Reda-i copilaria lui Stefanut

sâmbătă, 31 ianuarie 2009

Kalasnikov piratat

Kalasnikov-ul, piratat

• rusii spun ca pierd anual 360 de milioane de dolari • celebra mitraliera se mai „produce“ în Bulgaria, China, Polonia si Statele Unite • Mihail Kalasnikov, tatal celebrei mitraliere rusesti, este indignat de situatie •

Mihail Kalasnikov, tatal celebrei mitraliere rusesti, este indignat de faptul ca aceasta arma de asalt este contrafacuta în mai multe regiuni din lume, pretinzînd chiar ca îi cunoaste pe vinovati.
„Se folosesc de aceasta marca, de renumele sau. Este nedrept“, a declarat, în aceasta saptamîna, Mihail Kalasnikov, 87 de ani, în cadrul unei conferinte de presa la Ijevsk, oras din Muntii Urali situat la 1.300 de kilometri de Moscova, unde se afla uzina Ijmas care fabrica renumitele arme ce-i poarta numele, dupa cum relateaza AFP. Potrivit responsabililor din cadrul Ijmas, pierderile anuale ale uzinei cauzate de fabricarea Kalasnikovului în Bulgaria, China, Polonia si în Statele Unite se ridica la 360 de milioane de dolari (260 de milioane de euro).
„Este o problema majora pentru noi. Este împotriva legilor internationale“, a adaugat directorul uzinei de armament, Vladimir Grodetki, în fata jurnalistilor straini invitati la fata locului cu ocazia aniversarii a 60 de ani de la iesirea de pe liniile de productie a primului Kalasnikov AK-47. „Ma mira ca se reactioneaza întotdeauna la piratarea CD-urilor si a DVD-urilor, dar n-am vazut niciodata aceeasi reactie în tarile care produc exemplare contrafacute ale Kalasnikov-ului“, a acuzat Vladimir Grodetki, evocînd criticile americane vizavi de pirateria rusa din industria muzicala si a filmului.
Ijmas fabrica în fiecare an aproape 100.000 de arme semiautomate Kalasnikov, în timp ce în alte uzine din lume sînt produse, în acelasi interval, 900.000 de exemplare contrafacute, sustin oficialii fabricii de armament ruse, care insista ca doar „adevaratul Kalasnikov“ este de buna calitate.
La originea acestei asa-zise contrafaceri se afla licentele de fabricatie ale Kalasnikov-ului, cedate cu generozitate de catre URSS fostelor tari comuniste în timpul Razboiului Rece. Dupa destramarea URSS în 1991, aceste tari au continuat sa fabrice binecunoscuta arma si au vîndut-o sub alte nume, uneori la preturi mult mai mici decît producatorul rus, noteaza AFP.
„Este un punct sensibil pentru ei. În perioada comunista, statul sovietic nu a încercat sa breveteze modelele pe care le crea“, explica Richard Jones, publicist al revistei britanice specializate în armament Jane's Infantry Weapons. „Celelalte tari produc aceste modele si le vînd mai ieftin“, adauga el.

De 5 ori mai ieftin

Pretul unui Kalasnikov fabricat în Rusia este de 400 de dolari (291 de euro), fata de 80 în China sau 120 în Polonia, afirma responsabilii uzinei.
Compania bulgara Arsenal este o veritabila bestie neagra pentru producatorul rus: fabrica pustile de asalt AR si SLR, foarte asemanatoare Kalasnikov-ului, atît în Bulgaria, cît si în Las Vegas (Nevada, SUA). Compania bulgara, contactata de AFP, nu a raspuns acestor acuzatii.
„Statele Unite cred ca pot face tot ce vor“, a criticat Nikolai Bezborodov, unul dintre cei care au colaborat la creatia Kalasnikov-ului.
În ciuda acestor neajunsuri, uzina rusa exporta productia sa de arme în 15 tari. Anul trecut Ijmas a semnat un contract cu armata din Venezuela pentru livrarea a 100.000 de mitraliere Kalasnikov, în cadrul unui acord comercial militar mai amplu, estimat la o valoare de 3 miliarde de dolari. De asemenea, în acest an va începe în Venezuela constructia unei uzine care sa fabrice celebra arma semiautomata.
Afacerile imitatorilor Kalasnikovului denuntate de Rusia se prezinta si ele destul de bine. Irakul a anuntat recent ca a semnat un contract cu China pentru livrarea de mitraliere Kalasnikov, cu care vor fi echipati politistii irakieni.

