca din moment in moment, cade peste noi si ca acum nu mai avem scapare. Putin mai departe sfera de hidrogen, salta ca o minge jucata pe picior de un copil. Stiam ca era cea mai periculoasa si poate rade orasul Ploiesti de pe fata pamintului. Totul era sinistru, parca era sfirsitul lumii. Nu stiu cit a durat, pina s-a terminat si s-a linistit totul. Noi am tacut brusc doar Nusica, care cred ca a innebunit pe moment a zis " acum sa mergem la tabloul de comanda, sa luam laptele baietilor (care se dadea drept toxic ca si noua), caci acum nu se mai intereseaza nimeni de el". Noi nu am zis nimic si am gindit ca de frica, a innebunit Nusica. Mai tirziu, dupa nu stiu cit timp am intrat in laborator, am luat hainele si gentile si am plecat la poarta sa luam autobuzul. Acolo era zarva mare, fiecare povestea ce a patit si am plecat in sfirsit, cu mare in tirziere. La gara de sud am ajuns si am plecat spre casa pe jos. In strada ma astepta Fane si copii ingrijorati,ii prinsese cutremurul pe strada, veneau de la soacra-mea si erau aproape de casa. Mi-au spus ca au mners pe mijlocul drumului.Acasa in vitrina nu s-au spart decit citeva pahare. Asa am petrecut cutremurul din 4 martie l9777 ora 2l,2l. Capul sus, pieptul inainte !!! papapa

miercuri, 4 martie 2009

4 martie l977 (azi se implinesc 32 de ani de atunci.Parca a fost ieri).


Pe 4 martie a fost cutremurul.Eu eram schimbul 2 la laboratorul de fizico-chimice de la sectia A.F.si ma ciondaneam pe la ora 9 seara ca colegele mele Nusica si Ninocika(Nina), spuneau ca trebuie sa fac de serviciu de doua ori ca, pe l martie cind am fost in excursie la bulgari, a fost rindul meu si eu ziceam ca mi-a trecut rindul.La ora 9 fix trebuia sa merg in instalatie si sa iau probe(eram la CTC) si cind am dat coltul sa merg pe drumul spre instalatie am primit in fata un val gros de gaze.Am facut ce am invatat si m-am culcat la pamint, ca sa respir aer curat. Dar si jos era miros de gaze( ortoxilen)Vazind ca nu pot sa inaintez, m-am asezat deasupra dalelor de beton care acopereau canalul de scurgere a apei de pe marginea drumului ca din pamint sa respir aer. Si asa tiris grapis pe burta m-am tirit inapoi spre tabloul de comanda si am urcat la laborator. Am spus colegelor ca,nu am putut sa ajung in instalatie si am hotarit se merg la urmatoarea ora. Ca sa ne protejam, mergeam pe rind fiecare la toate instalatiile la fiecare ora. Nu fiecare la instalatia ei la o ora.Dar neajungind la o intelegere cu ele, privind curatenia am luat toate eprubetele cu care lucrasem toata ziua fiind l5-2o,le-am luat in brate sa merg la chiuveta. Atunci a inceput cladirea sa salte in sus si apoi sa se deplaseze pe lateral, de parca se cernea. Pe perete in suporturi de fier forjat, aveam ghivece cu flori si au inceput ca pice jos, cu mare zgomot de parce se tragea cu pusca. Dar Nusica si Ninocika au fugit inainte si eu cu bratele ocupate, am fugit cit am putut de repede caci, nu puteam sa las sticlaria din mina nu pentru paguba, ci pentru ca as fi cazut in cioburi. Scarile se deplasau in latera, sub picioarele mele si eu saream dintr-o parte in alta si credeam ca nu o sa mai ajun jos, sa ies afara sa am pamintul sub picioare. Credeam ca toata cladirea se va darima, peste mine si gata s-a sfirsit viata mea.Capul sus, pieptul inainte !!! va urma. papapa

marți, 3 martie 2009

Dor de cintece rusesti !