Kalasnikov

Mihail Kalaşnikov, părintele celebrei arme de atac ruseşti, care a împlinit luni 89 de ani, a declarat că se simte "fericit" că a creat o armă pentru apărarea ţării sale.

"Cred că sunt un om cu adevărat fericit. Am creat o armă pentru apărarea ţării mele şi ea continuă să servească această cauză şi să se dezvolte", a declarat Kalaşnikov, citat de agenţia RIA Novosti.

Unul dintre ruşii cei mai cunoscuţi în lume şi cei mai decoraţi în ţara sa, Mihail Kalaşnikov nu a câştigat aproape nimic din invenţia sa, utilizată de armatele din 50 de ţări.

Născut la 10 noiembrie 1919 într-un sat siberian, Mihail Kalaşnikov a avut o tinereţe tragică de fiu de ţăran considerat bogat (kulak) şi a fost deportat în timpul lui Stalin în 1930, la vârsta de 11 ani.

Rănit în timpul primelor lupte din cursul războiului, în 1941, el a fost evacuat şi a început crearea a ceea ce urma să devină AK-47 în 1947. Arma Kalaşnikov sărbătoreşte anul acesta 61 de ani.

Uzina Ijmaş situată la Ijevsk, în Urali, fabrică anual aproape 100.000 de puşti Kalaşnikov. Circa 900.000 sunt fabricate anual fără licenţă în lume, potrivit reprezentanţilor uzinei, care insistă asupra faptului că numai "adevărata Kalaşnikov" este de bună calitate.



Mihail Kalasnikov

ANISOARA SI LUCICA, FATA EI

Cind am venit de la Piatra Neamt la Ploiesti, s-a dat pentru mine militaria jos din pod si nu s-a mai urcat in pod nici acum.Tata s-a recasatorit cu Ana, o unguroaica din Ardeal din Reg.Autonoma Magiara(atunci inca nu se desfiintase) guvernanta de meserie, avea vreo 48 ani si o mare experinta, caci educase multi copii de rusi, greci, sau alte mari familii din Ploiesti. Eu am intrat direct in piine. A fost dura cu mine, foarte dura dar, eu nu m-am putut folosi prea mult in viata, caci nu am avut unde sa folosesc, ce am fost educata. A murit cind aveam l3 ani. Dar ea este baza educatiei mele si nici acum nu ma simt bine, decit atunci cind totul este foarte militaros si totul foarte exact. Dar era foarte dura, spunea sa gindesc tot timpul si cind merg pe strada, la fiecare pas pe care il am de facut.Era priceputa la toate:la croitorie, la mincare, la prajituri. Facea in curte pe masa, cele mai sofisticate prajituri, foile de placinte erau ca niste fete de masa de borangic, care acopereau toata masa. Niciodata nu am vrut sa fac, deoarece nu cred ca nu ar fi egalat-o nimeni niciodata. Era desavirsita,era o artista. Avea un baiat si o fata. Baiatul era normator si fata avea Facultatea de Comert Exterior si pe ea, am admirat-o intotdeauna . Nu a fost maritata niciodata, era foarte pretentioasa. Statea in Bucuresti pe calea Rahovei, nu am vizitat-o nicidata, am incercat prin l968 dar nu am gasit adresa.Se purtau jupoanele apretate si ea avea si rochii cu fir sintetic din strainatate, nu statea jos nici in tren si nici in autobuz, sa nu se sifonere.Venea rar la mama ei, o chema Iulcea si ii zicea Luci mica ca sa se deosebeasca, de o verisoara a ei Luci mare.A ajutat-o pe mama ei, cind s-a imbolnavit de cancer la vezica udului, a intervenit prin sotia doctorului cardiolog Radu Coca, cu care a fost colega de liceu.Dar greul il duceam eu, caci tata era la serviciu si eu trebuia sa spal zilnic cirpele pe care le murdarea deoarece vezica udului i-a fost extirpata.I s-a facut legatura de la rinichi la intestinul gros. Nu spun mai mult, dar era ceva de groaza. Tata m-a trimis in tabara la Sulina si asa am scapat caci in lipsa mea, Anisoara a murit iun.1963.Cind am venit acasa nu mai era, tata arucase si patul ei si varuise toata casa. Luci era atenta cu mine, cind venea din strainatate imi aducea mereu cite ceva, ba un pix(era ceva nou atunci, se mirau si la scoala colegii)mici portofele dragute,ocheane care cind te uitai in ele, erau margele de sticla care isi schimbau forma in flori sau forme geometrice.Era un model pentru mine. Asi fi vrut sa fiu ca ea cind ajungem mare, dar cu moartea mamei ei am pierdut legatura. Vad mereu la cimitirul catolic de Paste(catolic), flori proaspete si luminari.Mormintul este ingrijit, cred ca plateste om. Stiu ca sta la Buc. Atit pentru astazi. Capul sus, pieptul inainte !!!papapa

vineri, 30 ianuarie 2009

Sint invidioasa

Vad la tv. cit de performante din noile arme Kalasnikov, si mor de necaz. Noi mai ales femeile ne-am chinuit cu vechile Kalasnikov, dinainte de cel de-al doilea razboi mondial cu care mergeam la trageri. Erau rudimentare, aveau numai 5 gloante, si la fiecare din ele faceam manevra de reincarcare. Dar acum, cu tragere la foc automat cu mii de gloante pe minut, pare o nebunie pentru noi. De atunci gindeam, ca eram sortiti mortii, cu arma in mina. Dar despre aceste aventuri cu kalasnikov am mai povestit si am sa mai povestesc. In orice ca, eu in atmata eram in scripte pistolar (nu am tras decit o data cu pistolul), dar ce conta? Trebuia sa fim la numar. De la batrin ul Kalasnicov imi aduc aminte numai de ranile de la umar, chiar cu batista pusa pe umar, sau de pozitia culcat pe ger, pe o patura militara( doamnele mai au si anumite probleme), simtind sub mine, pamintul inghetat. In privinta performantei, daca din gresala din cinci, reusam sa ochesc l sau 2 in tinta(formata de un panou de carton in forma de bust de om). Dar atit puteam, atit faceam, cu critica la sedinte eram toate invatate. Dar ce bine ar fi fost sa primim, arme performante ca acum. Cine stie incotro ocheam si poate ca nimeream, cu atitea focuri pe min t. V-am inveselit, dar a fost adevarat(in anii l98o- l989). Capul sus, pieptul inainte !!! papapa

U.M.