Referirea mea la razboi, se datoreaza faptului ca, de cind ma stiu in familie, la Piatra Neamt si la Ploiesti se vorbea mai tot timpul despre razboi. Acest lucru se datora faptului ca, trecusera doar citiva ani de la razboi si totul era foarte proaspat in mintea tuturor. Si la unchii mei acasa, auzeam mereu vorbindu-se mai ales de perioada de ocupatie a Armatei Rosii. Nu stiu cit a durat, dar a bagat spaima in locuitori, caci daca patrundeau in casa cu forta, violau, omorau si furau tot. Parca trecea uraganul.Strigau," Davai ceas, davai haziaika(tarancuta tinara)". Erau Satana in persoana, mai ales ca aduceau soldati din pustiile stepelor, caci spre sfirsitul razboiului avind pierderi mari, au apelat la orientul indepartat mai mult mongoloizi, foarte cruzi. Poate v-am mai povestit, dar parintii de fete tinere, le imbracau ca pe babe, cu bazma si haine uzate, mazgalile cu catran pe fata, le puneau sa umble cocosate, cu bastonul. Le piteau in pod, in fin sau oriunde altundeva, ca sa fie ferite de rusi. Si la Ploiesti tata, Anisoara si vecinele care facusera razboiul pe front in linia l, povesteau seara la poarta pe bancuta, despre razboi, despre rachetele Katiusa si cum am mai spus, am vazut la una dintre ele toata burta arsa, pina la git. De la draga de Katiusa, aruncatoarea de flacari. Si la servici, cind am ajuns am intilnit tot asa, persoane care au fost in razboi si la birouri si in in stalatie. Nu se discuta despre nedreptatea facuta, soldatilor romani mai ales cei morti, ale caror vaduve nu au beneficiat de drepturi, cei care au scapat vii, au infundat puscariile comuniste pe motiv ca :"ce au cautat acolo?" Eu le-as fi raspuns ca, s-au plictisit la coarnele plugului si au plecat sa cucereasca Stalingradul, din proprie initiativa. Nu era de ajuns ca l-au impuscat pe Maresalul Antonescu.V-am povestit de cei 2 sateni, care au avut parte de un 23 August fara sa stie, caci cu informatia era greu. Tot batalionul lor a fost decimat. Numai ei au scapat, ca prin urechile acului, dar nu stiau de ce ii urmareau sa-i omoare si rusii si nemtii. Rusii nu stiau ca, au devenit aliati cu romanii si nemtii stiau. Dar cind eram mica, la difuzor se cintau tot timpul, cintece patriotice rusesti. Atunci nu-mi placeau, mai tirziu de limba rusa generatiei noastre ne era sila(ne preocupa in orele de rusa mai mult de, cum i se misca dintele din fata prof.Marii Pitrovna). Dar acum, m-a apunca citeodata nostalgia si mai trintesc cite un cintec rusesc. Atunci numai de 2 cintece romanesti, imi aduc aminte cintate pina la saturatie: Trandafir de la Moldova si Floare albastra, floare de nu ma uita(cinta tu iubirea noastra, sa ne mingii inima).Nu am inteles niciodata de ce la ora l2 ziua se prelua emisiunea in limba romana de la Moscova. Cum am mai spus crainica cu accent rusesc anunta :"Aici Moscova", dar matusile mele si Anisoara spunea: "ba nu ,aici Bucuresti". Apoi radiojurnalul era presarat cu stiri de la Arhanghelsk si Vladivostok. Voiau sa ne indoctrineze si nu reusau, decit sa ne induca sentimentul de repulsie. Voiau sa ne prosteasca.Iar v-am plictisit, fara voia mea. Capul sus pieptul inainte !!! papapa

luni, 2 martie 2009

Indienii

De curind, indienii au interzis calatoria pe tren. Pacat ! Nu se plictiseau.

Katiusa

Cred ca v-ati distrat destul si de aceea v-am expus, un cintec de front care, sa va mobilizeze la munca, (acest cintec de front, a dat numele rachetelor Katiusa cu 5 aruncatoare de flacari, cu care au cistigat rusii in mod hotaritor, al 2-lea Razboi Mondial).Cintecul a fost creeat chiar pe front, de soldatii rusi, care si-au lasat iubitele (Katiusele) acasa si au plecat la razboi(al 2-lea). Va urez SUCCESURI !!! Capul sus, pieptul inainte !!! papapa