Munca la u.m era foarte grea si foarte toxica ,mai toxic ca la comb. la Anhidrida ftalica.Se lucra in salturi pentru ca, nu era materie prima si nici argint de la trezorerie si se foloseau la max.cei 3 R.Dar eram bine platiti si la urma urmei acesta era scopul, sa cistigam bani ca tot plecam de acasa. Lucram si duminicile si in zilele de sarbatoare. Se dadeau si libere, nu n umai bani. Colegele erau cumsacade, femei de la care aveai ce sa inveti, dar nu era totul idilic, mai erau si mici contradictii, dar nu de anvergura. A fost o mare provocare pentru mine, care fusesem functionara si lab.CTC si nu fusesem implicata, pina la epuizare in productie.Se statea degeaba, cind nu aveam materie prima si apoi lucram si zi si noapte fara pauza saptaminala, pina pleca totul la export.Dar fiind totul facut si cu reconditionari, nu stiu cit de eficiente erau pe teatrul de razboi. Noi spuneam mereu,"sa zburam cu avionul, dar nu cu cele la care contrubuisem si noi".La CTC Comb. am lucrat la mai multe lab.si cel mai toxic a fost la Anh.Fta. Acolo era si foarte periculos, caci la sch.3 mergeam in inst.unde lucrau detunuti.Ei lucrau doar 4 ore noaptea 23-o3 si03-07 dim. Erau protejati, noi lucram 8 ore.Trebuia sa fim atente si sa punem stampila numai pe sacii care ii vedeam, caci in lipsa noastra sau si in prezenta noastra(daca ziceam ceva era periculos) ei puneau si produsul adunat de pe jos, cu matura si farasul. Detinutii erau tinuti dupa ani de pedeapsa, nu dupa gravitatea faptei.Erau la un loc violatori ca si delapidatori. Dar toti erau oameni si aveau si ei probleme ca toti oameni, unul povestea ca avea fata la pian la conservator. Dar nu intram in vorba cu ei.Stateam tot timpul cu spatele la perete, caci era zgomot si nu auzeam vre-un pericol.Mergeam in instal.la fiecare ora si drumul pina acolo era periculos, era lung si pe drum erau tir-uri turcesti care asteptau incarcarea si chiar daca incarcau seara plecau dimineata cu toate ca, erau 2 soferi de schimb.Cine stie daca dormeau, caci in perdelele de la cabina erau mici gauri. Trebuia sa fim atente, daca mergeam pe linga tir puteau sa ne loveasca cu usa si nimeni nu ne lua apararea. Conducerea nu vroia sa auda de asa ceva.? O colega a fost acostata de un oarecare, pe drum intr-o iarna si a povestit ce a patit, a ajuns la urechile Secretarului de partid si a chemat-o si i-a zis ca daca nu vine cu respectivul, sau mai povesteste ii desface contractul de munca cu litera I, deci trebuia sa ne pazim. S-au mai intimplat incidente grave, dar au fost mutati la alte raf.din tara sau l-i s-a inscenat furturi si in urma anhetei au decedat.Viata la serv. era foarte grea, trebuia sa fii atenta, sa faci fata in toate situatiile, caci nu era ocrotire nici la serv. nici acasa., deocamdata va las, caci v-am si m-am intristat. O se ma intorc curind la copilarie. Capul sus, pieptul inainte !!! papapa

joi, 29 ianuarie 2009

Un sarut gingas

Paris Hilton

Nimic nou sub soare !!!

Ce va mai scriu, nu reprezinta o consolare pentru cei disponibilizati. Stiu ca nimic nu va poate consola. Am trecut si eu prin asta. Dar vreau sa va aduc aminte, sau la cunostinta, ca totdeauna s-a intimplat asa in mod periodic. Si in regimul comunist cel laudat, nu s-au disponibilizat oameni, dar din anul l98o cind s-a dat, ultim a oara examen de categorie la muncitori , inghetarea posturilor la TESA, arata ca nici regimul comunist nu statea pe roze. Daca mai traia regimul Ceausescu, nu stiu ce s-ar fi intimplat. Dar la Termo Brazi, se dadeau examene de calificare dar, nu se plateau si nu s-au platit pina la revolutie. Cum am mai spus inainte se numeau " epurari". Se faceau si in regimul burghezo-mosieresc rau famat, mai ales in rindul administratiei, caci tendinta este ca fiecare om cu putere de decizie, sa aduca, sa incarce schema salariata a posturilor, cu o ruda, o cunostinta, o relatie, sau contra cost. Asa ca de cind este societatea moderna, periodic cind pomul era prea incarcat, se mai scutura. V-am mai scris ca si eu am patit asta in l973 primavara, dar atunci m-am bucurat si am trecut cu voiosie, la cursurile de calificare laboranti, caci ma saturasem de a fi in ochii sefilor la birouri si abia asteptam sa mai chiulesc si eu in instalatie. Si a doua disponibilizare, am luat-o fara voia mea in l997 cind s-au facut disponibilizari mari in armata. Am fost foarte suparata, distrusa si aceasta disponibilizare mi-a schimbat complet viata, a fost o lupta cu existante pina la pensionare, 2 ani. De aceea va inteleg perfect si ma trec si acum frisoane cind ma gindesc ca, ma intrebam mereu ce o sa maninc, din ce o sa traiesc, cum imi voi plati darile, cum imi voi ajuta copii? Asta a avut urmari, adunate si cu celelelte necazuri din viata si rezultatul a fost mai multe boli cronice. Totul se plateste si ce este mai grav, se plateste cu sanatatea. Dar poate nu va va parasi norocul, caci numai norocul si gindirea pozitiva, va poate salva sanatatea. Capul sus, pieptul inainte !!! papapa

Ceausescu partea a 2-a

Cel mai bine l-am vazut pe Ceausescu, in iarna lui l982 - l983 .Lucram la u.m. .. laboranta. De mai mult timp se auzea, ca va veni Ceausescu in vizita de lucru. Eram in cladirea veche, nu se construise inca noua cladire. Lucram pentru export si Ceausescu voia sa vada cu ochii lui, cum merge treaba, de care raspundea Generalul Atanasie Stanculescu. Ne instruise dinainte sa punem mocheta rosie pe jos, era foarte lunga 3o-4o m. O tineam intr-un dulap, caci altfel se mudarea daca era pe jos in fiecare zi.Cind am fi auzit elicopterul, care ateriza in fata cladirii noastre, trebuia sa ne repezim la dulap sa punem mocheta, dar cind a venit nu am mai apucat caci, cum a aterizat elicopterul in minutul urmator a intrat pe usa si Ceausescu cu citiva din Min. Apararii in frunte cu Ministrul Apararii Gen.Constantin Olteanu, comandantul unitatii gen.Costica Draghici , Gen.Atanasie Stanculescu si seful nostru Col. Calapod Petre.Inainte de venire cu mult timp, n-i s-a spus sa nu ne ridicam in picioare cind vin, sa raminem cu miinile pe masa, sa nu facem nici un gest, mai ales nici un gest brusc caci, este inconjurat de securisti tragatori. Si or sa ne impuste ca, se va considera ca vrem sa il atacam. Ceausescu, era un om mic, fragil, si cind a ajuns in dreptul meu, s-a oprit si a stranutat. In acel moment, am vazut fata lui ca un rotund de palma, zbircit ca o maimutica, alb la fata si cu pistrui.Eu inghetasem, caci toti se oprisera, nu am zis nici "noroc cu sanatate". Atunci mi-am dat seama, ca nu este un om puternic, ci este sustinut de securitate sus, ca sa-si mentina privilegiile.El era, ca un mutunache al lor si daca ar fi vrut l-ar fi aruncat cit colo, cum s-a si intimplat la revolutie dar atunci, nu erau pregatiti sa ocupe posturi bune. Asta s-a vazut la revolutie. A plecat repede dupa ce col. nostru i-a dat un raport, din care nu stiu ce a inteles Ceausescu.Totul a fost modest, a plecat repede si deci,se putea veni fara pompa daca vroia sa vada, prin surprindere ce se intimpla in tara.Ceva amuzant a fost cind inainte sa vina Ceausescu, cu citeva zile l-am vazut pe col. P.C.ca facea repetitie in oglinda la wc(caci era wc comun) cum sa-i dea raportul, batea din calciie, ducea mina la chipiu si spunea raspicat "Tov. Comandant Suprem, va raportez"si asta de mai multe ori ca exercitiu. Noi ne prapadeam de ris si povestem mereu, dar col.lua totul in serios, caci era o catastrofa sa nu-i reusasca si incepea sa se bilbiie. Capul sus, pieptul inainte !!!papapa

miercuri, 28 ianuarie 2009

Continuarea povestii

Aici este tata cu prima lui dragoste, o fata de la Piatra Neamt. Dar a parasit-o cind a intilnit-o pe Julieta. Asta se intimpla in l921. Cred ca s-a gindit ca este mai bine pentru el, decit sa duca o viata grea in Bucuresti cu o fata din provincie, mai bine sa se insoare cu Julieta, pianista de origine italiana. Avea si frate inginer la Raf.Teleajen. Asa ca aceasta tinara(e ca in filmele mute), a trebuit sa se intoarca la P.N. Dar nu s-a mai casatorit niciodata. Si dupa moartea tatii in l968, cind in l97l am mers(eram gravida), la inmormintarea fratelui geaman al tatii Gheoghe, la Piatra Neamt, era si aceasta doamna acolo. M-a privit cu bucurie, si a vrut sa stam de vorba numai noi intre 4 ochi, dar eu am evitat, am privit-o din prostie cu dispret, (eram ciufuta rau), lucru pe care l-am regretat inca de atunci. Dragostea ei de 5o de ani, faptul ca purta doliu dupa tata si la 3 ani de la moartea lui, trebuia sa am o apreciere mai mare pentru aceasta minunata doamna. Stiti cum se zice :"dragostea neimplinita deste dragostea adevarata ". Dar eu nu am gindit asa atunci, acum regret, poate aflam lucruri necunoscute mie despre tata, despre viata lor atunci in Bucuresti. Cred acum ca era, un subiect bun de roman beletristic din perioada interbelica. Dar cine sa scrie ? Eu? Eu nu am imaginatia necesara, care se naste din experienta. Are experienta la baza, apoi mai infloresti pe ici, pe colo. Chiar daca doamna aceasta al carui nume este cred Maria, nu este o frumusete, devotamentul ei de 5o de ani, este de invidiat. Dar si tata a pastrat aceasta fotografie pina la moarte. Acum am pus-o pentru a vedea si dvs. ca sentimente adevarate au fost intotdeauna. Dragostea adevarata nu moare niciodata. Trebuie sa o intreb pe verisoara mea Lenuta, de la P.N. cu ce s-a ocupat aceasta doamna, daca nu s-a casatorit, macar sa stiu cu ce s-a ocupat, ce serviciu a avut. De ce nu am si eu despre ce scrie? Dar atit v-am povestit pentru ziua de astazi. Capul sus, pieptul inainte !!! papapa

Tata si prima lui dragoste Maria in 1921

Scriu in continuare despre povestea acestei femei. Capul sus, pieptul inainte !!! papapa

Ceausescu - amintiri

De mai multe ori l-am vazut pe Ceausescu, de-a lungul anilor in serviciu. L-am vazut in vezitele de lucru la Raf.Brazi incepind cu anul angajarii mele l966. Venea mereu cu diferiti sefi de state, Suleiman Demirel, Fidel Castro,Du Gaule,sau mai tirziu in combinat la mai multe sectii printre care si Sectia de Cauciuc, proiectate de "tata Leana"???In l968 mai a venit la Ploiesti si la intrarea pe pod, Primaria de rusine a pus niste panouri de sipci vopsite cu verde, sa nu se vada maghernitele si mizeria ce strajuia podul, caci linga pod erau spatele curtilor, cu wc-uri si toata mizeria de la cotele de porci si pasari. Apoi in citiva ani, au demolat maghernitele si i-au mutat pe locatari in blocurile care strajuiesc acum, podul de la Bar.Buc. care este la intrarea in oras. Maghernitele erau atit pe mizerabile incit in l975 cind aveam salariu de l.7oo lei lo, pe case l-i s-a dat cel mult. l.ooo lei. De Goule nu a vent dect pina la Uzina 1 Mai, si eu impreuna cu colegii de la birouri, am stat acolo pina pe la lo seara, cind am plecat acasa, fiind nevoiti sa suportam mirosul pestilential, ce venea de la cocioabele din spatele panourilor de sipci, unde eram obligati sa stam. Intre timp am auzit ca Generalul Du Goul, Presedintele Frantei a plecat mai devreme din Romania, din cauza ca studentii francezi faceau demonstratii de strada, care au dus la caderea lui. Ei se saturasera sa-l aiba la conducerea tarii, chiar de la sfirsitul celui ce-al 2-lea razboi mondial. Erau mai radicali, nu ca noi.Ceausescu nu a invatat nimic, nici din vizita lui Fidel Castro care vazind atiti oameni scosi din productie pe bulevard, l-a intrebat pe Ceausescu daca acei oameni nu au de lucru? Capul sus, pieptul inainte !!!papapa

marți, 27 ianuarie 2009

Ploiesti amintiri mozaic

Im pare rau ca nu am acest timp liber, sa scriu sa ma perfectionez , sa scriu cum as vrea eu. Asta trebuia sa se imtimple acum 25-3o ani nu acum cind sint bolnava si nu am putut sa ma ocup nici de nepotica mea care este o scumpa si seamana cu baiatul meu Razvan, ca doua picaturi de roua.
Am sa caut sa scriu cronologic, cit de cit si sa divaghez cit mai putin, cu toate ca atunci cind vreau sa scriu ceva, imi vin in minte cel putin lo situatii. Cind ma asez sa scriu, nu am un plan bine stabilit ci scriu, ce-mi vine atunci in minte. Accept orice critica din partea oricui, caci macar peste lo ani cind voi termina ce am de scris, sa pot sa scriu sa-mi placa si mie, sa vad ca am facut progrese.Tot ce am scris pina acum, a fost ce am vazut eu, cu mintea de copil.Nu a avut cine sa ma indrume in mod profesionist si la obiect. Daca as lua totul de la inceput, as vrea o cariera literara sau de istoric, sau critic. Si ce as mai fi criticat! mai!mai!mai! sa te tii critica, de sa le mearga fulgii. Dar asa am ramas in materie literara, un semianalfabet.Cred ca ma voi corecta cu ajutorul criticilor mei, oricare ar fi ei de la Vlatica pina la opinca. Capul sus, pieptul inainte !!! papapa.

luni, 26 ianuarie 2009

Escudo emblema familiei !

Capul sus, pieptul inainte !!! papapa

Julieta la adventisti

Copii retin tot ce se intimpla cred, ca in jur de 2 ani. Nu-i subapreciati.Chiar daca nu inteleg tot, ei au o intuitie pe care si-o valorifica mai tirziu. Eu ce tin minte , cred ca in jur de 2 ani, e ca mergeam la adunarea pocaitilor, de ziua a 7-a impreuna cu sotia lui tata Julieta, care fiind italianca si singura in Romania (putin cam mult neglijata de tata) si-a gasit alinare la adventisti. Tin minte ca mergeam pe Ion Bob (Caliman) la cozi mari la ulei si halva, ca mincam morcovi rasi tot timpul(si acum mi-e scirba de morcovi). Si am auzit ca nu am vorbit romaneste de la inceput, ci italieneste. Dar totul s-a terminat, cind a murit Julieta. A facut comotie cerebrala si era cu mine. Eu am vazut ca nu mai misca si-i curge singe din nas, nu imi raspunde cind o strig si am inteles ca e de rau si m-am ascuns sub masa, pina a vent tata de la serviciu. A pus-o in pat, eu m-am suit la perete, si apoi casa s-a umplut de pocaiti care zi si noapte pina la inmormintare au stat si au cintat cintece religioase. A fost un mare ajutor si pentru mine si pentru tata.Din perioada de pina sa moara imi mai amintesc ca, tata o certa mereu ca nu face decit macaroane, asa era mincam aproape zilnic macaroane.Si ca nu a stiut sa pregateasca de Craciun, porcul pe care il taiase tata. Ce sa stie o pianista?. Nu era de condamnat.Mai stiu ca tata pleca mereu in statiune si ne lasa singure fara bani, cam atit, daca imi mai aduc aminte despre aceasta perioada mai completez mai pe urma. Capul sus, pieptul inainte !!! papapa

duminică, 25 ianuarie 2009

Amor

Blazonul numelui meu

Blazonul familiei

Learn about the common elements in a Coat of Arms
Look up more information
about Odorica at Dictionary.com
Search our database for another Name

The History of Heraldry


The colorful medieval tournaments, which were held both for entertainment and to give practice in the use of the lance, provided a great stimulus to the development of heraldry. A marshal and Constable supervised the armorial decorations at these tournaments and in this we find the origins of the College of Arms. This also resulted in heraldry becoming an organized and scientific art.


The decline in jousting in the 16th century and changes in methods of warfare did not, however, lead to a decline in the importance of heraldry. Arms were displayed on seals and this was useful because many of the nobility were illiterate. Arms in stone and on stained glass, silver and elsewhere have provided countless clues for historians in dating and identifying buildings and objects.


As heraldry flourished and became regulated, it was necessary to have a language whereby a herald could accurately describe arms, and that his descriptions should be understood by other heralds. The language used was Norman French.


Heraldry, therefore, is first of all a system of personal devices (i.e. symbols on the shield) appertaining to an individual and continuing, with certain restrictions, for his descendants. It is therefore an hereditary distinction. It is also an art.

For the Gift that must be on time:
Guaranteed or Free!
1 Name
2 Items (shown)
3 Days - Guaranteed or Free
***
Family Name History. The ancient ancestral origins of your name researched for accuracy and presented on various decorative formats.
$11.95 (unframed)
***
HistoricalNames.com offers an accomplished assortment of Rings featuring your family crest, professionally engraved and presented in a carved wooden box
Embroidered Items: Towels, Robes, Shirts and other clothing accessories, tastefully decorated with your name and Family Crest. Custom orders available.

Glassware. Your Coat of Arms etched into Glasses, Mugs, and Plates. Makes an ideal gift.

Our Signature Series is the perfect Gift Set for all your special occasions.


Odorica family web sites

No family sites

Submit Your Odorica Family Related Web Site
(Live online sites only please)

Address: Ex. www.Odorica.com



An Accomplished Set of Products for the Odorica Family.

Scriitoare ratata

In l974 cind eram in concediu de nastere cu Razvan baiatul cel mic la tv. s-a anuntat un concurs de literatura. Nu mai stiu subiectul, dar cel care se ocupa cu trierea era Radu Cimponeriu, a trebuit sa raspund si la anumite intrebari. Am scris, dar nu am luat concursul. In scrisoarea justificativa de l4-l6 pag., trimisa de Radu Cimponeriu s-a scris ca am o gindire prea matematica si nu am facut descrieri prea multe si bazate bineinteles si pe raspunsurile la intrebari 2o de intrebari. Nu mai tin minte totul, dar am retinut ca eu scriu mai mult ca un reportaj. Pe la l2 ani cind am incercat sa scriu am citit despre Caragiale ca, se straduia sa faca propozitii si fraze cit mai scurte in care sa cuprinda tot ce a vrut sa spuna. La scoala a luat 4,dar in piesele de teatru frazele lui scurte si la obiect, au fost binevenite. Eu cu mintea de copil am exersat acest lucru si asa am ramas cu handicapul acesta, care este bun pentru piese de teatru nu pentru proza sau beletristica. Asa ca, cu toata straduinta mea de a indulci ce povestesc, cu multe amanunte descrise si mai inflorite imi este inposibil. Si cuvintele cad ca loviturile de topor, nu pot altfel si nu pot sa scriu tot ce vreau pentru ca ar fi foarte dur totul, nu sint capabila sa le indulcesc , sa le poleiez si sa le transform in buna dispozitie.Capul sus, pieptul inainte !!! papapa